DOINA

De la Nistru pn la Tisa
Tot Romnul plnsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atta strainatate.
Din Hotin si pn la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;
Din Satmar pna n Sacele
Numai vaduri ca acle.
Vai de biet Romn saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici i merge, nici se ndeamna,
Nici i este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain n tara lui.
Dela Turnu n Dorohoiu
Curg dusmanii n puhoiu
Si saseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cntecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara snul,
Codrul frate cu Romnul
De secure se tot pleaca
Si isvoarele i seaca
Sarac n tara saraca!

Cine-au ndragit strainii

Mnca-i-ar inima cnii,
Mnca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.
Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ntreaga, noaptea ntreaga,
Doar sa ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mntui neamul tau!
Tu te nalta din mormnt
Sa te-aud din corn sunnd
Si Moldova adunnd.
De-i suna din corn odata,
Ai saduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara n hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spnzuratorile!