Globalizare si Agenda Internationala

Globalizare si schimbare sociala

Semnificatii sociale ale
fenomenului de globalizare


















Student Geamana Dragos
An IV, Seria I, Grupa 5
Facultatea de Sociologie-Psihologie
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti
2
Globalizare si schimbare sociala


Definirea problemei

Globalizarea este, cu siguranta, unul dintre termenii cu cea mai mare circulatie
in ziua de azi, regasindu-se obligatoriu in vocabularul oricarei persoane si
revenind in mod constant in aproape orice discutie serioasa. Se regaseste in
aceeasi masura in discursul popular, in cel politic, in discursul mass-media si
in acela specializat, al stiintelor sociale. Sensul initial al fenomenului de
globalizare, si anume acela de integrare a sistemelor economice favorizata de
progresul tehnologic si de multiplicarea relatiilor comerciale, a fost depasit iar
termenul de globalizare a ajuns sa poarte puternice conotatii emotionale.

Termenul provine de la adjectivul global, cu sensul de "raspandit in intreaga
lume". Prima acceptiune utilizata pentru termenul de globalizare a fost aceea
geografica, legata de inceputurile expansiunii coloniale europene, care au avut
loc in secolul al XVI-lea.

O a doua acceptiune a termenului este aceea economica, constand in
dezvoltarea la nivel global a economiei prin interconectarea proceselor de
productie dincolo de granitelele existente ale statelor nationale.

A treia acceptiune utilizata pentru termenul de globalizare este cea politica,
avand in vedere necesitatea centralizarii anumitor decizii care, datorita
dezvoltarii economice la nivelul intregii planete, tind sa depaseasca
competentele statelor nationale.

Cea de a patra acceptiune, este cea electronica, a informatizarii si tehnologiei
informatiei. In sensul sau de acum, termenul de globalizare forma
gramaticala care sugereaza un proces , s-a ivit din constiinta faptului ca
lumea se afla intr-un proces prin intermediul caruia va deveni un fel de sat
global (McLuhan) sau, cel putin, un singur sistem economic, socio-politic si
cultural.

Caracteristica actualului proces de globalizare sta in noile tehnologii.
Societatea globala presupune comunicarea extrem de rapida, care da
senzatia unui sat global in care orice eveniment petrecut intr-un colt al planetei
este aflat in celalalt colt, aproape instantaneu. Se poate spune ca previziunile
privind aparitia satului mondial s-au realizat.

In prezent, asistam la nasterea unei civilizatii globale, in care cuvantul de
ordine este comun. Interesele comune, valorile comune, efortul comun sunt
subsumate cauzei comune a umanitatii: crearea patriei comune in vederea
realizarii destinului comun al omenirii.

3


Dragos Geamana


Discutiile privind diferentele existente intre globalizare si mondializare au
condus la explicatia potrivit careia, in timp ce globalizarea are in vedere latura
economica a fenomenului, mondializarea se refera la dimensiunea politica.

Toate incercarile de definire a globalizarii se pun de acord cu faptul ca
fenomenul intereseaza intreaga lume, cele mai multe accentueaza ca avem
de-a face cu un proces dinamic si de lunga durata, insa diferentele se
regasesc in ceea ce priveste notele conceptului.

Anthony Giddens pune accentul pe social si economic definind globalizarea ca
trimitere la dezvoltarea relatiilor sociale si economice, care se extind in
intreaga lume. (...) Un aspect cheie al studiului globalizarii este aparitia unui
sistem mondial, ceea ce inseamna ca, intr-o oarecare masura, trebuie sa
privim lumea ca formand o singura ordine sociala."

Ideologii globalizarii definesc globalizarea ca fiind o stare a omenirii care
permite dialogul pasnic intre civilizatii, pe fondul crearii de sanse egale pentru
cat mai multi locuitori ai planetei (Amatyia Sen).

Detractorii, la randul lor, se concentreaza in incercarile de a da o definitie
globalizarii, pe mult mai vizibilele decalaje dintre bogati si saraci, pe reducerea
drastica a numarului celor care (institutii sau indivizi) sunt detinatori ai
resurselor, urmata de cresterea numarului celor care ajung sa fie dependenti
de primii, pe alienarea tot mai mare a indivizilor si societatii in ansamblu.
Globalizarea este vazuta ca un mod de autopropulsare oarba a societatii
tehnologice, aducand unora, putini la numar, lux si prosperitate, in timp ce
majoritatea este marginalizata si condamnata la saracie.

