Sunteți pe pagina 1din 7

ontauk

Teorii conspirative despre Proiectul Montauk au circulat de la începutul anilor 1980. Potrivit New York
si cercetator OZN Jacques Vallee, Montauk povestiri Experimentul par să fi provenit de la contul de
Preston Nichols, care a pretins a fi recuperate amintiri reprimate de implicare a lui. [1]

Nu există nici o versiune definitivă a naraţiunii Proiectul Montauk, dar conturile cele mai comune o
descriu ca pe o prelungire sau o continuare a experimentului Philadelphia, suspectat că ar fi avut loc în
1943. În conformitate cu adepţii, Experimentul Philadelphia pretins ca scop să facă USS Eldridge
invizibil pentru radar de detectare cu rezultate dezastruoase. Supravieţuitor cercetători din
Experimentul Philadelphia întâlnit în 1952-1953, cu scopul de a continua munca lor anterioare privind
manipularea electromagnetică "de protectie", care a fost utilizată pentru a face USS Eldridge invizibil
pentru radar si cu ochiul liber, şi doreau să investigheze posibile aplicaţii militare de manipulare a
câmpului magnetic ca mijloc de război psihologic.

Versiunile comună a poveste aveţi propuneri de cercetători "iniţial respins de către Congresul Statelor
Unite din cauza temerilor legate de pericolele potenţiale ale cercetării. În schimb, cercetătorii by-pass
Congresului şi primi sprijin de la Departamentul Apararii, după ce promiţătoare de dezvoltare a unei
arme care ar putea declanşa instantaneu simptomelor psihotice. Teorie a conspiraţiei referă faptul că
finanţarea a venit de la un cache mare de aur nazist găsite într-un tren de soldaţi americani în apropiere
de graniţa cu Elveţia, în Franţa. Adepţii pretind că trenul a fost distrus, şi toţi soldaţii implicaţi în
descoperirea au fost ucişi ca parte a unui Coverup.

Teoreticienii conspiratiei diverse experimente susţin că a început în serios de la 1982 până la 1987-
1988. Ei susţin că în această perioadă o, unele sau toate dintre următoarele au apărut pe site-ul.
Creanţelor în urma sunt în întregime neverificat:

Experimentele * au fost efectuate în teleportare, dimensiuni paralele şi călătoria în timp.


