Poet rtcind

Cnd ai zvrlit odgonul ctre dorini tihnite,

Ce rtcesc pe valuri, ca umbre de plceri,
Marea privind, ai faa ntoars ctre ieri,
i oraul n cenu iar prinde s palpite.

Treci pe sub vechi arcade de aventuri uitate,
Te-ncruciezi cu vii, delirul tu e stins;
Cu vii deopotriv i morii, pari nvins,
Trudii s-ntindei zilnic doar pnzele visate.

Fntnii nu-i mai afli, ca-n vremuri, strlucirea,
Nici sngerarea gurii care e copt srutul,
Nici cntul despre tine ce l-a-ngropat trecutul.
Precum un prunc ce-n van l ntoarce nlucirea.

Ce degete febrile terg caldele imagini?
O iei pe alt cale, e strada fr soare,
i-e altul gndul, inima fr somn tresare,
Schimbi casa, ns chipul i-e altul ntre pagini...

Atunci te poart vntul i umfl alte vele,
i viaa-i orizontul de gesturi inumane;
Neisprvit lai visul ce minile-i, orcane,
n sear l sfie la focul altor stele.

Edmond Vandercammen