Modulul III

TEORIA CONSTITUłIEI
LecŃia 1. Ce este constituŃia. ForŃa juridică a constituŃiei
LecŃia 2. ConstituŃii cutumiare
LecŃia 3. ConstituŃii scrise
LecŃia 4. Moduri de adoptare a constituŃiei
LecŃia 5. Revizuirea constituŃiei. ConstituŃiile rigide. ConstituŃiile suple
(3 ore de studiu)
OBIECTIVE SPECIFICE:
- ÎnŃelegerea noŃiunii de constituŃie cu sensul de lege fundamentală;
- Cunoaşterea formelor principale ale constituŃiei şi a modurilor de adoptare;
- Identificarea deosebirilor între constituŃiile rigide şi cele suple.

REZULTATE AŞTEPTATE
În momentul în care va finaliza studiul acestui modul (teme), studentul va avea
posibilitatea:
- să cunoască definiŃia constituŃiei şi forŃa ei juridică;
- să înŃeleagă deosebirea dintre constituŃiile cutumiare şi cele scrise;
- să precizeze deosebirile procedurale în vederea unor eventuale modificări ale constituŃiei.

COMPETENłE DOBÂNDITE:
- Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunilor specifice dreptului constituŃional;
- Să explice necesitatea revizuirii constituŃiei la un anumit moment istoric.

LecŃia 1. Ce este constituŃia. ForŃa juridică a constituŃiei

Termenul de constituŃie îşi are sorgintea în cuvântul latin „constitutio” care în limba
română se poate traduce prin „aşezare cu temei” sau „organizare” şi a fost întrebuinŃat din
perioada antică a istoriei. Astfel este cunoscută din perioada Romei antice denumirea de
„constituŃii imperiale”, legi prin care împăratul stabilea anumite reguli obligatorii de la care
nu se putea deroga, sau se mai poate vorbi tot din perioada antichităŃii de constituŃiile lui
Solon şi Licurg care însă la vremea aceea nu au fost constituŃii propriu-zise ci reprezentau,
fiecare în parte, seturi de legi care priveau unele aspecte ale organizării statelor atenian şi
spartan.
În Evul Mediu, unele state au inclus în documente scrise anumite reguli fundamentale
privind raporturile între guvernanŃi şi guvernaŃi care urmau să prevaleze faŃă de cutumele
existente, precum şi faŃă de comportamentul ulterior semnării acestora al monarhilor. În Evul
Mediu, cuvântul „constituŃie” era folosit în unele state pentru a o delimita de simple legi sau
statute. În lucrările politice sau juridice inspirate de principiile dreptului natural, a fost
preferat termenul de „lege fundamentală”, în loc de constituŃie, termen folosit cu predilecŃie
pentru a desemna acte ale puterii statale cu o forŃă juridică superioară.

24
 Pasul 1.
Termenul de constituŃie cu sensul de lege fundamentală a intrat în vocabularul juridic
în perioada revoluŃiilor economico-sociale de la mijlocul secolului al XVIII-lea, prin acesta
desemnându-se o lege fundamentală în care sunt înmănuncheate normele de bază ale
organizării statului şi în plus o serie de drepturi şi libertăŃi.
NoŃiunea de constituŃie în accepŃiunea apropiată de aceea de azi a fost folosită mai
întâi în Statele Unite ale Americii la 1787 şi mai apoi în FranŃa în 1791, precedată la 1789 de
DeclaraŃia franceză a drepturilor omului şi cetăŃeanului în care se preciza: „Orice societate în
care garanŃia drepturilor nu este asigurată, nici separaŃia puterilor stabilită, nu are
constituŃie”.
În România, profesorul Constantin Dissescu, care în 1915 a încetăŃenit dreptul
constituŃional la Facultatea de Drept din Bucureşti, a definit constituŃia ca fiind organizarea
exerciŃiului suveranităŃii. Dezvoltând această noŃiune, profesorul Paul Negulescu a definit
constituŃia ca fiind o normă care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului şi la
raporturile de echilibru în diferitele puteri ale statului, precum şi drepturile omului.

Pasul 2.
Sensul pe care-l avea în cea perioadă noŃiunea de constituŃie nu diferă în mod esenŃial
de cel actual, prin constituŃie înŃelegându-se o culegere de norme scrise care stabilesc şi
reglementează principiile guvernării, în primul rând separaŃia puterilor şi un număr de
drepturi şi libertăŃi individuale.
ConstituŃia a fost creată pentru a exprima o nouă ideologie politică şi juridică,
ideologie care a fost determinată de transformările economice şi sociale ce s-au conturat, aşa
cum am arătat mai sus, de la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Pasul 3.
Pentru a căpăta însuşirile unei legi fundamentale, ConstituŃia trebuie să întrunească
anumite condiŃii de fond şi de formă.
În ceea ce priveşte condiŃiile de fond ale legii fundamentale, trebuie Ńinut seama că
dispoziŃiile constituŃionale reglementează în primul rând raporturile politice, indiferent care ar
fi obiectul acestora şi domeniul vieŃii politice. Cu alte cuvinte, dispoziŃiile constituŃionale
concretizate în acte de natură legislativă, executivă, diplomatică, financiară ş.a. (referitoare la
organizarea şi exercitarea puterii) au un preponderent caracter politic. Caracterul politic al
dispoziŃiilor constituŃionale este obiectivat în norme juridice care le conferă obligativitate
generală, căpătând astfel caracter normativ. Caracterul normativ al dispoziŃiilor
constituŃionale reprezintă o altă condiŃie de fond a ConstituŃiei care decurge din necesitatea de
a conferi caracter general – obligatoriu normelor politice, precum şi de a asigura respectarea
acestora sub sancŃiunea legii.
Trebuie reŃinut faptul că legea fundamentală nu este un simplu act politico-juridic cu
caracter normativ ci ea are şi un caracter juridic suprem ceea ce, desigur, o deosebeşte de o
lege ordinară.
După unii autori, în special englezi, la care nu există o constituŃie asamblată într-un tot
unitar, constituŃia nu înmănunchează doar un număr de norme scrise sau nescrise cu privire la
principiile guvernării, ci şi la o seamă de alte norme rezultate din uzanŃe, obiceiuri şi
convenŃii. NoŃiunea de constituŃie se utilizează, uneori, în două sensuri: într-un prim sens pe
care englezii îl socotesc „normal”, prin constituŃie se înŃelege totalitatea normelor care
stabilesc şi reglementează guvernarea indiferent de forma lor sau modul în care au rezultat, iar
în al doilea sens, prin constituŃie se înŃelege totalitatea normelor ce stabilesc şi reglementează

25
guvernarea, instituite în acest scop de către o putere constituită şi de regulă după o procedură
specială.
În concepŃia lui Andrè Hauriou prin constituŃie se înŃelege ansamblul regulilor care
administrează organizarea şi funcŃionarea statului. Deci, orice stat are o constituŃie care
reglementează organizarea şi raporturile dintre puterile politice, fixează relaŃiile de principiu
dintre puterile publice, dintre stat şi cetăŃean. Un alt autor, Benoit Jeanneau, defineşte
constituŃia ca ansamblul regulilor relative la organizarea, activitatea statului şi instituŃiilor şi
care nu poate fi elaborat sau modificat decât după o procedură diferită de cea folosită pentru
adoptarea altor acte normative.
Ideea primordială care s-a impus în cele din urmă a fost aceea că o constituŃie trebuie
să fie o lege scrisă şi sistematică, adoptată cu o procedură deosebită, mai rigidă decât cea
urmată în cazul adoptării legilor ordinare.
Sursa autorităŃii constituŃiei şi preponderenŃei sale faŃă de legile ordinare, ar trebui să
fie în mod necesar voinŃa întregului electorat al unui stat, dar de regulă ea este opera unui
grup restrâns de persoane (deputaŃi, senatori, congresmeni) alese de electorat, care se
constituie într-o adunare (putere) constituantă, menită să adopte sau să modifice constituŃia.
În literatura juridică românească profesorii Tudor Drăgan şi Ion Deleanu definesc
constituŃia ca fiind acea lege care, având forŃă juridică superioară celorlalte legi,
reglementează în mod sistematic atât principiile social economice, cât şi ale organizării şi
funcŃionării statului bazat pe aceasta, garantează material drepturile fundamentale cetăŃeneşti
şi stabileşte obligaŃiile corespunzătoare acestor drepturi.
În stabilirea conceptului de constituŃie s-au conturat în timp o serie de elemente
definitorii, de conŃinut, de procedură şi forŃă juridică.