* Pe sau aproximativ la 12 august 1983 ora proiect de călătorie de la Camp Hero interconectate, în
hiperspatiu cu originalul de proiect Rainbow înapoi în 1943. USS Eldridge a fost elaborat în hiperspaţiu
şi prinsi acolo. Doi bărbaţi, Al Bielek şi Duncan Cameron ambele susţin că au sărit de pe puntea de
USS Eldridge în timp ce era în hiperspaţiu şi sa încheiat până după o perioadă de dezorientare severe la
Camp Hero în anul 1983, la Montauk Point. Aici, ei pretind că s-au întâlnit John von Neumann, un
fizician renumit şi matematician, chiar dacă el a murit în 1957. John von Neumann a lucrat se
presupune pe original Experimentul Philadelphia, dar Statele Unite ale Americii Marinei neagă acest
lucru.
* Un hublou "(portal), în timp" a fost creat care a permis cercetătorilor să călătorească oriunde în
timp şi spaţiu. Acest lucru a fost dezvoltat într-un stat stabil "Timpul tunelului". Tuneluri subterane cu
abandonate arhive culturale au fost explorate pe Marte utilizând această tehnică în cazul în care se pare
că un fel de "marţienii" a trăit o dată multe mii si mii de ani mai devreme.
* A lua legatura a fost făcut cu extraterestrii străin prin tunelul timpului şi tipuri avansate de
"tehnologia eterice" a fost schimbate cu ei, care a îmbunătăţit Proiectul Montauk. Acest lucru a permis
de acces mai larg la hiperspatiu. Stewart Swerdlow, de asemenea, a dezvoltat "limba hiperspatiu",
utilizând arhetipuri şi simboluri, precum şi de culoare şi sunet, cu alte cuvinte, un "non-lingvistice
lingvistice", limba de Creator, care este Dumnezeu însuşi. Cu toate acestea, mulţi cercetători au pus la
îndoială de valabilitate a Swerdlow şi de ceea ce el a făcut de fapt, în cadrul Proiectului Montauk.
* Enrico Chekov, un spaniol-disident rus, a raportat în 1988, după ce defecting în America, ca de
supraveghere prin satelit capturate în timpul anilor 1970 au arătat formarea unei bule mari de spaţiu-
timp centrat pe site-ul, sprijinirea în continuare la baza D1 Time de cercetare tunel. Dupa ce Chekov
comun de fotografii cu un reporter de la New York Times, apartamentul său din Manhattan a fost
burgled şi fotografiile au fost tot ce a fost luată.
* Oamenii au abilităţile lor psihice sporit până la punctul în care ar putea materializa obiecte din aer
subţire. Stewart Swerdlow susţine că au fost implicate în Proiectul Montauk, şi, ca rezultat, spune el,
facultăţilor sale "psionic" au fost stimulate, dar la costul de instabilitate emoţională şi psihologică, post-
traumatic de stres, precum şi alte aspecte, inclusiv fiind programate cu microcipuri, şi, de asemenea,
prin utilizarea de "control al minţii psychotronic". Un străin se presupune a proiectat un scaun, pe care
un individ ar putea sta în puteri pentru a impulsiona sale mentale şi precipatory. Un prototip a două
exemplare, a fost dat în Marea Britanie şi a pus într-o facilitate de pe raul Tamisa.
* Facilitate a fost extins pentru a cât mai multe niveluri de douăsprezece şi mai multe sute de
muncitori. Unele rapoarte au facilitatea de extindere în oraşul Montauk în sine şi interconectate cu
vaste reţele de tunel maglev la alte "Deep Underground Baze militare", de asemenea, cunoscut ca "D1
Baze".
* Nikola Tesla, a carui moarte a fost falsificat într-o conspiraţie, a fost director-şef al operaţiunilor de
la baza (care în cazul în care a început în anii '80 s-ar face pe el 120 +).
* Experimente în masă psihologice, cum ar fi utilizarea de enorme proiecte mesajele subliminale şi
crearea unui Men "la negru", corpuri să confunde şi sperie publicul, s-au inventat acolo.

După ce finanţarea a fost la locul lor, se presupune că a început lucrările la Brookhaven National
Laboratory (BNL), din Long Island, New York, sub numele de "Proiectul Phoenix", dar proiectul
curând nevoie de o antena de mare şi avansate de radar. United States Air Force a avut o bază de
dezafectate la Montauk, New York, nu departe de BNL, care a avut o instalare SAGE complet radar.
Site-ul a fost mare şi de la distanţă, cu Montauk Point care nu sunt încă o atracţie turistică. Accesul la
apă presupune permis echipamente care urmează să fie mutate în şi în afara nedetectate. Key to
afirmaţiile Proiectul Montauk, radar SAGE a lucrat la o frecvenţă de 400 MHz - 425 MHz, oferind
acces la gama de 410 MHz - 420 MHz, a spus semnalele de susţinătorii teoriei de a influenţa mintea
umană.

Echipamentul a fost mutată la Tabăra Erou la Montauk AFS, în 1967-1968, şi instalat într-o "Deep
Underground Military Base", care Agenţia Naţională de Securitate (ANS) şi Oficiul de Naval
Intelligence (ONI) au fost redeveloping şi extinderea sub Montauk AFS pe de suprafaţă la Montauk
Point. În conformitate cu teoreticienii conspiratiei, pentru a masca natura proiectului pe site-ul a fost
închisă în 1969 şi donat ca un refugiu faunei sălbatice, cu prevederea că totul în subteran "D1 Base" va
rămâne în proprietatea United States Air Force.

