1

Tema nr.1
Descrieti un grup cunoscut utilizand cunostintele din paragrafele anterioare. Cum
regasiti cele trei dimesiuni in grupul pe care l-ati descris mai sus.






Grupul este leaganul formarii si dezvolatarii sociale a individului, al socializarii sale
active.
Grupul pe care as vrea sa-l descriu este cel format din studentii anului III de la
psihologie ID, colegii mei de facultate. Acesta este un grup de dimensiuni reduse, numit
adesea grup mic sau grup restrans. Charles Cooley il numeste grup primar, sau mai poate fi
cunoscut sub denumirea de grup de invatare. Caracteristica lui este asociatia intima a
membrilor, cooperarea si interactiunea directa, fata in fata, contribuind decisiv la formarea
naturii sociale si a idealurilor individului. Telul fiecarui membru se converteste in viata
comuna a grupului, in contruirea unui scop colectiv. Scopul membrilor din grupul de invatare
si de a obtine licenta in psihologie. Unitatea grupului primar nu este una de pura armonie si
dragoste, adauga Cooley, ci indeamna membrii si sa se angajeze in eforturi de a ocupa un loc
in constiinta celorlalti, de a se situa prin raport cu valorile comune. Un grup exista din
momentul in care mai multi indivizi realizeaza impreuna ceea ce-si doresc sau ce trebuie sa
faca. A se grupa exprima intentia de sprijin reciproc. Forta colectiva ramane insa ambigua. In
grup oamenii pot coopera si ajuta reciproc, dar pot de asemenea sa devina rivali la
promovare, avansare. In exemplul meu, a aparut o rivalizare la notele obtinute, si o
clasificare in ordinea celui care obtine mediile cele mai bune.
Grupul restrans are o structura de organizare ridicata, o durata relativa de la cateva
zile pana la zece ani, in cazul grupului ales spre exemplificare avand o durata de trei ani.
Numarul membrilor, chiar daca la inceput a fost mai mare, acum a ajuns mic. Relatiile umane
intre membrii grupului sunt bogate (su cel putin ar trebui sa fie). Efectul asupra credintelor si
normelor este de schimbare. Constiinta scopurilor este ridicata iar ca actiuni comune sunt
importanta spontaneitatii si vederilor innoitoare.
Grupul format din colegii mei din anul universitar din care fac parte este constituit din
trei dimensiuni specifice fiecarui grup : dimensiunea instrumentala, relationala si
contextuala. Dimensiunea instrumentala raporteaza coordonarea colegilor mei, si a mea
inclusiv, catre un scop comun, aceea de a obtine licenta in psihologie si organizarea
comnunicarii in vederea fluidizarii informatiilor,in sensul ca alaturi de toate informatiile
primite de la profesori, intre noi exista de asemenea multe schimburi de informatii in
vederea scopului nostru. Intotdeauna accentul cade pe sarcina, eficienta, responsabilitate,
elaborarea procedurii pentru indeplinirea misiunii, clarificarea continutului mesajelor.

