STRESUL POSTTRAUMATIC.

DIAGNOZA SI INTERVENTIE PSIHOTERAPEUTICA

Socul de bombardament" sau sindromul de oboseala din timpul razboaielor" cum a
mai fost denumit TSPT, se manifesta ca reactie la un eveniment catastrofal sever care
se situeaza n afara limitelor experientei umane si ar provoca oricui suferinta. Tabloul
clinic al TSPT este complex si include simptome din sfera cognitiva, afectiva, fiziologica,
comportamentala si relationala. Terapia cognitiv-comportamentala, care pune un
accent deosebit pe metode variate de expunere, s-a dovedit a fi cea mai eficace
metoda de interventie psihoterapeutica.
I. Introducere
n literatura de specialitate "stresul posttraumatic" sau "sindromul tulburarilor de stres
posttraumatic" (TSPT) este descris ca fiind un stres nt rziat si care poate fi
declansat prin dezastre naturale, accidente grave, agresiuni, violuri si alte evenimente
critice cu impact traumatizant, at t fizic dar mai ales psihic.
Viata si activitatea militara, n conditii de pace si de criza si cu atat mai mult n timp
de razboi, constituie o sursa de trairi emotionale pozitive si negative complexe,
niciodata univoce, uneori contradictorii sau ambivalente, dar ntotdeauna aflate n
situatia de a genera si de a mentine stresul psihic.
ercetarile asupra stresului posttraumatic au debutat cu mai mult de !umatate de veac
n urma, nca n cel de"al doilea razboi mondial . Toate descrierile acestui fenomen
includeau ntotdeauna un sir de elemente comune# tulburari de somn, vise cu
cosmaruri, depresii, excitabilitate crescuta. $ardiner da pentru prima data o descriere
complexa a simptomaticii acestui fenomen# %) excitabilitate si iritabilitate& ') reactie
nestap nita la excitanti brusti& () fixarea pe circumstantele evenimentului traumatic&
)) fuga de realitate& *) predispozitia pentru reactii agresive necontrolate.
nsa importanta cercetarii n acest domeniu a devenit evidenta numai spre mi!locul
anilor +,-, c nd societatea americana s"a confruntat pentru prima data cu problemele
provocate de formele dezadaptative de comportament ale veteranilor razboiului din
Vietnam. .atele obtinute aratau ca pentru aproximativ '*/ din cei ce au luptat n
Vietnam experienta participarii la actiunile militare a fost cauza dezvoltarii la ei a unor
modificari negative de personalitate sub influenta traumelor psihice .
n rezultatul cercetarilor a devenit clar ca starea care se dezvolta la cei ce au trecut
prin situatii critice generatoare de stres psihic (participarea la actiuni militare,
accidente, calamitati naturale, diverse forme de violenta) manifesta tendinta nu numai
sa nu dispara cu timpul dar si sa devina tot mai pronuntata, debut nd brusc pe fondul
unei aparente bunastari generale a persoanei.
omplexul de simptome ale tulburarilor cauzate de influenta traumatizanta a diversi
factori stresanti asupra psihicului, de regula iesiti din comun n comparatie cu
experienta obisnuita a unui om, a fost descris n %01- si n .S2"333, editia a ("a,
primind denumirea de sindromul tulburarilor de stres posttraumatic " TSPT.
aracteristic pentru sindromul descris este manifestarea sa tardiva, dupa o prelungita
latenta, put ndu"se vorbi de un stres psihic nt rziat, si faptul ca sindromul poate fi
intensificat prin alti factori stresanti adesea greu identificabili.
.atele indica faptul ca TSPT reprezinta o afectiune psihiatrica importanta ce produce o
suferinta emotionala si o inadaptare sociala considerabile, prezent nd adesea un
tablou clinic complex ce constituie o semnificativa provocare n ceea ce priveste
conduita terapeutica.
