Modulul XI

DREPTURILE, LIBERTĂłILE ŞI ÎNDATORIRILE

FUNDAMENTALE ALE CETĂłENILOR
LecŃia 1. Reglementările referitoare la drepturile fundamentale ale cetăŃenilor
LecŃia 2. Reglementarea drepturilor fundamentale cetăŃeneşti în Ńara noastră
LecŃia 3. Natura juridică a drepturilor fundamentale
(2 ore de studiu)
OBIECTIVE SPECIFICE:
- Cunoaşterea legislaŃiei referitoare la drepturile fundamentale ale omului;
- Însuşirea conceptului de drepturi fundamentale cetăŃeneşti.

REZULTATE AŞTEPTATE
În momentul în care va finaliza studiul acestui modul, studentul va avea posibilitatea:
- să cunoască problema drepturilor cetăŃeneşti, proclamarea şi înscrierea lor în declaraŃii
oficiale, în legi, în constituŃii, precum şi garantarea lor;
- să definească noŃiunea de drepturi fundamentale cetăŃeneşti;
- să precizeze diferenŃa dintre drepturile fundamentale ale cetăŃenilor şi celelalte drepturi
subiective.

COMPETENłE DOBÂNDITE:
- Cunoaşterea reglementărilor referitoare la drepturile fundamentale ale omului începând cu
epoca modernă;
- Să explice concepŃia juridică contemporană cu privire la drepturile fundamentale ale omului.

LecŃia 1. Reglementările referitoare la

drepturile fundamentale ale omului

Pasul 1. Scurt istoric

Problema drepturilor cetăŃeneşti, a proclamării şi înscrierii lor în declaraŃii oficiale, în
legi, în constituŃii, precum şi garantarea lor, constituie elemente ale unei vieŃi democratice a
popoarelor. Încă din antichitate au fost preocupări în acest sens, dar formularea şi proclamarea
drepturilor omului şi cetăŃeanului în documente de importanŃă istorică apar abia în epoca
modernă. Aşa de exemplu, în documente cum ar fi: „Magna Charta Libertatum” din anul
1215; „PetiŃia dreptului” din anul 1628; „Habeas Corpus Act” din anul 1679; „Legea
drepturilor” din anul 1689 erau prevăzute şi garantate anumite drepturi cetăŃeneşti în Anglia.
În Statele Unite ale Americii, un pas important pe linia afirmării drepturilor omului îl
marchează DeclaraŃia de independenŃă, act fundamental care a stat la baza elaborării
constituŃiei Statelor Unite din 1787, declaraŃie care se menŃine şi în prezent, desigur, cu unele
modificări survenite pe parcurs.
Documentul cu cea mai mare rezonanŃă pentru viaŃa democratică a popoarelor îl
constituie „DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului”, votată de Adunarea NaŃională
Constituantă la 26 august 1789, din timpul revoluŃiei franceze. EnunŃând principiile juridico-

107
politice ale noii orânduiri burgheze, DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului statua
egalitatea oamenilor în faŃa legii, înscria proprietatea printre drepturile naturale, marcând un
moment deosebit de important pe calea afirmării şi garantării drepturilor fundamentale.
DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului a stat la baza elaborării şi adoptării
constituŃiilor cu caracter democratic din FranŃa şi din alte state.
EsenŃa drepturilor marca ascensiunea socială şi politică a burgheziei interesată în
înlăturarea formelor de dependenŃă personală caracteristice feudalismului, a inegalităŃii
juridice între oameni şi în crearea unor pârghii politice (sistemul electoral, forme de
reprezentare etc.) care să-i permită accesul la putere.
ConcepŃiile burgheziei privind drepturile omului au avut drept punct de pornire
proclamarea egalităŃii şi libertăŃii persoanei şi revendicarea de a se reglementa prin lege
drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti, de a se stabili, astfel, un nou statut politico-juridic al
persoanei.
În Europa, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se manifestă o
mişcare socială tot mai largă pentru emancipare economică a unor pături defavorizate ale
societăŃii. Sub presiunea mişcărilor muncitoreşti, guvernanŃii din tot mai multe Ńări (Anglia,
FranŃa, Germania) încep să facă concesii economice şi sociale clasei muncitoare sub forma
acceptării revendicărilor sindicale ale acestora.
După primul război mondial sub influenŃa progresului economic şi a diversificării
generale a activităŃilor economice, în diferite constituŃii sunt proclamate anumite drepturi
economice şi sociale cum ar fi: dreptul la muncă, dreptul la concediu, la salarizare
corespunzătoare, dreptul la grevă, dreptul la pensie, egalitatea socială, libertatea şi asocierea
sindicală etc.
Până la al doilea război mondial, constituŃiile majorităŃii statelor cu regimuri
democratice conŃineau prevederi ample referitoare la drepturile fundamentale ale omului,
aceste drepturi căpătând o dimensiune juridică internaŃională. Din păcate însă aceste drepturi
şi libertăŃi fundamentale ale omului şi popoarelor nu au fost respectate, ceea ce a dezlănŃuit
marea conflagraŃie de la mijlocul secolului XX – al doilea război mondial.
Tragedia milioanelor de victime din timpul celui de-al doilea război mondial a condus
la necesitatea înŃelegerii că asigurarea păcii şi respectarea drepturilor omului nu mai pot fi
considerate şi tratate drept „treburi interne” ale statelor, că ele constituie probleme de
maximă importanŃă a întregii comunităŃi internaŃionale. De acum, se impunea elaborarea unor
documente care să reglementeze pe plan internaŃional problema drepturilor omului.
InstituŃia drepturilor, libertăŃilor şi îndatoririlor fundamentale ale fiinŃei umane
preocupă întreaga omenire şi în ultimele cinci decenii de la crearea OrganizaŃiei NaŃiunilor
Unite a cunoscut o dinamică deosebită. Această instituŃie şi-a găsit reglementarea în marile
documente internaŃionale cum ar fi: DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului adoptată de
Adunarea Generală a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite de la 10 decembrie 1948, al cărei
preambul conŃine un cuprinzător apel la moralitatea politică adresat întregii umanităŃi ; Pactul
internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice (1966); Actul final al ConferinŃei pentru
Securitate şi Cooperare în Europa (Helsinki, 1975); Documentul final al Reuniunii de la
Viena a reprezentanŃilor statelor participante la ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în
Europa (1989); Documentul Reuniunii de la Copenhaga asupra dimensiunii umane a
ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (1990) şi Carta de la Paris pentru o nouă
Europă (1991) . De asemenea, au fost adoptate o multitudine de convenŃii, declaraŃii, principii,
protocoale şi altele care au pus în valoare şi prevăd o serie de proceduri şi mecanisme juridice
pentru realizarea şi garantarea drepturilor omului prin măsuri legislative interne.

108
 Pasul 2. NoŃiunea de drepturi fundamentale
În ştiinŃa juridică, prin noŃiunea de drepturi fundamentale cetăŃeneşti se înŃelege acele
drepturi care sunt garantate de însăşi ConstituŃia Ńării, atât prin măsuri de ordin juridic, cât şi
prin stabilirea condiŃiilor necesare pentru exercitarea lor. Prin natura lor, drepturile
fundamentale ale cetăŃenilor nu sunt concepute ca o categorie de drepturi deosebite de
celelalte drepturi subiective. Ca orice drepturi subiective, ele sunt puteri garantate de lege
voinŃei subiectului activ al raportului juridic, în temeiul cărora acesta este în măsură, în
vederea valorificării unui interes personal direct, să desfăşoare o conduită determinată sau să
pretindă subiectului pasiv al raportului juridic o anumită comportare, care, la nevoie poate fi
impusă acestuia cu sprijinul forŃei de constrângere a statului .
Drepturile fundamentale cetăŃeneşti nu au nimic comun cu ideea susŃinută de şcoala
dreptului natural, potrivit căreia această categorie juridică ar cuprinde un număr de drepturi
înnăscute, de o natură specială pe care cetăŃeanul le dobândeşte în afară de orice reglementare
legală . Dacă şcoala dreptului natural porneşte de la concepŃia că pot exista anumite drepturi
indisolubil legate de persoana umană, concepŃia juridică contemporană subliniază că
drepturile fundamentale trebuie considerate în raport cu ansamblul drepturile subiective,
având o natură juridică specifică.
Spre deosebire de şcoala dreptului natural, care situează drepturile fundamentale
deasupra legii şi chiar le opune acesteia, pozitivismul juridic consideră că aceste drepturi, ca
orice alte drepturi subiective, sunt simple reflectări ale dreptului obiectiv în relaŃiile dintre
persoane, sunt creaŃii şi consecinŃe ale normelor juridice. Această şcoală vede sarcina
primordială a ştiinŃei juridice în studiul în sine al normelor juridice şi al drepturilor subiective
create de ele, făcând abstracŃie de condiŃiile economice şi sociale proprii unei societăŃi date.
Deşi nu au specific propriu nici din punct de vedere al naturii juridice, nici al
obiectului lor, drepturile fundamentale ale cetăŃenilor îşi justifică pe deplin existenŃa ca o
categorie distinctă de celelalte drepturi prin importanŃa economică, socială, culturală şi
politică pe care o au. Constituind sâmburele reglementării legale a tuturor celorlalte drepturi
subiective, drepturile fundamentale ale cetăŃenilor devin temelia juridică a ansamblului
drepturilor cetăŃenilor.
J.J. Rousseau, în lucrarea sa „Discurs asupra originii şi fundamentarea inegalităŃii
între oameni”, caracteriza drepturile fundamentale ca drepturi esenŃiale pentru cetăŃeni, în
favoarea libertăŃii umane; că drepturile omului sunt daruri ale naturii de care nimeni nu se
poate atinge.
Drepturile fundamentale prezintă o mare importanŃă atât pentru cetăŃeni cât şi pentru
stat, ele reprezintă baza pentru celelalte drepturi, sunt consacrate de ConstituŃie şi sunt
determinate pentru statutul juridic al cetăŃeanului.
În concluzie, putem spune că drepturile fundamentale sunt acele drepturi
subiective ale cetăŃenilor, esenŃiale pentru viaŃa, libertatea şi demnitatea acestora,
indispensabile pentru libera dezvoltare a personalităŃii umane, drepturi stabilite şi
garantate prin ConstituŃie şi legi .

LecŃia 2. Reglementarea drepturilor fundamentale

cetăŃeneşti în Ńara noastră
Pasul 1. Cadrul legal
DispoziŃia constituŃională, cadru ce reglementează statutul social-economic, politic şi
juridic al omului societăŃii noastre, este cea cuprinsă în art. 16(1) al legii fundamentale în care
se proclamă că „CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice, fără privilegii şi
fără discriminări”. Nici o îngrădire a acestor drepturi şi nici o deosebire în exercitarea lor nu
109
sunt îngăduite. Prevederile constituŃionale cuprinse în Titlul II trebuie însă corelate cu cele din
art. 1 alin. 3 al ConstituŃiei în care se precizează că „România este un stat de drept,
democratic şi social, şi, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, libera
dezvoltare a personalităŃii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme
şi sunt garantate”.
Prevederile art. 1 alin. 3 al ConstituŃiei constituie drept cadru şi instrumente ale
realizării drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor.
Din aceste prevederi, ce dau expresie unei incontestabile realităŃi, pot fi desprinse
câteva principii, trăsături definitorii ale reglementării drepturilor, libertăŃilor şi îndatoririlor
fundamentale ale cetăŃenilor.