2

Functionarea, cu normele sale si regulile de procedura bine stabilite si respectate, nu exclude
armonizarea, cooperarea, supletea, competenta interactionala.
Daca dimensiuna instrumentala se refera la productia grupului si continutul acesteia
dimensiunea relationala ne relateaza despre interactiunile socio-afective care apar intre
membrii grupului. Si anume, pot apare diverse tipuri de relatie, prietenii, legaturi de contact
mai mult sau mai putin puternice. Cercetarile ne arata ca in cazul primei dimensiuni se pune
accentul pe sarcina iar in dimensiunea relationala accentul este pus in evidenta de
atractia de apartenenta la grup, exprimata prin prietenie, nevoie de securitate, placerea
de a face parte. Comunicarea intre participanti, interactiunile, confruntarea sentimentelor
sunt prilejuite de orientarea spre actiunile comune. De aici rezulta nevoia de apartenenta la
grup, ca instrument de realizare si mijloc de afirmare personala, atractia catre grup ca spatiu
social si afectiv al relatiilor cu ceilalti. Grupul ne ofera securitate, placerea implicarii, prilejuri
de a stabili relatii de prietenie, mandria de a face parte dintr-o structura. In cazul grupului
din care fac parte in exemplul dat, este vorba despre prieteniile care s-au realizat intre
colegii mei, mandria de a face parte dintr-o universitate importanta. Grupul poate genera
sentimente de simpatie dar si de antipatie, prilej de confruntare afectiva, acceptari si
respingeri, competitie si colaborare, solidaritate si tensiuni. Toate acestea se manifesta aici si
acum, rezulta din interactiunile curente, exprima satisfactiile sau insatisfactiile traite de
participanti, nasc emotii si sentimente, coalitii si conflicte, solidarizari si desolidarizari,
echilibre si dezechilibre. Se pot naste si conflicte intre pareri, conflicte ideologice, iar acestea
se conjuga cu confruntarile intre stiluri, obiceiurile de interactiune, cunoasterea sociala si
practicile sociale. Opozitiile, confruntarile, ofertele sunt un prilej de schimb de idei si
produse. In grupul meu de la universitate totul se prezinta ca un camp de invatare reciproca,
de antrenament prin participare si intrajustare.
Dimensiunea contextuala ne spune faptul ca orice grup se plaseaza intr-o comunitate
care-si exprima ideile, credintele, reprezentarile sale, identificandu-se cu o directie de
gandire si anumite practici sociale. De exemplu grupul despre care este vorba poate fi
analizat doar prin raportare la calitatea vietii scolare, la caracteristicile universitatii din care
facem parte, structura sa organizatorica, controlul, motivarea membrilor, evaluarea
acestora. De asemenea, noi nu participam la grup ca persoane neutre, ci venim cu achizitiile,
convingerile, credintele, ideile si practicile, experientele dobandite intr-un context social dat.
Grupul la randul sau, face parte dintr-un spatiu economic si ideologic, social si istoric.
Membrii grupului nu preiau numai normele institutionale, desprinse prin participare la o
organizatie, ci si sistemele de prelucrare a informatiilor, preferintele particulare, practicile de
evaluare. Se inregistreaza un continuu schimb de idei intre grup si context, participantii fac
naveta intre deprinderile anterioare si ceea ce propune grupul. Pentru a exemplifica aceasta
dimensiune prin grupul din care fac parte amintit mai sus as putea spune despre spatiul de
intalnire a grupului, acesta fiind sala de clasa unde ne intalnim, posibilitati de interactiuni cu
persoane din exterior, adica cu profesorii. De asemenea tot in aceasta dimensiune as
exemplifica cu frecventa interactiunilor, si durata acestora, reprezentata de momentele cand

3

avem cursuri si ne intalnim. Orientarea grupului din aceasta perspectiva dimensionala un
exemplu ar fi participarea voluntara a membrilor grupului la actiunile pe care le desfasuram.
Intr-o vedere de ansamblu a celor trei dimensiuni, orientarea instrumentala (productia
grupului), ca si cea relationala (desfasurarea socio-afectiva) a vietii grupului sunt
determinate de context si impune membrilor anumite constrangeri pe care acestia si le
interiorizeaza si le transforma in proprietati individuale : opinii si atitudini, stiluri
comportamentale, raportare la ceilalti si al cadrul social-ideologic.



































4

Tema nr. 2
Care sunt, dupa parera dvs., principalelele asemanari si deosebiri dintre grup si echipa ?
Exemplificati, analizati un caz concret.