Fenomenul globalizarii este o consecinta directa a proceselor de modernizare
si post-modernizare care au marcat ultimele doua secole ale celui de-al doilea
mileniu. Directia de propagare a fenomenului globalizarii este aceeasi ca in
cazul celor doua procese amintite: dinspre tarile occidentale avansate inspre
statele in curs de dezvoltare si cele apartinand lumii a treia.
4
Globalizare si schimbare sociala

De la schimbari sociale la Globalizare. Cauze ale Globalizarii

Societatea umana poate fi descrisa ca fiind o societate in continua schimbare.
In decursul istoriei umanitatii, prin intermediul tehnicii si tehnologiei, a creatiei
umane in general, societatea umana, omul si-a adus o contributie importanta
la imbogatirea si completarea mediului ambiant cu propriile sale creatii, atat in
ceea ce priveste aspectele pozitive dezvoltarea si amelioararea cadrului de
viata, cat si cele negative cum ar fi deteriorarea factorilor de mediu, spre
exemplu.

Evolutia civilizatiei umane in ultimele doua secole a fost marcata de doua
procese majore care au afectat colectivitatile umane de pe cuprinsul intregii
planete. Ma refer la procesele cunoscute sub numele de modernizare si,
respectiv, post-modernizare. Ambele procese presupun restructurarea
fundamentala a societatii in ansamblul ei, inducand modificari in toate
subsistemele vietii sociale: economic, politic, social si cultural.

Secolul al XIX-lea, dominat de o revolutie industriala, tehnologica si stiintifica
fara precedent in istoria umanitatii de pana atunci, cunoaste primul val al
globalizarii prin extinderea imperiilor coloniale. Caracteristicile globalizarii:
impartialitate, reguli abstracte si impersonale, marimea pietelor globale si a
fluxurilor de capital, pastrand proportiile, se puteau regasi foarte bine si in
acea perioada a industrializarii.

Modernizarea inseamna in primul rand industrializare, rationalizare,
birocratizare, urbanizare, toate acestea avand drept efect individualizarea. Pe
masura ce acumularea economica inainteaza, regulile traditionale ale
respectului ierarhic si obligatiilor comunitar-religioase pierd teren in fata noilor
valori: inovatia si individualismul.

Descoperirile stiintifice conduc la dezvoltarea agriculturii si a industriei,
impunand treptat moduri noi, mai eficiente de a face. In America si in tarile
Europei, in special in cele din vest, manufacturile se dezvolta, pietele se
maresc, comertul devine din ce in ce mai global, investitiile cresc,
transporturile si comunicatiile cunosc un avant fara precedent, capitalul
financiar este mobilizat prin aparitia bancilor. Si restul statelor sunt implicate,
dar numai in masura in care societatile avansate intervin, atat la nivelul
modurilor de productie, cat si la nivelul ideilor si sentimentelor.

Schimbarea raportului in sfera economica, prin cresterea urmata de
dominarea sectorului industrial asupra celui agrar impune si este impulsionata
de procesul de urbanizare si de cresterile demografice. Ca urmare a acestor
procese este asigurata manufacturilor o forta de munca ieftina si la indemana.
Pe de alta parte aglomerarea populatiei in orase aduce cu sine moduri noi de
trai. Modul de viata urbana are drept consecinta o anumita alienare datorata
5
Dragos Geamana


ruperii retelelor sociale traditionale bazate pe rudenie. Toate criteriile ierarhice
tind sa fie subordonate criteriului economic. Societatea tinde sa nu mai fie una
ierarhica, iar mobilitatea sociala creste atat pe orizontala (migratiile oras sat
si est vest), cat si pe verticala (depasirea statusurilor sociale mostenite).

Are loc o crestere treptata a credintei in puterea stiintei de a controla destinul
uman avand drept consecinta secularizarea la nivelul intregii societati si
regandirea intregului sistem de organizare statala pe criterii de eficienta.

Ultimul secol al celui de al doilea mileniu a adus in societatea occidentala,
avansata, emergenta unei societati definita drept societate post-moderna.
Noua societate se caracterizeaza prin orientarea explicita a indivizilor catre
nevoi superioare, printr-o toleranta crescuta si acceptarea diversitatii stilurilor
de viata, prin globalizare si resurgenta guvernelor si comunitatilor locale.

