CUSUL NR.

IX
ACIDITATEA I ALCALINITATEA SOLURILOR
Soluia solului conine in stare de dispersie ioni, molecule, substante coloidale, care se
gasesc in proportii foarte diferite in functie de diferiti factori care actioneaza in formarea si
evolutia solurilor.
Reactia solului este determinata de raportul dintre concentratia ionilor de H+ si OH- si
anume cand proportia ionilor de H+ este mai mare reactia este acida, iar cand predomina ionii
OH-, reactia este alcalina. Daca ionii de H+ si ionii de OH- sunt in proportii egale, reactia este
neutra. Reactia solului este influentata de o serie de factori: compozitia chimica si mineralogica a
partii minerale a solului; prezenta sarurilor solubile; continutul si natura substantelor organice care
se gasesc in sol; umiditatea solului; activitatea organismelor din sol etc.
Un rol deosebit de important asupra reactiei solului il au sarurile care trecand din faza
solida a solului in solutie exercita o influenta importanta asupra caracterului reactiei solului si in
ultima instanta, asupra fertilitatii acestuia.
In sol, cel mai raspandit acid (dintre acizii minerali) este acidul carbonic, care poate
determina un pH al solului cu valori de 3,9-4,7.
Daca in soluri i in rocile de formare sunt prezente sulfuri, prin oxidarea acestora se poate
forma acid sulfuric, ceea ce poate duce la o puternica acidifiere a solurilor, pH cu valori de 2-3
(extrem acid).
Acidifierea puternica a solurilor produc si acizii humici nesaturati cu cationic, respectiv
acizii fulvici pot determina pH cu valori de 3-3,5; prin descompunerea resturilor organice din zona
de padure, pH-ul poate deveni foarte puternic acid (3,5-5) iar muschii pot acidifia solul ajungand
la valori de pH de 2,5-3.
Reactia solului este influentata si de activitatea ciupercilor si bacteriilor, de gradul de
descompunere a resturilor organice, de secretiile radacinilor plantelor, putand aparea acizi liberi,
ganici (oxalic, citric si altii).
1. Aciditatea solurilor
Se deosebeste, in general, la soluri o aciditate actuala (activa) i o aciditate potentiala.
Aciditatea actuala (sau pH-ul solului) este data de concentratia ionilor de H+ prezenti la un
moment dat in solutia solului. Apa distilata, in raport cu care se stabilete aciditatea, are o reactie
neutra, raportul ionilor de H+ i OH- fiind egal:
(H+) (OH-) = KH20 = 10-7 10-7 = 1014
Ca atare, pH-ul, logaritmul cu semn schimbat al concentratiei ionilor de H+ din solutia solului
poate avea teoretic, valori cuprinse intre 1 i 14. Cand valoarea pH este egala cu 7, reactia este
neutra; cand este < 7, reactia este acida iar cand pH-ul este > 7 este alcalina.
Pentru solurile din tara noastra valorile pH sunt cuprinse intre 3,5 i 9,5 sau 10-11 in cazul unor
soloneturi sau solonceacuri sodice.
Reactia solurilor cu continut redus de saruri. In zonele cu precipitatii abundente, sarurile uor
solubile i in mare masura i cele greu solubile (ex CaCO3) sunt indepartate, solurile avand valori
de pH cuprinse intre 3,5-7, in functie de gradul de saturatie in baze a solului, respectiv de raportu
dintre cationii bazici (Ca2+, Mg2+, K+, Na+) i cei de hidrogen (H+) din complexul adsorbtiv.
Aciditatea coloizilor organici din sol (acizi humici) este conditionata de hidrogenul schimbabil,
acizii organici fiind sursa directa de hidrogen schimbabil. Hidrogenul eliberat din diferiti acizi
organici sau din acidul carbonic, prin interactiunea cu o serie de coloizi, patrunde in stratul difuz:
acestora, inlocuind diferite baze, care se spala sau precipita.
Aciditatea coloizilor minerali este determinata de prezenta in complexul coloidal a ionilor
schimbabili de hidrogen, aluminiu sau fier, ultimii rezultand din reteaua cristalina a mineralelor
argiloase i a hidroxizilor.
1