Pasul 4.
ConstituŃia nu se deosebeşte din punct de vedere al formei ei de celelalte legi, toate
legile fiind emanaŃia organului legislativ, după o procedură dinainte stabilită în acest scop.
Există însă între constituŃie şi celelalte legi, suficiente şi esenŃiale deosebiri care
conduc la clasificarea legilor în două categorii:
a) legi fundamentale sau constituŃionale şi
b) legi ordinare.
În primul rând, constituŃia se deosebeşte de celelalte legi din punctul de vedere al
conŃinutului său, deoarece ea cuprinde reglementările fundamentale ale organizării şi
funcŃionării statului precum şi reglementarea drepturilor, libertăŃilor şi a îndatoririlor
fundamentale ale cetăŃenilor. Cu alte cuvinte reglementează relaŃiile sociale fundamentale şi
care sunt esenŃiale pentru instaurarea, menŃinerea şi exercitarea puterii.
Legile ordinare, chiar dacă au ca obiect de reglementare problemele mai sus arătate,
nu fac decât să detalieze şi să concretizeze în spiritul lor principiile constituŃionale.
În al doilea rând, legile constituŃionale se deosebesc de cele ordinare din punctul de
vedere al procedurii urmate pentru adoptarea sau modificarea lor.
În al treilea rând, legile constituŃionale se deosebesc de cele ordinare din punctul de
vedere al forŃei lor juridice. Această distincŃie poate fi privită într-un dublu sens: pe de o
parte, ea semnifică faptul că adoptarea sau modificarea constituŃiei conduce în mod implicit la
adoptarea, modificarea sau chiar abrogarea unor legi ordinare în concordanŃă cu principiile
stabilite sau modificate, iar pe de altă parte, o lege ordinară nu poate modifica sau abroga o
lege constituŃională.
În unele definiŃii nu lipseşte ideea stabilităŃii constituŃiei ca trăsătură ce o distinge de
alte legi şi care justifică întreaga clasificare a constituŃiilor în constituŃii rigide şi constituŃii
suple sau flexibile.

26
 Şi în sfârşit, o altă deosebire ce există între constituŃie şi celelalte legi este cea privind
momentul intrării în vigoare şi anume după ce a fost aprobată de popor prin referendum, în
timp ce, celelalte legi intră în vigoare la data publicării lor sau la o dată prevăzută expres în
text.

Pasul 5.
Unul din aspectele esenŃiale ale forŃei juridice superioare pe care constituŃia o are faŃă
de celelalte legi îl reprezintă instituirea „controlului constituŃionalităŃii legilor”, în baza
căruia se organizează verificarea conformităŃii cu constituŃia, atât a fiecărei legi, în totalitatea
ei, cât şi a fiecărei prevederi dintr-o lege, şi drept consecinŃă înlăturarea legii sau a dispoziŃiei
dintr-o lege, a căror neconformitate cu constituŃia a fost constatată.
Controlul constituŃionalităŃii legilor apare, astfel, ca o garanŃie juridică a respectării
constituŃiei, ca unul din mijloacele cele mai eficiente de asigurare a aplicării legii
fundamentale a statului în conducerea întregii vieŃi a societăŃii, precum şi de verificare a
măsurii în care conducerea generală a societăŃii, ce se înfăptuieşte prin legi, este conformă cu
normele înscrise în constituŃie.

Pasul 6.
Concluzionând cele de mai sus, putem defini constituŃia ca fiind legea
fundamentală a unui stat, constituită din norme juridice, investite cu forŃă juridică
supremă, şi care reglementează relaŃiile sociale esenŃiale pentru instaurarea, menŃinerea
şi exercitarea puterii politice a poporului .
În practica constituŃională a lumii contemporane există două forme principale ale
constituŃiei: constituŃii cutumiare şi constituŃii scrise.

LecŃia 2. ConstituŃii cutumiare

ConŃinutul constituŃiilor cutumiare este format din obiceiuri, tradiŃii, practici care au
ca trăsătură comună faptul că sunt nescrise . ConstituŃiile cutumiare reglementează modul de
organizare şi funcŃionare a organismelor de guvernare, raporturile dintre aceste organisme şi
dintre ele şi cetăŃeni. Până în secolul al XVIII-lea, când s-a cristalizat noŃiunea de constituŃie
şi s-a impus necesitatea materializării ei, organizarea politică a diferitelor state s-a realizat
prin cutume, aproape în exclusivitate.

Pasul 1.
Pe măsura consolidării procesului de organizare politică, obiceiurile şi tradiŃiile
constituŃionale, transmise din generaŃie în generaŃie, acceptate de guvernanŃi şi popor au fost
adaptate noilor condiŃii istorice şi codificate. Codificarea a fost generată de trei factori: 1)
centralizarea politică; 2) afirmarea unităŃii naŃionale; 3) dezvoltarea procesului de
instituŃionalizare într-o formă modernă corespunzătoare principiului suveranităŃii poporului şi
al principiului separaŃiei puterilor în stat.
Centralizarea puterii în mâinile monarhului presupunea, pe de o parte, reguli mai
stricte şi mai clare decât cutuma, mai ales în raporturile între şeful statului şi nobili. Pe de altă
parte, atât nobilimea cât şi alte pături sociale invocau dreptul de a lua parte sau de a fi
reprezentate la luarea deciziilor în organele centrale. Aceste schimbări nu puteau fi introduse
în condiŃiile păstrării cutumei constituŃionale iar puterea centrală nu putea aştepta formarea
unei noi cutume. În afară de aceasta, noile relaŃii sociale şi politice nu erau nici ele

27
consolidate. În acest context a apărut necesitatea stabilirii unor norme constituŃionale,
administrative, financiare scrise.
Afirmarea unităŃii naŃionale a însemnat afirmarea rolului naŃiunii ca deŃinătoare
suverană a puterii, dar modalităŃile de exercitare practică a puterii de către naŃiune nu se
regăseau în cutuma constituŃională. De aceea reprezentanŃii naŃiunii au militat pentru
înlocuirea cutumei cu dispoziŃii scrise, dispoziŃii care puteau reglementa şi alte probleme
sociale.
Dezvoltarea procesului de instituŃionalizare a puterii, concentrarea şi specializarea ei
au presupus formarea unui aparat care să exercite puterea politică potrivit unor reguli precis
stabilite. InstituŃionalizarea puterii a permis un control eficient din partea populaŃiei asupra
celor care exercitau puterea în numele naŃiunii precum şi divizarea puterilor.

Pasul 2.
ConstituŃia cutumiară este o constituŃie flexibilă, dar şi imprecisă şi în „continuă
mişcare” pentru că, ca orice cutumă ea s-a format în timp, fără a întruni condiŃii speciale de
formă.
Doctrina constituŃională a considerat că însăşi ideea de cutumă presupune iniŃial un
element de incertitudine şi de aceea cerinŃa unei constituŃii scrise a fost puternic resimŃită în
Europa medievală, cu excepŃia Angliei. EvoluŃia cutumei constituŃionale în Anglia s-a
desfăşurat paralel cu formarea trăsăturilor de temperament social-politic, proces în care
respectul faŃă de lege nu este numai un principiu de drept, ci şi o trăsătură de comportament
social al individului .

LecŃia 3. ConstituŃii scrise

Începând cu secolul al XVIII-lea, regimul constituŃional cutumiar a fost considerat
necorespunzător deoarece, aşa cum precizează doctrina juridică, regulile cutumiare nu erau
clar definite, erau incerte, incomplete şi în continuă mişcare .

