Reactivitatea este si ea o cauza posibila a tulburarilor comportamentale.

In cazul unor
nevroze tinerii si adolescentii pot avea izbucniri de tip episodic - toate cauzate de
necesitati de rezolvare a tensiunilor interioare. Concret, la nevrotic, comportamentul
aberant se contureaza pe conflicte interioare deja existente, situatie n care pot sa fie
semnalate manifestari distructive, de cruzime fata de animale sau fata de persoane slabe
(fizic mai ales) din anturajul lor imediat, ntruct din cadrul acestor conduite si
comportamente aberant-delictuale se recruteaza cele mai controversate cazuri de
diagnosticare si interventie psiho-medico-sociala, tinem sa atragem atentia
asupra posibilitatilor crescute de mascare n fazele premonitorii. De regula, manifestarile
mentionate se afla n faza larvara, ele fiind vizibile numai n situatii critice, avnd un mare
potential reactogen. S-a constatat ca puberii si adolescentii din medii familiale armonioase
pot sa devina deosebit de reactivi la aparitia unui eveniment complet indezirabil, dar fatal,
crendu-se n acest fel o situatie specifica de conflict exogen.

Depresia reactiva este tipul cel mai frecvent intalnit de depresie, mai ales in
aceasta societate si in acest secol in care parca rezistenta la stres a scazut si noi,
ca persoane, am devenit extrem de vulnerabili la factorii ce pot determina aparitia
acestei afectiuni.
Cum se manifesta depresia reactiva?
Depresia poate afecta pe oricine, indiferent de sex, varsta, pregatire intelectuala sau
nivel socio-economic, insa nu fiecare dintre noi raspunde la fel la acesti factori
declansatori, favorizanti.
Reactia emotionala depinde de terenul pe care se grefeaza acesti factori, si cand
spunem teren, ne referim la existenta in istoricul medical al pacientului a unei tulburari
de personalitate, a unei tulburari anxioase, prezenta lor fiind factor de prognostic
nefavorabil.
Ca simptome specifice ale depresiei reactive intalnim dispozitia depresiva, iritabila,
irascibilitatea, nervozitatea sau scaderea pragului de toleranta la frustrare.
Bolnavul poate sa zambeasca sau chiar sa nege schimbarea de dispozitie, dar
sa se planga in schimb de dureri persistente (cel mai frecvent intalnite fiind durerile de
spate) care nu cedeaza la antalgice si care de obicei nu au o cauza fiziologica sau de
alte suferinte somatice. La fel, poate sa prezinte accese de plans sau dimpotriva sa
acuze incapacitate de a simti emotiile.
Manifestarile psihologice asociate sunt exprimate prin lipsa de incredere in
propria persoana, cu stima de sine scazuta, indecizie, scaderea capacitatii de
concentrare, retractie sociala, gandire pesimista, auto-invinovatire. Pot sa apara
senzatia de oboseala, agitatie, modificari de greutate corporala, tulburari de somn,
tulburari de dinamica sexuala.


Tratarea precoce
Ca in orice afectiune interventia terapeutica precoce este ideala. Cu cat vizita la medicul
psihiatru sau la psiholog este intarziata cu atat rezultatul benefic al tratamentului va fi
mai greu de obtinut.
In cazul depresiei reactive combinatia tratamentului antidepresiv si al psihoterapiei
duce la cele mai bune rezultate si este cea mai indicata.
De asemenea, trebuie stiut faptul ca tratamentul nu functioneaza ca o bagheta
magica si ca atata timp cat factorii care au declansat depresia nu sunt indepartati sau
gestionati corect rezultatul nu este cel asteptat.
In consecinta exista toate sansele ca si dupa vindecarea unui episod depresiv
reactiv acesta sa se repete la un interval de timp.