ETICA SI MORALA LA VECHII EGIPTENI

Etica si morala sunt intotdeauna subiecte istorice interesante. Ceea ce pentru

mintile noastre moderne este etic sau moral, cum ar fi: sa nu inseli, sa nu furi, sa muncesti
greu si sa-ti castigi existenta cinstit, in unele societati aceste lucruri nu sunt intotdeauna
evidente. Dar, majoritatea societatilor antice, aveau cu siguranta anumite standarde de
conduita intr-o forma sau alta.
Pentru a putea intelege morala si etica in Egiptul antic trebuie sa intelegem
conceptul central de Ma`at, care reprezenta adevarul, ordinea si echilibrul cosmic.
Aceste principii erau personificate in zeita Ma`at. Putem sa deducem ceva ce vechii
egipteni considerau o buna conduita morala din diverse surse scrise mai ales autobiografii
si texte pe care noi le numim azi texte de intelepciune.
Acestea ne transmit cum era perceput idealul, chiar daca acesta nu era intotdeauna atins.
Autobiografiile sunt sursele cele mai vechi care ne prezinta valori etice. Majoritatea
dateaza incepand cu Dinastia a V a si apar pe peretii mormintelor.
De exemplu, un oficial, pe numele sau Nefer - sashem ne relateaza: Mi-am
parasit orasul, am venit din provincia mea; Am facut ce e drept (Ma`at), am vorbit ceea ce
e drept; I-am scapat pe slabi din mana celor puternici; Am dat paine flamanzilor, haine
dezbracatilor L-am ingropat pe cel care nu avea fii; Am facut o barca pentru cel ce nu
avea o barca; Mi-am respectat tatal, mi-am multumit mama; Le-am ingrijit copiii.(cit. in
Stevenson, 1971).
In capitolul 125 din Cartea Mortilor se dezvaluie o serie de incalcari ale regulilor
morale: blasfemia, furtul ofrandelor in temple sau cele aduse mortilor, exploatarea celor
slabi, prejudicii aduse orfanilor (provocarea durerii fizice sau sufletesti), minciuna,
adulterul, ignorarea adevarului, exploatarea servitorilor, agresivitatea, a trage cu urechea,
pierderea cu firea, a vorbi fara a gandi, a face lucruri pe la spatele celuilalt.
Printre principiile importante ale Bibliei noastre crestine se numara: sa-l iubim pe
Dumnezeu si pe aproapele nostru. E clar ca aceste standarde nu sunt noi, caci egiptenii isi
iubeau zeii, si considerau ca grija pentru aproape era un lucru important in viata fiecaruia.
Intr-un papirus din Dinastia a V a, gasim alte sandarde etice care sunt comune cu
cele moderne: Nu mi-am insusit niciodata proprietatea altcuiva, Nu am spus niciodatra
ceva rau despre rege sau alte persoane. Niciodata nu am facut nimic rau unei alte
persoane, Caci vreau sa am trecere in fata zeilor.(cit. in Stevenson, 1971).
Idealurile exprimate in aceste biografii sunt: corectitudinea, onestitatea, dreptatea,
mila, bunatatea, generozitatea. Regele juca un rol central in ceea ce tinea de etica si
morala caci el era considerat un zeu pamantean, era reprezentantul zeului pe pamant, prin
urmare intruchiparea adevarului, dreptatii.
Vechii egipteni credeau ca este posibil,
cel putin teoretic, sa duci o viata fara greseli si pacate. Ei incercau sa fie buni, drepti,
cinstiti, pentru a avea prosperitate, pentru a progresa in societate, pentru a avea viata
vesnica. Dar, ca si in zilele noastre, si cei care faceau viclenii prosperau din punct de

vedere social, dar evaluarea si rasplata finala nu se facea in viata aceasta, ci in cea de
dincolo, cand vinovatii plateau pentru faptele lor.
Este foarte posibil ca vechii egipteni sa fi vazut viata la fel cum o vedem si noi,
stiind in inima lor ca viata, indiferent cat de bine incercam sa o traim, nu e libera de
pacat.