Pasul 1.
CerinŃa unei constituŃii scrise a fost puternic resimŃită pe considerentul că ea oferă
certitudine, claritate, precizie, stabilitate şi securitate instituŃiilor politice. ApariŃia constituŃiei
scrise a fost şi un rezultat al luptei burgheziei aflată în ascensiune economică şi politică
împotriva absolutismului feudal. Or, o constituŃie scrisă nu putea să apară decât pe fondul
înlăturării relaŃiilor de producŃie feudale, deci al unei revoluŃii. Dacă aceasta este regula
constatată în majoritatea statelor lumii, practica constituŃională engleză este diferită pentru că
evoluŃia feudalităŃii engleze este deosebită de cea din Europa continentală. Astfel, feudalii din
Anglia, slabi faŃă de rege, au trebuit să se unească cu burghezia, urmărind ca, prin limitarea
puterilor regale, să asigure libertăŃile cetăŃeneşti. Toate cuceririle dobândite în această privinŃă
s-au făcut prin contracte încheiate între rege şi baroni, aşa cum găsim în Magna Charta
Libertatum, între Ion fără łară şi reprezentanŃii nobilimii. În Europa continentală însă, cum ar
fi de exemplu în FranŃa, regele era slab faŃă de marii feudali ca ducii de Burgundia, de
Normandia, de Aquitania, de Bretania etc. Din această cauză regele FranŃei a trebuit să se
unească cu burghezia ca să poată lupta cu succes contra feudalilor care erau prea puternici.
Practica constituŃională engleză a influenŃat puternic pe filosofii secolului XVIII (Jéan
Jacques Rousseau, Voltaire, Montesquieu), care entuziasmaŃi în faŃa ideilor de libertate şi
legalitate au transplantat şi generalizat aceste idei pe continent. Ei au înfăŃişat pericolul mare
pe care îl poate avea pentru viaŃa statului instituirea puterii legislative ca o putere
28
determinantă. Prin urmare, pentru a preîntâmpina o asemenea situaŃie ei au conceput o
limitare a puterii legislative prin instituirea unor norme, cărora să li se dea forŃă superioară,
care să nu mai poată fi schimbate tot aşa de uşor ca şi legile ordinare şi care să aibă precădere
asupra legilor ordinare, în sensul ca acestea să nu poată depăşi cadrul fixat de legile
superioare şi nici să nu le poată modifica .
Unele state americane, mai avansate din punct de vedere al gradului de ascensiune şi
de emancipare politică a burgheziei decât statele europene, au reuşit să-şi declare la 4 iulie
1776 independenŃa, după care s-au constituit într-o ConfederaŃie transformată apoi în Uniune
de state. Fructificând filozofia politică revoluŃionară a Europei, Uniunea statelor americane a
adoptat prima ConstituŃie scrisă în anul 1787. Unele state americane eliberate de sub
dominaŃia engleză îşi adoptaseră deja constituŃii proprii înainte de adoptarea constituŃiei
federale din 1787.

Pasul 2.
În Europa, prima constituŃie scrisă este cea adoptată în FranŃa în anul 1791. Desigur
pot fi avute în vedere şi alte afirmaŃii potrivit cărora Suedia posedă o constituŃie elaborată în
1634, iar Polonia din 3 mai 1791, după care a urmat cea a FranŃei în noiembrie 1791.
După victoria revoluŃiei franceze de la 1789 au fost adoptate constituŃii în mai multe
state europene, iar constituŃia scrisă a devenit nu numai legea fundamentală a unui stat, ci şi
documentul politic-juridic care asigură o mai mare stabilitate şi securitate instituŃiilor politice
precum şi o garanŃie împotriva arbitrariului guvernanŃilor. În constituŃie au fost înscrise
drepturile şi îndatoririle cetăŃeneşti, garanŃiile împotriva tiraniei şi abuzului de putere.
În DeclaraŃia drepturilor omului şi ale cetăŃeanului, adoptată de revoluŃionarii francezi
la 26 august 1789, în art.16 se arată că: „Orice societate în care garanŃia drepturilor nu este
asigurată, nici separaŃia puterilor stabilită, nu are ConstituŃie”.
Practica şi doctrina constituŃională consideră că este aproape imposibil ca o constituŃie
scrisă să stabilească toate regulile care cârmuiesc organizarea politică a societăŃii, raporturile
între organismele guvernante.
În această situaŃie apar probleme de interpretare şi se recurge la cutume. Deşi cutuma
are un caracter istoric, în prezent, în domeniul practicii parlamentare sunt întrunite condiŃiile
apariŃiei unor cutume constituŃionale . Dacă constituŃia scrisă nu reglementează suficient de
clar o instituŃie politică se apelează la cutume pentru a se completa lacuna sau pentru a
clarifica conŃinutul unei dispoziŃii constituŃionale, fără a contraveni însă textului constituŃional
pe care îl dezvoltă.
În Ńara noastră se mai păstrează încă atitudinea reticentă faŃă de valoarea
constituŃională a cutumei, dar odată cu creşterea importanŃei studiilor de ştiinŃă politică în
studiul dreptului public, cutuma va fi abordată cu mai multă atenŃie .
Teoria constituŃională clasică – îmbrăŃişând ideea unei constituŃii scrise şi rigide
răspândită în cea mai mare parte a democraŃiilor occidentale – exclude ideea cutumei
constituŃionale. Această concepŃie riguroasă nu este însă acceptată de toŃi autorii, existând
opinia că dreptul trebuie adaptat în permanenŃă la schimbările intervenite în viaŃa socială.
Pe de altă parte, doctrina recunoaşte un anumit loc cutumei, chiar în cadrul
constituŃiilor de tip clasic. Astfel, în sistemul constituŃional francez se admite concepŃia că pot
fi validate prin referendum unele texte, care deşi contravin ConstituŃiei au un efect pozitiv
asupra guvernării .

29
 LecŃia 4. Moduri de adoptare a constituŃiei
ConstituŃiile se deosebesc de legile ordinare prin modul lor de adoptare care poate fi
diferit de la un stat la altul, ori de la o perioadă la alta în cadrul aceluiaşi stat în funcŃie de
stadiul dezvoltării economice, sociale şi politice şi de ideologia dominantă în momentul
adoptării constituŃiei, de raporturile sociale. Sociologul român Dimitrie Gusti scria că scopul
unei constituŃii este acela „de a formula politic şi juridic în mod solemn psihologia socială,
starea economică, dezideratele dreptăŃii sociale şi aspiraŃiile etnice ale naŃiunii” .

Pasul 1.
În dreptul constituŃional clasic, după modul lor de adoptare, constituŃiile sunt de mai
multe feluri şi anume: a) constituŃia acordată, b) statutul plebiscitar, c) pactul sau constituŃia
pact, d) constituŃia convenŃie şi e) constituŃia referendum . Să le analizăm pe rând.
a) ConstituŃia acordată este o constituŃie pe care monarhul o acordă supuşilor săi în
virtutea tezei că regele deŃine plenitudinea puterilor iar autoritatea regală reprezentă o
„delegare acordată de ProvidenŃă”. Este o emanaŃie a puterii absolute a monarhului care
recunoaşte anumite drepturi fundamentale cetăŃenilor sau unor categorii sociale şi stabileşte
modul de exercitare a puterii de stat. Pe plan politic constituŃia acordată stabileşte un sistem
intermediar între monarhia limitată şi regimul parlamentar.
b) Statutul plebiscitar se întocmeşte de către şeful statului şi se supune spre aprobare
poporului în mod global. Prin plebiscit, cetăŃenii cu drept de vot nu pot spune decât „da” sau
„nu” cu privire la întregul proiect de constituŃie. Prin acest procedeu „suveranitatea populară
nu este activă ci pasivă”, ea nu decide, ea acceptă, în condiŃiile în care este dificil de a face
altfel . Exemple de asemenea constituŃii sunt: ConstituŃia anului al VIII-lea din FranŃa,
ConstituŃia Italiei de la 1848, Statutul lui Cuza şi ConstituŃia de la 1938 din România.
c) Pactul sau constituŃia pact este rezultatul acordului ce se realizează între monarh şi
parlament. Pactul s-a folosit atunci când, profitându-se de o conjunctură favorabilă, s-au putut
impune şefului statului anumite condiŃii. Asemenea constituŃii au fost ConstituŃia franceză de
la 1830 şi cele române de la 1866 şi 1923.
d) ConstituŃia convenŃie se întocmeşte de către o adunare special aleasă în acest scop,
denumită la început convenŃie, iar mai târziu adunare constituantă care este formată din
deputaŃi aleşi de către cetăŃenii cu drept de vot, constituŃia rezultată apărând ca o convenŃie
între toŃi membrii societăŃii. ConvenŃia avea dreptul de a stabili puterile delegate în stat şi
competenŃa puterii constituante. Exemple de asemenea constituŃii sunt: cele franceze de la
1791, 1848 şi 1875 şi ConstituŃia germană de la 1919.
e) ConstituŃia referendum constă în elaborarea şi adoptarea proiectului de constituŃie
de către o adunare constituantă şi supunerea proiectului spre ratificare alegătorilor, care pot
prin „da” sau „nu” să hotărască adoptarea sau respingerea proiectului. Exemple de asemenea
constituŃii sunt cele franceze din 1793, 1795 (a anului III), de la 1946 şi cea a României din
1991.
Acest tip de constituŃie a fost considerat un mijloc pentru manifestarea suveranităŃii
naŃionale, că poporul singur poate decide şi că el este deasupra Parlamentului.
Extinderea referendumului, ca modalitate directă de participare a cetăŃenilor la
guvernare, a determinat folosirea şi considerarea sa ca cel mai democratic mijloc de adoptare
a unei constituŃii sau legi.