Reactia acida este influentata si de folosirea substantelor fertilizante (fiziologic acide), care
determina imbogatirea solutiei solului in ioni de hidrogen si uneori de aluminiu.
Reactia solurilor care contin saruri. Cand in sol se gasesc saruri, reactia acestuia este
determinata de natura sarurilor, care pot hidroliza acid, neutru sau alcalin.
Sarurile neutre (NaCl, CaCl2, CaSO4 etc.), formate din acizi i baze puternice, nu hidrolizeaza si
deci nu influenteaza direct reactia solului, valorile pH fiind cuprinse intre 7 si 8,5. In cazul in care
predomina sarurile cu hidroliza alcalina (carbonati), reactia va fi cu atat mai alcalina, cu cat
carbonatul va fi mai solubil.
Astfel, la solurile care au CaCO 3, pH-ul este in jur de 8,3-8,5; la cele cu MgCO 3 pH-ul poate
ajunge la 9 iar la solurile cu Na2CO3 pH-ul are valori mai mari de 9,0 (uneori 12).
Aprecierea reactiei solului se face dupa criterii stabilite de I.C.P.A. (tab.8.4).
Tabelul 1
Clase de reactie a solului (pH-ul in suspensie apoasa la raport sol/solutie de 1: 2,5)

Denumire
Extrern de acida
Foarte puternic acida
Puternic acida
Moderat acida
Slab acida
Neutra
Slab alcalina
Moderat alcalina
Puternic alcalina
Foarte puternic alcalina
Extrem de alcalina

Limite de pH
<3,50
3,6 - 4,3
4,4 - 5,0
5,1-5,4
5,5-5,8
5,9 - 6,4
6,5-6,8
6,9 - 7,2
7,3-7,8
7,9 - 8,4
8,5 - 9,0
9,1-9,4
9,5 - 10,0
>10,1

2. Alcalinitatea solurilor
Reactia alcalina a solutiei solului este determinate de compozitia diferitilor compusi din sol:
carbonatii din bicarbonatii alcalini si ai elementelor si metalelor alcalinoteroase, ai silicatilor de
natriu si humailor de natriu etc. Reactia alcalina este conditionata de anionii acizilor slabi, care
trec din faza solida in solutia solului si manifesta insusiri de baze. Astfel, ionul carbonat HCO 3+
este o baza mai puternica decat ionul bicarbonate CO32+.
Rol determinant in aparitia reactiei alcaline il au sarurile ce hidrolizeaza alcalin (carbonati de Na
si K, bicarbonati de Na si K, carbonati de Ca si Mg etc.).
Deoarece cu acidul poate reactiona o anumita substanta capabila sa se uneasca cu protonul
acestuia, alcalinitatea globala poate fi considerata ca masura (marime) a deficitului de protoni in
raport cu conditia luata ca nivel zero (nul).
In general, se deosebeste o alcalinitate actuala (activa) i o alcali-nitate potentiala a solului.
Alcalinitatea actuala este determinata de existenta in solutia solului a sarurilor care hidrolizeaza
alcalin, prin a caror disociere se formeaza cantitati importante de ioni hidroxil. Alcalinitatea
solurilor se determina prin titrarea extractului apos sau a solutiei solului cu un acid, in prezenta
diferitilor indicatori si se exprima in me la 100 g sol.
Pe langa sarurile care hidrolizeaza alcalin, asupra alcalinitatii globale a solului o influenta
importanta exercita si anionii bazelor. De exemplu alcalinitatea data de carbonatii solubili este
determinata de reactia de schimb a solurilor care contin Na adsorbit.
Alcalinitatea poate fi si rezultatul activitatii bacteriilor sulfat reducatoare, in conditii de
anaerobioza si in prezenta substantei organice, a sarurilor sub forma de sulfati de Na cu formarea
sodei.
2