La nivel individual are loc o deschidere spre noi experiente, renuntarea la
autoritatea traditiei si obisnuitului, planificare, investire in educatie, interes
crescut pentru participarea la viata politica si sociala. Deschiderea catre nou si
promovarea pe scara larga a inovatiilor si inovarii sprijina progresul tehnologic
si difuzarea rapida a acestuia, conducand astfel la acumularea si la cresterea
rapida a nivelului de trai care, la randul sau, conduce la satisfacerea nevoilor
de baza pentru majoritatea membrilor societatilor avansate. Acum accentul
cade pe afirmarea identitatii individuale si pe realizarea propriului stil de viata.
Toleranta si acceptarea diferentelor sunt singurele care garanteaza
exprimarea propriei personalitati fara a afecta dezvoltarea celorlalti si a
societatii in ansamblu.

Multitudinea stilurilor de viata implica multiplicarea comportamentelor de
consum, ceea ce conduce la necesitatea resimtita de agentii economici de a
furniza pietei produse extrem de variate. Are loc o diversificare extrema a
productiei, specializarea slariatilor devenind flexibila, iar necesitatea de a face
fata unor situatii noi ofera angajatilor mai multa autonomie si putere de decizie.

Atat in epoca industriala, cat si in epoca post-moderna, procesul de extindere
si de integrare la nivel global a pietelor a fost favorizat de progresul tehnic si
tehnologic. Ceea ce au fost electricitatea, telegraful, telefonul, motorul cu abur
si cu explozie, motorul electric, dar mai ales caile ferate pentru secolul XIX,
sunt acum internetul, comunicatiile mobile, tehnica de calcul, inteligenta
artificiala.

Amplificarea cunostintelor stiintifice a inlesnit si stimulat activitatea creatoare,
iar noile creatii tehnice au creat mijloace noi pentru investigarea stiintifica.
Acestea ar fi si explicatia modului exponential in care s-a accelerat in timp
dinamica descoperirilor stiintifice si a creatiilor tehnice. Este suficient sa
6
Globalizare si schimbare sociala


mentionam domeniul cel mai dinamic al high-tech-ului contemporan
tehnologia informatiei viteza uluitoare cu care se innoiesc atat produsele
hardware, cat si cele software.

In zilele noastre, globalizarea devine sursa unor schimbari istorice care
bulverseaza sistemele de cunostinte, mentalitatile, comportamentele, actiunea
guvernelor si institutiilor statelor, conceptiile privind suveranitatea, ordinea
statala, drepturile si libertatile cetatenesti, principiile cooperarii, formele de
munca si de productie, criteriile justitiei sociale, practic intreaga viata a
natiunilor schimbandu-se. Se schimba modurile de productie, modalitatile de
administrare si stabilire a scopurilor organizarii sociale, pattern-urile de
integrare si relationare sociala, ca si mentalitatile si modul de a gandi al
indivizilor, modul de structurare si restructurare a institutiilor.

7
Dragos Geamana


De la Globalizare la schimbare sociala. Efecte ale Globalizarii

Schimbarea pe care fenomenul globalizarii o aduce vizeaza acumularea si
cresterea economica, dezvoltarea tehnologica, eficientizarea modurilor de
organizare sociala, stabilirea scopurilor societatii si a tipului de interactiuni
sociale, modificarea valorilor impartasite de indivizi, grupuri si comunitati.

Pe masura ce efectele globalizarii se manifesta, noi si noi amenintari isi fac
simtita prezenta, noi necunoscute apar si asteapta raspunsuri. Deciziile
politice se dovedesc greu de structurat, fie si numai pentru faptul ca unele
dintre ele pot produce efectele scontate pe termen lung sau se pot dovedi
catastrofale dupa multi ani. Stiinta si cunoasterea vor trebui sa joace un rol
central in procesul de dezvoltare a societatii globale care este pe cale sa se
nasca.