II. Managementul diagnostic al sindromului de stres posttraumatic
n .S2"3V tulburarea posttraumatica de stres este definita prin sase criterii de baza#
(%) existenta n antecedente a unui eveniment traumatic care implica at t iminenta
sau amenintarea cu moartea sau cu vatamarea importanta, c t si un raspuns intens
de frica, nea!utorare sau groaza& (') retrairea persistenta a evenimentului traumatic
prin intermediul amintirilor intruzive, a flashbac4"urilor disociative, a viselor chinuitoare
recurente si5sau a reactivitatii psihologice sau fiziologice la expunerea la unele activitati
sau situatii care amintesc trauma& (() evitarea stimulilor asociati evenimentului sau o
paralizare a responsivitatii generale, incluz nd eforturile facute de a evita g nduri sau
sentimente legate de trauma, eforturi de a evita activitati sau situatii care trezesc
amintiri ale traumei, pierderea interesului pentru activitatile importante, detasare de
alti oameni si5sau tocire emotionala& ()) existenta unor simptome persistente ale unei
stari de 6hiperactivare" vegetativa ca, de exemplu, hipervigilenta, tulburari de somn,
iritabilitate sau izbucniri de furie, tulburari de concentrare si5sau o reactie de surpriza
exagerata& (*) tulburarea are o durata de cel putin o luna& (7) efectele tulburarii
produc o suferinta clinica semnificativa sau o afectare n functionarea sociala,
ocupationala sau n alte domenii importante. .esi simptomele TSPT sunt n mod
obisnuit grupate n trei categorii primare (retraire, evitare5paralizie, hiperactivare),
simptomele tipice ce includ repetate retrairi ale traumei mpreuna cu reactivitatea
fiziologica asociata sunt cele care deosebesc cel mai bine TSPT de alte tulburari afective
sau anxioase 879.
:aber si colaboratorii 8%%9 au constatat ca tabloul clinic al TSPT include simptome din
sfera cognitiva, afectiva, fiziologica, comportamentala si relationala.
.intre simptomele cognitive evidentiem urmatoarele# dificultati de concentrare a
atentiei voluntare si fixare a memoriei& retrairi intense si repetate ale experientei
traumatice& prezenta tulburarilor de senzorialitate (iluzii, halucinatii)& simptome
disociative& amnezia psihogena, incapacitatea de a"si aminti aspecte importante ale
traumei& evitarea g ndurilor asociate cu evenimentul traumatic& vise cu cosmaruri
repetate& perceptie neobisnuita, adesea distorsionata a realitatii& afectarea viitorului
n ceea ce priveste profesia, orientarea profesionala sau casatoria& sentimente de
autovinovatie& lipsa integrarii cognitive a evenimentului traumatic perceput ca un factor
de vulnerabilitate si interpretare a unor situatii neutre sau inofensive ca un pericol si o
amenintare& rezolvarea unor probleme se asociaza cu crize de anxietate sau m nie.
n sfera afectiva putem regasi urmatoarele simptome# stari de iritabilitate, explozii de
m nie& disconfort intens aparut la confruntarea cu evenimente care simbolizeaza sau
se aseamana prin unele aspecte cu experienta traumatica& reducerea gamei reactiilor
emotionale& incapacitatea de a trai sentimente de dragoste& anestezie emotionala sau
tocire afectiva manifestata prin diminuarea capacitatii de raspuns afectiv& labilitate
emotionala& sentimente de culpabilitate si vinovatie& dispozitie depresiva, tristete& stari
de anxietate& incapacitatea de a trai bucuria si placerea unor activitati relaxante.
;eactiile fiziologice se pot manifesta astfel# dificultati la instalarea sau mentinerea
somnului& raspuns exagerat n situatii n care persoana este surprinsa sau speriata&
reactivitate fiziolgica crescuta n prezenta unui stimul care reactiveaza amintirile,
sentimentele sau senzatiile asociate cu trauma& hipervigilenta& modificarea
parametrilor vitali prin cresterea frecventei cardiace si a tensiunii arteriale.
n sfera comportamentala nt lnim o gama de simptome variate, cum ar fi# evitarea
fobica a situatiilor care determina rememorarea evenimentului stresant& scaderea
interesului si reducerea participarii n cadrul unor activitati importante& fuga
psihogena manifestata prin calatorii neasteptate departe de casa sau asumarea unor
identitati noi& neliniste psihomotorie& dificultati n ndeplinirea sarcinilor cotidiene&
schimbari ale stilului de viata sau a locuintei& impulsivitate, episoade de agresivitate
imprevizibila& dependenta medicamentoasa fata de antialgice sau anxiolitice, utilizate
pentru terapia disconfortului emotional si5sau a durerii fizice produse de evenimentele
traumatice& abuz de substante psihoactive& tentative de autovatamare corporala.
n sfera relationala se nregistreaza o serie de simptome, de tipul# detasare,
nstrainare si izolare fata de antura!& afectarea capacitatii de traire a sentimentelor de
tandrete si intimitate& deteriorarea relatiilor maritale si parentale& distantare excesiva
exprimata n relationarea interpersonala cauzata de teama unei experiente anterioare
de tradare& evitarea unor dezvaluiri personale determinate de lipsa de ncredere n
alte persoane si de teama de a fi respins.