Pasul 2.
Ceea ce caracterizează în mod deosebit această instituŃie este principiul
universalităŃii drepturilor şi libertăŃilor, principiu ce rezultă din prevederile art. 15 al
ConstituŃiei care proclamă că „CetăŃenii beneficiază de drepturile şi de libertăŃile consacrate
prin ConstituŃie şi prin alte legi şi au obligaŃiile prevăzute de acestea”.
Garantarea politico-juridică şi socială a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale
îşi găseşte expresia în faptul că „România este patria comună şi invizibilă a tuturor
cetăŃenilor săi, fără deosebire de rasă, de naŃionalitate, de origine etnică, de limbă, de
religie, de sex, de opinie, de apartenenŃă politică, de avere sau de origine socială” (art. 4,
alin. 2).
Faptul că drepturile şi libertăŃile fundamentale sunt garantate sub formă de drepturi şi
libertăŃi „ale cetăŃenilor” nu trebuie să ducă la concluzia că exerciŃiul tuturor acestor drepturi
şi libertăŃi este condiŃionat de calitatea de cetăŃean, ci, dimpotrivă, numai exercitarea unora
dintre drepturile şi libertăŃile fundamentale prevăzute de ConstituŃie este condiŃionată de
calitatea de cetăŃean a subiectului de drept. Aşa cum, de exemplu, este dreptul de a alege şi de
a fi ales în organele reprezentative ale statului. În art. 16 alin. 3 al ConstituŃiei se arată că
„FuncŃiile şi demnităŃile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au
numai cetăŃenie română şi domiciliul în Ńară”.
Exercitarea altor drepturi şi libertăŃi prevăzute de ConstituŃie nu este condiŃionată de
calitatea de cetăŃean. Astfel, în art. 18 al ConstituŃiei se prevede că „CetăŃenii străini şi
apatrizii care trăiesc în România se bucură de protecŃia generală a persoanelor şi averilor,
garantată de ConstituŃie şi de alte legi”. Aşa, spre exemplu, dacă cetăŃenii străini sau apatrizii
aflaŃi pe teritoriul Ńării noastre sunt angajaŃi, ei se bucură de garanŃia constituŃională a
drepturilor asigurate cetăŃenilor români. Străinii şi apatrizii au şi drepturile civile ale
cetăŃenilor români, ca şi orice alte drepturi recunoscute de legile, tratatele, convenŃiile
internaŃionale sau acordurile încheiate cu România.

Pasul 3.
O prevedere deosebit de importantă este cea din art. 20, potrivit căreia „DispoziŃiile
constituŃionale privind drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor vor fi interpretate şi aplicate în
concordanŃă cu DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate
la care România este parte. Dacă există neconcordanŃă între pactele şi tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au
prioritate reglementările internaŃionale, cu excepŃia cazului în care ConstituŃia sau legile
interne conŃin dispoziŃii mai favorabile”.

110
 LecŃia 3. Natura juridică a drepturilor fundamentale
Drepturile fundamentale ale cetăŃenilor îşi justifică existenŃa ca o categorie distinctă de
celelalte drepturi prin importanŃa lor economică, socială şi politică.
În literatura juridică de specialitate, natura juridică a drepturilor fundamentale a
suscitat un deosebit interes teoretic şi practic, ceea ce a condus la emiterea a numeroase teorii.

Pasul 1.
Teoria drepturilor naturale (Locke, Grotius, Wolf, Puffendorf, Blokstone, J.J.
Rousseau) a fost cea mai răspândită teorie care consideră că libertăŃile publice au o natură
deosebită de celelalte drepturi ale omului pentru că cetăŃeanul le dobândeşte în calitate de om,
sunt opozabile statului şi nu sunt stabilite prin legi, contracte etc.
Clasificând drepturile fundamentale ca fiind drepturi absolute, adepŃii acestei teorii
le deosebea de alte drepturi care erau creaŃia societăŃii, deoarece ele derivau din legile naturii.
O altă teorie a fost teoria individualistă (A. Esmein, H. Chenan, H.J. Laski) care
susŃinea că sursa oricărui drept este în individ, pentru că acesta este o fiinŃă reală, liberă şi
responsabilă.
Există teorii care nu fac deosebire de natură juridică între drepturile individuale şi
celelalte drepturi subiective, toate drepturile fiind considerate o creaŃie a dreptului obiectiv. O
asemenea teorie este teoria drepturilor reflexe. Conform acestei teorii drepturile şi libertăŃile
sunt drepturi reflexe care provin din autolimitarea puterii statului.

Pasul 2.
Din multitudinea teoriilor emise, se desprinde o trăsătură generală şi anume aceea că
între drepturile fundamentale şi celelalte drepturi nu există nici o deosebire. Pornindu-se de la
teza că drepturile fundamentale sunt drepturi subiective şi că aceste drepturi şi obligaŃii nu pot
exista decât în cadrul unui raport juridic concret, se consideră că un asemenea raport este
cetăŃenia. CetăŃenia exprimă un statut larg, incluzând totalitatea drepturilor ce revin
persoanelor care au calitatea de cetăŃeni ai statului.
Cu privire la momentul naşterii drepturilor fundamentale acesta are loc în cadrul
raportului juridic la îndeplinirea termenului sau condiŃiei prevăzute de lege. Aşa de exemplu,
la vârsta de 7 ani se naşte dreptul la învăŃătură, iar dreptul la vot la împlinirea vârstei de 18
ani. În ceea ce priveşte dreptul de vot acesta nu se poate manifesta dacă persoana este bolnavă
psihic sau decăzută din acest drept.
După cum se observă, drepturile fundamentale ale cetăŃenilor nu se deosebesc de alte
drepturi subiective prin natura lor. Făcând această constatare nu înseamnă că se neagă
utilitatea categoriei drepturilor fundamentale cetăŃeneşti. Deşi nu au specific propriu, nici din
punctul de vedere al naturii juridice, nici al obiectului lor, drepturile fundamentale ale
cetăŃenilor îşi justifică pe deplin existenŃa ca o categorie distinctă de celelalte drepturi prin
importanŃa economică, socială şi politică care o au. ImportanŃa drepturilor fundamentale
rezultă şi din faptul că acestea sunt înscrise în însuşi textul ConstituŃiei, care le investeşte cu
garanŃii juridice speciale. Dat fiind că normele constituŃionale se află în vârful ierarhiei pe
care o constituie celelalte norme juridice, consecinŃa este aceea că şi drepturile fundamentale
se ridică prin valoarea lor juridică deasupra tuturor celorlalte drepturi subiective, care-şi trag
din ele esenŃa conŃinutului lor.

111
 REZUMAT

Încă din antichitate au existat preocupări privind problema drepturilor cetăŃeneşti, a

proclamării şi înscrierii lor în declaraŃii oficiale, în legi şi în constituŃii.
În Anglia, de exemplu, erau prevăzute şi garantate anumite drepturi cetăŃeneşti în
documente precum: “Magna Charta Libertatum”, “PetiŃia dreptului”, “Habeas Corpus Act”,
“Legea Drepturilor”.
“DeclaraŃia de independenŃă” a Statelor Unite ale Americii (act ce a stat la baza
elaborării ConstituŃiei SUA din 1787) şi “DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului”
(votată în 1789, în timpul revoluŃiei franceze) reprezintă alte două documente cu mare
rezonanŃă pentru viaŃa democratică a popoarelor.
Până la al doilea război mondial, constituŃiile majorităŃii statelor cu regimuri
democratice conŃineau prevederi ample referitoare la drepturile fundamentale ale omului,
aceste drepturi căpătând o dimensiune internaŃională.
În ultimele şase decenii de la crearea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, instituŃia
drepturilor, libertăŃilor şi îndatoririlor fundamentale a cunoscut o dinamică deosebită. Sub
egida ONU au luat fiinŃă marile documente internaŃionale, cum ar fi: DeclaraŃia Universală a
Drepturilor Omului (1948); Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice
(1966); Actul final al ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (1975);
Documentul final al Reuniunii de la Viena (1989); Carta de la Paris pentru o nouă Europă
(1991).
Prin noŃiunea de drepturi fundamentale cetăŃeneşti se înŃelege acele drepturi
reglementate şi garantate de însăşi ConstituŃia Ńării, prin măsuri de ordin juridic sau
prin stabilirea unor condiŃii necesare pentru exercitarea lor. Ele sunt drepturi subiective,
în temeiul cărora subiectul activ al raportului juridic este în măsură să desfăşoare o conduită
determinată sau să pretindă subiectului pasiv o anumită comportare, care la nevoie poate fi
impusă cu sprijinul forŃei de constrângere a statului.
ConstituŃia României din 1991 prevede în art.16 că “CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi
a autorităŃilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.
Principiul universalităŃii drepturilor şi libertăŃilor rezultă din prevederile art.15 al
ConstituŃiei care proclamă “CetăŃenii beneficiază de drepturile şi de libertăŃile consacrate prin
ConstituŃie şi prin alte legi şi au obligaŃii prevăzute de acestea”.
Exercitarea altor drepturi şi libertăŃi nu este condiŃionată de calitatea de cetăŃean,
pentru că, aşa cum se arată în art.18: “CetăŃenii străini şi apatrizii care trăiesc în România se
bucură de protecŃia generală a persoanelor şi averilor, garantată de ConstituŃie şi de alte legi”.
Natura juridică a drepturilor fundamentale a suscitat un deosebit interes teoretic şi
practic, dar ceea ce a condus la emiterea a numeroase teorii: teoria drepturilor naturale,
care considera drepturile fundamentale ca fiind drepturi absolute, deoarece ele derivau din
legile naturii; teoria individualistă care susŃinea că sursa oricărui drept este în individ; teoria
drepturilor reflexe care considera că drepturile şi libertăŃile sunt drepturi reflexe care provin
din autolimitarea puterii statului.

CONCLUZII

Drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective ale cetăŃenilor, existenŃiale

pentru viaŃa, libertatea şi demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a
personalităŃii umane, drepturi stabilite şi garantate prin constituŃie şi legi.

112
 Exercitarea acestor drepturi şi libertăŃi nu este condiŃionată de calitatea de cetăŃean, ci,
dimpotrivă, numai exercitarea unora dintre drepturile şi libertăŃile fundamentale prevăzute de
ConstituŃie este condiŃionată de această calitate a subiectului activ.
Drepturile fundamentale ale cetăŃenilor îşi justifică pe deplin existenŃa ca o categorie
distinctă de celelalte drepturi prin importanŃa economică, socială şi politică pe care o au. Prin
valoarea lor juridică şi prin situarea normelor constituŃionale în vârful ierarhiei normelor
juridice, drepturile fundamentale se ridică deasupra tuturor celorlalte drepturi subiective, care
îşi trag din ele esenŃa conŃinutului lor.

TESTE DE CONTROL

1. Care sunt principalele documente care au prevăzut şi garantat în Anglia drepturile

cetăŃeneşti?
2. Care a fost rolul principal al ONU în preocupările privind instituŃia drepturilor, libertăŃilor
şi îndatoririlor fundamentale ale omului?
3. Ce se înŃelege prin noŃiunea de drept fundamental?
4. Cum sunt reglementate în România drepturile şi libertăŃile fundamentale?
5. Care este natura juridică a drepturilor fundamentale?

TEMĂ DE AUTOCONTROL

Reglementările referitoare la drepturile fundamentale ale omului.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE

1. Adrian Năstase, Drepturile omului – religie la sfârşit de mileniu, IRDO, Bucureşti, 1992.
2. Ion Diaconu, Drepturile omului, IRDO, Bucureşti, 1993.
3. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2002.
4. Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2006.

113
Modulul XII
PRINCIPALELE CATEGORII DE DREPTURI ŞI
LIBERTĂłI. CLASIFICAREA LOR
LecŃia 1. ConsideraŃii generale
LecŃia 2. InviolabilităŃi
LecŃia 3. Drepturile şi libertăŃile social-economice şi culturale
LecŃia 4. Drepturile şi libertăŃile politice, social-politice
LecŃia 5. Drepturile garanŃii
LecŃia 6. Îndatoririle fundamentale
(3 ore de studiu)
OBIECTIVE SPECIFICE:
- Cunoaşterea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor;
- Însuşirea clasificării categoriilor de drepturi şi libertăŃi.