Cu toate acestea, Montauk a AFS a rămas în funcţiune până la începutul anilor 1980. Site-ul a fost
deschis pentru public pe 18 septembrie 2002, astfel cum Camp Hero State Park. Turnul de radar a fost
plasat pe de stat şi Registrul Naţional de locuri istorice. Există planuri pentru un muzeu şi centru de
interpretativă, concentrându-se pe al doilea război mondial şi a războiului rece-istoria epocii.

Spre sfârşitul anului '77, transmiţătorul reproducea formele-gând fără erori şi discontinuităţi şi cu un
înalt grad de acurateţe. În această fază, au folosit toate resursele financiare, fără restricţii. L-au pus pe
Duncan Cameron să se concentreze asupra unui obiect solid. Şi ce credeţi că s-a produs? Obiectul solid
pur şi simplu s-a materializat din eter!

Duncan îşi focaliza atenţia asupra unui obiect solid, care mai apoi se materializa undeva în spaţiul bazei
militare. Indiferent de obiectul vizualizat de Duncan, matricea obiectului era transmisă către
transmiţător care inducea suficientă energie pentru materializarea obiectului vizualizat, care apărea în
orice punct din bază la care Duncan se putea raporta. Cu alte cuvinte, dacă ar fi ţinut un obiect în mâini
sau l-ar fi vizualizat, ar fi apărut la locul dorit. Ei descoperiseră, de fapt, un mod de a manifesta actul
creaţiei direct de la nivelul gândurilor cu ajutorul transmiţătorului. Orice ar fi gândit Duncan, totul se
materializa. De multe ori obiectul se putea vedea doar într-o formă eterică (precum o fantomă) şi nu
într-o stare solidă. Uneori se materializa sub forma unui obiect real solid, care era într-o stare stabilă şi
care continua să se menţină aşa. În alte situaţii, obiectul se materializa în stare de agregare solidă, dar
nu rămânea în planul fizic decât atâta vreme cât transmiţătorul era deschis, iar apoi, când acesta era
închis, obiectul dispărea. Informaţiile prezentate de calculator furnizau cu acurateţe ceea ce Duncan
gândea. Ulterior, cercetătorii puteau selecta gândurile care urmau să fie emise prin transmiţător.
Majoritatea acestor gânduri erau emise în apropierea bazei militare Montauk Air Force, dar erau
utilizate şi alte locaţii.

Ceea ce Duncan gândea sub forma unei realităţi subiective era creat ca realitate obiectivă (în stare
solidă sau într-o formă transparentă în funcţie de circumstanţe). De exemplu, el se putea gândi la o
întreagă clădire care se materializa chiar în interiorul perimetrului bazei militare de la Montauk. Acest
tip de experimente devenise deja o rutină.

Sistemul funcţiona cu un înalt grad de fidelitate. Acum, ei doreau sa vadă ce întrebuinţare practică îi
puteau da în folosul lor. Primul experiment a fost numit „The Seeing Eye" - Ochiul Văzător. Având o
buclă din părul unei persoane sau alte obiecte care au aparţinut acelei persoane, Duncan se putea
concentra asupra ei şi era capabil să vadă ca şi cum privea prin ochii ei, să audă prin urechile sale şi să
simtă prin corpul ei.
Efectiv, el putea „vedea" astfel prin alţi oameni, oriunde pe planetă. Experimentele se realizau continuu
şi aveau o mare varietate, dar nu ştiu cât de profundă era implicarea lor. Era într-adevăr incredibil că o
asemenea acţiune a putut fi realizată de oameni. De fapt, totul devenise mai mult sinistru decât
incredibil, pentru că ei erau foarte interesaţi să controleze modul de gândire al oamenilor. Următorul
pas a fost să vadă dacă puteau induce gânduri în mintea altei persoane.