Simptomele nt lnite n TSPT pot fi considerate, initial, o componenta a raspunsului
normal al unei persoane la o experienta coplesitoare. .aca durata existentei lor
depaseste trei luni si se prelungeste o perioada de luni sau ani de zile nseamna ca
este vorba de o tulburare posttraumatica de stres.
3ndivizii care sufera de TSPT prezinta cel putin un episod n care evenimentul
traumatic revine n viata cotidiana. <neori, acest fenomen se petrece brusc, evocarea
revine clar n memorie si se acompaniaza de emotii intense, dureroase. =lteori, se
produce o retraire a traumei n care amintirile sunt at t de puternice nc t
persoana revede scenariul traumei n fata ochilor sau considera ca este vorba de o
traire autentica a traumei. 2anifestarile clinice descrise pot surveni n mod brusc, sub
forma unui atac emotional dureros, fara vreo cauza aparenta. >motiile pot exprima o
stare de suparare care se nsoteste de frica, m nie, crize de pl ns. >xperientele
emotionale se produc n mod repetat sub forma reevocarilor evenimentelor
traumatice sau a viselor cu cosmar.
n TSPT se manifesta pregnant fenomenul de evitare.
Persoanele care au suferit traume se simt amortite, mpietrite, evita relatiile
emotionale cu familia, colegii de serviciu, prietenii si ndeplinesc numai activitatile
mecanice, de rutina, av nd o aparenta rece, distanta, plictisita . ?la4e, oo4 8(9
descriu lipsa de afectiune a acestor persoane fata de propria familie, care se reflecta
n conduita lor mecanica, inadaptata ambiantei. n acest context relatarile membrilor
familiei, ale prietenilor, ale colegilor de serviciu a!uta la stabilirea diagnosticului si a
conduitei terapeutice.
Persoanele care prezinta TSPT evita situatiile care le reamintesc de evenimentul
traumatic, dezvolt nd chiar o stare de teama puternica fata de aceste situatii deoarece
acestea pot agrava tabloul simptomatologic. 2ulti veterani de razboi refuza sa accepte
anumite responsabilitati fata de alte persoane, deoarece nu se considera n stare sa le
asigure siguranta si protectia lor. =ltii se simt vinovati pentru faptul ca au supravietuit
dezastrului, n timp ce familiile lor sau prietenii au murit.
n studiile sale S@mes 8%,9 arata ca depresia constituie o trasatura comuna a TSPT, ca
o consecinta a inabilitatii de rezolvare a emotiilor dureroase, a starii de m nie si
suparare determinate de pierderile si suferintele cauzate de evenimentul traumatic.
.upa ncetarea actiunii traumelor, comportamentul persoanelor cu TSPT este
influentat n continuare de reactii emotionale dureroase, fara ca ele sa constientizeze
acest lucru.
Starea de hiperexcitatie cronica si hipervigilenta produce o modificare a
comportamentului pacientilor care sufera de TSPT, o scadere a capacitatii de
concentrare a atentiei voluntare si de fixare a memoriei si induce insomnii. =desea,
veteranii de razboi actioneaza ntr"un mod asemanator cu cel prezentat n perioada
n care erau amenintati de trauma. :enr@ 8%'9 arata ca starea de hipervigilenta
nt lnita n TSPT determina o scadere a perfomantelor profesionale si o
interrelationare mai redusa cu familia si prietenii.
=paritia unei reactii de alarma biologica se exprima prin declansarea unor atacuri de
panica, caracterizate printr"o teama severa asemanatoare celei din timpul razboaielor
sau catastrofelor naturale, prin manifestari neurovegetative de tipul# epigastralgiilor,
senzatiei de sufocare si algiilor cefalice n casca 8%(9.
;epartizarea celor mai semnificative simptome utilizate n evaluarea TSPT arata
astfel#
%) prezenta n anamneza a unei situatii traumatizante (0(/ din experti i"au acordat
nota cea mai mare)&
') ntoarcerea permanenta la trairile legate de circumstantele traumei (,1/)&
() visele si cosmarurile pe tema traumei (,,/)&
)) amintirile obsesive (,*/)&
*) ntoarcerile la situatia traumatizanta prin asociatii sau asemanarea circumstantelor
(,(/)&
7) "reactivitatea fiziologica" (mai mult de 77/).