Conceptul de grup s-a nascut intr-o perioada de avans a psihologiei sociale, dar si a
dezvoltarii muncii industriale, a avantului economic de dupa razboi. Termenul de echipa este
anterior cercetarilor psihologice asupra grupului, el face parte din fondul cultural al
popoarelor, dar nu a fost considerat un concept psihologic. Cele doua concepte pun in
lumina importanta relatiilor sociale, valorizeaza legaturile sociale pe care inivizii le stabilesc
si le dezvolta in campul social.
Pornind inca de la definitii, grupul este un ansamblu de persoana aflate in
interactiune directa, interpersonala, in vederea atingerii unui scop comun. Iar echipa, forma
superioara a grupului, poate fi definita ca fiind un grup restrans in care apare un element de
baza, concretizat in relatia coeziune-performanta. Spre deosebire de grup, echipa prezinta
un spirit de cooperare puternic (datorita naturii mult mai bine definita a relatiilor care se
stabilesc intre membrii), un cadru emotional echilibrat si o gandire pozitiva, o dorinta de
inlaturare a tensiunilor si a eventualelor blocaje socio-afective. Echipa este de asemenea un
grup in care relatiile sunt directe (fiecare cunoaste pe fiecare) si precis trasate, iar climatul se
reflecta in unitatea de spirit si actiune a participantilor. Aici, mai mult decat in oricare alt tip
de grup, relatia coeziune-performanta dobandeste o valoare in plus.
Voi lua in continuarie spre exemplificare grupul de an scolar din care fac parte la
universitate si echipa de munca din cadrul firmei din care fac parte.
Echipa are toate caracteristicile unui grup, este un grup, dar este denumita si tratata
ca o echipa de munca . Claude Louche (2002) a identificat cateva caracteristici specifice
ale echipei :
- echipa constituie o entitate clar definita, in comparatie cu grupul restrans care poate fi mai
putin conturat, mai putin net ; in exemplu, echipa mea de lucru este intr-adevar mult mai
clar definita, unde fiecare are rolul lui specificat.
- echipa constituie un sistem social complet : are obiective net definite, rolurile sunt
diferentiate, caile de interdependenta dintre participant sunt prcis trasate; in exemplul dat,
echipa mea de la servici are obiective foarte clare, pe termen scurt si lung, rolurile
membrilor este foarte clar fiecare facandu-si propria activitate, fiecare fiind direct
raspunzator de ceea ce face.
- sarcinile sunt trasate de o instanta exterioara ehipei, iar echipa este responsabila pentru
realizarea lor si poate fi evaluata ; in echipa mea sarcinile sunt trasate de catre directorii de
departamente, care sunt intr-adevar exterior echipei. Dupa primirea sarcinii, noi cei din