REZULTATE AŞTEPTATE
În momentul în care va finaliza studiul acestui modul, studentul va avea posibilitatea:
- să înŃeleagă modul de sistematizare a drepturilor şi libertăŃilor;
- să identifice inviolabilităŃile, drepturile sociale, economice şi culturale, drepturile şi
libertăŃile politice, drepturile garanŃii şi îndatoririle fundamentale.

COMPETENłE DOBÂNDITE:
- Realizarea de referate privind problematica modulului;
- Să enumere şi să prezinte principalele inviolabilităŃi;
- Să ştie ce drepturi şi libertăŃi politice sunt întâlnite în reglementările constituŃionale din
România şi care sunt principalele drepturi sociale, economice şi culturale reglementate de
ConstituŃia României.

LecŃia 1. ConsideraŃii generale

Drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor ocupă un loc important în ansamblul complex de

realităŃi şi deziderate care preocupă omenirea.
Dacă examinăm fiecare din punctele de vedere formulate de doctrina contemporană
asupra drepturilor şi libertăŃilor, vom constata că sunt extrem de eterogene şi aceasta datorită
volumului mare de drepturi şi libertăŃi consacrate în constituŃiile diferitelor state.
Prin urmare, putem constata ca dominantă în ansamblul preocupărilor teoretice,
legislative şi practice privitoare la drepturile omului este ideea potrivit căreia proclamarea şi
garantarea efectivă a acestora revine reglementărilor juridice interne.

Pasul 1.
Teoria şi practica social-politică au determinat unele intervenŃii notabile ale
organismelor internaŃionale pentru promovarea, recunoaşterea şi protecŃia drepturilor omului.
Câteva din documentele adoptate prezintă interes şi în clasificarea drepturilor şi libertăŃilor
fundamentale din Ńara noastră. Astfel de document internaŃional (de care am amintit mai
114
înainte) în care se consacră drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului este DeclaraŃia
Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie
1948. În DeclaraŃie sunt proclamate: egalitatea tuturor oamenilor, dreptul la viaŃă,
inviolabilitatea persoanei, dreptul la cetăŃenie, libertatea de gândire, dreptul la vot universal,
dreptul la muncă, dreptul de a înfiinŃa sindicate, dreptul la învăŃătură etc. DeclaraŃia nu
individualizează unele categorii de drepturi şi libertăŃi .
La 16 decembrie 1966, Adunarea Generală O.N.U., a adoptat două pacte internaŃionale
ale drepturilor omului şi anume: Pactul relativ la drepturile civile, economice, sociale şi
culturale şi Pactul relativ la drepturile civile şi politice.
Aceste documente internaŃionale cuprind cele mai importante drepturi şi libertăŃi
fundamentale ale omului, cu obligaŃia statelor - părŃi de a le recunoaşte şi garanta prin
legislaŃia lor internă.
Această problematică prezintă un interes aparte şi pentru numeroase organisme cu
caracter regional, cum ar fi: Consiliul Europei (1950); OrganizaŃia UnităŃii Africane (1981) şi
Consiliul Regional al Drepturilor Omului din Asia.
ActivităŃile desfăşurate în cadrul O.N.U. în domeniul drepturilor omului au căpătat noi
dimensiuni datorită participării organizaŃiilor neguvernamentale. Aceste organizaŃii sunt
formate din persoane care acŃionează voluntar şi constituie legăturile ce se realizează între
public şi organismele naŃionale şi internaŃionale, adică pun în practică în mod concret
principiile enunŃate în DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului. Ele constată şi denunŃă
orice încălcare a drepturilor naŃionale şi internaŃionale asupra oricăror încălcări ale drepturilor
şi libertăŃilor fundamentale şi atrag atenŃia organelor oficiale în legătură cu aceste încălcări.
OrganizaŃiile neguvernamentale exprimă, în esenŃă, aspiraŃiile şi neajunsurile indivizilor sau
grupurilor care le compun, în domeniul drepturilor omului.

Pasul 2.
După RevoluŃia din decembrie 1989, în Ńara noastră au fost create o serie de
organizaŃii neguvernamentale ca persoane juridice fără scop lucrativ, care au ca principal
obiectiv apărarea tuturor drepturilor omului sau numai a unora dintre acestea.
MenŃionăm, cu titlu de exemplu: AsociaŃia română pentru libertate personală şi
demnitate umană, Liga pentru apărarea drepturilor omului, care prin statutele lor urmăresc
promovarea drepturilor omului statului de drept, educaŃia în domeniul dreptului omului,
cunoaşterea drepturilor omului în timp de pace şi în timp de război etc.
În Titlul II al ConstituŃiei Ńării noastre, de la art. 22 până la art. 53, sunt consacrate
drepturile şi libertăŃile fundamentale ale cetăŃenilor.
Nominalizarea principalelor drepturi şi libertăŃi este dificilă: unele drepturi şi libertăŃi
sunt considerate universale, altele sunt considerate fundamentale, sunt integrate altor ramuri
de drept (de exemplu, drept administrativ, drept comercial, dreptul civil etc.), altele sunt
considerate ca aparŃinând în exclusivitate dreptului constituŃional (de exemplu drepturile
electorale) sau şi dreptului constituŃional (dreptul la muncă, dreptul la proprietate) .
Studierea mai aprofundată a drepturilor şi libertăŃilor necesită o clasificare pe baza
unor criterii ştiinŃifice care să uşureze cunoaşterea importanŃei şi a multiplelor aspecte pe care
le prezintă fiecare din drepturile şi libertăŃile fundamentale exprimate în ConstituŃie. Luând
drept criteriu asemănarea privind conŃinutul material, drepturile şi libertăŃile au fost clasificate
de unii autori în următoarele categorii:
a) drepturi individuale, care cuprind: dreptul la viaŃă şi la integritate fizică şi psihică;
dreptul la informaŃie; dreptul la învăŃătură; dreptul de vot; dreptul de a fi ales; dreptul de
asociere; dreptul la muncă şi protecŃie socială; dreptul la pensie; dreptul la grevă; dreptul la
moştenire; dreptul de proprietate; dreptul la petiŃionare;

115
 b) libertăŃi individuale care cuprind: libertatea circulaŃiei şi domiciliului; libertatea
conştiinŃei; libertatea de exprimare; libertatea întrunirilor.
În literatura juridică de specialitate s-au făcut şi alte clasificări ale drepturilor şi
libertăŃilor fundamentale, fără a exista o unanimitate de vederi .
Clasificarea adoptată de noi ni se pare a fi mai indicată deoarece se întemeiază pe un
criteriu obiectiv ştiinŃific care permite sistematizarea drepturilor şi libertăŃilor în grupe
omogene, ce cuprind, fiecare, totalitatea drepturilor şi libertăŃilor care, având un conŃinut
material asemănător, au o finalitate identică şi se realizează în aceeaşi sferă a activităŃii
umane.

Pasul 3.
a. O grupă aparte a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale o formează cea a
inviolabilităŃii. În această grupă intră: dreptul la viaŃă; libertatea individuală; inviolabilitatea
domiciliului; dreptul la apărare; dreptul la libera circulaŃie; secretul corespondenŃei şi al
convorbirilor telefonice; dreptul la ocrotirea vieŃii intime, familiale şi private.
b. Drepturile sociale, economice şi culturale alcătuiesc o altă grupă de drepturi care
garantează individului posibilitatea de a obŃine mijloace indispensabile nevoilor sale social-
economice şi culturale. În această grupă intră: dreptul la muncă şi la protecŃie socială; dreptul
la un nivel de trai decent; dreptul la proprietate; dreptul la moştenire; dreptul la ocrotirea
sănătăŃii; dreptul la grevă; dreptul la căsătorie; dreptul copiilor şi tinerilor la protecŃie şi
asistenŃă; dreptul persoanelor handicapate la o protecŃie socială.
c. Drepturile şi libertăŃile politice sunt acele drepturi fundamentale care garantează
cetăŃenilor participarea la conducerea treburilor publice. În această grupă intră: dreptul de vot;
dreptul de a fi ales; dreptul de asociere; libertatea conştiinŃei; libertatea de exprimare;
libertatea întrunirilor; dreptul de petiŃionare; dreptul persoanei vătămate de către o autoritate
publică; dreptul la informaŃie .

LecŃia 2. InviolabilităŃi
Pasul 1. Dreptul la viaŃă şi la integritate fizică şi psihică
Articolul 22, alin. 1, al ConstituŃiei prevede că „Dreptul la viaŃă şi dreptul la
integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”.
Caracterul cuprinzător al acestei formulări constă în posibilitatea garantată de stat
pentru fiecare cetăŃean de a se dezvolta şi acŃiona în deplină siguranŃă, integritatea fizică şi
psihică fiindu-i puse sub ocrotire faŃă de orice atingere. Dând expresie unui astfel de înŃeles,
legea penală incriminează tocmai acele fapte prin care se aduce atingere relaŃiilor sociale
referitoare la viaŃa şi integritatea fizică şi psihică, atribute esenŃiale ale persoanei.
Aceasta demonstrează grija deosebită a legiuitorului faŃă de ocrotirea persoanei.
Garantarea integrităŃii fizice şi psihice este reglementată şi prin dispoziŃiile alineatului 2 al art.
22 care priveşte ocrotirea persoanei din toate punctele de vedere. Astfel, potrivit acestei
dispoziŃii constituŃionale nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau
tratament inuman sau degradant.
În structura art. 22, alin. 3 al ConstituŃiei este cuprinsă o prevedere de mare valoare şi
anume aceea că, pedeapsa cu moartea este interzisă.

Pasul 2. Libertatea individuală

Alături de dreptul la viaŃă şi la integritatea fizică şi psihică, libertatea individuală
cuprinde acele valori ale persoanei care se cer apărate. În art. 23, alin. 1, al ConstituŃiei se
arată că libertatea individuală şi siguranŃa persoanei sunt inviolabile.
116
 Art. 23 alin.1 foloseşte două concepte şi anume: libertatea individuală şi siguranŃa
persoanei, statuând că acestea sunt inviolabile.
Libertatea individuală priveşte libertatea fizică a persoanei, dreptul său de a se putea
comporta şi mişca liber, de a nu fi Ńinut în sclavie sau în orice altă servitute, de a nu fi reŃinut
sau arestat decât în cazurile prevăzute de ConstituŃie şi legi . DeclaraŃia Universală a
Drepturilor Omului prevede în art.3 că orice fiinŃă umană are dreptul la libertatea şi la
securitatea sa. Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice din 1966 a arătat că
„orice om are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei sale”.
Acelaşi document internaŃional continuă în materia acestei reglementări precizând că
„nimeni nu poate fi arestat sau deŃinut în mod arbitrar şi nimeni nu poate fi privat de
libertatea sa decât pentru motive legale şi în conformitate cu procedura prevăzută de lege”.
Este cunoscut faptul că pentru existenŃa unui stat de drept, numai recunoaşterea
drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului nu este suficientă; mai trebuie să fie
stabilite anumite mecanisme şi proceduri care să garanteze respectarea acestor drepturi şi
libertăŃi, proclamarea lor în ConstituŃie ca şi legile speciale, având un caracter pur formal.
Examinând legislaŃia noastră procesual penală în raport cu exigenŃa art. 5 din
ConvenŃia europeană a drepturilor omului, prin Legea nr. 32 din 16 noiembrie 1990, au fost
aduse modificări şi completări dispoziŃiilor Codului de procedură penală Român.
În acest spirit au fost modificate prevederile art. 5 din Codul de procedură penală, în
sensul că libertatea persoanei este garantată în tot cursul procesului penal şi că persoana
împotriva căreia s-a luat măsura arestării preventive are dreptul de a se adresa instanŃei
competente dacă consideră că măsura este ilegală.
În aplicarea regulii constituŃionale, Codul de procedură penală al României, stabilind
garanŃii legale complementare, consacră prezumŃia de nevinovăŃie. În situaŃia în care
vinovăŃia persoanei învinuite este indubitabilă, reŃinerea nu poate depăşi 24 de ore.
Garantarea persoanei faŃă de acŃiunea organelor de urmărire penală este prevăzută în
mod expres în alin. 4, al art. 23, care stabileşte că arestarea se face în temeiul unui mandat
emis de magistrat pentru o durată de cel mult 30 de zile . Asupra legalităŃii mandatului,
arestatul se poate plânge judecătorului, care este obligat să se pronunŃe prin hotărâre motivată.
Prelungirea arestării se aprobă numai de către instanŃa de judecată.
Arestatul preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control
judiciar sau pe cauŃiune.
Aceste dispoziŃii constituie garanŃia că privarea de libertate nu poate avea loc decât
dacă persoana a săvârşit o încălcare a legii penale, adică o faptă care are un caracter
socialmente periculos. Orice abatere de la dispoziŃiile de mai sus, constituie infracŃiunea de
reŃinere sau arestare nelegală, care este pedepsită de legea penală.

