CRONOTOPUL

SACRU SI PROFAN IN Adam si Eva, T. Arghezi

Sacrul si profanul sunt doua modalitati de a fi in Lume, doua situatii existentiale asumate
de om de-a lungul istoriei sale. Cele doua moduri de a fi sunt determinate de diferitele pozitii pe
care omul le-a cucerit in Cosmos si sunt importante atat pentru filozofi, cat si pentru orice lector
care doreste sa cunoasca dimensiunile posibile ale existentei umane.
In primul rand, in existena noastra, timpul ocup un loc central. Copleit de trecerea
acestuia, omul a cutat adevrata realitate care nu trece, care nu moare. A neles curand c timpul
nu se afla sub controlul nostru, ci Dumnezeu este stpnul i de aceea doar prin bunvoina Lui
poate fi recuperat. Venicia i imortalitatea pentru cei vechi echivala cu ntoarcerea n acest timp
primordial, prin diferite rituri, fiind considerat singurul real, i ca atare, dorit. Timpul sacru este
aadar un timp circular si recuperabil. Spre deosebire de cronosul sacru , cel profan este marcat de
evenimente irecuperabile, primind denumirea de timp linear. El avanseaz fr a se mai putea
ntoarce la punctul de pornire.

In al doilea rand, pentru omul religios, spaiul nu este omogen, ci prezint rupturi care
permit constituirea lumii, acestea fiind cele care dezvluie punctul fix, axis mundi, care are
menirea de a face legtura ntre cele trei nivele ale lumii: infernul, lumea terestr i cerul.

De exemplu, spaiul profan pastreaz locuri "privilegiate", cum ar fi inutul natal, strada
copilariei. Aceste spaii devin locuri sfinte pentru c determin o schimbare n universul de
cunoatere al celui implicat direct. Se propune termenul de hierofanie, care nseamn izbucnire a
sacrului si transformarea calitativa a universului cosmic. Omul arhaic are nevoie de plasarea sa
n centrul lumii, ct mai aproape de punctul care face legtura cu divinul i care i ofer
echilibrul necesar.

In concluzie, in opera Adam si Eva este evidentiata sacralitatea, Raiul fiind toposul in
care sunt zamisliti cei doi, intr-un timp simbolic.