30
 Pasul 2.
După războiul al doilea mondial, adoptarea constituŃiilor s-a realizat de către
parlamente, mai ales în Ńările din estul Europei după discutarea publică a proiectului. În acest
mod au fost adoptate constituŃiile Ńării noastre din 1948, 1952 şi 1965.
În ceea ce priveşte ConstituŃia actuală a României (1991) facem precizarea că aceasta
a fost adoptată de Adunarea Constituantă şi aprobată prin referendum.

LecŃia 5. Revizuirea constituŃiei

ConstituŃiile reflectă nevoile specifice momentului adoptării, dar şi puterea de
previziune a adunării constituante care trebuie să Ńină seama de posibila evoluŃie a relaŃiilor
sociale, de necesitatea unei direcŃionări a vieŃii politice.

Pasul 1.
Oricât de mare ar fi puterea de previziune a celor care contribuie la elaborarea
proiectului şi a celor care adoptă conŃinutul normativ al constituŃiei, este posibil ca această
constituŃie să nu mai corespundă exigenŃelor societăŃii la un anumit moment istoric, datorită
problemelor noi care apar şi care cer alte soluŃii. Această circumstanŃă de fapt conduce
indubitabil fie la revizuirea sau abrogarea unor articole ale constituŃiei, fie la completarea
constituŃiei cu noi articole. Uneori, nu este vorba de adaptarea constituŃiei la nevoile create de
evoluŃia relaŃiilor sociale şi nici de găsirea unor noi soluŃii juridice de rezolvare a problemelor
existente, ci doar de perfecŃionarea reglementărilor privind organizarea autorităŃilor publice,
garantarea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor etc.
O constituŃie îşi afirmă virtuŃile nu numai prin „forŃa ei intrinsecă de a dura, dar şi
prin disponibilitatea ei de a se remula pe relieful facticităŃii sociale, în continuă mişcare” .

Pasul 2.
łinând seama de importanŃa politică şi juridică a constituŃiei, de locul ce îl ocupă în
sistemul dreptului, este imperios necesar de a şti cine are iniŃiativa revizuirii sale, precum şi
care este procedura ce trebuie s-o urmeze cel care are acest drept.
În acest context se impun unele precizări. Mai întâi, trebuie să reŃinem că dreptul de a
revizui constituŃia aparŃine aceluiaşi organ care a adoptat-o. În al doilea rând, autoritatea
competentă să revizuiască constituŃia diferă după felul constituŃiei. În al treilea rând,
procedura de revizuire a constituŃiei este de principiu asemănătoare celei de adoptare .
În literatura de specialitate se face o deosebire între constituŃiile suple şi cele rigide în
funcŃie de modul în care acestea pot fi modificate.

Pasul 3.
Din punct de vedere al revizuirii, constituŃiile se pot împărŃi în două mari categorii:
constituŃii rigide şi constituŃii suple.
ConstituŃiile rigide se caracterizează prin aceea că stabilesc o procedură greoaie care
complică formele în care li se pot efectua modificări pe parcursul timpului cât se află în
vigoare, în scopul păstrării cât mai neschimbate a acelor norme şi principii stabilite iniŃial.
ConstituŃia franceză din anul 1791 prevedea o procedură potrivit căreia nu putea fi
modificată timp de 10 ani, iar constituŃia Statelor Unite ale Americii hotăra că nu poate fi
adusă nici o modificare anumitor prevederi decât după scurgerea unui termen de 21 de ani de
la data adoptării ei .

31
 O procedură extrem de greoaie era prevăzută şi pentru modificarea constituŃiei
României de la 1866 care consta din următoarele etape:
- puterea legiuitoare trebuia să declare că este absolut necesară modificarea anumitor
prevederi ale constituŃiei, precis nominalizate;
- declaraŃia trebuia să fie citită şi aprobată în şedinŃa publică a adunării legiuitoare de 3
ori, din 15 în 15 zile, după care adunările legiuitoare se dizolvau de drept;
- urmau să fie făcute noi alegeri cu toată procedura electorală, iar adunările nou
constituite în prezenŃa a cel puŃin 2/3 din totalul deputaŃilor şi 2/3 din totalul deputaŃilor
prezenŃi la şedinŃă, puteau să efectueze modificările textelor anterior precizate, dar numai cu
acordul expres al regelui.
O procedură greoaie de modificare a legii fundamentale era prevăzută şi în art. 129 al
ConstituŃiei României din 1923.
S-au exprimat opinii în sensul că o constituŃie odată stabilită nu mai poate fi
modificată. Asemenea interdicŃii au cuprins şi ConstituŃia franceză din 5 octombrie 1958,
ConstituŃia italiană din 1948. La fel ConstituŃia Greciei din 1975 prevede că „nici o
modificare a constituŃiei nu este permisă în mai puŃin de 5 ani de la revizuire”.
Aceste prevederi urmăresc să realizeze stabilitatea constituŃiei, pentru că o constituŃie
este prin ea însăşi o reformă profundă. De aceea actuala ConstituŃie a României stabileşte
unele domenii în care nici o iniŃiativă de revizuire nu poate fi primită, iar rezultatele sale se
produc în timp şi deci trebuie să se asigure o asemenea stabilitate .
Potrivit art.152 al ConstituŃiei nu pot forma obiectul revizuirii caracterul naŃional,
independent, unitar şi indivizibil al statului, forma republicană de guvernământ, integritatea
teritoriului, independenŃa justiŃiei, pluralismul politic şi limba oficială. De asemenea, nu pot
să fie primite iniŃiativele de revizuire care urmăresc suprimarea drepturilor şi libertăŃilor
publice sau a garanŃiilor lor.
Faptul că actuala ConstituŃie a României este o constituŃie rigidă rezultă şi din
condiŃiile de revizuire a ei care sunt destul de complicate. Astfel, potrivit art.150 revizuirea
poate fi iniŃiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puŃin o pătrime din
numărul deputaŃilor sau senatorilor, precum şi de cel puŃin 500.000 de cetăŃeni cu drept de vot
. CetăŃenii care iniŃiază revizuirea să provină din cel puŃin jumătate din judeŃele Ńării, iar în
fiecare din aceste judeŃe sau în municipiul Bucureşti să fie înregistrate cel puŃin 20.000 de
semnături în sprijinul iniŃiativei de revizuire. Odată iniŃiativa luată, revizuirea se face potrivit
unei proceduri speciale, reglementate de art. 151 al ConstituŃiei.
Astfel, proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera DeputaŃilor şi
de Senat cu o majoritate absolută de două treimi. Dacă textul adoptat de cele două camere este
diferit, se ajunge la procedura de mediere. În cazul în care prin procedura de mediere nu se
ajunge la un acord, acestea, în şedinŃă comună hotărăsc cu votul a cel puŃin trei pătrimi din
numărul membrilor lor. În sfârşit, revizuirea trebuie aprobată prin referendum, organizat în cel
mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau propunerii de revizuire.