III. Interventia psihoterapeutica in tulburarea posttraumatica de stres
Psihoterapia a!uta pacientii cu TSPT sa identifice si sa stabileasca relatii benefice, cu rol
de suport si siguranta, care au o importanta vitala n procesul de recuperare.
.esi au fost experimentate diverse strategii terapeutice pentru TSPT (terapia
psihodinamica, interventie n criza), terapia cognitiv"comportamentala care pune un
accent deosebit pe metode variate de expunere, a fost cea mai atent studiata si s"a
dovedit a avea rezultatele cele mai promitatoare 8', ,9.
.atele obtinute din aceste studii indica faptul ca expunerea intensiva a!uta la reducerea
trasaturilor distinctive ale TSPT (de ex# simptomele intruzive si reactivitatea
fiziologica), precum si a unei mari parti din anxietatea generala care o nsoteste.
Totusi, studiile nu indica faptul ca expunerea ar avea un efect semnificativ asupra
simptomelor 6negative" ale TSPT (evitarea, retragerea sociala, dificultatile
interpersonale, neadaptarea ocupationala, paralizia emotionala) si nici asupra unor
anumite aspecte privind controlul furiei. .esi expunerea poate diminua teama si 6hiper"
activarea" maladaptativa, ea nu se adreseaza deficitelor de aptitudini de baza, nu a!uta
la restabilirea relatiilor deteriorate si nici nu mbunatateste controlul furiei. n acest
context unii autori au sugerat ca este necesar un program de tratament
comportamental care sa tinteasca ariile disfunctionale specifice folosind strategii
comportamentale si faze de tratament diferite, adres ndu"se simptomelor multiple si
complexe asociate cu aceasta tulburare 8%)9. =stfel, folosirea expunerii a fost
combinata cu antrenarea n managementul anxietatii generale, terapia cognitiv"
comportamentala de grup si antrenarea abilitatilor sociale, obtin ndu"se rezultate
benefice pentru tratamentul TSPT.
Un model de tratament cognitiv-comportamental
<n model de tratament cognitiv"comportamental cu multiple componente este adecvat
pentru ma!oritatea persoanelor cu TSPT. =cest model include un tratament multilateral
destinat diverselor aspecte ale sindromului clinic asociat cu TSPT, cum ar fi reactivitatea
emotionala si fiziologica la anumite situatii sau actiuni care reamintesc trauma,
simptomele intruzive si comportamentul evitant, aptitudinile sociale deteriorate si
modularea emotiilor (controlul furiei). Programul unifica abordarea terapeutica
psihosociala a TSPT cu cea mai empirica sustinere (terapia prin expunere) cu o
componenta de exersare a aptitudinilor sociale si a managementului anxietatii 8%-9.
omponentele principale ale acestui model sunt#
(! "ducatia. Tuturor pacientilor li se furnizeaza date generale despre TSPT cronica
incluz nd modalitatile frecvente de manifestare, problemele de diagnostic,
comorbiditatea cu alte tulburari anxioase sau ale =xei 3, etiologia si o recapitulare a
strategiilor actuale de tratament. n plus, aceasta etapa este importanta pentru a
garanta ca pacientii dezvolta nu numai o ntelegere realista a prognozei
tratamentului, ci si o expectanta pozitiva n ceea ce priveste eficacitatea tratamentului
comportamental. n ultima instanta, aceasta faza este folosita pentru a educa
pacientii cu privire la tratamentul pe care"l vor primi si la ceea ce se asteapta de la ei
referitor la participarea lor la programul de tratament. =ceasta componenta poate fi
eficient realizata n %"1 sedinte.
(#! $ntrenamentul abilitatilor pentru managementul anxietatii. Scopul acesteia este de
a nvata pacientii sa"si controleze anxietatea si nivelurile stresului, inclusiv atacurile
de panica. <n program structurat de exersare a aptitudinilor de management al
anxietatii, administrat ntr"un format de grup, poate fi axat pe un set de simptome
anxioase at t specifice, c t si generale pe care victimele traumelor le prezinta
adesea. =cesta poate include controlul anxietatii generalizate, atacurilor de panica si
comportamentelor compulsive. n felul acesta, exersarea aptitudinilor de management
al anxietatii poate servi unor functii multiple si probabil poate fi eficient realizata n ("
%- sedinte. Programele pentru suplimentarea terapiei prin expunere cu exersarea
aptitudinilor de management al anxietatii au fost cu succes realizate cu alte populatii
de victime ale traumelor 8*9 si pot sa includa elemente de exersare a relaxarii, a
respiratiei si de control al panicii. nzestrarea pacientilor cu aptitudini de management
al anxietatii i a!uta n primul r nd sa tolereze sedintele de expunere mult mai
eficient.