Următorul pas a fost să vadă dacă puteau induce gânduri în mintea altei persoane. De exemplu, îl
trimiteau pe Duncan să se întâlnească cu un anumit individ. După întâlnire şi fără ştirea respectivei
persoane, Duncan se concentra asupra ei. În 99% din situaţii, subiectul avea apoi gânduri similare cu
cele ale lui Duncan. Fiind capabil să pătrundă foarte profund în mintea altei persoane, Duncan o putea
astfel controla şi îi era uşor să o facă să acţioneze cum dorea el. Acest factor de control se producea la
un nivel mai profund decât hipnoza obişnuită.

Cu ajutorul lui Duncan, a echipamentului şi a transmiţătorului Montauk, oamenii de ştiinţă puteau


efectiv încărca informaţii, programe sau comenzi în minţea unui individ. Gândurile lui Duncan
deveneau gândurile respectivului individ. Folosind acest procedeu şi tehnologia lui aferentă, oricine
putea fi programat să facă ceea ce în mod normal nu făcea. Iată, deci, începutul experimentelor de
control al minţii din cadrul „Proiectului Montauk".

Această linie de cercetare a continuat până în anul 1979. Au urmat multe alte experimente celui descris
mai sus. Unele erau foarte interesante, dar altele aveau consecinţe oribile. În ţinta lor intrau indivizi,
mase de oameni, animale, locuri şi tehnologie. Se puteau orienta, practic, spre orice. De exemplu, un
televizor putea fi făcut cu uşurinţă să se deregleze. Puteau opri imaginea sau chiar să-l închidă de tot.
Mişcau obiecte ca în fenomenele de telekinezie şi devastau astfel camere întregi.

Într-un caz anume, Duncan s-a concentrat pentru a sparge un geam. A fost generată suficienţă forţă
încât a sfărâmat un geam dintr-un oraş din apropiere de Montauk. Animalele puteau fi omorâte de la
distanţă, iar oamenii puţeau fi influenţaţi să declanşeze valuri de infracţiuni.

