.

Puterea ca fenomen
Puterea este o relatie sociala caracteristica oricarei comunitati umane, indiferent de dimensiunile
ei (familie, trib, popor, natiune), att la scara nationala, ct si la scara internationala. Puterea
sociala se manifesta sub diferite forme, n functie de domeniul de activitate (putere economica,
spirituala), de specificul comunitatii umane (puterea familiala, de clasa, nationala, internationala
etc.), precum si n functie de valoarea unor indivizi sau grupur i de indivizi de a-si exercita
puterea, de scopurile urmarite, de mijloacele folosite etc. Din acest punct de vedere, puterea se
prezinta ca un fenomen gradual, cu intensitati diferite, aflndu-se pe o anumita scara ierarhica, a
sistemului social. Puterea sociala reprezinta liantul ntregului complex de structuri si forme
sociale, pe care le ordoneaza si ierarhizeaza. Ea are rolul de a organiza si dirija viata sociala n
conformitate cu scopurile urmarite. Privita prin prisma rolului pe care l detine n complexul
vietii sociale, puterea constituie un atribut al fiecarui individ, al fiecarui grup de indivizi, n afara
acestora neputnd sa existe activitate ordonata. Ca element de organizare si reglare a vietii
sociale, puterea fixeaza scopurile activitatii umane, mijloacele pentru realizarea acestor scopuri
si gndirea dupa care sa se actioneze. Pe aceasta cale, puterea asigura punerea n valoare a
energiilor umane prin actiuni sociale organizate. Puterea impune ordinea sociala, iar la rndul ei
ordinea sociala genereaza putere, cele doua elemente aflndu-se ntr-o relatie directa. Fiind un
fenomen complex al vietii sociale, puterea sociala are anumite trasaturi, dintre care mentionam: constituie un element esential si permanent al relatiilor sociale, prin intermediul caruia se asigura
functionarea normala a societatii; - se prezinta sub forma unor centre, nuclee ale puterii
ierarhizate pe ansamblul vietii sociale, n raport de pozitia sociala si resursele celor care o
exercita, precum si de domeniul de activitate; -reprezinta unitatea organica a doi factori:
conducatori si condusi, indiferent de natura societatii, de raporturile care se formeaza pe baza
unor convingeri sau constrngeri. Deducem de aici ca societatea, att n ansamblul ei, ct si pe
segmente, este alcatuita de conducatori si condusi, relatie ce devine tot mai complexa si
cuprinzatoare pe masura dezvoltarii sociale. Relatia dintre conducatori si condusi se afla ntr-un
continuu proces de fluctuatii sau chiar de schimbari spectaculoase. De aici, concluzia ca puterea
ne apare sub forma unor relatii de dominatie si subordonare; -mbraca o diversitate de forme n
functie de natura domeniului vietii sociale, de specificul activitatilor si comunitatilor umane, de
specificul sistemului social concret etc. Astfel, puterea se poate manifesta ca putere: familiala,
economica, politica, civila, precum si ca putere pe plan national si international etc.
2.deosebiri intre izvoare si resurse:
Orict de democratice ar fi procedurile de obinere a puterii (n diverse structuri i la diferite
niveluri), totui, n cele din urm, puterea prin sine nsi este un fenomen marcat de inegalitate.
Cauza principal de supunere a unor ageni sociali fa de alii const n distribuirea neuniform
a puterii n funcie de resursele care o alimenteaz. Anume aa se face nct organele publice
centrale i cele locale, structurile de stat i cele de partid, organizaiile obteti nu dispun de
acelai complex de resurse ale puterii. Posibilitile acestor subieci ai puterii de a-i multiplica
i diversifica arsenalul mijloacelor de influen asupra obiectului puterii sunt diferite.