5

echipa ne mobilizam la indeplinira acesteia si suntem direct responsabili de rezultatele
obtinute.
- activitatile echipei se desfasoara in relatie cu mediul sau cu contextul in care echipa
activeaza : alte servicii, beneficiari, clienti, care sunt atenti la raspunsurile echipei. Relatiile
cu mediul se inscriu intre obiectivele echipei, ca sarcini de realizat si comporta drepturi si
obligatii clar stipulate.
Putem identifica de asemenea, intre caracteristicile grupului organizational, implicat
intr-un proces de productie, trasaturi similare cu ale echipei care se mobilizeaz, utilizand
toate resursele, pentru a se achita de sarcina primita. Cercetatorii fenomenului echipa
provin, de regula, dintre cei care s-au ocupat de grupurile mici, indeosebi de grupul de
munca sau de grupul de discutie, invatare. De exemplu, Roger Mucchielli a identificat 7
caracterististici ale echipei ca si grup primar:
- numar redus de membri, conditie a cresterii eficacitatii
- calitatea realatiilor interpersonale atat in grup cat si in echipa exista o retea de legaturi
vii. In echipa, mai mult, relatiile interumane joaca un rol esential, memebrii au constiinta
apartenentei la o forma de cultura comuna.
- angajamentul personal- echipa este un grup psihosocial vivant si evolutiv, unde fiecare vine
cu competenta sa, o unitte de actiune.
- echipa este o unitate particulara in desfasurare, care-si modifica configuratia, un organism
in evolutie
- scopul comun nu exista grup daca nu exista un scop comun. Atat in grup cat si in echipa
scopul este cel care uneste membrii si cu cat scopul le este mai important cu atat va exista o
coeziune a echipei sau a grupului mai puternica. Cooperarea ia forma coresponsabilitatii.
- constrangerile in interiorul grupului si al echipei sunt rezultatul orientarii spre obiectivul
comun. Mai mult in echipa, echipierii convin sa renunte la unele scopuri si libertati
personale, in vederea atingerii obiectivului comun.
- structura unui grup reprezinta pozitia, rangul si prestigiul fiecarui membru de grup, unde
in grupul universitar este mai putin importanta decat in cel al echipei care variaza in functie
de tipul de actiune, de obiective si de contextul specific. Organizarea in echipa este mai
formala decat in grup iar sarcinile sunt in functie de competentele membrilor. De exemplu,
in echipa in care lucrez, fiecare este pe postul in care este pregatit profesional si in care este
mai competent. Doar astfel se poate ajunge la rezultate bune in cadrul echipei.
Fata de grup, echipa poate avea unele caracteristici suplimentare cum ar fi :
- indeplinirea scopului sau sarcinii pretinde colaborarea si coordonarea activitatilor
membrilor echipei
- membrii echipei au interactiuni regulate si frecvente unii cu altii, unde fiecare vine cu
competenta sa. Angajamentul persoanal joaca un rol important.
- coeziunea abilitatea membrilor de a gandi si a actiona ca o entitate si rezistenta la fortele
de ruptura. Munca in echipa favorizeaza randamentul, dar si dezvoltarea reciproca sau
cresterea independenta. In echipa de la serviciul pe care il fac coeziunea trebuie sa fie mai
mare decat din grupul de la universitate. Doar cu un interes comun puternic din partea

6

tuturor colegilor mei de munca putem sa ne indeplinim sarcina comuna, insa pot de
asemenea sa avansez si independent in serviciul meu, spre o treapata de avansare de
exemplu.
Munca in echipa dezvolta un anumit tip de competenta, antrenand atat latura
profesionala, cat si pe cea socio-afectiva. Competenta de a lucra in echipa are regimul
oricarei achizitii umane : se invata, se dabandeste prin exercitiu si se instituie ca un mijloc de
a deprinde, personal si social, capacitatea de a aborda in comun sarcini colective.
Munca in grup dezvolta aptitudinea de a comunica, sentimentul de a apartine si a
contribui la rezulttul comun, o predilectie aparte pentru a interactiona si a imparti cu ceilalti
izbanzile si esecurile comune.
Echipa are o dubla orientare : spre sarcina si spre echipieri. O echipa nu e formata in
functie de afinitati ci isi propune atingerea unui obiectiv prin actiune comuna. Astfel, echipa
in care lucrez este compusa din persoane pregatite tehnic, avand pregatiri diferite, in functie
de postul pe care il ocupam fiecare, neavand toti colegii aceleasi afinitati, in aceasta echipa
noi ne regasim doar pentru a duce la bun sfarsit sarcina ce o avem de facut. Orientarea spre
sarcina naste spiritul de echipa. In schimb, grupul de invatare de la facultate este mult mai
mult contituit pe baza aceeasi afinitati pe care o avem asupra notiunilor despre psihologie.
Grupul are doua mari functii : de integrare sociala a individului , a nevoilor si
aspiratiilor sale. Individul este supus unui proces de socializare, iar socializarea prin grup
inseamna incorporarea unor habitusuri. Functia de diferentiere ofera oportunitatea
membrilor grupului de a beneficia de imaginea sa dar si de a se afirma personal. Astel grupul
se prezinta si ca mijloc si loc al schimbarii. As putea exemplifica in legatura cu acest lucru
intr-adevar in grupul de invatare pe care l-am prezentat ca exemplu conflictul socio-cognitiv,
ce faciliteaza cunoasterea unor cadre de referinta alternative, astfel grupul fiind prezentat ca
producator de idei. Functia de diferentiere, chiar daca o gasim mai mult in grup, o putem
regasi de asemenea si in cadrul echipei.
Daca in cazul grupului, socializarea, integrarea, obtinerea unitatii de gandire si
actiune sunt idealuri, obiective de realizat, in cazul echipei, aceste caracateristici
functioneaza ca norme obligatorii inafara carora echipa n-ar putea exista. Echipa se distinge
de grup prin aceea ca transeaza frontiere nete, iar relatiile sunt determinate de orientarea
spre sarcina.
Dupa L. Argote si J. McGrath echipa indeplineste trei functii principale : a) productia :
sarcina de a fabrica un bun sau a gestiona relatiile dintr-un serviciu. b) sustinerea
membrilor ce compun echipa in corelatie cu productivitatea lor, a competentei in relatie cu
angajarea. Si c) mentinerea grupului, a compozitiei si stabilitatii sale in timp, functie despre
unitatea echipei, despre contributia membrilor la conservarea intacta a orientarilor, valorilor
descoperite si consolidate impreuna. Devillard in 2005 vorbeste despre alte functii vitale
ale echipei care sunt in numar de patru : a) functia de pilotaj simbolizeaza echipa, asigura
dirijarea energiilor si delegarea responsabilitatilor membrilor echipei. b) functia de focalizare
asigura orientarea echipei spre actiune, mobilizarea competentelor si energiilor,
focalizarea pe obiective . c) functia de coeziune asigura coeziunea tehnica prin punerea in