Alcalinitatea de acest tip (de la carbonatii solubili) se determina prin titrare in prezenta
fenolftaleinei.
Alcalinitatea potentiala este data de totalitatea ionilor de HCO3+ si CO32+ evidentiati in urma
titrarii cu solutie de NaOH 0,1 n in prezenta fenoftaleinei si a metilorange ca indicatori.
In urma interactiunii acidului carbonic cu faza solida a solului, sodiul adsorbit in complexul
adsorbtiv este inlocuit de hidrogen si se formeaza soda (Na 2CO3), care contribuie la alcalinizarea
mediului.
Reactia puternic alcalina este nefavorabila pentru majoritatea plantelor de cultura si determina o
fertilitate scazuta a solurilor. Ameliorarea solurilor alcaline are drept scop inlocuirea natriului
schimbabil cu calciu: neutralizarea sodei libere:
[C A S 2-]2Na+ + CaSO4 = [C A S 2-]Ca2+ + Na2SO4
Na2CO3 + CaSO4 = CaCO3 + Na2SO4
Na2CO3 + H2SO4 = Na2S04 + H2O + CO2
[C A S]- complexul adsorbtiv al solului
In scopul ameliorarii solurilor alcaline, se pot folosi gips, nitrat de calciu sau materiale ce contin
gips, acid sulfuric, sulfat de fier, cenusa de pirita sau sulf.
3. Importanta reactiei solului
Cunoasterea reactiei (pH-ului) solurilor prezinta o deosebita importanta pentru studiile pedologice
si pentru caracterizarea solurilor.
Solurile din tara noastra se clasifica, in functie de reactie, de extrem acide, cu valori pH < 3,5 pana
la alcaline si puternic alcaline, valori pH mai mari de 9,0 (tab.1).
In general, plantele de cultura se comporta optim la valori de neutre, slab acide sau slab alcaline
(cuprinse intre 6,3-7,5) (tab.2), sunt plante care se dezvolta mai bine pe soluri acide (cartof,
secara), iar altele pe soluri alcaline.
Prin cunoasterea insusirilor solului in ceea ce priveste reactia (pH-ul), putem stabili cele mai
corespunzatoare culturi in functie de cerintele acestora fata de reactie.
Intervalul optim al pH-ului solului pentru vita de vie, pomi si arbusti fructiferi,
legume, plante ornamentale s.a.(dupa Bunescu si Blaga, 1988)
pH-ul
Planta
pH-ul
Planta
5,5-6,3 Vita-de-vie
6,7-7,4 Varza
5,5-7,0 Mar (soiuri criofile)
7,0-8,0 Sfecla ro<jie, praz, fasole, mazare
5,0-7,0 Piersic
5,0-5,5 Cartof
5,8-7,0 Cire
5,0-6,0 Ovaz, orez, secara
6,0-7,0 Prim
5,5-7,5 Grau, porumb, sorg
6,0-7,5 Par
6,0-7,5 Floarea-soarelui
7,0
Cais
7,0-7,5 Sfecla pentru zahar
7,0-8,0 Viin, gutui, migdal
5,0
Magnolia Lilium, Gloxinia, Opuntia
7,0-7,5 Mar - soiuri termofile)
5,0-6,0 Calla, Gladiolus, Weigelia
4,6-4,8 Agris
6,0
Asparagus
5,0-6,0 Zmeur
5,5-6,5 Dianthus, Freesia, Cineraria, Rosa
6,0-7,0 Coacaz, frag
6,0-7,0 Buxus, Gentiana, Forsythia, Peonia,
5,5-7,0 Tomate, hrean
6,0-8,0 Tulipa
5,8-7,0 Morcov
7,0-8,0 Anemone, Calendula, Chrysantemum
6,0-7,5 Salata
5,0-6,0 Agrostis
6,5-7,5 Sparanghel
6,0-7,0 Dactylis, Lolium, Trifolium
6,0-7,0 Castravete, pepene verde,
6,0-8,0 Bromus
4,0-5,0 Araucaria, Azalea, Coleus, Camelia,
Rhododendron, Dahlia