(%! "xpunere. S"a aratat ca expunerea se adreseaza eficient trasaturilor unice ale
structurii fricii caracteristice fiecarui individ permit nd o reducere n anxietatea
generala, reactivitatea fiziologica si n simptomele intruzive. n esenta pacientii
trebuie expusi la stimulii ce produc anxietate sau frica (legati de trauma) ntr"o
maniera prelungita p na exista o reducere a fricii sau anxietatii (p na se obtine
obisnuinta sau stingerea) n cursul sedintelor. ontactul repetat cu stimulul ce
produce frica grabeste procesul de obisnuinta si, cu suficiente asocieri, stimulul si
pierde abilitatea de a declansa raspunsul de frica (obisnuinta). n mod caracteristic,
ma!oritatea persoanelor cu TSPT evita stimulii ce declanseaza teama si acest lucru
a!uta la cresterea intensitatii raspunsului de frica. =sadar scopul expunerii este de a
furniza un contact prelungit cu stimulii ce declanseaza teama cu o durata suficienta ca
obisnuinta sa se produca n cursul sedintelor (o reducere cu *-/ n reactivitatea din
cursul sedintei). =socierea repetata pe durata unui numar de zile este, de asemenea,
importanta si va grabi procesul de obisnuinta. >xista diferite moduri de a ndeplini
elementele centrale ale expunerii# imaginar vs. in vivo& intensiv (6flooding") vs. gradat
(desensibilizare sistematica). u toate ca ma!oritatea cercetarilor anterioare privind
eficacitatea expunerii au fost realizate cu expunere intensiva si alte modalitati de
administrare este probabil sa fie eficiente, at t timp c t ratiunea pentru expunere
este bine nteleasa si procedurile de tratament adera la un set comun de principii de
baza. 2otivatia pentru terapia de expunere a fost descrisa amanuntit de catre Aevis
8%*9. Se considera ca expunerea trebuie administrata c t de cur nd posibil dupa
psiho"educatie astfel nc t pacientii sa poata percepe o ameliorare relativ rapida a
simptomelor acute ale TSPT, ceea ce sa le permita sa se concentreze pe dezvoltarea
controlului emotional si sa"si mbunatateasca functionarea sociala. .atele sugereaza
ca aceasta componenta poate fi eficient realizata n )"%* sedinte.
(&! Temele pentru acasa". omponenta 6temelor pentru acasa" (sau 6practica
programata") se poate aplica odata ce mai multe sedinte de expunere au fost realizate
cu succes si reprezinta o forma de expunere care nu necesita prezenta terapeutului.
Temele de expunere trebuie planificate cu atentie astfel nc t pacientii, desi intens
solicitati, sa poata obtine rezultate multumitoare. Terapeutul nu trebuie sa fie
descura!at de opozitia pacientului de a"si imagina aceste teme pe cont propriu. u o
planuire atenta si cu o ncura!are suportiva indivizii trebuie sa fie capabili sa
ndeplineasca aceste sarcini. Temele de expunere, ca si sedintele de expunere, trebuie
ndreptate n mod specific catre modelul individual al fricii al fiecarui pacient, dar, de
asemenea, trebuie sa furnizeze si cea mai cuprinzatoare experienta posibila. Pentru a
avea maximum de eficacitate, pacientul trebuie sa participe la planificarea temelor si la
a stabili c nd si unde vor avea loc. =stfel, nu se poate face o lista concreta a lor
deoarece ele trebuie sa fie dezvoltate de la caz la caz asa cum sunt si scenele
individuale de terapie prin expunere. Totusi, exemple de exercitii potrivite centrate pe
temerile traumatizante includ sedinte de auto"expunere n imaginatie realizate acasa
care pot sa serveasca drept pas initial catre activitatile n vivo, ca de exemplu,
vizionarea unor filme, discutarea cu alte victime ale traumelor sau cu persoanele dragi
despre experientele traumatice, etc. Trebuie, de asemenea, imaginate experiente care
cer pacientului sa se anga!eze n alte activitati de care se teme si care pot interfera cu
calitatea vietii. >xemplele de activitati potrivite includ evenimentele sociale (petrecerile,
mesele mpreuna cu prietenii), cumparaturile, mersul la filme, mesele la restaurant,
etc.