Pasul 4.
Spre deosebire de constituŃiile rigide care aşa cum am arătat instituie o procedură
severă în vederea unor eventuale şi ulterioare modificări, constituŃiile suple pot fi modificate
şi prin legi ordinare, deci fără a necesita o procedură deosebită.
Exemple de asemenea constituŃii sunt: ConstituŃia nescrisă engleză, care dă dreptul
coroanei şi celor două camere de a modifica sau de a abroga orice lege inclusiv legile cu
caracter constituŃional ; ConstituŃiile franceze de la 1814 şi 1830 prin care puterea legislativă
era încredinŃată regelui, cele două camere (Camera Pairilor şi Camera DeputaŃilor)

32
rezumându-se la rolul de a prezenta regelui propuneri în vederea elaborării sau modificării
legilor inclusiv a acelora cu caracter constituŃional.
Unul din aspectele privind uşurinŃa sau lipsa de uşurinŃă cu care o prevedere
constituŃională poate fi modificată este quorumul cerut pentru adoptarea acestei măsuri. În
unele situaŃii se cere o majoritate calificată de 2/3 din numărul total de membri, alteori 2/3 din
numărul deputaŃilor prezenŃi la dezbaterea modificării propuse şi în fine, mai rar, votul
majorităŃii simple de o jumătate plus unu din numărul total al membrilor.

REZUMAT
În literatura juridică românească constituŃia este definită ca fiind acea lege care, având
forŃă juridică superioară celorlalte legi, reglementează în mod sistematic atât principiile
sociale economice, cât şi ale organizării şi funcŃionării statului bazat pe aceasta, garantează
material drepturile fundamentale cetăŃeneşti şi stabileşte obligaŃiile corespunzătoare acestor
drepturi.
ConstituŃia nu se deosebeşte din punct de vedere al formei ei de celelalte legi ci din
punct de vedere al conŃinutului său, al forŃei juridice superioare şi al procedurii urmate pentru
adoptarea şi modificarea ei.
O altă trăsătură care o deosebeşte de alte legi este stabilitatea constituŃiei şi care
justifică clasificarea constituŃiilor în constituŃii rigide sau constituŃii suple sau flexibile. O altă
deosebire ce există între constituŃie şi celelalte legi este aceea privind momentul intrării în
vigoare şi anume după ce a fost aprobată de popor prin referendum.
În practica constituŃională a lumii contemporane există două forme principale ale
constituŃiei: constituŃii cutumiare şi constituŃii scrise.
În dreptul constituŃional clasic, după modul lor de adaptare, constituŃiile sunt de mai
multe feluri: a) constituŃia acordată; b) statutul plebiscitar; c) pactul sau constituŃia pact; d)
constituŃia convenŃie şi e) constituŃia referendum.
Din punct de vedere al revizuirii, constituŃiile se pot împărŃi în două mari categorii:
constituŃii rigide şi constituŃii suple.

CONCLUZII

Putem defini constituŃia ca fiind legea fundamentală a unui stat, constituită din norme
juridice, investite cu forŃă juridică supremă, şi care reglementează relaŃiile sociale esenŃiale
pentru instaurarea, menŃinerea şi exercitarea puterii politice a poporului.
În practica constituŃională a lumii contemporane există două forme principale ale
constituŃiei: constituŃii cutumiare şi constituŃii scrise.
Din punct de vedere al revizuirii, constituŃiile se pot împărŃi în două mari categorii:
constituŃii rigide şi constituŃii suple.

TESTE DE AUTOCONTROL

1. DefiniŃi constituŃia.
2. Care sunt deosebirile dintre constituŃie şi alte legi?
3. PrecizaŃi modurile de adoptare a constituŃiilor.

33
 RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE

1. C. Dissescu, Drept constituŃional, Bucureşti, 1915.

2. Paul Negulescu, Curs de drept constituŃional român, Bucureşti, 1927.
3. Ion Deleanu, InstituŃii şi proceduri constituŃionale, Editura Servo-Sat, Arad, 2003.
4. Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2006.

34
Modulul IV
CONSTITUłIA ÎN PERSPECTIVA
DEZVOLTĂRII ISTORICE
LecŃia 1. ApariŃia constituŃiei
LecŃia 2. ConstituŃia Statelor Unite ale Americii
LecŃia 3. ConstituŃia franceză
(2 ore de studiu)
OBIECTIVE SPECIFICE:
- Acumularea de cunoştinŃe cu privire la primele constituŃii scrise;
- Cunoaşterea ConstituŃiei Statelor Unite ale Americii şi a ConstituŃiei FranŃei;
- Identificarea argumentelor favorabile regulilor constituŃionale scrise.

REZULTATE AŞTEPTATE
În momentul în care va finaliza studiul acestei teme, studentul va avea posibilitatea:
- să înŃeleagă deosebirile dintre constituŃiile scrise şi constituŃiile cutumiare;
- să explice de ce regimul constituŃional cutumiar este considerat necorespunzător;
- să prezinte principiul separaŃiei celor trei puteri.

COMPETENłE DOBÂNDITE:
- Aprecierea importanŃei apariŃiei constituŃiei ca normă esenŃială care stă la baza organizării
de stat şi sociale;
- Însuşirea teoriei separaŃiei puterilor fundamentată de Montesquieu.

LecŃia 1. ApariŃia constituŃiei

În perioadele istorice anterioare, respectiv în cea sclavagistă şi cea feudală, au existat

unele legi cu caracter constituŃional sau legi de organizare a statului, dar ele nu au fost
constituŃii în înŃelesul propriu al cuvântului, deoarece nu conŃineau un sistem închegat de
norme esenŃiale care să stea la baza organizării de stat şi sociale ci erau legi organice, legi
obişnuite de organizare, aşa cum au fost în Grecia şi Roma antică.

Pasul 1.
ConstituŃia apare din necesitatea afirmării şi protejării puterii instaurate printr-un
ansamblu de norme cu putere juridică supremă. ConstituŃia marchează apariŃia statului de
drept.
În aprecierea momentului apariŃiei constituŃiei, doctrina juridică nu este unitară.
Astfel, cei care iau în considerare numai constituŃiile scrise pornesc de la ConstituŃia S.U.A.
din 1787 şi cea franceză din 1791, în timp ce doctrinarii care au în vedere şi constituŃiile
cutumiare sau semi-cutumiare, pornesc de la ConstituŃia Marii Britanii . Aşa după cum am
mai amintit, apariŃia constituŃiei constituie un proces care s-a conturat mai clar odată cu
crearea constituŃiilor scrise.
Prima încercare de elaborare a unei constituŃii scrise a fost făcută în Anglia de
către aripa stângă a grupării politice a lui O. Cromwell, de către aşa zişii levelers (egalitaristi)

35
care au propus încheierea unei „înŃelegeri populare”, încercare care însă a eşuat odată cu
înfrângerea acestora.
Anglia nu are nici în zilele noastre o constituŃie în înŃelesul ştiinŃific de act
fundamental unic, care să cuprindă normele ce reglementează organizarea ei social-politică.