Distante care acum nu foarte mult timp se parcurgeau in cativa ani, se
acopera astazi in cateva ore. Putem comunica oricand, cu oricine din orice colt
al lumii. In ciuda apropierii mai mari ca niciodata si a depasirii barierelor in
urma cresterii fara precedent a vitezei de circulatie a informatiei, capacitatea
de a comunica emotii si stari sufletesti profunde este in scadere. Singuratatea
tinde sa devina o tara sociala grava, in plina epoca a comunicarii, in SUA spre
exemplu, peste 26 de milioane de oameni traiesc singuri. Niciodata in istoria
umanitatii o societate nu a mai cunoscut un asemenea grad de solitudine.
Timp de secole, oamenii si-au imbogatit experienta prin contact cu natura si cu
alti indivizi. Azi, cautam noi experiente pe ecranele calculatoarelor si ale
jocurilor video. Are loc modificarea relatiilor inter-umane, rasturnarea valorilor
si dorinta de emancipare totala a indivizilor.

Un fenomen caracteristic globalizarii il constituie redirectionarea productiei
industriale catre state in curs de dezvoltare si slab dezvoltate. In cautarea
profiturilor si a presiunii legislatiei in materie de mediu din tarile dezvoltate,
marile concerne transfera capacitatile de productie catre statele aflate in plin
proces de modernizare sau catre statele lumii a treia.
Aceasta tendinta este insotita de rezistente venite atat din tarile de export a
industrializarii in care muncitorii isi vad amenintate locurile de munca, cat si in
tarile de destinatie a exportului de industrie care acuza transferul de capacitati
de productie invechite si poluante si sufocarea initiativei particulare locale.

Din punct de vedere istoric, comertul a fost o sursa de dezvoltare economica
si de schimb cultural pentru un numar insemnat de civilizatii. In prezent
comertul este o arma si un instrument de santaj care se bazeaza pe regulile
puterii si ajuta la polarizarea lumii. Accesul tarilor mici si sarace la
instrumentele de decizie, intr-un mod echitabil, este blocat si aproape
imposibil.
8

Globalizare si schimbare sociala


Ca si accesul la bunastare, si accesul la cunoastere nu este egal pentru toti.
Polarizarea sociala, impartirea lumii in bogati si saraci este dublata acum de
polarizarea educationala si informationala. Din aceasta cauza este vital pentru
tarile mai slab dezvoltate sa-si pastreze si sa-si extinda sistemele publice de
educatie, sa-si dezvolte puternice sisteme de cercetare stiintifica si tehnica, sa
beneficieze cat mai mult de oportunitatile oferite de noile tehnologi
informationale si de internet.

Sfidarile noului secol obliga la regandirea problemelor dezvoltarii, plecand de
la premisa ca resursele de care dispunem sunt un bun public universal si, in
virtutea drepturilor fundamentale ale omului, fiecare locuitor al planetei trebuie
sa aiba acces la ele: apa, energie, hrana, medicamente , dar si la educatie
sau la retelele de comunicatii globale.

Razboaiele viitorului nu vor mai fi motivate atat de ideologii sau de conflicte
identitare, ci mai degraba de accesul la resurse. Epuizarea resurselor de catre
natiunile sarace, in conditiile mentinerii unor ritmuri ridicate de crestere
demografica si a unor cresteri economice modeste, va determina mari fluxuri
migratoare, generatoare de noi surse de tensiuni si stari conflictuale.

Problemele saraciei si subdezvoltarii, marile discrepante economice si sociale
la scara mondiala impun reconsiderarea rolului statului. Totodata s-a pus cu
pregnanta problema necesitatii aparitiei unor institutii de vocatie universala
care sa actioneze atat pentru a promova reguli clare, transparente si echitabile
de functionare a pietelor globale, cat si pentru a atenua si corecta esecurile
acestor piete, in favoarea tarilor slab-dezvoltate, pentru reducerea decalajelor
dintre tarile bogate si cele sarace. Abordarea problemelor sociale la scara
globala tine de drepturile si libertatile cetatenesti, de valorile democratiei.
Exista o legatura directa intre dezvoltarea economica si sociala a unei societati
si democratie. Nu poate exista o democratie dezvoltata intr-o tara saraca.

Decalajele de dezvoltare intre natiunile bogate si cele sarace se accentueaza
permanent, desi in ultimii cincizeci de ani a avut loc o dinamica fara precedent
a cresterii economice la nivel mondial. Produsul global mondial a crescut de
sapte ori. Cu toate acestea, intr-o lume de sapte ori mai bogata, saracia a
crescut. 2,8 miliarde de oameni traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi, iar din
acestia 1,2 miliarde traiesc cu mai putin de 1 dolar pe zi. Zilnic, 10.000 de copii
mor doar din cauza faptului ca nu au acces la surse de apa.

