Cuvintele

Cuvintele m-au prsit deodat.

nchis ntr-o muenie senin
nu mai atept pe nimeni s mai vin,
iar bezna m cuprinde, furiat.

Ce ar fi de spus n surda-ntunecare,
i limba cui, s-ajung, mai ncearc
pe-a mea, de mine-nstrinat parc?
Zmbesc, cnd tu ncepi o ntrebare.

S mai art i s numesc, mi ceri,
cnd sunt de toate strns mpresurat.
Ce nici nu mai speram, s-a ntmplat.
Pe mut, cine-l desparte de tceri?

Chiar sunetele i-au sfrit concertul,
mai bine zis sunt de neauzit.
Printre adormii m simt nestnjenit,
s-or dezobinui de mine, cu ncetul


Wolf von Aichelburg