Pasul 2.
Conform doctrinei juridice engleze, ConstituŃia Marii Britanii este formată din mai
multe categorii de norme juridice.
Ele sunt cuprinse în dreptul statutar şi în dreptul judiciar, în obiceiul constituŃional
precum şi în aşa numitele norme consultative .
Dreptul statutar ocupă o poziŃie principală pentru multitudinea de izvoare ale
ConstituŃiei engleze. El este alcătuit din statute, în înŃelesul de acte legislative adoptate cu
multe secole în urmă. Dreptul statutar a început să piardă din actualitate.
În doctrina engleză aceste acte constituŃionale sunt cunoscute sub denumirea de
„bibliile ConstituŃiei engleze” şi ele sunt: „MAGNA CHARTA LIBERTATUM”, „HABEAS
CORPUS” şi „BILUL DREPTURILOR” care datează de la 1215, 1679 şi respectiv 1689.
Prevederile acestor statute care au o mare rezonanŃă istorică, nu numai pentru Anglia,
căzute oarecum în desuetudine în timpurile moderne, au fost înlocuite cu alte acte
constituŃionale mai noi cum sunt: Actele despre Parlament din 1911 şi 1949 care au diminuat
rolul Camerei Lorzilor şi din 1958 prin care s-a atribuit femeilor dreptul de a fi membre ale
acestei camere.
Dreptul judiciar sau al precedentelor, cum mai este denumit de către teoreticienii
dreptului din Anglia, este un ansamblu format din totalitatea hotărârilor pronunŃate de către
instanŃele judecătoreşti care împreună formează aşa numitul drept comun, un drept cu totul
nou şi în permanentă înnoire, comun pentru întreaga Anglie.
Dreptul comun a împrumutat unele trăsături şi elemente de la cutumele locale,
realizând dintre acestea o sinteză pe bază de selecŃie. Acest drept comun se prezintă ca fiind
construit în exclusivitate de către practica judiciară a tribunalelor, oferind numeroase surse
constituŃionale, în special cu privire la prerogativele coroanei, în materie de procedură
judiciară, apărarea persoanei etc.
Cutuma sau obiceiul, apare în doctrina engleză ca un izvor deosebit de important al
ConstituŃiei engleze.
Spre deosebire însă de dreptul statutar, cutuma este nescrisă şi reprezintă „totalitatea
normelor şi obiceiurilor după care trebuie să se conducă aceia care dirijează activitatea
aparatului administrativ”.
Regimul constituŃional cutumiar însă a fost considerat ca necorespunzător, motivat de
faptul că regulile cutumiare nu sunt clar definite, sunt incerte şi incomplete. În locul regulilor
constituŃionale cutumiare, doctrina juridică a reclamat reguli scrise, care să fie clare,
permanente şi intangibile atâta timp cât nu va interveni o procedură de revizuire.
Un aspect deosebit în viaŃa constituŃională engleză îl reprezintă legiferarea prin
intermediul delegării, reglementată de către Parlament printr-un număr, greu de stabilit, de
instrucŃiuni şi decizii prin care Cabinetul emite asemenea acte normative în calitatea sa de
autoritate delegată .
Această posibilitate a Cabinetului de a legifera, continuă şi în prezent, fiind singurul
organ abilitat a lua măsuri în probleme financiare şi mai ales în materie de iniŃiativă
legislativă.
Până la RevoluŃia din FranŃa din 1789 şi la proclamarea independenŃei statelor nord-
americane, organizarea politică a diferitelor state era stabilită pe baza dreptului cutumiar,
aproape în exclusivitate. Odată însă cu revoluŃiile burgheze se conturează tot mai clar ideile

36
unor constituŃii scrise. Aceste idei şi-au găsit reflectarea în primele constituŃii scrise, a căror
bază ideologică a fost pusă de către marii gânditori burghezi ai sec. XVII şi XVIII. La loc de
frunte se află ideea contractului social a lui J.J.Rousseau, teoria separaŃiei puterilor în stat
fundamentată de Montesquieu, precum şi ideile referitoare la drepturile naturale ale omului,
aşa cum au fost fundamentate de Grotius, Puffendorf, Wolf, Locke etc.

Pasul 3.
De menŃionat este faptul că primele constituŃii scrise au fost precedate de „declaraŃii
de drepturi” aşa cum au fost „DeclaraŃia de independenŃă a statelor nord-americane” din
1776 şi „DeclaraŃia drepturilor omului şi ale cetăŃeanului” din FranŃa în 1789. Aceste acte
au constituit baza viitoarelor legi fundamentale, în textul cărora au fost cuprinse integral.

LecŃia 2. ConstituŃia Statelor Unite ale Americii

Pasul 1.
Prima constituŃie scrisă a fost adoptată în Statele Unite ale Americii, în urma
ConvenŃiei de la Philadelphia care a avut loc la 17 septembrie 1787, dată la care proiectul de
constituŃie a fost semnat, mai apoi a fost ratificat de către statele federale în cursul anului
1788 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1789.
Fondatorii ConstituŃiei americane au transpus în practică, printr-o îmbinare
armonioasă şi echilibrată a instituŃiilor guvernante, principiul separaŃiei celor trei puteri
formulat precis şi clar de Montesquieu dar fundamentat anterior de o seamă de gânditori ai
Renaşterii .
Senatul, creat formal ca organ de reprezentare a statelor federale, îndeplinea funcŃii de
cameră superioară cu rol de ponderare în cadrul Congresului. În prima perioadă, Senatul era
compus din câte doi senatori pentru fiecare stat, numiŃi pentru o perioadă de 6 ani de către
adunările legislative ale statelor. După 1913 printr-un amendament la constituŃie, s-a stabilit
alegerea senatorilor de către electoratul fiecărui stat în mod direct .
ConstituŃia stabileşte pentru senatori anumite restricŃii cum ar fi: vârsta de 30 de ani
minimă, să fie cetăŃean al Statelor Unite de cel puŃin nouă ani şi în fine, să locuiască în
momentul alegerii în statul în care şi-a depus candidatura.
Deşi senatorii, aşa cum am arătat, sunt aleşi ca reprezentanŃi ai statelor în Congres, din
punct de vedere juridic ei nu au nici o răspundere faŃă de organul legislativ al statului sau faŃă
de statul pe care îl reprezintă.
Preşedintele senatului este vicepreşedintele S.U.A.
Camera reprezentanŃilor este formată din deputaŃi al căror număr a fost iniŃial de
435 iar mai apoi, în urma primirii în rândul Statelor Unite de noi state membre (Alaska în
1958, insulele Hawai în 1959) numărul mandatelor a crescut la 437.
Membrii Camerei ReprezentanŃilor sunt aleşi din doi în doi ani prin vot universal,
egal, secret şi direct potrivit legilor electorale ale fiecărui stat. Şi pentru aceştia există
reglementate anumite restricŃii, astfel: trebuie să aibă cel puŃin vârsta de 25 ani, să fie cetăŃean
al S.U.A. de cel puŃin 7 ani şi să locuiască în momentul alegerilor în statul în care şi-a depus
candidatura.
ConstituŃia stabileşte competenŃa Congresului, enumerând atribuŃiile sale principale:
de a stabili şi a percepe diferite taxe, impozite directe şi indirecte; de a contacta împrumuturi
în numele S.U.A.; de a reglementa comerŃul exterior şi dintre statele federale, de a bate
monedă, de a stabili reguli generale privind cetăŃenia S.U.A., de a declara război altor state, de
a pune sub acuzaŃie şi de a-i judeca pe înalŃii funcŃionari, inclusiv pe Preşedintele Statelor
Unite etc.
37
 Pasul 2.
În afara competenŃei generale, constituŃia americană conferă unele atribuŃii în
competenŃa specială a uneia sau alteia din cele două camere. Astfel Camera
ReprezentanŃilor are atribuŃii exclusive de iniŃiativă legislativă în materie de legi
financiare, dreptul de a alege, în baza amendamentului XII al ConstituŃiei, pe Preşedintele
S.U.A.
La rândul său Senatul în mod exclusiv are atribuŃiuni privind ratificarea tratatelor
încheiate cu alte state, numirea unor funcŃionari publici etc.
Procedura după care Congresul deliberează şi votează este reglementată de fiecare
cameră în parte prin regulamente speciale.
Pentru ca un proiect să devină lege, el trebuie votat de fiecare cameră în mod separat,
după care se semnează de către Preşedintele S.U.A.

Pasul 3.
În ce priveşte puterea executivă, în S.U.A. aceasta este realizată prin instituŃia
Preşedintelui.
Articolul 2, Paragraful 1 prevede într-o formulare clară, lipsită de orice ambiguitate, că
„puterea executivă va fi exercitată de Preşedintele Statelor Unite ale Americii”. Prin urmare,
textul menŃionat atribuie de la început o putere de decizie executivă Preşedintelui, conferindu-
i astfel locul de frunte în ierarhia constituŃională americană.
Asociată la instituŃia preşedinŃială, „puterea executivă” înseamnă puterea de a
influenŃa celelalte ramuri constituŃionale (Congresul şi Curtea Supremă), propria
AdministraŃie, opinia publică şi poporul american. RealităŃile vieŃii politice contemporane
dovedesc faptul că Preşedintele Statelor Unite „influenŃează”, însă, diplomatic, economic,
politic, militar şi umanitar şi alte state şi popoare ale lumii. Dar largile puteri executive
încredinŃate preşedintelui nu înseamnă că el poate acŃiona cu totul discreŃionar sau că ar putea
încălca prerogativele celorlalte organisme.
Potrivit prevederilor constituŃiei, Preşedintele şi Vicepreşedintele sunt aleşi de către
naŃiune pe un termen de patru ani, prin intermediul unui sistem electoral complex, care
funcŃionează pe două planuri: al desemnării candidaŃilor de către partidele politice şi acela al
alegerii dintre candidaŃii celor două partide principale – republican şi democrat.
Preşedintele S.U.A. trebuie să fie cetăŃean american , să aibă cel puŃin 35 de ani şi 14
ani de domiciliere în S.U.A.
Preşedintele este şeful executivului, fiind totodată şeful statului şi al guvernului.
Deoarece ConstituŃia americană nu cuprinde dispoziŃii cu privire la guvern, i-a revenit
practicii să stabilească existenŃa cabinetului (guvernului) şi a Biroului Preşedintelui ca organe
principale ale executivului.
Astfel cabinetul este format din secretari ai unor departamente (miniştri secretari de
stat), numiŃi de Preşedintele S.U.A. cu acordul Senatului. Aceştia răspund pentru activitatea
pe care o desfăşoară doar în faŃa Preşedintelui.
Cabinetul (guvernul) execută dispoziŃiile preşedintelui şi este consultat în diferite
probleme, fără însă a putea lua hotărâri.