Pasul 3. Inviolabilitatea domiciliului

Acest drept fundamental asigură cetăŃenilor posibilitatea de a-şi folosi nestingheriŃi
locuinŃa, astfel încât nimeni să nu poată pătrunde în domiciliul sau reşedinŃa lor fără ca ei să
consimtă la aceasta. ConŃinutul acestui drept este consacrat în art. 27 al ConstituŃiei, care
stabileşte că „Domiciliul şi reşedinŃa sunt inviolabile”. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne
în domiciliul ori în reşedinŃa unei persoane fără învoirea acesteia. De la prevederile, de mai
sus, se poate deroga prin lege în următoarele situaŃii: a) pentru executarea unei hotărâri
judecătoreşti; b) pentru înlăturarea unei primejdii privind viaŃa, integritatea fizică sau bunurile
unei persoane; c) pentru apărarea siguranŃei naŃionale sau ordinei publice; d) pentru
prevenirea răspândirii unei epidemii; e) în orice alte cazuri care impun apărarea împotriva
unui pericol comun iminent.

117
 PercheziŃiile pot fi ordonate exclusiv de magistrat şi pot fi efectuate numai în formele
prevăzute de lege. PercheziŃiile în timpul nopŃii sunt interzise, afară de cazul „delictului
flagrant”.
Trebuie reŃinut că textul ConstituŃiei foloseşte în definirea inviolabilităŃii domiciliului
termenul cu cea mai mare sferă şi anume de „domiciliu şi reşedinŃă”, aşa cum, de altfel,
doctrina de specialitate a precizat în mod unanim.
LegislaŃia penală a României reglementează condiŃiile în care pot fi efectuate
percheziŃiile domiciliare, ordonate exclusiv de magistrat. După cum se poate observa, legea
fundamentală nu se mărgineşte doar la situaŃiile care justifică pătrunderea în domiciliu sau în
reşedinŃa unei persoane, ci şi la procedura care trebuie urmată de organele statului ca
pătrunderea în locuinŃă să nu fie considerată fără drept.

Pasul 4. Dreptul la apărare

Acest drept nu este numai un drept fundamental al cetăŃenilor, dar constituie şi un
principiu al înfăptuirii justiŃiei. În art. 24, ConstituŃia reglementează distinct acest drept
fundamental cetăŃenesc. Dreptul la apărare este garantat în tot cursul procesului, părŃile având
dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. Aceasta înseamnă că persoana în
cauză se bucură de totalitatea prerogativelor pe care, potrivit legii, le au justiŃiabilii pentru
apărarea intereselor lor . Prin urmare, ConstituŃia vizează necesitatea respectării tuturor
dispoziŃiilor care privesc un drept sau o facultate a uneia din părŃi. În anumite situaŃii legea
obligă autoritatea publică competentă să desemneze din oficiu un avocat care să apere
persoana în cauză.
Asigurarea exercitării dreptului la apărare este prevăzută şi în acte internaŃionale.
Astfel, Pactul internaŃional cu privire la drepturi civile şi politice din 1966 precizează, în
art.14 paragraf 3 lit.d, că orice persoană acuzată de comiterea unei infracŃiuni are dreptul să
fie prezentă la proces şi să se apere ea însăşi sau să aibă asistenŃa unui apărător ales de ea;
dacă nu are apărător, să fie informată despre dreptul de a-l avea şi, ori de câte ori interesul
justiŃiei o cere, să i se atribuie un apărător din oficiu, fără plată dacă ea nu are mijloace pentru
a-l remunera.
ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului din 1956 arată în art.6, pct.1 că orice
persoană care face obiectul unei cauze civile sau penale are dreptul la un proces just şi deschis
publicului, într-un termen rezonabil de rapid, în faŃa unui tribunal independent şi imparŃial,
creat prin lege.

Pasul 5. Dreptul la libera circulaŃie

DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului prevede în art.13 că „Orice persoană are
dreptul să circule liber şi să-şi aleagă reşedinŃa în interiorul unui stat”. Potrivit prevederilor
art. 25 din ConstituŃie, dreptul la libera circulaŃie, în Ńară şi în străinătate, este garantat.
Fiecărui cetăŃean, se arată în ConstituŃie, îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau
reşedinŃa în orice localitate din Ńară, de a emigra, precum şi de a reveni în Ńară.
Trebuie reŃinut însă că libera circulaŃie nu poate fi absolută, ea trebuie să se desfăşoare
potrivit unor reguli, cu îndeplinirea şi respectarea unor condiŃii stabilite de lege. Aceste
condiŃii urmăresc ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăŃilor
fundamentale, protejarea siguranŃei naŃionale, ordinii publice etc. Asemenea reglementări sunt
înscrise în legile fundamentale a multor Ńări democratice. Aşa de exemplu, ConstituŃia Spaniei
arată că dreptul la libera circulaŃie va putea fi limitat pentru alte motive decât cele politice sau
ideologice; ConstituŃia Olandei prevede că orice persoană are dreptul de a părăsi Ńara, în afara
cazurilor prevăzute de lege.

118
 Cât priveşte libera circulaŃie a cetăŃenilor români în străinătate este de asemenea
garantată prin permiterea emigrării şi revenirii în Ńară. De altfel, ConstituŃia Ńării noastre
valorifică o prevedere ce rezultă din documentele juridice internaŃionale, în sensul că orice
persoană este liberă să părăsească orice localitate din Ńară, inclusiv propria sa Ńară.
Documentele juridice internaŃionale prevăd că nimeni nu poate fi privat, în mod arbitrar, de
dreptul de a intra în propria sa Ńară şi că străinul aflat legal pe teritoriul unui stat nu poate fi
expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea şi dacă raŃiuni
imperioase de securitate naŃională nu se opun; el trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta
considerentele care pledează împotriva expulzării sale şi de a obŃine examinarea cazului său
de către autoritatea competentă, ori de către una sau mai multe persoane special desemnate de
această autoritate, fiind reprezentat în acest scop.

Pasul 6. Secretul corespondenŃei şi al convorbirilor telefonice

Prin secretul corespondenŃei se înŃelege dreptul cetăŃenilor de a comunica în scris,
inclusiv prin telegrame, cu alte persoane, fără ca aceste comunicări să poată fi cunoscute sau
interceptate de vreo altă persoană sau organ de stat.
Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice precizează, în art. 17, că
nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaŃa particulară, în
familia, domiciliul sau corespondenŃa sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaŃiei
sale.
Repetând aceste prevederi, ConstituŃia României din 1991 stipulează în art.28 că
„Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi
al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”.
Din analiza conŃinutului art. 28 al ConstituŃiei vom observa că titlul lui are
corespondent în reglementările documentelor internaŃionale (art.12 din declaraŃia universală a
Drepturilor Omului şi art.17 din Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice).
Prin corespondenŃă textul constituŃional înŃelege scrisori, telegrame, trimiteri poştale,
convorbiri telefonice şi alte mijloace legale de comunicare, reuşind prin formularea dată să
surprindă gama largă de forme şi mijloace prin care oamenii comunică între ei .
În contextul garanŃiilor constituite acestui drept fundamental, Codul penal consideră
drept infracŃiune, nu numai violarea secretului corespondenŃei, adică „deschiderea fără drept
a unei corespondenŃe adresate altuia, ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări
efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanŃă”, dar şi unele
forme asimilate acesteia cum ar fi: sustragerea, distrugerea sau reŃinerea unei corespondenŃe;
divulgarea conŃinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care
făptuitorul a luat cunoştinŃă de acestea din greşeală sau din întâmplare.
Organul judiciar poate însă folosi corespondenŃa persoanei aflată în faza de urmărire
sau cercetare penală, ori în faza de judecată, dar nu pot folosi şi expune în şedinŃa publică a
instanŃei de judecată decât acele părŃi din scrisori sau alte forme de corespondenŃă care au
legătură cu infracŃiunea.
Divulgarea acelor părŃi din corespondenŃă care nu au legătură cu cauza judecată şi care
ar putea aduce prejudicii materiale sau morale, constituie infracŃiune de divulgare a secretului
profesional şi se pedepseşte potrivit legii.

Pasul 7. Dreptul la ocrotirea vieŃii intime, familiale şi private

ConŃinutul acestui drept este consacrat în art.26, alin.1 al ConstituŃiei, care stabileşte
că „AutorităŃile publice respectă şi ocrotesc viaŃa intimă, familială şi privată”. Aceasta
înseamnă că nimeni nu are dreptul să se amestece în viaŃa personală a unui cetăŃean, fiecare

119
persoană fizică având posibilitatea să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi
libertăŃile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
În reglementarea acestui drept, ConstituŃia Ńării noastre a avut în vedere şi
documentele internaŃionale în materie şi anume DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului,
care în art.12 stipulează că nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viaŃa sa
particulară, în familia sa, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaŃiei sale.
Aceasta înseamnă că nici autorităŃile publice, sub nici o formă, nu pot să aducă
atingere acestor valori . Dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi este unul din cele mai
naturale drepturi, inalienabile şi imprescriptibile drepturi ale omului. DeclaraŃia de
independenŃă a Statelor Unite (4 iulie 1776) arată că toŃi oamenii se nasc egali; ei sunt dotaŃi
de Creator cu anumite drepturi; printre aceste drepturi se găsesc viaŃa, libertatea şi căutarea
fericirii, aceasta implicând şi dreptul de a dispune de tine însuŃi . Dreptul persoanei de a
dispune de ea însăşi îşi găseşte temeiul juridic şi în art.7 din Pactul internaŃional cu privire la
drepturile civile şi politice, potrivit căruia nimeni nu poate fi supus torturii şi unor pedepse
sau rele tratamente, inumane sau degradante, şi, care interzice „ca o persoană să fie supusă
fără consimŃământul său unei experienŃe medicale sau ştiinŃifice” .
Având ca obiect libertatea individuală, dreptul la viaŃa intimă, familială şi privată face
parte din grupa inviolabilităŃii persoanei, grupă distinctă şi extrem de importantă a drepturilor
fundamentale cetăŃeneşti.