Raportul Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie arata ca, la nivelul anului
1995, 20% din populatia globului traitoare in tarile avansate era
responsabila pentru 63% din totalul emisiilor poluante si consuma 86% din
Dragos Geamana
9


totalul resurselor existente, in vreme ce alta cincime, din tarile lumii a treia,
producea 2% din totalul noxelor si consuma 1,3% din resurse. Aproape 60%
dintre saraci lumii sunt lipsiti de cele mai elementare mijloace de subzistenta,
o treime nu au acces la apa salubra, un sfert nu au o locuinta
corespunzatoare, 20% nu au acces la servicii moderne de sanatate si 20%
dintre copii parasesc scoala inainte de clasa a V-a.

Din cele circa 500 de companii multinationale, aflate in clasamentul celor mai
mari transnationale dupa cifra de afaceri, nu mai putin de 244 (aproape
jumatate) sunt detinute de SUA, 46 de Japonia, 23 de Germania, iar restul
sunt impartite intre celelalte state.

Dar decalaje de dezvoltare nu sunt numai intre nord si sud, intre tarile bogate
si cele sarace. Asemenea decalaje exista si in statele dezvoltate, cele mai
observabile situatii fiind cele din tarile fostului bloc comunist, care se confrunta
cu grave probleme generate de polarizarea sociala excesiva.

Corporatiile si bancile transnationale sunt beneficiari clari ai globalizarii,
fuziunile dintre giganti asigurand, pe langa diversificarea si integrarea
productiei, maximizarea profiturilor si acapararea unor portiuni din ce in ce mai
mari din piata. Daca transferul bogatiilor catre elita financiara mondiala este
doar o consecinta a fenomenului globalizarii sau daca este un scop pentru
promovarea globalizarii este o problema controversata. Ce putem constata
pana in acest moment este faptul incontestabil ca decalajele nu s-au estompat
ci au sporit.

La toate intrunirile la varf, la toate summit-urile si conferintele care au ca
subiect globalizarea, fie ca sunt organizate de OMC, G8 ori Banca Mondiala
demonstratii de strada sunt organizate de militantii antiglobalizare. Praga,
Seattle, Davos, Goteborg, Genova sunt luate cu asalt de protestatarii care
denunta pe diferite tonuri si din diferite motive globalizarea. Tunicile Albe, YA
Basta si Rete Liliput din Italia, Jubilee South din Argentina, Miscarea de
Rezistenta Globala (Spania), World Social Forum si Sem Terra (Brazilia),
Centrala Americana a Muncitorilor si Public Citizen din SUA, francezii de la
Confederatia Taranilor, anarhistii reuniti in Black Block, radicalii ecologisti din
Direct Action Network, ori nationalisti si radicali de dreapta din Europa si
America de Nord, cu totii refuza globalizarea, se impotrivesc marilor corporatii
transnationale.

Atata timp cat opozantii globalizarii se vor putea manifesta, avem garantia ca
eventualele derapaje in sensul urmaririi exclusive a intereselor celor putini
care detin puterea nu vor avea loc, iar evolutia globalizarii va putea conduce la
un moment dat la asigurarea bunastarii pentru majoritatea cetatenilor planetei.
10
Globalizare si schimbare sociala


Bibliografie

1. GIDDENS ANTHONY, Sociologie, Ed. Bic All, Bucuresti, 2000.
2. BAUMAN ZYGMUND, Globalizarea si efectele ei sociale, Ed. Antet,
Buc., 1999.
3. BOUDON RAYMOND, Tratat de sociologie, Ed. Humanitas, Buc., 1997.
4. FRIEDMAN TH.L., Lexus si maslinul, Ed. Pro, Buc., 2001.
5. REVEL JEAN-FRANCOIS, Revirimentul democratiei, Ed. Humanitas,
Bucuresti, 1995.
6. TANSE RAZVAN, (Anti) Globalizarea, articol in revista Cariere, Nr. 3,
2003, http://www.cariere.ro
7. TOFFLER ALVIN, Al treilea val, Ed. Antet si Lucman, Bucuresti, 2001.