Solurile cu reactie acida (cu valori de pH sub 6), sau cele cu reactie alcalina (pH> 8) trebuie
ameliorate, folosind in acest scop amendamente pe baza de calcar, la cele acide, sau sub forma de
gips, fosfogips, la solurile alcaline.
Comportamentul plantelor de cultura este foarte diferit fata de reactia solurilor (tab.2). De
asemenea si organismele din sol au cerinte diferite fata de pH: bacteriile prefera mediul neutru,
slab acid (valori 6-8 ale pH-ului); ciupercile reactie acida (pH = 4-5).
Asimilarea elementelor nutritive de catre plante si microorganisme este de asemenea
influentata de reactia solului. Astfel, oligoelementele sunt asimilate mai usor in mediul acid si mai
greu in mediul alcalin; Ca, Mg in domenii de pH = 7-8,5 (neutru-slab alcalin), N in intervalul de
pH = 6,0-6,8 (slab acid) etc.
Atat solurile acide, cat i cele alcaline au insuiri fizice nefavorabile: structura instabila,
porozitate redusa, permeabilitate foarte mica, deci un regim aerohidric adesea total deficitar
precum si insusiri chimice si biologice nefavorabile (mai ales solurile alcaline), datorita prezentei
sodei caustice (Na2CO3), care arde tesuturile radacinilor plantelor sau produce blocarea unor
microelemente (Cu, Zn, Bo) etc.
Situatia distributiei solurilor in functie de reactie (pH) este redata in tabelul 3.
Tabelul 3
Situatia distributiei solurilor agricole in functie de reactie (pH) (dupa I.C.P.A., 1994)

Specificare

Arabil
Ha
%

Pasuni fanete
Ha
%

Vii si livezi
Ha
%

Total agricol
Ha
%

Suprafafa solurilor,
din care:

9.341.496

100,0 4.851.8
17

100,0

599.749

100,0

1.4793.062 100,0

Studiata agrochimic

8.140.827

39,65

389.880

65,01

10.454.305 70,67

7,49

22.103

5,67

Puternic acida

126.302

87,15 1.923.5
98
1,55 144.166

Moderat acida

1.492.859

18,34 490.142

25,48

79.861

20,48

2.062.862 19,73

Slab acida

3.115.360

38,27 520.642

27,07

127.792

32,78

3.763.794 36,00

692.307

8,50 186.581

9,70

41.614

10,67

2.593.585

31,86 546.835

28,43

113.383

29,08

1,83

5.127

1,32

Neutra
Slab alcalina
Moderat -puternic
alcalina

120.414

1,48

35.232

292.571

920.502

2,80

8,81

32.53.803 31,12
160.773

1,54

4 Aciditatea potentiala a solului

Aciditatea potentiala este determinata de ionii de hidrogen adsorbiti in complexul coloidal; solul
prin interactiunea cu sarurile din solutie se manifesta ca un acid slab.
In functie de caracterul interactiunii cu solutia solului, se deosebesc doua forme de aciditate
potentials a solurilor: de schimb si hidrolitica. Acestea reprezinta etape succesive de trecere in
solutie a cantitatilor complementare de protoni din faza solida.
Aciditatea de schimb (As), se pune in evidenta prin tratarea probei de sol cu o solutie normala a
unei sari neutre (KCl, NaCl, CaCl 2), pria aceasta se produce schimbul echivalent dintre cationii
sarii neutre si ionii de hidrogen, aluminiu etc. adsorbiti in complexul coloidal. Se exprima in me
la 100 g sol uscat la 105 o C.
Aciditatea hidrolitica (Ah), se pune in evidenta. la tratarea solului cu o sare care hidrolizeaza
alcalin (formata dintr-o baza puternica i un acid slab), prin care se produce o scoatere mai deplina
a hidrogenului adsorbit in complexul colloidal, sau a altor ioni acizi.
In mod obinuit, pentru determinarea aciditatii hidrolitice se folosete acetat de natriu, 1n.
Aciditatea hidrolitica (me/100 g sol uscat la 105C) se folosete la calculul capacitatii totale de
schimb cationic: T = SB + Ah , precum la calculul dozelor de amendamente calcaroase pentru
ameliorarea solurilor acide:
CaCO3 t/ha = Ah x 1,5;
CaO t/ha = Ah x 0,84.
4

