De la focul grecesc la cutremurele la

comanda





De cele mai multe ori, marile descoperiri si inventii din istoria omenirii au reprezentat
rodul a ani de cercetari si eforturi, a nenumarate incercari esuate, pana la a obtine mult
doritul rezultat final. Toate aceste inventii au venit din mintea unor oameni geniali, care
au avut curajul sa vada mult mai departe in viitor decat semenii lor, chiar si cu riscul de
a fi considerati lunatici. Astazi, cand stiinta si tehnologia au atins un nivel de neimaginat
nu mai departe de acum un secol, inventiile se succed intr-un ritm ametitor. Exista insa o
serie de inventii din trecut care, desi pierdute poate pentru totdeauna, continua sa ne
fascineze, facandu-ne sa consideram ca oamenii de atunci erau cel putin la fel de
ingeniosi precum cei de acum.
Focul grecesc
Printre armele folosite cu succes de bizantini, de-a lungul secolului, s-a numarat si asa-
numitul foc grecesc, un lichid inflamabil, ce avea proprietatea bizara de a arde si pe apa
si astfel, de a incendia corabiile inamice. Nu se stie cine l-a inventat si cand anume, iar
ingre-dientele si procesul de fabricare erau secrete bine pazite. Atat de stricte erau
reglementarile privind formula chimica a focului grecesc, incat dupa caderea
Constantinopolelui nimeni nu va mai auzi vreodata de el si nimeni nu va mai sti sa-l
fabrice. Se pare insa ca printre ingrediente se numara titeiul brut, varul nestins si
colofoniul. Spre deosebire de napalm, cu care adesea unii fac greseala sa-l compare, focul
grecesc nu putea fi stins nici cu nisip. Nu se stie nici macar cum actiona; unii sustin ca se
autoaprindea instantaneu, la simplul contact cu aerul, in vreme ce altii cred ca ajungand
in contact cu aerul se amorsa doar, fiind nevoie de o flacara deschisa spre a-l aprinde.
Singurul inconvenient al teribilei arme era raza sa de actiune foarte mica. Din aceasta
cauza, el nu putea fi folosit decat in bataliile navale, cand era intr-adevar foarte eficient,
arzand corabiile din lemn inamice. In schimb, pe uscat nu a fost folosit in lupte deschise,
ci doar la apararea zidurilor Constantinopolelui.
Perpetuum mobile
Multi nu au auzit despre Viktor Schauberger; cei care stiu cate ceva despre el spun ca a
fost un inventator german ce ar fi gasit secretul miscarii perpetue si ar fi realizat chiar
dispozitive menite sa-i demonstreze descoperirea. Cum un perpetuum mobile ar viola
legile fundamentale ale fizicii si conceptul conservarii energiei, Schauberger nu a pretins
niciodata ca ar fi inventat masini care functionau neintrerupt, ci doar ca ar folosi puterea
naturala a Pamantului. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, savantul a fost
internat de nazisti intr-un lagar de concentrare si obligat sa lucreze la un proiect al
discului zburator, pe baza ideilor sale vizand energia telurica. Dupa razboi, Schauberger a
fost tinut in custodie timp de noua luni de catre Aliati, fiind interogat de reprezentantii
agentiilor secrete americane in legatura cu inventiile lui. Americanii i-au confiscat toate
documentele si prototipurile realizate, despre care se spune ca dovedeau practic
posibilitatea folosirii misterioasei energii a Pamantului, pentru punerea in miscare
permanenta a unor vehicule.
Nu se stie ce s-a intamplat cu aceste dispozitive dar se banuieste ca ar fi fost distruse,
pentru a nu cadea in mainile sovieticilor, ai caror spioni misunau prin Statele Unite, in
timpul razboiului rece. Golit de informatii, Schauberger a fost trimis inapoi in Europa,
unde a murit, dupa cateva zile, intr-un mod la fel de bizar ca si Reich, ceea ce de
asemenea i-a facut pe multi sa creada ca ar fi fost de fapt redus la tacere, spre a nu
spune lucruri compromitatoare...