LecŃia 3. Drepturile şi libertăŃile social-economice şi culturale

Pasul 1. Dreptul la muncă şi protecŃie socială
Reglementat prin ConstituŃie în art.41, dreptul la muncă şi protecŃia socială a muncii
este unul din importantele drepturi social-economice cu un conŃinut juridic complex.
Dacă analizăm consacrarea acestui drept în DeclaraŃia Universală a Drepturilor
Omului, vom observa că se foloseşte conceptul de drept la muncă. Astfel, în art.23, paragraf
1, se arată că „Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiŃii
echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotire împotriva şomajului”. De
asemenea, Pactul internaŃional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale prevede în
art.6 că statele părŃi recunosc dreptul la muncă şi că acesta cuprinde dreptul pe care-l are orice
persoană de a obŃine posibilitatea de a-şi procura cele necesare vieŃii sale printr-o muncă
liber aleasă sau acceptată, precum şi că statele părŃi vor lua măsurile corespunzătoare pentru
asigurarea acestui drept. Mai mult, unele constituŃii consacră dreptul şi obligaŃia de a munci.
De exemplu, ConstituŃia Spaniei stabileşte că toŃi spaniolii au îndatorirea de a munci şi
dreptul la muncă… (art.35), iar ConstituŃia FranŃei stabileşte că fiecare are îndatorirea de a
munci şi dreptul de a obŃine un serviciu. Fără îndoială, exprimările constituŃionale şi
documentele internaŃionale evocă importanŃa vitală a muncii pentru fiecare cetăŃean dar şi
pentru societate. În acest spirit şi constituantul român a pus în valoare conceptul ştiinŃific de
drept la muncă, precum şi importanŃa acestui drept fundamental. Măsurile pe care trebuie să le
ia statul pentru a asigura deplina exercitare a dreptului la muncă trebuie să includă orientarea
şi pregătirea profesională a cetăŃenilor, elaborarea de programe, de măsuri şi de tehnici
potrivite pentru o deplină folosire a forŃelor umane.
ProtecŃia socială a muncii este, de asemenea, un domeniu complex şi de importanŃă
deosebită. Măsurile de protecŃie exprimă corelaŃia strânsă dintre dreptul la muncă şi protecŃia
socială a muncii de care trebuie să se bucure salariaŃii . Componentele dreptului la protecŃia
socială sunt: securitatea şi igiena muncii; regimul de muncă al femeilor şi tinerilor; instituirea

120
unui salariu minim pe economie; repausul săptămânal; concediul de odihnă plătit; prestarea
muncii în condiŃii grele.
După opinia noastră, protecŃia socială a muncii trebuie tratată în ConstituŃia Ńării
noastre ca un drept fundamental distinct, şi nu ca un element component al dreptului la
muncă. La alin. 3, al art. 38 se prevede că durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel
mult 8 ore, iar la alin. 4 se arată că la muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaŃii.
O prevedere importantă din ConstituŃia României şi anume art. 41 alin. 5, garantează
dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenŃiilor
colective.
De asemenea, o prevedere deosebit de importantă este aceea din art. 41 al ConstituŃiei
care garantează protecŃia socială a persoanelor handicapate.

Pasul 2. Dreptul la un nivel de trai decent

Complexitatea acestui drept, dificultăŃile pe care statul le întâmpină, fac ca efortul
acestuia să nu fie suficient, ceea ce implică cooperarea internaŃională în vederea asigurării
condiŃiilor materiale şi garantarea exercitării acestui drept fundamental. În acest sens, Pactul
internaŃional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, recunoscând dreptul
fundamental pe care îl are orice persoană de a fi la adăpost de foame, consideră că statele vor
trebui să adopte, individual şi prin cooperare internaŃională măsuri şi programe pentru:
îmbunătăŃirea metodelor de producŃie; de conservare şi distribuire a produselor alimentare în
vederea punerii în valoare şi utilizarea resurselor naturale; pentru a asigura o repartiŃie
echitabilă a resurselor alimentare mondiale în raport cu nevoile, Ńinând seama de problemele
care se pun atât Ńărilor importatoare, cât şi Ńărilor exportatoare de produse alimentare.
Formularea constituŃională permite luarea tuturor acestor măsuri, permite cooperarea
internaŃională, colaborarea dintre autorităŃile statale şi asociaŃii neguvernamentale.
Prin nominalizarea anumitor sectoare care au legătură cu nivelul de trai decent,
ConstituŃia în art.47 alin. 2 reuşeşte să ofere o paletă largă de drepturi care cuprinde: dreptul
la pensie; la concediu de maternitate plătit; la asistenŃă medicală în unităŃile sanitare de stat; la
ajutor de şomaj şi alte forme de asistenŃă socială prevăzute de lege.

Pasul 3. Dreptul la ocrotirea sănătăŃii

Dreptul la ocrotirea sănătăŃii este un drept fundamental cetăŃenesc reglementat în
art.34 al ConstituŃiei României care valorifică prevederile actelor internaŃionale în materia
sănătăŃii. Astfel, potrivit art.25, paragr.1 din DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, orice
persoană are dreptul la un nivel de viaŃă corespunzător sănătăŃii sale. Pactul internaŃional
relativ la drepturile economice, sociale şi culturale în art.9 nominalizează dreptul persoanei la
securitate socială, iar în art.12 nominalizează dreptul persoanei „de a se bucura de cea mai
bună sănătate fizică şi mentală”. Aşa cum rezultă din prevederile actelor juridice
internaŃionale în acest domeniu, realizarea acestui drept implică obligaŃiile şi eforturile
statului pentru: scăderea mortalităŃii infantile, precum şi dezvoltarea sănătoasă a copilului;
îmbunătăŃirea tuturor aspectelor igienei mediului şi ale igienei industriale; profilaxia şi
tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi a altora, precum şi lupta
împotriva acestor maladii; crearea de condiŃii care să asigure tuturor servicii medicale şi un
ajutor medical în caz de boală.
Garantând dreptul la ocrotirea sănătăŃii ConstituŃia stabileşte obligaŃii corelative clare
în sarcina statului şi anume de a lua măsurile ce se impun pentru asigurarea igienei şi sănătăŃii
publice. Fireşte, aceste măsuri trebuie să înceapă cu asigurarea cadrului legislativ, deci a
reglementării principalelor domenii şi aspecte privitoare la: organizarea asistenŃei medicale şi
a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare; controlul

121
exercitării profesiilor medicale şi a activităŃilor paramedicale, precum şi alte măsuri de
protecŃie a sănătăŃii fizice şi mentale.
Dreptul la ocrotirea sănătăŃii completează şi întregeşte dreptul la muncă şi protecŃia
socială a muncii, precum şi unele componente ale dreptului la un nivel de trai decent.

Pasul 4. Dreptul la învăŃătură

DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, în art. 26, paragr.1, prevede că „Orice
persoană are dreptul la învăŃătură. ÎnvăŃământul trebuie să fie gratuit, cel puŃin în ce priveşte
învăŃământul elementar şi general. ÎnvăŃământul tehnic şi profesional trebuie să fie accesibil
tuturor, accesul la studii superioare trebuie să fie deschis tuturor, pe baza deplinei egalităŃi
în drepturi în funcŃie de merit”.
Pactul internaŃional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale stipulează
că statele părŃi la pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la educaŃie. EducaŃia
trebuie să urmărească deplina dezvoltare a personalităŃii umane, a simŃului demnităŃii şi să
întărească înŃelegerea, toleranŃa şi prietenia între naŃiuni.
ConstituŃia Ńării noastre, în mod firesc, stabileşte în art.32 formele organizatorice prin
care se realizează dreptul la învăŃătură şi anume: învăŃământul general obligatoriu,
învăŃământul liceal, învăŃământul profesional, învăŃământul superior. Desigur, ConstituŃia nu
enumeră toate formele de învăŃământ posibile, ci doar pe cele principale. Aceasta rezultă din
formularea „alte forme de instrucŃie şi perfecŃionare” ceea ce permite, fără îndoială, crearea
şi existenŃa şi a altor forme prin care dreptul la învăŃătură poate fi realizat.
După cum se ştie, în Ńara noastră trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea şi cetăŃenii români
de altă naŃionalitate. Potrivit art.6, din legea fundamentală statul român recunoaşte şi
garantează persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi
la exprimarea identităŃii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. ConstituŃia stipulează în
art.32, alin.3, că dreptul persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale de a învăŃa limba lor
maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităŃile de
exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. Prin această formulare ConstituŃia răspunde
şi cerinŃelor stipulate în Documentele Reuniunii de la Copenhaga pentru dimensiunea umană
a C.S.C.E. din 1990 şi anume: „Statele participante se vor strădui să garanteze ca persoanele
care aparŃin minorităŃilor naŃionale, independent de faptul că ele vor trebui să înveŃe limba
sau limbile oficiale ale statului respectiv, să aibă posibilitatea să înveŃe limba lor maternă
sau să fie instruite în această limbă, precum şi, dacă este posibil şi necesar, să o utilizeze în
raporturile lor cu autorităŃile publice, conform legislaŃiei naŃionale în vigoare”.
Pactul internaŃional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale din 1966, în
art.13, paragr.2, lit.a, b, c propune gratuitatea în mod progresiv a tuturor formelor de
învăŃământ; desigur pentru învăŃământul de stat. Pentru a fi în concordanŃă cu reglementările
internaŃionale, ConstituŃia prevede că învăŃământul de stat este gratuit . Folosind însă expresia
„potrivit legii”, reglementarea constituŃională permite „stabilirea unor criterii şi condiŃii care
să valorifice principiul la adevărata sa valoare juridică şi morală” .
Realizând necesitatea unei deschideri şi în acest domeniu, legea fundamentală, cum
este firesc, prevede posibilitatea înfiinŃării de instituŃii de învăŃământ particulare care îşi
desfăşoară activitatea în condiŃiile legii.
Dacă pentru învăŃământul particular, ConstituŃia s-a mărginit să prevadă că el se
organizează şi se desfăşoară în condiŃiile legii, pentru învăŃământul de stat ea a consacrat
regula că acesta este gratuit, potrivit legii, ceea ce înseamnă că, în cadrul acestei forme de
învăŃământ nu pot fi percepute nici taxe de frecvenŃă, nici taxe de examene .

122
 Dacă toate instituŃiile de învăŃământ se înfiinŃează şi îşi desfăşoară activitatea în
condiŃiile legii, cât priveşte instituŃiile de învăŃământ superior, constituŃia le garantează
autonomia universitară.
O componentă importantă a dreptului la învăŃătură este şi învăŃământul religios. Textul
constituŃional prevede că învăŃământul religios în şcolile de stat este organizat şi garantat prin
lege. Fireşte, învăŃământul religios va fi organizat fără a contravenii principiilor ce rezultă din
art.29 din ConstituŃie. Într-o asemenea viziune legea va trebui să prevadă că învăŃământul
religios în şcolile de stat este facultativ. O asemenea prevedere exprimă deplina libertate a
credinŃelor religioase, dar şi dreptul părinŃilor sau tutorilor de a asigura, potrivit propriilor
convingeri, educaŃia copiilor minori .
Potrivit art.13, în România, limba oficială este limba română şi prin urmare
organizarea şi desfăşurarea învăŃământului trebuie să se realizeze în limba oficială. Luând în
considerare însă realitatea că în România există şi cetăŃeni români de altă naŃionalitate,
ConstituŃia stipulează art.6 dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităŃii lor etnice,
culturale, lingvistice şi religioase.
Corelând realitatea din România cu reglementările documentelor internaŃionale,
ConstituŃia garantează dreptul persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale de a învăŃa limba
lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă.

Pasul 5. Dreptul la un mediu sănătos

Este unul din drepturile fundamentale introdus in Constitutie prin Legea de revizuire
din anul 2003. Potrivit art. 35 alin. 1 statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu
sanatos si echilibrat ecologic. De asemenea, statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea
acestui drept, iar persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si ameliora mediul
inconjurator.