Pasul 4.
Puterea judecătorească, potrivit art. 3 paragraful 1 din ConstituŃie, este încredinŃată
unei CurŃi Supreme şi unor curŃi cu grad inferior acesteia, a căror jurisdicŃie a fost fixată la
nivel federal. ConstituŃia prevede, în acelaşi text, prerogativele Congresului Statelor Unite de
a crea curŃile respective. Această atribuŃie este prevăzută expres şi de art. 1 paragraful 8,
punctul 9 din ConstituŃie care stabileşte, de altfel, competenŃa Congresului „de a înfiinŃa

38
judecătorii de grad inferior CurŃii Supreme”.
În afara curŃilor federale, Congresul deŃine prerogative de a înfiinŃa şi alte curŃi cărora
le conferă o jurisdicŃie specializată pentru anumite cauze sau domenii de activitate. Motivul
înfiinŃării unor asemenea instanŃe este că soluŃionarea cauzelor ce le revin, să fie asigurată de
judecători având o pregătire de specialitate în domeniul respectiv .
În ceea ce priveşte gradele de jurisdicŃie, Curtea Supremă este competentă să judece
plângerile formulate împotriva sentinŃelor pronunŃate de judecătoriile înfiinŃate de Congres.
Trebuie menŃionat că în sistemul de drept al Statelor Unite instanŃele federale au prerogativa
de a interpreta şi întări forŃa ConstituŃiei ca lege. Tot CurŃii Supreme îi revine prerogativa de a
decide în ceea ce priveşte constituŃionalitatea legilor. Temeiul acestei prerogative constă în
principiul separaŃiei puterilor.
Cu privire la independenŃa judecătorilor, ConstituŃia prevede că „atât judecătorii de la
Curtea Supremă cât şi cei de la Judecătorii, îşi vor menŃine posturile în caz de bună
comportare şi, la date fixe, vor primi pentru serviciile lor o compensaŃie care nu va putea fi
micşorată atâta timp cât îşi exercită funcŃia”.
Judecătorii sunt numiŃi de Preşedinte şi confirmaŃi în funcŃie de Senat.
În prezent sistemul instanŃelor judecătoreşti este format din: a) Curtea Supremă; b)
CurŃi de Apel; c) CurŃile de district; d) CurŃi cu jurisdicŃie specială.
Curtea Supremă este instanŃa de vârf şi este formată din 9 judecători propuşi dintre
juriştii cu un stagiu de cel puŃin 10 ani. Deşi este, prin definiŃie o instanŃă de recurs, Curtea
Supremă judecă în primă instanŃă toate cazurile privitoare la ambasadori, miniştri şi consuli şi
în toate cazurile în care este implicat un stat al Uniunii .
Doctrina americană susŃine că puterea judiciară este elementul cel mai stabil al
separaŃiei puterilor şi că aceasta este cel mai puŃin politică, acesteia revenindu-i şi controlul
asupra constituŃionalităŃii legilor.

LecŃia 3. ConstituŃia franceză

Pasul 1.
La aproape doi ani şi jumătate de la căderea Bastiliei a fost adoptată la 3 septembrie
1791 prima constituŃie scrisă a FranŃei şi a doua în Europa (prima constituŃie scrisă a fost
adoptată de Polonia în luna mai 1791). ConstituŃia a pus bazele unei monarhii constituŃionale
în care Regele „domnea dar nu guverna”.
InstituŃia regalităŃii s-a menŃinut pentru că în perioada imediat următoare
evenimentelor revoluŃionare de la 14 iulie 1789 în FranŃa nu se formase încă un curent social
în favoarea Republicii şi aceasta datorită faptului că revoluŃia burgheză nu-şi propusese
schimbarea formei de guvernământ ci doar înlăturarea absolutismului .
Prin urmare, principiile înscrise în ConstituŃie vizau mai mult deziderate teoretice,
abstracte ale unui mod de guvernare ideal schiŃat de J.J. Rousseau în cartea sa „Contractul
social” şi nu soluŃii practice de guvernare corespunzătoare realităŃilor sociale şi cerinŃelor
specifice unor categorii sociale care înfăptuiseră RevoluŃia .
ConstituŃia consacra principiul suveranităŃii naŃionale având ca rezultat delegarea
acesteia de către naŃiune unor reprezentanŃi ai săi, prin scrutin electoral, care vor exercita
puterea în numele ei. ExerciŃiul puterii a fost conferit unor organisme constituŃionale diferite:
Adunarea NaŃională (puterea legislativă); Regele (puterea executivă); tribunalele (puterea
judecătorească).
Poporul francez nemulŃumit că monarhia păstrase unele prerogative însemnate, printre
care dreptul de veto, a decis convocarea unei ConvenŃii care să adopte noi reglementări
constituŃionale. În anul 1792 ConvenŃia s-a reunit şi a adoptat o serie de acte normative cu
39
valoare constituŃională, printre altele, abolirea monarhiei şi înlocuirea acesteia cu forma de
guvernământ republicană.

Pasul 2.
La 24 iunie 1793 se adoptă o nouă ConstituŃie care consacră prima Republică în
istoria constituŃională a FranŃei.
În sistemul constituŃional din FranŃa se poate remarca o intensă preocupare privind
permanenta actualizare a prevederilor constituŃionale, de regulă prin adoptarea de noi
constituŃii şi nu pe calea modificărilor sau amendamentelor cum s-a procedat în S.U.A.
Astfel în FranŃa de la 1791 până în anul 1875 au fost elaborate 13 constituŃii deşi multe
dintre ele nu au fost decât reeditarea unora dintre cele preexistente, cu mici ajustări în cadrul
unor principii în general identice .

Pasul 3.
Regimul constituŃional instituit în 1875 s-a menŃinut până la sfârşitul celui de-al doilea
război mondial.
După al doilea război mondial în FranŃa domnea o atmosferă apăsătoare marcată,
îndeosebi de culpa colaboraŃionismului de care se făcuseră vinovaŃi miniştrii guvernului de la
Vichy. În această circumstanŃă poporul francez a fost chemat la urne să se pronunŃe în cadrul
unui Referendum în favoarea sau împotriva regimului politic existent la acea dată.
La 21 octombrie 1945, ca urmare a Referendumului, s-a renunŃat la principiile şi
instituŃiile ConstituŃiei din 1875 şi s-a propus adoptarea unei noi legi fundamentale.

Pasul 4.
ConstituŃia a fost adoptată şi apoi aprobată prin Referendumul din 13 octombrie 1946,
consacrând astfel cea de-a patra Republică care va dura 12 ani.
Regimul politic nou înfăptuit a exprimat, de fapt, lupta pentru putere între partidele
politice, ceea ce a dus, printre altele, la instabilitate ministerială. Numărul mare şi mai ales
diversitatea politică şi ideologică a partidelor reprezentate în Parlament constituiau un
obstacol pentru reconstrucŃia politică a Ńării.
Potrivit dispoziŃiilor constituŃionale, Parlamentul era organizat în două camere
legislative (Camera DeputaŃilor şi Consiliul RevoluŃiei) şi deŃinea puteri mult sporite faŃă de
cele ale Guvernului.
Preşedintele Republicii avea un rol politic redus fiind lipsit de puteri constituŃionale
care să-i confere un rol important de decizie. Primul-ministru deŃinea însă atribuŃii sporite faŃă
de Preşedinte, devenind astfel personajul politic cu cea mai mare influenŃă.
ViaŃa politică a FranŃei începe să se caracterizeze prin instabilitate datorită rivalităŃii
între partide. Partidele politice minoritare în parlament nu puteau oferi un sprijin consistent
guvernelor care se perindau la putere.
La începutul lunii iunie 1958, Generalul De Gaulle acceptând să preia conducerea
guvernului, manevrează cu abilitate instrumentele constituŃionale de care dispunea şi le-a
folosit în favoarea întăririi puterii executive .

