1

Cap. 1. Introducere. Conceptul de energie.

Terminologia utilizat

1.1. Conceptul de energie
Din punct de vedere etimologic termenul de energie provine din cuvantul grec
energhia, respectiv din cel latin energia, care aveau intelesul de activitate.
Energia unui sistem poate fi definita in doua moduri:
1) marimea, functie de starea unui sistem fizic, definita ca suma echivalentilor
in lucru mecanic al actiunilor sistemului asupra exteriorului cand sistemul
trece din starea data intr-o stare de referinta;
2) marimea asociata interactiunii dintre doua sisteme fizice, definita de
echivalentul in lucru mecanical actiunii primului sistem asupra celui de-al
doilea (energia transmisa).
Importanta notiunii de energie se datoreaza urmatoarelor cauze:
- are o aplicabilitate universala si un grad de generalitate ridicat putand caracteriza
toate fenomenele fizice si toate tipurile de transformari si interactiuni fizice
existente;
- are o importanta teoretica deosebita, cunoasterea energiei sub forma functiei de stare
permitand deducerea tuturor proprietatilor esentiale ale sistemului fizic la care se
refera, ca si comportarea dinamica a acestuia;
- are o importanta practica deosebita, fiind direct legata de masurarea efortului necesar
desfasurarii unor activitati diverse, producerea unor bunuri materiale si servicii, ca si
de stabilire a costurilor;
- energia este un indicator sintetic al dezvoltarii tehnologice, economico-sociale si al
calitatii vietii.

1.2.Clasificarea energiei

Energia se poate clasifica functie de mai multe criterii:
a) Dupa natura sistemului la care se refera deosebim:
- energia solara;
- energia combustibililor ( fosili, nucleari, etc);
- energia de zacamant;
- energia eoliana;
- energia geotermala;
- energia mareelor, valurilor etc
b) In general energia totala a unui sistem fizic poate fi exprimata sub forma unei sume
de termeni. Fiecare termen, cunoscut sub denumirea de forma de energie, depinde
exclusiv de o anumita clasa de marimi fizice, fiind determinat cauzal de tipul
corespunzator de interactiune. Formele de energie cele mai des intalnite sunt:
mecanica, termica, electrica, magnetica, chimica, nucleara, hidraulica,etc,
c) Din punct de vedereal situatiei fata de mediul inconjurator pe care o are energia
totala a uni sistem aflat in miscare intr-un camp de forte, deosebim:
- energia interna care reprezinta suma tuturor miscarilor si interactiunilor, de regula la
nivel microscopic, produse de sistemul in cauza, spre exemplu energia
corespunzatoare miscarii de translatie, rotatie, vibratie a moleculelor si atomilor, cea
corespunzatoare fortelor de legatura moleculare, atomice si nucleare, etc;
2
- energia externa care reprezinta suma temenilor asociati miscarilor si interactiunii
sistemului in raport cu mediul inconjurator; ea cuprinde energia cinetica, a
ansmblului macroscopic ce se misca in totalitate fata de mediu prin translatie sau
rotatie si energia potentiala a sistemului aflat intr-un camp de forte.
In cazul in care elementele componete ale unui sistem fizic interactioneaza intre ele,
acestuia i se poate asocia o energie de legatura care este energia necesara descompunerii sale
in elementele componente imobile si separate la infinit. Energia de inteactiune este energia
de legatura cu semn schimbat, reprezentand energia sistemului fizic raportata la starea cand
partile lui componente sunt imobile si separate la infinit
d) Din punct de vedere ala capacitatii de transformare a formelor de energie in lucru
mecanic exista:
- forme de energie ordonate, integral transformabile in lucru mecanic; de exemplu:
energia electrica, energia cinetica, energia potentiala;
- forme de energie neordonate, partial tranformabila in lucru mecanic; de exemplu:
energia termica, energia interna, energia radiatiei, etc
e) In functie de posibilitatile de punere in valoare a energiei deosebim:
- energia primara ce poate fi utilizata in mod direct in urma unei simple transformari;
de exemplu energia termica, din arderea combustibilului
- energia secundara ce rezulta din procese tehnologice destinate altor scopuri si care nu
se utilizeaza in acest cadru; exempu energia termica din apa de racire folosita la un
cuptor de inductie
f) Din punct de vedere calitativ, adica la capacitatii de trasformare a energiei in lucru
mecanic, desebim:
- exergia este energia maxima, care pentru o stare data a mediului ambiant, in conditii
de reversibilitate totala a proceselor, se poate transforma in oricare alta forma de
energie;
- anergia este energia care chiar in conditii de reversibilitate totala a proceselor, nu se
poate tranforma in exergie , nici macar partial

1.3. Precizari referitoare la terminologia utilizata in sfera energiei
Pentru a nu se renunta la un limbaj de larga circulatie grevat insa de ambiguitati, sunt
absolut necesare unele precizari referitoare la sensul corect de interpretare a terminologiei
folosite in cadrul cursului.
Punctul de plecare il reprezinta intelegerea exacta a notiniii de energie, care in esenta
cuprinde urmatoarele elemente:
- energia este o functie care caracterizeaza la un moment dat starea sistemului fizic
considerat;
- ea se refera la capacitatea sistemului de a efectua lucru mecanic cand acesta sufera
transformari;
- valoarea energiei este definita cu aproximatia unei constante oarecare; din acest
motiv este necesara alegera arbitrara a unei stari de referinta, fata de care se
calculeaza de fapt variatia de energie;
- energia este o marime de stare; cu alte cuvinte exprimand energia intr-o anumita
stare, fata de starea de referinta, valoarea obtinuta nu epinde de felul si numarul
transformarilor ce trec sistemul din stara data in starea de referinta;
- valoric, enrgia unui sistem este egala cu contributia masurata in unitati de lucru
mecanic, a tuturor actiunilor produse in exteriorul sau, daca acesta trece indiferent in
ce mod, din starea in care se afla in starea de referinta.
3
Energia specifica reprezinta energia asociata unitatii de masa ( valoarea functiei
energie raportata la 1 kg).
Densitatea energetica de volum (de suprafata, liniara) este energia corespunzatoare
unitatii de volum (de suprafata, de lungime).
Concentrarea energiei unui sistem fizic reprezinta procesul prin care valoarea
energieie sale creste .
Acumularea energiei unui sistem este procesul prin care valoarea energiei sale creste.
Acumularea energiei poate implica si concentrarea energiei daca volumul sistemului nu se
modifica sau se modifica insuficient; este insa posibila o acumulare de energie numai prin
cresterea volumului, daca concentratia energiei se mentine constanta.
Prin stocarea energiei se intelege izolarea sistemului fizic in scopul pastrarii
nemodificate, pe timp indelungat a starii sale ( implicit a valorii parametrilor ce ii definesc
complet starea). Stocarea energiei nu are nimic comun cu o depozitare, in sensul adoptat
pentru materiale sau marfuri.
Intre sisteme are loc un proces fizic care in limbajul tehnic curent poarta numele de
transfer de energie (sau schimb de energie). Sistemul a carui energie scade reprezinta sursa
de energie, iar cel a carui energie creste, in urma transformarilor ce se petrec reprezinta
consumatorul de energie.
Similar cu relatia energie-forma de energie si variatia de energie a unui sistem, cu alte
cuvinte energia schimbata, poate fi descompusa intr-o suma de termeni, definind forme ale
schimbului de energie.
Prin definitie fluxul de energie printr-o suprafata este dat de viteza de variatie a
valorii energiei sistemului fizic delimitat in interiorul suprafetei.
Purtatorii de energie sint sisteme fizice (corpuri sau campuri) capabile ca prin anumite
transformari sa devina surse de energie, cu alte cuvinte sa cedeze energie. Concret, purtatorii
de energie se gasesc sub forma de combustibili, agenti termici, recipiente cu gaz sub
presiune, camp electromagnetic, etc.
Prin transportul de energie se intelege fie deplasarea purtatorilor de energie, fie
propagarea unei stari insotita de un flux de energie. Transportul titeiului prin conducte,
propagarea energiei termice prin conducte, propagarea campului electromagnetic, sint
exemple clasice in acest domeniu.
Conversia energiei reprezinta procesul fizic prin care ponderile formelor de energie ,
respectiv ale formelor schimbului de energie se modifica unele in raport cu altele. Sistemul
fizic destinat special acestui cop se numeste convertor (convertizor de energie) sau masina
energetica.
Daca fenomenele care au loc influenteaza numai parametrii cantitativi ai fluxului
energetic, dar nu si forma sa, atunci in acest caz are loc o transformare a energiei , iar
sistemul fizic destinat acestui scop se numeste transformator de energie.
Lantul energetic este format din succesiunea proceselor de captare (extractie),
prelucrare, transformare, transport, distributie, stocare si consum final dintr-un domeniu dat
al unui purtator de energie.
Sistemul energetic este ansamblul instalatiilor de pe un teritoriu, organizat unitar in
scopul conversiei, transmiterii si consumului de energie din aceea zona.
Din punct de vedere al capacitatii de regenerare, sursele de energie pot fi:
- epuizabile , cand ritmul de regenerare este mai mic decat cel in care se consuma
energia; exemplu: combustibilii fosili;
- regenerabile (inepuizabile), la care ritmul de regenerare este mai mare decat cel de
consum; exemplu: energia solara.