Pasul 6. Dreptul la proprietate

Este unul din drepturile fundamentale social-economice, cu un conŃinut precis stabilit
în art.44 şi în art.136 din ConstituŃia Ńării noastre din 1991. Potrivit art.44 din legea
fundamentală, dreptul de proprietate, precum şi creanŃele asupra statului, sunt garantate,
conŃinutul şi limitele acestor drepturi fiind stabilite de lege. Prin urmare, exprimând realitatea
în sensul căreia nu există drepturi absolute, ConstituŃia dă legii posibilitatea de a stabili
conŃinutul şi limitele drepturilor reglementate prin art.44. Asemenea limite rezultă din textul
constituŃional atunci când arată că numai cetăŃenii români pot dobândi dreptul de proprietate
asupra terenurilor .
Din confruntarea celor două articole citate (art.44 şi art.136) rezultă că, în spiritul lor,
proprietatea este, în sistemul nostru de drept, de două feluri: publică şi privată.
Potrivit art. 136 (alin.3 şi 4) al ConstituŃiei, proprietatea publică se caracterizează prin
faptul că aparŃine statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale şi este inalienabilă. Această
definiŃie exclude din categoria proprietăŃii publice bunurile aparŃinând domeniului privat al
statului, a căror gestiune este supusă regulilor dreptului privat, astfel încât pot fi înstrăinate în
condiŃiile codului civil.
Trebuie subliniat că alineatul 4 al art.136 al ConstituŃiei apare prea categoric formulat.
Acest alineat prevede că: „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiŃiile legii,
ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituŃiilor publice sau pot fi
concesionate sau închiriate”. În legătură cu această dispoziŃie constituŃională se pune
întrebarea dacă nu va putea fi în viitorul apropiat o piedică în evoluŃia spre privatizare a
economiei naŃionale, ce presupune trecerea unor bunuri, care astăzi sunt proprietate publică,
în proprietatea particularilor. Fără îndoială, desfăşurarea normală a vieŃii economice impune

123
ca, la un moment dat, anumite bunuri, care formează obiectul proprietăŃii publice, să fie
înstrăinate în condiŃiile stabilite de lege. Desigur, o asemenea lege riscă să fie considerată
neconformă ConstituŃiei, deoarece aceasta admite cel mult închirierea sau concesionarea
bunurilor din proprietatea publică .
Faptul că legea fundamentală face o distincŃie între proprietatea publică şi cea privată
duce la concluzia că dispoziŃia ei, potrivit căreia dreptul de proprietate şi creanŃele asupra
statului sunt garantate (art.44) se referă la dreptul de proprietate privată a persoanelor fizice
sau juridice altele decât statul sau unităŃile administrativ-teritoriale.
ConstituŃia prevede în art.136 alin.5 că proprietatea privată este, în condiŃiile legii,
inviolabilă. Aceasta înseamnă că, odată dobândit, în mod legal, un bun, acesta face parte
definitiv din patrimoniul proprietarului . łinând seama că, potrivit art.15 alin.2 al ConstituŃiei
din 1991, legea dispune numai pentru viitor, consecinŃa care se impune este aceea că legea
nouă nu va putea modifica însuşi conŃinutul dreptului de proprietate dobândit conform legii
vechi. În acest sens trebuie interpretat art.44 alin.1 al ConstituŃiei, potrivit căruia: „Dreptul de
proprietate, precum şi creanŃele asupra statului sunt garantate”.
În ceea ce priveşte exerciŃiul dreptului de proprietate privată, el este supus, potrivit
ConstituŃiei la două limitări principale. ConstituŃia prevede că, pentru lucrări de interes
general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăŃi imobiliare, cu obligaŃia
de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaŃiilor sau construcŃiilor,
precum şi pentru alte daune imputabile autorităŃii (art.44 alin.5).
DispoziŃiile constituŃionale amintite încorporează trăsăturile definitorii ale instituŃiei
proprietăŃii private. Proprietatea privată se constituie ca o categorie economică şi juridică pe
care timp de 45 de ani dictatura comunistă a limitat-o doar la mijloacele de consum
individuale.
Dreptul de proprietate privată este un drept absolut şi exclusiv şi implică ca atribute:
posesiunea, folosinŃa şi dispoziŃia.

Pasul 7. Libertatea economică

O asemenea libertate se regăseşte înscrisă în foarte multe constituŃii.
În ConstituŃia României, Ńară cu o economie de piaŃă, bazată pe libera iniŃiativă, în
care dreptul la proprietate privată este garantat şi ocrotit iar proprietatea privată este
inviolabilă, în condiŃiile legii, era firesc ca unul din drepturile fundamentale ale omului să fie
libertatea economică.
Dacă în reglementarea trecută, asemenea libertate nu era normalizată în capitolul
privind drepturile şi libertăŃile fundamentale, în ConstituŃia revizuită în 2003 a fost introdus
un nou articol, şi anume 45, care prevede că „Accesul liber al persoanei la o activitate
economică, libera iniŃiativă şi exercitarea acestora în condiŃiile legii sunt garantate”.

Pasul 8. Dreptul la moştenire

Potrivit art. 46 al ConstituŃiei, dreptul la moştenire este garantat. El constă în dreptul
de a dobândi bunuri ce au aparŃinut unor persoane defuncte de către moştenitori.
În temeiul acestei prevederi constituŃionale cetăŃeanul român are dreptul de a moşteni
orice fel de bunuri, atât în Ńară cât şi în străinătate deoarece textul constituŃional nu conŃine
nici o limitare. LegislaŃia noastră civilă prevede numeroase garanŃii care asigură realizarea
acestui drept fundamental.
Dreptul la moştenire este strâns legat de dreptul de proprietate. InstituŃia moştenirii,
urmând soarta proprietăŃii, se concretizează printr-o creştere cantitativă şi valorică a
obiectului transmisiunii succesorale în raport cu creşterea proprietăŃii private.

124
 Pasul 9. Dreptul la grevă
Prin natura sa dreptul la grevă este atât un drept social-economic, cât şi un drept
social-politic, încadrarea sa în una din cele două categorii de drepturi ridicând deseori
interesante probleme pentru cercetarea ştiinŃifică.
Dreptul la grevă se află într-o strânsă corelaŃie cu alte drepturi şi libertăŃi precum
libertatea negocierilor colective, libertatea întrunirilor, dreptul de asociere şi mai ales cu
asocierea în sindicate . De altfel, potrivit art.9 din ConstituŃie, sindicatele contribuie la
apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale
salariaŃilor, iar potrivit art. 43 alin.1 greva are ca scop apărarea intereselor profesionale,
economice şi sociale .
Aceste dispoziŃii constituŃionale privind dreptul la grevă în sensul garantării lui,
constituie, concomitent, şi un principiu fundamental al dreptului muncii. Ca urmare, în baza
prevederilor constituŃionale, sus amintite, şi ale art.18 din Codul muncii, prin contractul
colectiv sau în cel individual de muncă nu se poate renunŃa la dreptul la grevă. Aşadar, greva
nu este o manifestare de forŃă a salariaŃilor tolerată de lege, ci un drept constituŃional. Greva
este un drept individual şi colectiv .
Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr. 15/1991, greva constituie o încetare colectivă şi
voluntară a lucrului, determinată de refuzul conducerii unităŃii de a satisface revendicările
justificate ale salariaŃilor, revendicări care constituie, în consecinŃă, obiectul conflictului
colectiv de muncă.
Din definiŃia de mai sus, precum şi din dispoziŃiile constituŃionale rezultă că greva
apare ca un ultim remediu la îndemâna salariaŃilor în vederea apărării intereselor lor
profesionale, economice şi sociale. Prin urmare, exercitarea dreptului la grevă intervine atunci
când celelalte mijloace folosite pentru rezolvarea conflictului de muncă a eşuat, fiind ultima ei
soluŃie extremă prin care patronatul trebuie convins să satisfacă revendicările formulate de
salariaŃi .
ConstituŃia din 1991, în art.43, recunoaşte dreptul la grevă, dar prevede totodată că
legea stabileşte condiŃiile şi limitările exercitării acestui drept, precum şi garanŃiile necesare
asigurării serviciilor esenŃiale pentru societate.
Din dispoziŃia constituŃională sus menŃionată, două categorii principale de limitări pot
fi aduse exercitării dreptului la grevă.
Prima categorie de limitări rezultă din însuşi scopul urmărit prin organizarea grevelor
şi anume pentru îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă ale salariaŃilor. Prin urmare, consecinŃa
este că ele trebuie să aibă un caracter profesional. Plecând de la această idee, legea
fundamentală a prevăzut în art.43 alin.1 că salariaŃii au dreptul la grevă pentru apărarea
intereselor profesionale, economice şi sociale, ceea ce conduc la concluzia că grevele făcute
în scop politic sunt interzise .
Cea de a doua categorie de limitări ale dreptului la grevă este determinată de
considerente legate de necesitatea menŃinerii ordinii publice. În acest spirit, art.43 alin.2 al
ConstituŃiei prevede că legea stabileşte condiŃiile şi limitele exercitării dreptului la grevă,
precum şi garanŃiile necesare exercitării serviciilor esenŃiale pentru societate.

Pasul 10. Dreptul copiilor şi tinerilor la protecŃie şi asistenŃă

Pactul internaŃional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale ale
persoanelor fizice prevede cerinŃa ca pentru garantarea protecŃiei minorilor şi tinerilor, statele
părŃi trebuie să stabilească limite de vârstă sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi
interzică şi sancŃionată prin lege.
În concordanŃă cu aceste reglementări art.49 din ConstituŃia României, prin conŃinutul
său conturează un drept fundamental care poate fi intitulat dreptul copiilor şi tinerilor la

125
protecŃie şi asistenŃă. Pentru aceasta, legea fundamentală prevede că statul acordă alocaŃii de
stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat, urmărind ca prin
lege să se stabilească alte forme de protecŃie socială.
Pentru a răspunde cerinŃei ocrotirii minorilor şi a garanta juridic acest lucru, art.49
alin.4, prevede că minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaŃi ca salariaŃi. Această
interdicŃie valorifică în planul legislaŃiei interne o regulă internaŃională potrivit căreia vârsta
minimă de angajare în muncă nu trebuie să fie inferioară vârstei până la care şcolarizarea este
obligatorie .
O precizare se impune a fi făcută şi anume aceea că din lectura Titlului II al
ConstituŃiei se poate constata că multe drepturi şi libertăŃi privesc tinerii. În acest sens pot fi
menŃionate dreptul la învăŃătură, dreptul la muncă, dreptul la căsătorie şi la întemeierea unei
familii etc. Este şi firesc ca legea fundamentală să acorde o atenŃie deosebită copiilor şi
tinerilor care constituie marele potenŃial uman al societăŃii. Pentru aceste categorii de
persoane ConstituŃia garantează un regim special de protecŃie şi de asistenŃă. De asemenea, în
ConstituŃie se prevede obligaŃia autorităŃilor publice de a contribui la asigurarea condiŃiilor
pentru participarea liberă a tinerilor la viaŃa politică, socială, economică, culturală şi sportivă
a Ńării.

Pasul 11. Dreptul persoanelor handicapate la o protecŃie socială

Acest drept priveşte o categorie de oameni care fiind defavorizaŃi de soartă trebuie să
se bucure de o protecŃie socială specială pentru asigurarea unor condiŃii umane de viaŃă.
ConstituŃia în art. 50 prevede obligaŃia statului de a asigura realizarea unei politici
naŃionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăŃământ, de instruire şi de integrare
socială a handicapaŃilor, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinŃilor şi tutorilor.
Trebuie să amintim crearea Secretariatului de Stat pentru HandicapaŃi, organism
guvernamental care se ocupă de supravegherea elaborării şi exercitării diferitelor programe de
ajutorare şi reintegrare socială a acestor persoane.