Pasul 5.
La 4 octombrie 1958 a fost promulgată o nouă constituŃie a FranŃei, denumită şi
ConstituŃia Republicii a V-a, care este în vigoare şi astăzi.
Din dispoziŃiile constituŃionale rezultă: o separaŃie aproape strictă a celor trei puteri; o
preponderenŃă a puterii executive faŃă de cea legislativă; concentrarea puterii de decizie
statală la nivelul Preşedintelui Republicii; alegerea Preşedintelui prin vot universal direct;

40
iresponsabilitatea politică a şefului statului; numirea membrilor Guvernului de şeful statului la
propunerea primului-ministru ş.a.
În lumina ConstituŃiei din 1958, poziŃia Preşedintelui FranŃei este determinată de art.5
care îl defineşte ca „organul care veghează la respectarea ConstituŃiei. El asigură, prin
arbitrajul său, funcŃionarea regulată a puterilor publice precum şi continuarea statului.
Preşedintele este garantul independenŃei naŃionale, al integrităŃii teritoriului, al respectării
acordurilor ComunităŃii şi al tratatelor”.
Alegerea Preşedintelui se face din 7 în 7 ani prin sufragiu universal direct.
Preşedintele Republicii numeşte pe primul ministru şi pune capăt activităŃii sale prin
acceptarea demisiei acestuia, numeşte şi schimbă la propunerea primului ministru pe membrii
guvernului, fără a mai cere aprobarea specială a Parlamentului.
ConstituŃia prevede în art.11 situaŃia în care Preşedintele are posibilitatea de a evita
parlamentul în activitatea legislativă prin recurgerea la referendum.
În art.12, ConstituŃia dă dreptul Preşedintelui ca, după consultarea primului ministru şi
a preşedinŃilor Adunărilor, să pronunŃe dizolvarea Adunării NaŃionale.
Comparativ cu prevederile constituŃiilor anterioare, potrivit ConstituŃiei din 1958,
puterea guvernamentală – executivă a sporit în detrimentul puterii legiuitoare –
parlamentul. Astfel, guvernul poate lua prin „ordonanŃe”, măsuri care, în mod normal Ńin de
domeniul puterii legislative.
Activitatea guvernului, în baza prevederilor constituŃionale este condusă de primul
ministru care asigură executarea legilor, este responsabil de apărarea naŃională, are dreptul de
iniŃiativă legislativă şi dreptul de a emite ordonanŃe şi regulamente, are dreptul de avizare şi
de propunere pentru posturile în care numirea se face de către Preşedintele Republicii, având,
totodată, dreptul de numire în toate celelalte posturi militare şi civile.
Primul ministru are calitatea de a angaja responsabilitatea guvernului în faŃa
Parlamentului în legătură cu un program de politică generală, cerând în acest scop Senatului
aprobarea unei declaraŃii de politică generală sau ca şi Preşedintele Republicii sau al uneia
dintre Camere, primul ministru poate sesiza Consiliul ConstituŃional, când consideră că o lege
votată de către Parlament nu este conformă ConstituŃiei .

Pasul 6.
Parlamentul are principalul rol de a adopta dispoziŃiile cele mai importante pentru
organizarea vieŃii sociale şi de stat, de a decide în anumite domenii cum ar fi declaraŃia de
război, prelungirea peste 12 zile a stării de asediu etc.
Membrii Adunării NaŃionale şi ai Senatului au posibilitatea iniŃiativei legislative,
concomitent cu cea a guvernului.
Un rol important în activitatea legislativă, revine Consiliului ConstituŃional care
cuprinde membri de drept şi membri numiŃi, în număr de nouă, desemnaŃi pe o perioadă de
nouă ani, trei de Preşedintele republicii, trei de către preşedintele Adunării NaŃionale şi trei de
către preşedintele Senatului. Consiliul ConstituŃional, când este sesizat cu existenŃa unor
prevederi neconstituŃionale în proiecte de legi sau în cazul ivirii unor divergenŃe între Guvern
şi Adunare cu privire la legalitatea unei măsuri ce urmează a se lua, decide fără drept de apel
asupra divergenŃei în termen de opt zile.
Un rol mai puŃin important are în sistemul legislativ francez Consiliul economic şi
social care este mai mult un organ consultativ, de avizare pentru proiectele de legi cu caracter
economic şi social.
Puterea judecătorească, în sistemul constituŃional francez a fost astfel concepută
încât să nu poată constitui o contrapondere pentru puterea executivă în special şi nici pentru
cea legislativă.

41
 Ansamblul organelor cărora le revine puterea de a judeca, nu a fost considerată în
FranŃa ca formând un corp autonom egal ca importanŃă cu Parlamentul şi Guvernul.
În FranŃa există o pluralitate de organe de judecată: Înalta Curte de JustiŃie a cărei
competenŃă se limitează la soluŃionarea unor litigii referitoare la Preşedintele Republicii şi la
membrii guvernului; Consiliul ConstituŃional, care judecă constituŃionalitatea alegerilor
parlamentare şi verifică constituŃionalitatea legilor organice înainte de a fi promulgate de şeful
statului şi regulamentele celor două Camere legislative înainte de a fi puse în aplicare ; Curtea
de conturi care judecă regularitatea conturilor publice; în fine, Tribunalele administrative care
sunt sub autoritatea Consiliului de Stat şi judecă în principiu litigiile între particulari şi
administraŃia publică.
Puterea judiciară în sens strict cuprinde numai instanŃele plasate sub controlul CurŃii
de CasaŃie cum sunt: juriul în materie criminală, Consiliile de conciliere în materie de muncă,
Tribunalele de comerŃ, Tribunalele militare etc.

REZUMAT

ConstituŃia apare din necesitatea afirmării şi protejării puterii instaurate printr-un

ansamblu de norme cu putere juridică supremă. ConstituŃia marchează apariŃia statului de
drept.
Prima încercare de elaborare a unei constituŃii scrise a fost făcută în Anglia de către
aripa stângă a grupării politice a lui O. Crowell, de către aşa zişii egalitarişti care au propus
încheierea unei “înŃelegeri populare”, încercare care a eşuat. ConstituŃia Marii Britanii este
formată din mai multe categorii de norme juridice cuprinse în: dreptul statutar, dreptul
judiciar, cutuma.
Prima constituŃie scrisă a fost adoptată de Statele Unite ale Americii, în urma
ConvenŃiei de la Philadelphia care a avut loc la 17 septembrie 1787.
A doua constituŃie scrisă a fost adoptată la 3 septembrie 1791 în FranŃa. ConstituŃia a
pus bazele unei monarhii constituŃionale în care Regele “domnea dar nu guverna”.

CONCLUZII

Odată cu revoluŃiile burgheze se conturează tot mai clar ideile unor constituŃii scrise.
Primele constituŃii scrise au fost adoptate în Statele Unite ale Americii şi în FranŃa. De
menŃionat este faptul că primele constituŃii scrise au fost precedate de “declaraŃii de drepturi”
aşa cum a fost “DeclaraŃia de independenŃă a statelor nord-americane” din 1776 şi “DeclaraŃia
drepturilor omului şi ale cetăŃeanului” din FranŃa din 1789.

TESTE DE AUTOCONTROL

1. PrecizaŃi motivele apariŃiei constituŃiei.

2. În ce Ńară a fost prima încercare de elaborare a unei constituŃii scrise ?
3. Care au fost primele constituŃii scrise ?

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE

1. Cristian Ionescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura All Beck, 2004.
2. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2002
3. Bebone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2007.
42