Experimentul Philadelphia, altfel cunoscut drept proiectul Rainbow, a fost subiectul unor lungi
controverse si dezbateri. Fortele Navale au ncercat sa creeze un vas care sa nu fie detectat de minele
magnetice si /sau de radar.
Au fost de asemenea discutii si despre proiecte legate de invizibilitate si de controlul mintii. Adevarul
din spatele acestui proiect nu va fi niciodata cunsocut publicului. Reprezinta doar unul dintre acele
stimulente care ne proiecteaza in constiinta a ceea ce suntem noi la nivel spiritual.
Totusi, rezultatele acestor experimente au devenit mult mai diferite si mai periculoase decat s-au
asteptat Fortele navale. Desi povestea in sine parea prea bizara pentru a fi crezuta, au existat prea multe
coincidente pentru ca sa nu se bazeze si pe o parte de adevar. Datele tehnice care au fost de asemenea
prezentate in legatura cu acest subiect pareau prea credibile ca sa fie ignorate. Multe din povestirile
asociate cu acest experiment mai putin faimos sunt salbatice: soapte ale oamenilor „inghetati” in timp
luni de zile, zvonuri legate de oameni calatorind in timp, povesti de groaza despre oameni blocat in
peretii sau podeaua vasului. (in filmul cu acelasi nume- imaginea unor barbati care devenisera parte a
puntii sau partial ingropati in punte – este uimitoare. Acest fel de lucruri au fost realizate si in „dosarele
X’ cand s-a povestit despre anomaliile temporale.
In anii 1930 fizicianul Nikola Tesla, impreuna cu un grup de cercetatori s-a ocupat de miscarea in
continuumul Timp/Spatiu iar, tot in aceeasi perioaada, la Universitatea din Chicago se investiga
posibilitatea realizarii invizibilitatii obiectelor utilizand efectele campurilor electrice si magnetice.
In 1939 acest proiect a fost mutat la Institutul de Studii Avansate Princeton – acesta nu e departe de
Philadelphia. Specialistii de aici au fost capabili sa faca invizibile obiecte de mici dimensiuni. Au
prezentat aceasta tehnologie Guvernului. Avand in vedere faptul ca toate se intamplau in timpul
razboiului, armata vroia sa continue in acest sens.
Tesla a ajuns la aceeasi concluzie ca si Einstein si anume ca aceasta tehnologie daca va fi dezvoltata nu
va fi folosita in beneficiul omenirii.
In 1943 guvernul a facut experimente folosind animale domestice pe o nava. Nava care a fost utilizata
pentru experimente, USS Eldridge, a fost transferata la Santierul Militar New York pe 27 august 1943
(Departamentul Marinei). Animalele au fost puse in custi de metal pe USS Eldridge. Nava a devenit
invizibila dar cand s-a materializat multe dintre animale lipseau sau sufereau de radiatii sau aveau alte
semne de arsuri. Nu s-au realizat teste pe oameni.
Totusi pe 12 August 1943 USS Eldridge cu intreg echipajul la bord au trait Experimentul Philadelphia.
Nimeni nu stia ce avea sa se intample. Generatoarele erau pornite. Comutatoarele erau inchise. Nava a
disparut si totul parea in regula.
Totusi, sunt altii care sustin ca experimentul a avut loc pe 28 Octombrie 1943. existe multe dovezi
palpabile care arata ca experimentul a avut loc mai degraba in Octombrie decat in august. Marina a
inceput Jurnalul de bord al lui Eldridge si jurnalul de razboi si imediat aceasta a ajuns in Philadelphia.
Totusi, inregistrarile ar fi putut fi modificate.
In Jurnalul de razboi al lui Eldridge este scris asa: Eldridge a ramas in New York ……….pana pe 16
septembrie cand a plecat spre Bermude. De pe 18 septembrie pana pe 15 octombrie a facut
antrenamente si incercari pe mare. Pe 18 octombrie a plecat in convoi spre New York si a ramas acolo
pana pe 1 noiembrie. De pe 1 noiembrie pana pe 2 a plecat intr-un convoi inspre Norfolk si pe 3
noiembrie intr-un convoi spre Casablanca. Eldridge a ajuns in Casablanca pe 22 noiembrie si a ramas
aici pana pe 29 noiembrie cand a plecat din nou intr-un convoi spre New York. Eldridge a ajuns la New
York pe 17 decembrie.
Incepand cu 17 decembrie si pana pe 31 decembrie a calatorit catre Norfolk impreuna cu alte 4 nave
(Departament al Marinei). Desi acesta nu e intregul Jurnal de razboi, este Jurnalul navei pe perioada in
care se banuieste ca a avut loc experimentul (28 octombrie, asa cum a fost mentionat mai sus).