('! $ntrenamentul abilitatilor sociale. Scopul acestuia este de a forma abilitati absolut
necesare unor interactiuni sociale eficace si care pot antrena sentimentul de satisfactie.
u toate ca persoanele victime ale traumelor pot sa difere destul de mult n ceea ce
priveste aptitudinile sociale de baza, la ma!oritatea lor exista loc pentru perfectionare.
<n program structurat de antrenament n abilitati sociale, administrat n cadrul unui
format de grup, poate fi ndreptat catre categoria de simptome ale TSPT care pare sa
reziste metodelor de expunere, respectiv anxietatea sociala, retragerea sociala si
nstrainarea, furia excesiva si ostilitatea, episoadele explozive, conflictul marital sau
familial. =ntrenamentul abilitatilor sociale poate fi deprins eficient n 7"%* sedinte.
=ntrenamentul abilitatilor sociale vizeaza instruirea, modelarea, repetitia
comportamentala sau 6!ocurile de rol", feedbac4"ul si ntarirea. .upa fiecare sedinta
pacientilor li se dau teme pentru acasa pentru a permite exersarea ulterioara si
consolidarea abilitatilor nou dob ndite. =ntrenarea abilitatilor sociale include
urmatoarele elemente81,09#
(onstiinta mediului social stabileste nuantele legate de c nd, cum si de ce sa initieze
sau sa ntrerupa interactiunile sociale. =ceasta include mecanismele verbale si non"
verbale ale nt lnirilor sociale de succes, incluz nd identificarea unor subiecte de
conversatie adecvate, exercitii specifice destinate sa creasca aptitudinile de atentie si
ascultare, precum si schimbarile de subiect eficace 8%19.
Stimularea abilitatilor sociale urmareste formarea unor deprinderi de a initia si de a
mentine prieteniile, aptitudini adecvate pentru conversatiile telefonice si comunicarea
asertiva. =ceasta componenta este destinata sa"i a!ute pe pacienti sa nvete acele
abilitati care le sunt necesare implicarii n activitati sociale diverse si noi cu scopul de
a"si creste repertoriul social si posibilitatea ca interactiunile sociale sa devina intrinsec
mai multumitoare 8%19.
)anagementul furiei vizeaza controlul furiei si al emotiilor intense. =r trebui sa fie
destinat reducerii izbucnirilor temperamentale si manifestarii problematice a furiei. n
mod specific, aceasta componenta trebuie sa a!ute prin a oferi pacientilor o gama de
strategii pentru a"si exprima furia, a"si rezolva problemele, a"si mbunatati modularea
emotionala si a comunica asertiv cu ceilalti, astfel nc t violenta fizica si verbala sa
nu continue sa le perturbe relatiile sociale.
)anagementul consecintelor traumei i nvata cum sa"si mbunatateasca
comunicarea cu ceilalti privind trauma, astfel nc t sa sporeasca ntelegerea
acestora. Pacientii trebuie nvatati cum sa comunice asertiv c nd nu vor sau nu pot
sa discute cu altii despre anumite subiecte sau evenimente. n plus, ei trebuie, de
asemenea, nvatati sa identifice si sa se opuna modelelor de g ndire negativa sau
dihotomica (credinta de a nu se ncrede n toti ceilalti), ceea ce le limiteaza calitatea
vietii prin reducerea implicarii n relatii cu ceilalti. n ultima instanta, acest element
trebuie sa includa informatii despre cum sa evite sa mai fie victime ale traumelor n
viitor (sfaturi privind siguranta personala).
Persoanele care dezvolta simptomele TSPT nu trebuie sa se astepte ca %") luni de
terapie cognitiv"comportamentala intensa sa 6vindece" toate problemele. 2ai cur nd
tratamentul trebuie privit ca un mi!loc de a a!uta pacientii sa"si stap neasca si sa"si
controleze simptomele. tin nd cont de acestea, este de asteptat ca urmarirea continua
pe termen lung sa fie necesara la ma!oritatea persoanelor cu TSPT.