LecŃia 4. Drepturile şi libertăŃile politice, social-politice

Pasul 1. NoŃiuni introductive
Sfera noŃiunii de drepturi şi libertăŃi politice se limitează la acele drepturi
fundamentale care au ca obiect participarea cetăŃenilor la conducerea statului, la guvernare.
Procedând la o ştiinŃifică sistematizare a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale,
ConstituŃia nu consacră sistemului electoral un capitol separat, ci reglementează drepturile şi
libertăŃile politice, ca şi problemele electorale în titlul privitor la „Drepturile, libertăŃile şi
îndatoririle fundamentale”.
Una din sarcinile ce revin cursului de drept constituŃional este şi aceea de a analiza pe
larg reglementarea legală a condiŃiilor în care cetăŃenii îşi exercită drepturile politice.
Dat fiind că sfera noŃiunii de „drepturi politice” se limitează la acele drepturi
fundamentale care au ca obiect exclusiv participarea cetăŃenilor la conducerea statului, în
această categorie sunt grupate următoarele drepturi: dreptul de a alege reprezentanŃi în
Parlament; dreptul de a alege pe Preşedintele Republicii; dreptul de a vota în cadrul
referendumurilor; dreptul de a iniŃia, în condiŃiile stabilite de ConstituŃie, adoptarea,
modificarea sau abrogarea unei legi ordinare sau organice; dreptul de a iniŃia în condiŃiile
stabilite, revizuirea ConstituŃiei; dreptul de a alege reprezentanŃi în consiliile locale şi
judeŃene; dreptul de a alege primari în comune şi oraşe; dreptul de a fi ales deputat sau
senator, preşedinte al republicii, membru în consiliile locale sau primar în comune şi oraşe.
126
 Pentru că cele mai multe dintre aceste drepturi se exercită prin intermediul alegerilor,
adeseori ele sunt desemnate printr-un singur termen şi anume drepturile electorale.

Pasul 2. Drepturile electorale

Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice din 1966 a proclamat în
art.25 „dreptul de a alege şi a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice oneste, cu sufragiu
universal şi egal şi cu scrutin secret, asigurând exprimarea liberă a voinŃei alegătorilor”.
Introducerea unui asemenea text a fost anevoioasă, prevalând în cele din urmă argumentele
potrivit cărora dreptul de a alege şi a fi ales sunt drepturi naturale ale omului de a nu fi supus
irevocabil unei puteri pe care el o consideră arbitrară. Dreptul de a alege este esenŃial nu
numai pentru el, dar şi pentru drepturile şi libertăŃile politice ale cetăŃenilor, caracteristice unei
democraŃii. Corelativ dreptului de a alege este dreptul de a fi ales.
Potrivit art. 36 al ConstituŃiei, cetăŃenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani,
împliniŃi până în ziua alegerilor inclusiv. Exercitarea drepturilor electorale constituie o
expresie a manifestării suveranităŃii naŃionale, suveranitate care aparŃine poporului român.
ConstituŃia nominalizează expres persoanele care sunt incompatibile cu calitatea de alegător şi
anume: debilii sau alienaŃii mintali puşi sub interdicŃie, precum şi persoanele condamnate,
prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
CetăŃenii cu drept de vot care au domiciliul în Ńară, pot fi aleşi, dacă nu le este
interzisă asocierea în partide politice. CandidaŃii, menŃionează ConstituŃia, în art. 37, trebuie
să fi împlinit, până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de 23 de ani, pentru a fi aleşi în Camera
DeputaŃilor sau în organele locale, şi vârsta de cel puŃin 33 de ani, pentru a fi aleşi în Senat
sau 35 ani în funcŃia de Preşedinte al României.
Odată cu revizuirea ConstituŃiei în 2003, a fost introdus un nou articol privind dreptul
de a fi ales în Parlamentul European. Potrivit art. 38, în condiŃiile aderării României la
Uniunea Europeană, cetăŃenii români au dreptul de a alege şi a fi aleşi în Parlamentul
European.

Pasul 2. Libertatea conştiinŃei

Libertatea conştiinŃei este una dintre primele libertăŃi înscrise în catalogul drepturilor
umane .
DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului proclamă în art.18 că orice persoană are
dreptul la libertatea gândirii, a conştiinŃei şi a religiei. Acest drept implică libertatea de a-şi
schimba religia sau convingerile precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile
sale, individual sau în colectiv atât în public cât şi privat.
În concordanŃă cu reglementările internaŃionale, ConstituŃia prevede în art.29 că
libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinŃelor religioase nu pot fi îngrădite
sub nici o formă. Aceasta înseamnă că nimeni, sub nici un motiv, nu poate fi constrâns să
adere la o credinŃă religioasă ori să adopte o opinie, acestea fiind contrare convingerilor sale .
Aşadar, din formularea textului legii fundamentale se constată că libertatea conştiinŃei are un
conŃinut complex, ea încorporează mai multe aspecte. În acest sens sunt interesante
formulările din Pactul internaŃional relativ la drepturile civile şi politice care în art.18
consacră dreptul persoanei la libertatea de gândire, de conştiinŃă şi de religie.
În formularea conceptului juridic de libertate a conştiinŃei nu este lipsită de interes
menŃionarea teoriilor şi exprimărilor juridice care s-au susŃinut şi se mai susŃin încă. Astfel,
dacă într-o concepŃie se consideră că libertatea religioasă include şi libertatea conştiinŃei, într-
o altă concepŃie se consideră că libertatea conştiinŃei şi libertatea religioasă sunt două libertăŃi
distincte. Teoria acceptată este cea în sensul căreia libertatea conştiinŃei are o sferă largă
cuprinzând în ea şi libertatea religioasă. Se mai consideră că există şi libertatea cultelor, ca

127
libertate distinctă. În această privinŃă, ConstituŃia prevede: „Cultele religioase sunt libere şi se
organizează potrivit statutelor proprii în condiŃiile legii”. ConstituŃia mai adaugă apoi, în
art.29 alin.4, că: „În relaŃiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acŃiuni
de învrăjbire religioasă”.
Consacrând separarea statului de biserică, ConstituŃia garantează autonomia cultelor
religioase, dar obligă statul să sprijine cultele, inclusiv prin înlesnirea asistenŃei religioase în
armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi orfelinate (art.29 alin.5).

Pasul 3. Libertatea de exprimare

ConstituŃia garantează nu numai libertatea conştiinŃei ci şi libertatea de exprimare a
gândurilor, a opiniilor, a credinŃelor şi libertatea creaŃiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris,
prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public. Cenzura de stat este
interzisă. Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinŃa publicaŃii. Nici o publicaŃie nu
poate fi suprimată, dar libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaŃa
particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. De asemenea, se arată în art. 30 al
ConstituŃiei, sunt interzise de lege defăimarea Ńării şi a naŃiunii, îndemnul la război de
agresiune, la ură naŃională, rasială, de clasă, religioasă, incitarea la discriminare, la separatism
teritorial, la violenŃă publică, precum şi manifestările obscene, contra bunelor moravuri.
Răspunderea civilă pentru informaŃia sau pentru creaŃia aduse la cunoştinŃa publică
revine editorului sau realizatorului, autorului, proprietarului mijlocului de multiplicare sau
organizatorului manifestării artistice, în condiŃiile legii.

Pasul 4. Libertatea întrunirilor

Exprimarea opiniilor are loc nu numai prin intermediul presei, al radioului sau al
televiziunii, ci şi în cadrul întrunirilor, al mitingurilor, al demonstraŃiilor şi procesiunilor de
stradă . Prin conŃinutul său această libertate se află într-o strânsă corelaŃie cu libertatea
conştiinŃei precum şi cu libertatea de exprimare.
Reglementată de art.39 din legea fundamentală, această libertate social-politică este
definită ca fiind „posibilitatea ce o au oamenii de a se întruni în reuniuni private sau publice
pentru a-şi exprima gândurile, opiniile, credinŃele” .
Libertatea întrunirilor se poate exercita prin mai multe forme şi mijloace, dar dintre
acestea, aşa cum am amintit mai sus, ConstituŃia enumeră doar mitingurile, demonstraŃiile şi
procesiunile.
Diversitatea formelor şi mijloacelor prin care se poate realiza această libertate a
determinat legiuitorul constituant, ca după nominalizarea celor trei forme să adauge expresia
„orice alte întruniri”. Desigur, legiuitorul constituant a avut în vedere şi alte posibilităŃi care
pot să apară ulterior în exercitarea acestei libertăŃi.
Actele internaŃionale consacră această libertate fundamentală în DeclaraŃia Universală
a Drepturilor Omului (art.20) şi Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice
(art.21).
łinând seama de aspectele reliefate în aceste documente internaŃionale, ConstituŃia
română din 1991, exprimă că formele prin care se poate exercita această libertate „sunt libere”
şi se pot organiza „numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme”. Aceste trei reguli au
caracter constituŃional. Pentru asigurarea exercitării libertăŃii întrunirilor, a fost adoptată
Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice .

128
 Pasul 5. Dreptul de asociere
Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice prevede că orice persoană
are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate şi de a
adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale (art.22).
ConstituŃia României din 1991, în art.40, alin.1, reglementează că „CetăŃenii se pot
asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere”.
Din cuprinsul acestor reglementări, rezultă că prin asocierea în partide politice, se
exprimă voinŃa politică a cetăŃenilor iar sindicatele contribuie la apărarea drepturilor şi la
promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaŃilor.
Preocuparea legiuitorului constituant pentru buna funcŃionare şi exercitare a acestui
drept fundamental, se realizează în următoarele reglementări. Astfel, cât priveşte scopurile şi
activitatea, prin alineatul 2 sunt considerate neconstituŃionale partidele sau organizaŃiile care
militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităŃii
Ńării. Prin urmare, rezultă că textul constituŃional urmăreşte protejarea unor valori politice,
juridice şi statale consacrate în primul titlu al legii fundamentale . De aceea, asociaŃiile care
atentează la aceste valori sunt neconstituŃionale. Constatarea şi declararea ca neconstituŃionale
a unei asociaŃii revine CurŃii ConstituŃionale.
Exercitarea dreptului de asociere este însă limitat pentru anumite categorii de
persoane. Astfel, potrivit alineatului 3 nu pot face parte din partidele politice, judecătorii
CurŃii ConstituŃionale, avocaŃii poporului, magistraŃii, membrii activi ai armatei, poliŃiştii şi
alte categorii de funcŃionari publici stabilite prin lege organică. Această dispoziŃie
constituŃională nu trebuie interpretată în sens restrictiv, ca aducând atingere dreptului de
asociere pentru anumite categorii de funcŃionari, ci trebuie avut în vedere că asocierea
acestora constituie un impediment în buna funcŃionare a serviciilor publice. ExplicaŃia unei
asemenea interdicŃii privind unele categorii de funcŃionari trebuie căutată şi în aceea că
serviciile publice nu au voie să facă nici o diferenŃiere pe motive politice sau alte motive celor
cărora le prestează servicii. În majoritatea sistemelor constituŃionale se practică neutralitatea
serviciilor publice, care înseamnă o detaşare a funcŃionarilor publici de problemele politice.
În fine, în legătură cu caracterul asociaŃiei vom observa că potrivit legii fundamentale
sunt interzise asociaŃiile cu caracter secret. Această dispoziŃie constituŃională (art.40, alin.4)
urmăreşte protejarea valorilor democraŃiei constituŃionale.