Fuziunea la rece
Dupa cum se stie, toate bombele nucleare si centralele atomice producatoare de
electricitate existente azi functioneaza pe baza fuziunii la cald a atomilor de plutoniu sau
uraniu. Fuziunea la rece, care ar implica mai putine riscuri, ramane deocamdata un vis
prea indepartat al savantilor, desi au existat oameni de stiinta care au sustinut ca ar fi
implinit acest vis. Printre ei, Eugene Mallove, autor al cartii Foc din gheata, care,
alaturi de doi colegi de la Universitatea Utah, Stanley Pons si Martin Fleischmann, ar fi
reusit sa produca in 1989 energie atomica folosind un procedeu de fuziune la rece,
repetand experimentul de mai multe ori, in fata unor colegi fizicieni. Dar comunitatea
stiintifica a privit cu reticenta afirmatiile lui Mallove si l-a supus, in presa, unei campanii
de ridicularizare. In plus, universitatea i-a retras fondurile de cercetare si el fost supus
unei marginalizari accentuate. In cele din urma, pe 14 mai 2004, aflat la Norwich,
Connecticut, pentru o serie de conferinte, Mallove a fost surprins, intr-o seara, la intrarea
in motelul unde se cazase, de un agresor necunoscut, care l-a lovit pana l-a lasat fara
suflare, motiv in plus pentru adeptii teoriei conspiratiei sa pretinda ca ar fi fost de fapt
eliminat de atotputernicii industriei atomice, carora incercase sa le tulbure apele...
Motorul care merge cu apa
Despre Stanley Meyer unii au spus ca a fost cel mai mare inventator al lumii, de la Tesla
incoace, in vreme ce altii l-au privit ca pe un ingenios sarlatan. El a fost primul care a
vorbit despre tehnologia electrolizei de inalta eficienta, menita sa genereze un motor
functional numai pe baza de apa. De asemenea, a obtinut noua patente referitoare la
masina cu apa, ce implicau celule in serie, producatoare de hidrogen monoatomic, din
apa, un tip de hidrogen care degaja mult mai multa energie decat hidrogenul obisnuit, din
electroliza standard. Totusi, nu putem nega ca activitatea lui Meyer ramane controversata.
Doi investitori, atrasi de ideile sale, i-au platit o insemnata suma de bani pentru
cercetarile sale, pentru ca apoi sa se simta trasi pe sfoara si sa-l dea in judecata.
Meyer a fost condamnat la plata de despagubiri si, in 1998, a murit, la fel de straniu dar si
de oportun, ar spune cinicii, ca si predecesorii sai in materie de inventii uimitoare dar
deranjante pentru industriasii planetei. Oficial, autopsia a relevat ca inventatorul murise
din cauza unui anevrism cerebral dar asta nu i-a impiedicat pe adeptii teoriei conspiratiei
sa pretinda ca de fapt el ar fi fost asasinat de petrolistii arabi, magnatii petrolului din
Statele Unite sau de serviciile secrete, pentru ca descoperirile lui ar fi dat o lovitura
mortala industriei petrolului, generatoare de profituri de zeci de miliarde de dolari in
buzunarele nababilor.
Cutremure la comanda
S-a scris mult, in ultima vreme, dupa o serie de seisme inexplicabile produse in Caucaz
sau sud-estul Asiei, ca in spatele acestor miscari tectonice s-ar afla de fapt agentii militare
secrete ale marilor puteri, capabile sa realizeze asemenea experimente apocaliptice spre a
da lectii unor rebeli. Nu stim cat adevar se afla in spatele unor asemenea afirmatii dar
este cert ca experientele vizand producerea de cutremure artificiale nu sunt un apanaj al
ultimelor decenii. Pionierul lor a fost controversatul om de stiinta Nikola Tesla,
considerat aproape unanim cel mai mare inventator modern.
La un moment dat, in timpul experientelor sale cu oscilatori mecanici, Tesla a reusit sa
genereze o unda de rezonanta atat de puternica incat a zguduit din temelii cladirile din
jur, fapt pentru care genialul savant s-a trezit cu plangeri la politie. Tesla a fost convins ca
gasise o tehnica avansata de transmitere a energiei. El afirma ca putea transforma scoarta
terestra intr-o imensa sursa de energie. Dar tehnologia gandita de Tesla mai continea un
aspect, acela de concentrare masiva de energie avand o putere distructiva terifianta.
Emitatorul sau putea furniza o putere de o suta de miliarde de wati (100 milioane kW!).
Focalizata, aceasta energie, concentrata pentru o scurta perioada de timp, putea produce
1016 J (zece milioane de miliarde de Joules), echivalentul a zece megatone TNT. Tesla
afirma ca dispunand doar de o cantitate foarte mica de energie se pot crea furtuni
pustiitoare, dar si cutremure devastatoare ce pot distruge continente intregi.