Parea ca Marina nu a facut niciodata experimente pe nava Eldridge, insa se stia ca guvernul mai
ascunsese si alte lucruri pentru pastrarea securitatii nationale. Un astfel de exemplu ar fi proiectul
Manhattan. Acest proiect secret consta in construirea bombei atomice si nici un cuvant nu s-a auzit
despre acest proiect pana nu a fost clar ca exista o bomba atomica.
Marina, in incercarea de a da un raspuns plauzibil, a sugerat ca probabil Experimentu Philadelphia a
fost confundat cu experimentele facute in incercarea de a face invizibile minele magnetice
Dar nava a disparut din port timp de 4 ore, nu doar cateva minute.Legenda spune ca nava a fost
transportata in spatiu si timp. A sarit prin Timp/Spatiu.
Patru ore mai tarziu s-a intors la locul original. Pe punte era o ceata verzuie. Unii dintre marinari
luasera foc. Unii pareau nebuni. Toti erau bolnavi. Unii facusera infarct. Unii erau morti. Altii erau
integrati in structura navei, ingropati in puntea sau in peretii navei. Unele rapoarte sustin ca oamenii au
disparut si nu au fost vazuti niciodata.
Dar unde fusese nava plecata timp de 4 ore? Unii martori spun ca ar fi fost in portul Norfolk. Altii
sustin ca a calatorit 40 de ani in viitor si a ajuns la Montauk, New York.
Marina a negat totul si a spus ca oamenii au fost pierduti pe mare. Poate ca intr-o zi adevarul va iesi la
iveala.
Experimentul Montauk face legatura intre o parte din marinarii de la Montauk, New York si un salt in
timp in 1983.
Marina a mai facut un experiment in 1950 pe uzina generatoare USS Timmerman. Experimentul
incerca sa obtina de la generator 1,000 Hz in locul celor 400 Hz standard (Departament al Marinei). Au
rezultat descarcari electrice. La aceste descarcari electrice se pare ca a fost martor Carlos Miguel
Allende ceea ce l-a facut pe acesta sa inceapa sa scrie scrisori unor oameni importanti din comunitatea
stiintifica. Marina considera ca Allende a confundat experimentul facut la Timmerman cu Experimentul
Philadelphia.
Carlos Miguel Allende, de asemenea cunoscut Carl Allen, era un om ciudat. Era nascut pe 31 mai 1925
intr-un mic orasel din afara Pennsylvania. Pe 14 iulie 1942 Allende s-a inrolat in Marina Militara si a
fost dat afara pe 21 mai 1943 (preluat din cartea intitulata Experimentul Philadelphia, pag. 99). Apoi s-
a inrolat in Marina Comerciala si a fost repartizat pe SS Andrew Furuseth. Pe aceasta nava fiind, a
sustinut el ca a vazut nava Eldridge in actiune.
Povestea lui Allende era bizara; el sustinea ca a fost martor atunci cand Eldridge a fost transportata
instantaneu din Philadelphia la Norfolk si invers in doar cateva minute. In urma cercetarii ulterioare
mai amanuntite a aflat de unele intamplari ciudate asociate cu proiectul si a scris detalii despre aceste
ultime cunostinte intr-o scrisoare catre Dr. Morris K. Jessup. Dr. Jessup era astronom, iar Allende
participase la unul din seminariile pe care le tinea Dr. Jessup. Scrisorile erau scrise intr-un mod ciudat:
cu litere mari, punctuatie si sublinieri situate in diferite locuri.
Scrisorile erau de asemenea, scrise cu diferite culori. In scrisorile sale, Allendeii dezvaluia Dr. Jessup
detalii infioratoare despre Experimentul Philadelphia. Deoarece Dr. Jessup credea in fenomenele
ciudate nu a respins in totalitate ideile care ii fusesera prezentate. I-a scris inapoi lui Allende si i-a cerut
noi informatii. Conform serviciului postal adresa expeditorului nu a existat, dar totusi Allende a primit
raspunsul Dr. Jessup. Allende i-a raspuns cu scrisori mai detaliate insa la un moment dat aceasta
corespondenta a incetat din partea Dr. Jessup care credea ca e doar o farsa.
In timpul corespondentei dintre Allende si Dr Jessup, Dr jessup a publicat o carte intitulata „Cazuistica
OZN-urilor”. Dupa ce Allende i-a scris Dr. Jessup aceasta carte a fost trimisa la Marina si in interiorul
ei erau note scrise de mana. Aceste note aveau acelasi scris ca si scrisorile pe care le primise Dr. Jessup
si in cele din urma Dr Jessup a fost chemat de Marina sa se uite pe aceste note.
Dr. Jessup a recunoscut imediat scrisul, insa a fost oarecum mirat deoarece el ajunsese inainte la
concluzia ca toate astea erau de fapt o farsa pentru a-l pacali. Notele din carte erau mult mai detaliate