Pasul 6. Secretul corespondenŃei

Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice precizează că nimeni nu va
putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaŃa particulară, în familia, domiciliul
sau corespondenŃa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaŃiei sale (art.17).
ConstituŃia României din 1991, receptând aceste prevederi, stipulează în art.28 că
„Secretul scrisorilor, ale telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirile telefonice şi
al celorlalte mijloace legale de comunicare sunt inviolabile”. Formularea textului
constituŃional încearcă să surprindă, şi reuşeşte, paleta largă de forme şi mijloace prin care
oamenii comunică între ei. De asemenea, analizând conŃinutul art.28, vom observa mai întâi
că textul lui are corespondent în reglementările internaŃionale şi anume în art.12 din
DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului şi art.17 din Pactul internaŃional cu privire la
drepturile civile şi politice .
Revenind la conŃinutul art.28 din legea fundamentală se poate observa că legiuitorul
constituant a lăsat posibilitatea unei interpretări largi a diverselor forme de manifestare în
viitor a corespondenŃei. Astfel, textul constituŃional exemplifică diverse mijloace de
comunicare cum sunt: scrisorile, telegramele, convorbirile telefonice iar apoi foloseşte
exprimarea „alte trimiteri poştale” ori „celorlalte mijloace legale de comunicare” .

129
 În legătură cu inviolabilitatea corespondenŃei o problemă care se pune este aceea de a
şti sfera celor faŃă de care este ocrotită corespondenŃa. Concluzia care se degajă din
reglementarea constituŃională este că sunt obligate să respecte secretul corespondenŃei atât
persoanele fizice cât şi autorităŃile publice. Prin urmare, rezultă că nimeni nu are dreptul să
atenteze la corespondenŃa cuiva. Mai rezultă că nimeni nu poate deschide, reŃine, citi,
distruge, da publicităŃii o corespondenŃă ce nu-i este adresată, având obligaŃia de a o restitui
destinatarului dacă din întâmplare a intrat în posesia ei. De asemenea nimeni nu are dreptul de
a intercepta o convorbire telefonică sau de a divulga conŃinutul unei convorbiri telefonice de
care a luat cunoştinŃă întâmplător. Codul penal la rândul său încriminează în art.195, sub
denumirea „Violarea secretului corespondenŃei” toate faptele care constituie o intervenŃie
abuzivă în comunicările pe care şi le fac oamenii unii altora .
O problemă care s-a pus din totdeauna a fost aceea dacă principiul inviolabilităŃii
poate cunoaşte vreo restrângere. Sub acest aspect putem aminti că potrivit Codului de
procedură penală, organul de cercetare penală cu încuviinŃarea procurorului, sau instanŃei de
judecată, are dreptul de a deschide corespondenŃa adresată învinuitului sau inculpatului, dacă
interesul urmăririi sau judecăŃii o cere. Prin urmare acest drept trebuie să fie prevăzut de lege,
realizat după o procedură riguroasă şi numai pe bază de ordonanŃe scrise, cu respectarea
celorlalte drepturi ale persoanei .

Pasul 7. Dreptul la informaŃie

Dezvoltarea şi afirmarea personalităŃii umane nu poate avea loc fără accesul persoanei
la cele mai noi cuceriri din orice domeniu al ştiinŃei şi culturii. Reglementat în art. 31 din
ConstituŃie, dreptul la informaŃie este definit ca dreptul persoanei de a avea acces la orice
informaŃie de interes public. El este un drept fundamental deoarece dezvoltarea materială şi
spirituală a omului, exercitarea libertăŃilor prevăzute în ConstituŃie prin care se exprimă
gândurile, opiniile, credinŃele religioase, creaŃiile de orice fel, implică posibilitatea de a putea
recepŃiona date şi informaŃii privind viaŃa socială, politică, economică, ştiinŃifică şi culturală.
Asigurând dreptul la informaŃie ConstituŃia stabileşte obligaŃii corelative în sarcina
autorităŃilor publice şi anume de a informa corect cetăŃenii asupra treburilor publice şi asupra
problemelor de interes personal, de a asigura grupurilor sociale şi politice importante
exercitarea dreptului la antenă, de a asigura protecŃia tinerilor şi siguranŃa naŃională. Aceasta,
desigur, nu înseamnă că dreptul la informaŃie presupune accesul opiniei publice la informaŃii
cu caracter secret.
În ceea ce priveşte serviciile publice de radio şi televiziune, ConstituŃia impune
adoptarea unei legi organice relative la organizarea lor şi controlul parlamentar al activităŃii
lor. În acest sens a fost adoptată Legea privind SocietăŃile NaŃionale de Radio şi Televiziune
şi controlul parlamentar al activităŃii lor.

LecŃia 5. Drepturile garanŃii

Pasul 1. Dreptul de petiŃionare

Dreptul de petiŃionare este un drept al cetăŃenilor de a se adresa autorităŃilor publice,
unităŃilor economice şi altor organizaŃii cu sesizări, reclamaŃii şi cereri, acestea având
obligaŃia de a le primi, examina şi comunica soluŃiile adoptate. Exercitarea dreptului de
petiŃionare este o modalitate eficientă de rezolvare a unor probleme personale sau care
privesc o colectivitate .
Acest drept fundamental reprezintă prin urmare o garanŃie a exercitării efective a
tuturor celorlalte drepturi şi libertăŃi.
130
 În condiŃiile art.51 din ConstituŃie, dreptul de petiŃionare poate fi exercitat fie
individual, de către cetăŃean, fie de către un grup de cetăŃeni, fie de către organizaŃii legal
constituite exclusiv în normele colectivelor pe care le reprezintă .
Din analiza conŃinutului art.51 din ConstituŃie rezultă că orice petiŃie trebuie semnată
şi să conŃină datele de identitate ale petiŃionarului. Aşadar, textul constituŃional nu priveşte şi
petiŃiile anonime, ceea ce îi conferă un evident caracter moral.
Caracterul larg al reglementării constituŃionale din art.47 îşi găseşte expresie în
obligaŃia autorităŃilor publice de a examina şi de a răspunde la petiŃii în termenele şi condiŃiile
stabilite potrivit legii. Aceasta implică obligaŃia pentru autoritatea legiuitoare de a elabora o
lege care să prevadă aceste termene şi condiŃii. Aceste termene de rezolvare sunt diferite în
funcŃie de nivelul statal la care se află autoritatea publică sesizată. Termenele de rezolvare
pentru autorităŃile centrale sunt de regulă mai lungi decât cele pentru autorităŃile locale.
Desigur, un rol important în soluŃionarea petiŃiilor îl au funcŃionarii publici care se ocupă cu
primirea şi mai ales cu rezolvarea lor şi care trebuie să posede o pregătire corespunzătoare
pentru a le putea soluŃiona la timp şi în spiritul legilor.
Exercitarea dreptului de petiŃionare este scutită de taxă, ceea ce asigură acestui drept
posibilitatea valorificării sale depline.

Pasul 2. Dreptul persoanei vătămate de către o autoritate publică

Drepturile social-economice se caracterizează prin faptul că au ca obiect garantarea
dezvoltării materiale şi morale a cetăŃenilor. Faptul că drepturile subiective sunt puteri
garantate de lege în vederea promovării unui interes personal direct, care are pentru titularul
dreptului o valoare fie materială, fie morală, este firesc ca dreptul analizat să fie încadrat în
categoria drepturilor social-economice.
Temeiul constituŃional al răspunderii autorităŃilor publice pentru vătămările produse
cetăŃenilor prin încălcarea sau nesocotirea dreptului şi libertăŃilor acestora este art.52.
Această dispoziŃie constituŃională subordonează exercitarea dreptului persoanei
vătămate de către o autoritate publică următoarelor condiŃii:
1) Este necesar să se facă dovada vătămării unui drept subiectiv. Prin urmare,
vătămarea unui simplu interes nu va fi suficientă pentru ca garanŃia constituŃională să devină
operantă.
2) Vătămarea dreptului subiectiv trebuie să fi fost cauzată de o autoritate publică.
łinând seama de faptul că legea fundamentală include în Titlul III „AutorităŃile publice” atât
Parlamentul, cât şi Preşedintele Republicii, Guvernul, administraŃia publică locală, instanŃele
judecătoreşti şi ministerul public, concluzia ce se impune este aceea că dispoziŃiile art.52 sunt
aplicabile în cazul vătămărilor aduse drepturilor subiective ale persoanelor de oricare dintre
organele statului.
3) Vătămarea dreptului subiectiv să se fi produs printr-un act administrativ sau prin
nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri. Întrucât art.48 al ConstituŃiei admite că acte
administrative pot emite nu numai autorităŃile (executive) administrative, ci şi alte autorităŃi
publice, evident că garanŃia constituŃională în această privinŃă devine operantă.
În ceea ce priveşte competenŃa materială, ConstituŃia a lăsat o deplină libertate ca, prin
lege organică, să se stabilească dacă litigiile declanşate pe baza art.52 urmează a fi soluŃionate
de instanŃele judecătoreşti sau să fie date în competenŃa unor tribunale administrative. Întrucât
art.21 al ConstituŃiei asigură oricărei persoane accesul liber la justiŃie pentru apărarea
drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime, organul de stat căruia cel vătămat într-
un drept al său i se poate adresa conform art.52, va trebui să întrunească toate caracteristicile
unui organ jurisdicŃional şi să se bucure de independenŃă în soluŃionarea litigiilor .

131
 LecŃia 6. Îndatoririle fundamentale
Asigurarea respectării legilor nu este posibilă decât în cadrul organizat al statului.
Organele legislative ale statului stabilesc ordinea de drept necesară pentru desfăşurarea
normală a vieŃii sociale, organele executive iau măsuri pentru respectarea ei, iar organele
judecătoreşti intervin pentru restabilirea legalităŃii atunci când aceasta a fost încălcată. În
scopul de a pune pe cetăŃeni în situaŃia de a se bucura efectiv de drepturile prevăzute de
ConstituŃie şi de legi, este necesar să se instituie în sarcina acestora un număr de îndatoriri,
destinate să apere statul ca garant al ordinii de drept .
Între drepturi şi îndatoriri există o legătură indisolubilă, îndatoririle asigurând şi ele
prin conŃinutul lor dezvoltarea personalităŃii umane, realizarea scopurilor societăŃii, cu alte
cuvinte nu pot exista drepturi cetăŃeneşti fără obligaŃii fundamentale corespunzătoare .
ConstituŃia proclamă şi garantează cetăŃenilor cele mai largi drepturi şi libertăŃi, dar în
acelaşi timp ea cere de la cetăŃeni îndeplinirea unor anumite îndatoriri.
Îndatoririle fundamentale sunt înscrise în art. 54-57 ale ConstituŃiei. EsenŃa
îndatoririlor fundamentale constă în aceea că, fiind egali în faŃa legii şi autorităŃii publice, fără
privilegii şi fără discriminări, toŃi cetăŃenii au obligaŃii şi sunt răspunzători de îndeplinirea lor.

Pasul 1. Fidelitatea faŃă de Ńară

Exprimată în textul ConstituŃiei într-o formulă extrem de concentrată, fidelitatea faŃă
de Ńară presupune obligaŃia cetăŃenilor cărora le sunt încredinŃate funcŃii publice, precum şi a
militarilor să răspundă de îndeplinirea cu credinŃă a obligaŃiilor ce le revin şi, în acest scop,
vor depune jurământul cerut de lege. Această îndatorire înscrisă în art. 54 al ConstituŃiei, se
caracterizează în obligaŃia fiecărui cetăŃean care deŃine o funcŃie publică sau militară de a-şi
pune întreaga energie şi capacitate în slujba Ńării.
După cum se poate observa, în intenŃia legiuitorului constituant a fost găsirea unei
formulări care să exprime obligaŃia sacră a unor categorii de cetăŃeni şi a militarilor.

Pasul 2. Respectarea ConstituŃiei şi a legilor

ObligaŃia de a respecta întocmai dispoziