V-ai imaginat vreodat c poeii nu scriu poezii, ci se joac?

Cnd
sunt copleii de singurtate, refuzai de marele infinit la care nu pot accede i
nconjurai doar de climar, pan i nevizitai de muze, ncep s se joace cu
vorbele !urtate de valul creaiei, cuvintele se aliniaz pe foaia imaculat,
ateptnd nceperea jocului "nsufleite, se mbrac n veminte poleite,
sc#imbnd sensuri i forme $i-n ceasul de universal odi#n, se nate un
nou univers% &am cutat cuvinte care sar i frunzele care umbl de sine
stttoare 'u, care m-am jucat, tiu i mi-am fcut socoteli, c vr ntr-o
pagin de versuri, ca ntr-o colivie cu srmele paralel, lucruri i vieuitoare care
trebuie s se bat unele cu altele, s se e(termine i s se ntovreasc rar,
la cte un ceas de universal odi#n )-am fcut altceva nimic, m-am jucat*
+, -rg#ezi.
Scriitorul nu-i arog niciodat fa de cuvinte primatul unui
creator, ci rolul mai modest al unui magister ludi. El iniiaz doar
comedia vorbelor, dezgropndu-le pe cele stncoase, cutndu-le pe
cele virginale sau cu rie. Cuvntul nu e un simplu semn cruia i
corespunde un obiect desemnat prin el. Cu acelai cuvnt, poetul
poate crea i foc i ap, i lumin i ntuneric, i Rai i Iad, doar
jucndu-se.
Cuvntul arghezian cunoate tensiunea non-exspresiei, dar i a
incomunicabilului, ncearc s se exprime i s se comunice.
Cuvntul mi vine greu n condei. Il terg de zece ori i tot nu l-am
gsit. M snger fraza, m doare. Sunt bolnav de ceva, bolnav de
nedesluit i dorm nentrerupt. (T. Arghezi Talentul meu)
/n construirea &jucriilor* sale, poetul se arat contient de faptul c
slovele au nevoie de o renovare% &0i-am ncercat cuvintele n dreptul urec#ii,
ca nite ulcele de zmal, ca s le vd ct pot s sune i ct ar putea s tac i
mi le-am ncercat i-n zarea soarelui, ca nite ou proaspete de ginu alb
0i-ar fi trebuit alte cuvinte i nu am1* +2ucriile. !oetul devine un cuttor al
cuvintelor, iar efortul su este mult minimalizat, mimndu-se un secundariat n
raport cu Creatorul