7

functiune a unui sistem de actiune comun, si coeziunea umana ce asigura legaturile afective,
atractivitatea pentru echipa si moralul acesteia. Si d) functia de mobilizare ce semnifica
capacitatea echipei de a-si stimula membrii pentru actiunea comuna, de a-i motiva si de la le
oferi satisfactii decurgand din participarea la proiectul comun.






































8

Tema nr.3
Descrieti echipa din care faceti parte, utilizand cunostintele de mai sus. Isi indeplinesc
membrii echipei functiile ? Cum ?







As dori sa vorbesc despre echipa de munca din care fac parte. Daca plecam de la
definitia echipei data de Devillerd ( 2005) care defineste echipa ca un grup de indivizi,
organizati intr-un ansamblu, condusi de un lider si orientati spre acelasi obiectiv, putem
scoate in evidenta cele 4 componente ale unei echipe: grupul de coechipieri, sunt toti colegii
mei ; un sef al echipei care este directorul nostru tehnic; un obiectiv, contractele facute sa
fie indeplinite fara probleme si a patra componenta reprezinta practicile care vizeaza
concentrarea spre actiune, adica felul cum noi ne organizam pentru reusita sarcinilor.
Echipa din care fac parte are o dubla orientare, dupa cum crede si Devillard : spre
sarcina si spre echipieri, astfel, echipa functioneaza si in registrul afinitate,dar principal sa
partitura este sarcina de indeplinit, intreaga organizare fiind subordonata atingerii scopului
comun.
In legatura cu dinamica echipei sunt trei factori care ne stimuleaza sa lucram
impreuna :
a)stimularea provocata prin coactiune, atractia fiecarui individ pentru ceilalti si catre o
echipa ca model de identificare. Prezenta altora stimuleaza, mobilizeaza, augumenteaza
actiunea de invatare.
b)influenta reciproca a proceselor umane si operationale prin doua logici ce au un efect
dinamic, fiecare echipier se centreaza atat asupra sarcinii, cat si a grupului ;
c)conjugareaa trei logici de functionare colectiva, terioriala, a cooperarii si sinergiei,
presupune ca echipa sa functioneze riguros si flexibil in acelasi timp, impartind sarcinile si
rolurile, definind reguli si respectandu-le.
Asadar, echipa mea se compune din cateva elemente constitutive , cum le
numeste Devillerd, care interactioneaza in vederea realizarii ansamblului. Ele sunt: pilotul,
grupul de echipieri, sistemul de actiune si scopul, acestea patru raportandu-se la al cincilea :
contextul. Pilotul reprezinta directorul tehnic al firmei, grupul de echipieri sunt colegii mei,
sistemul de actiune ar fi procesele, procedurile si modurile de operare necesare in vederea
realizarii obiectivelor. Scopul ne asigura mobilizare si focalizarea pe obiective. Dintre toate
componentele echipei, contextul pare a fi cel mai important. El poate determina o anumita
orientare a echipei, poate autoriza numai anumite practici, poate sugera sau impune stilul de
lucru. Contextul social se prezinta ca un sistem de idei si credinte, norme si obiceiuri care
constituie anturajul social si cultural in care evolueaza echipa. Contextul furnizeaza cadre