decat scrisorile si erau foarte intuitive si pana la urma Dr. Jessup a inceput sa creada si a cercetat mai
departe acest subiect. Din pacate, Dr. Jessup nu a mai descoperit nimic nou. Doar un indiciu tentant a
aparut.
Doi membrii ai echipajului se plimbau prin parc si un om tras la fata s-a apropiat de ei. Omul le-a spus
o poveste fantastica despre un experiment in care majoritatea echipajului a murit sau a suferit efecte
secundare teribile. A spus de asemenea, ca guvernul a sustinut ca toti membrii echipajului erau nebuni
astfel incat atunci cand acestia s-au intors au fost luati drept un grup de nebuni care inventasera o
poveste fantastica. Dupa aceasta conversatie, unul din membrii grupului era convins in timp ce ceilalti
nu erau. In cele din urma, persoana care fusese convinsa l-a contactat pe Dr. Jessup si i-a spus acestuia
povestea. Desi asta parea sa fie o pista buna, Dr. Jessup nu ajunsese prea departe in cercetarile sale si
aflase totodata ca reputatia sa in randul comunitatii stiintifice se inrautatise. Pus in fata unei situatii care
il depasea Dr. Jessup s-a sinucis pe 20 aprilie 1959, considerand ca „o alta existenta a universului este
mai buna decat aceasta lume mizerabila” (Experimentul Philadelphia, 79). Unii considera ca
sinuciderea lui a fost de fapt un asasinat pus la cale de agentiile guvernamentale pentru a pastra secret
acest experiment.
Din pacate pentru Dr. Jessup, un indiciu major a iesit la iveala la putin timp dupa moartea sa. Este
vorba despre o persoana numita Alfred D. Bielek.
Povestea lui Bielek este si mai bizara decat cea a lui Allende. El sustine ca a fost transportat in timp in
viitor si ca acolo, in viitor, i-a fost spalat creierul de catre Marina. Aceasta l-a facut sa creada ca numele
sau e Alfred Bielek, si nu Edward Cameron care era numele sau adevarat. Dupa ce si-a descoperit
adevarata identitate, a dat de urma fratelui sau care participase si el la experiment. Bielek sustinea ca
fratele sau calatorise in timp in anul 1983 si pierduse notiunea timpului. Ca urmare acesta a imbatrantit
cate un an in fiecare ora si in cele din urma a murit. Bielek sustinea si ca fratele sau a reinviat.
Bineinteles ca doar un mic grup de oameni l-au crezut si aproape nimeni nu a crezut ca povestirile sale
sunt bazate pe adevar, dar ca a exagerat adevarul din motive personale. Aceasta opinie populara a fost
intarita si de faptul ca Bielek a inceput sa isi aduca aminte de anumite lucruri doar dupa ce vizionase
filmul „Experimentul Philadelphia”. Bielek avea o diploma de doctorat in Fizica si deci avea o oarecare
experienta tehnica. De asemenea, el a iesit la pensie dupa 30 de ani de experienta ca inginer electrician.
Datorita inteligentei sale si a priceperii nu putea fi dezaprobat in totalitate. Bielek sustinea ca
tehnologia folosita in Experimentul Philadelphia fusese furnizata de extraterestrii. Totusi, transistorul
cu germaniu, despre care Bielek sustinea ca fusese folosit, a fost inventat de Thomas Henry Moray.
Bielek a sustinut de asemenea, ca Dr. Albert Einstein, Dr. John von Neumann si Dr. Nikola Tesla au
fost implicati in proiect. O oarecare controversa a aparut in legatura cu participarea lui Tesla deoarece
acesta a murit la New York pe 7 ianuarie 1943, adica la doar 2 luni dupa ce avusese loc proiectul.
Einstein, pe de alta parte, a sugerat de mai multe ori un astfel de proiect Marinei. Din aceasta cauza, el
a fost probabil implicat in proiect. In ceea ce il priveste pe von Neumann nu exista nici o dovada care
sa afirme sau sa infirme participarea sa activa la proiect. Exista insa dovezi care sustin faptul ca mai
tarziu acesta a continuat experimentul.
Principiul care a reiesit in urma Experimentului Philadelphia este Teoria Campurilor Unificate. Aceasta
teorie sustine ca gravitatia si magnetismul sunt corelate, asa cum si masa si energia sunt corelate prin
formula E=mc2. Einstein nu a rezolvat niciodata Teoria Campurilor Unificate, dar chiar natura
Experimentului Philadelphia sugereaza contrariul. Probabil ca aceasta teorie a fost facuta secreta de
catre guvern tocmai pentru ca pornind de la ea se pot realiza multe lucruri, poate chiar si calatoria in
spatiu fara ajutorul rachetelor.