5. Capacitatea de tamponare a solului

Prin capacitatea de tamponare se intelege insusirea solului de a se opune tendintei de modificare a
concentratiei unor ioni (H+, OH-, K+, Ca2+) din solutia solului, prin actiunea reciproca dintre
faza solida i faza lichida.
Capacitatea de tamponare a solului este determinata de insuirile fazei solide, mai ales ale
coloizilor din sol.
Prin interactiunea solului cu un acid (HC1 0,l n) se produce reactia de schimb intre cationii
schimbabili din complex i ionii de hidrogen care dau aciditatea din acidul respectiv, iar ionii de
hidrogen trec in faza solida a solului, iar in solutie apar clorurile respective.
[C A S 2-]Ca2+ + 2HCl - [C A S 2-]2H+ + CaCl2
La tratarea solului cu o solutie de Ca(OH)2 0,l n, ionii de OH (care ar putea modifica
reactia solului) sunt trecuti, prin schimb de ioni, in molecule de apa:
[C A S 2-]2H+ + Ca(OH) 2 -> [C A S 2-]Ca2+ + 2H2O
In afara de complexul adsorbtiv care apare ca principal factor de tamponare, in sol se
gasesc si alti compui cu insusiri de tamponare: unii acizi slabi si sarurile lor (acid carbonic:
carbonat, bicarbonat; acid fosforic: fosfati) sau unele substante amfotere (care se comporta ca un
acid sau ca o baza, in functie de reactia solului, ca de exemplu acizii humici si Fe(OH)3,
A1(OH)3.
Capacitatea de tamponare a solurilor depinde de o serie de factori :
- cantitatea coloizilor din sol: capacitatea de tamponare este cu atat mai mare cu cat in sol se
gasesc mai multi coloizi (organici, minerali, organo-minerali). Astfel, solurile nisipoase care
practic nu contin coloizi sunt lipsite de capacitate de tamponare;
- compozitia coloizilor din sol: capacitatea de tamponare in mediu acid sau bazic va creste odata
cu cresterea continutului de humus, a argilei montmorillonitice;
- natura cationilor de schimb: o proportie mai mare a cationilor de Ca2+, Mg2+, Na+ determina o
capacitate de tamponare considerabila in intervalul acid, pe cand prezenta in complexul coloidal al
ionilor de H+ sau de A13+ schimbabili, influenteaza pozitiv capacitatea de tamponare in domeniul
alcalin.
Pentru a se aprecia capacitatea de tamponare a unui sol se procedeaza la determinarea
variatiei (amplitudinii) valorilor pH ale solului, prin adaugarea unor cantitati crescande de acizi
sau baze. Prin reprezentarea valorilor obtinute intr-un sistem de axe se obtin ,,curbele de
tamponare''' caracteristice fiecarui sol (fig. 1).
Fig. 1. Curbe de tampnare ale unor
soluri folosite agricol si forestier

Pentru solurile cu o capacitate de tamponare mare, curba schimbarii valorilor pH (la

titrare) se caracterizeaza prin variatii mici, treptate, pe cand pentru solurile cu valori mici ale
capacitatii de tamponare, curbele se caracterizeaza prin variatii bruste ale valorilor pH.
Teoretic, se considera ca cea mai mare capacitate de tamponare atat pentru acizi, cat si pentru baze
este realizata atunci cand gradul de saturatie in baze are valori in jur de 50% (intre 30 si 70%, iar
pH = 4,8-5,7).
Solurile la care in complexul adsorbtiv sunt retinuti ionii de H+ in cea mai mare parte
(podzoluri) au capacitate de tamponare numai pentru baze, pe cand solurile saturate in intregime
cu cationi bazici (unele rendzine) au capacitate de tamponare numai pentru acizi.
De capacitatea de tamponare a solurilor se tine cont la aplicarea ingrasamintelor si
amendamentelor, astfel:
pentru corectarea reactiei acide a solurilor se folosesc amendamente pe baza de carbonat de
calciu sau oxizi de calciu, iar pentru corectarea reactiei puternic alcaline, gips sau fosfogips;
folosirea inversa a CaSO4 x 2H2O si CaCO3 poate contribui mai mult la acidifierea solului (prin
formarea de H2SO4) sau la alcalinizarea sa (formarea Na2CO3);
la solurile care nu au capacitate de tamponare pentru acizi nu se recomanda folosirea
ingrasamintelor cu reactie fiziologic acida;
la solurile care nu au capacitate de tamponare pentru baze nu se recomanda aplicarea
ingrasamintelor cu reactie alcalina (nitrocalcamoniu);
la solurile cu capacitate de tamponare slaba se recomanda aplicarea ingrasamintelor in doze mici
si la intervale scurte;
la solurile cu capacitate de tamponare puternica sunt recomandate doze de ingrasaminte in
cantitate mare si la intervale lungi de timp.
Reactia solului nu sufera variatii prea mari datorita capacitatii de tamponare, ceea ce este
foarte important pentru activitatea microorganismelor si cresterea plantelor.