9

de referinta, imagini de marca, modele comportamentale si practici cotidiene, asigurand
socializarea si integrarea sociala a individului. Un anumit contex determina dezvoltarea
anumitor practici sociale.
Devillard, vorbind despre functiile echipei, acorda o importanta deosebita conducerii
echipei, sefului de echipa care trebuie sa-i reuneasca in jurul sau pe ceilalti membri, pentru a
consolida unitatea echipei si orientarea sa spre realizare. Pentru a conduce o echipa esential
este ca liderul sa inteleaga viata interioara a acesteia, resorturile care o imping spre actiune,
sa-i ajute pe membrii sai sa-si descopere forta, sa-i stimuleze, sa-i focalizeze, sa faca din
coeziune o valoare centrala a echipei.
Prima functie a unei echipe, cea de pilotaj este indeplinita foarte bine de catre seful
echipei noastre in sensul este responsabil de toate actiunile echipei chiar daca ne deleaga
unele sarcini personale. Face din prezenta sa un factor de mobilizare, asigura decizii de
urgenta, gestioneaza crizele, reprezinta echipa in exterior. De asemenea, ne incurajeaza
initiativele, vitalizeaza, trage echipa dupa sine, exprima spiritul echipei.
Functia de focalizare a echipei noastre ne asigura orientarea spre actiune,
mobilizarea competentilor si energiilor. Prin aceasta functie ne concentram asupra sarcinii si
a tacticii pentru a o atinge, gestionam mijloacele, ierarhizam un set de valori proprii, alegem
strategiile actiunii, dam sentimentul coerentei.
Prin functia de coeziune, membrii echipei noastre date ca exemplu in aceasta tema,
asigura coeziunea tehnica prin punerea in functiune a unui sistem de actiune comun, si cea
umana ce asigura legaturile afective, atractivitatea pentru echipa si moralul acesteia. Prin
reunirea acestor doua coeziuni membrii echipei noastre asigura unitatea, identitatea
colectiva, spiritul de noi. colegii mei isi indeplinesc aceasta functie de asemenea prin
atasamentul de valorile colective, identificarea cu seful, competenta comuna.
Functia de mobilizare este de asemenea indeplinita prin capacitatea membrilor de a vea
actiuni comune, de a se motiva si a avea satisfactii din participarea la proiectul comun.prin
aceasta functie ei isi cultiva energiile, isi valorifica eforturile personale ale fiecaruia, isi
stimuleaza si isi mobilizeaza angajarea, isi stimuleaza nevoie de realizare.
Autorul acestui model functional considera ca a descoperit patru organe care fac
din echipa o forta, puternica si complexa, ce actioneaza in acelasi context. ( Adrian Neculau,
dinamica grupului si a echipei).