Proiectul Montauk , bariera călătoriilor în timp


In cadrul Proiectului Montauk, despre care doi dintre participanţi (Preston Nichols şi Al Bielek) au
făcut dezvăluiri cutremurătoare într-un interviu de peste 9 ore, informaţii structurate şi în cărţile lui
Preston Nichols şi Peter Moon, s-au realizat experienţe de proiectie în timp. Cercetătorii care au lucrat
la Proiectul Montauk au construit, pe baza unor informaţii provenite din surse extraterestre, un
dispozitiv cu ajutorul căruia trimiteau diverse persoane în timp şi le ghidau acolo pentru a descrie ce
vedeau. Al Bielek a fost unul dintre "călătorii în timp" şi iată ce răspunde el reporterului la întrebarile
legate de anul 2012:
Care este cel mai depărtat punct din viitor în care au fost trimişi oameni în cadrul Proiectului Montauk?
Al Bielek: Anul 10.000 d.C.
R: Deci viitorul este acum stabilit până în anul 10.000 d.C.?
AB: Da. Este ca o realitate din vis. Nimeni nu a găsit un viitor tangibil, al lumii fizice, dincolo de 2012.
Este ca un zid abrupt dincolo de care nu mai este nimic.
R: Profeţiile vorbesc despre o transformare planetară în acea perioadă.
AB: Curios, nu-i aşa?
R: Care este previziunea dvs. pentru viitorul speciei umane?
AB: Va supravieţui.
R: De ce s-a menţionat la un moment dat că anul 2011 a fost ultimul an în care subiecţii experienţelor
au putut vedea ceva tangibil?
AB: Calendarul mayaş prevede pentru perioada 2011 – 2013 un fel de barieră. Persoanele clarvăzătoare
au confirmat că în jurul anului 2013 este o barieră de care ele nu pot trece.
R: Asta nu înseamnă că nu este nimic dincolo de acel an.
AB: Nu. Este ascuns percepţiilor noastre. Nu se poate vedea nici măcar cu o maşina a timpului. Mulţi
se întreabă dacă vor mai avea controlul asupra omenirii dupa 2013.
R: Se pare că avem de a face cu o elevare a conştiinţei pe măsură ce ne apropiem de translaţia în cea
de-a patra dimensiune.
AB: Într-adevăr. Sunt ceva dovezi în direcţia asta.
R: Se discută mult despre ideea translaţiei într-o a patra dimensiune. Ce înseamnă aceasta?
AB: De fapt, înseamnă trecerea la o frecvenţă de vibraţie superioară. Este de asemenea în legatură cu
conştientizarea faptului că nu suntem separaţi de Creatorul nostru. Este un eveniment de genul celui
numit de creştini "revenirea în Glorie". A doua venire se referă mai degrabă la o stare interioara, decât
la o fiinţă care vine şi stabileste o ierarhie.
R: Când se va realiza complet această translaţie?
AB: A patra dimensiune este mult mai plină de viaţă. Este o dimensiune în care predomină
compasiunea, înţelegerea şi iubirea. Trecerea definitivă la cea de-a patra dimensiune cred că va avea
loc între anii 2003 şi 2013.
R: E interesant că şi prin metodele de divinaţie I-Ching se prevede un sfârsit în anul 2012.
AB: Da. Nimic nu va mai fi la fel pe Pământ. Transformarile au început deja. Suntem martori la
"dispariţia" celei de-a treia dimensiuni a vieţii.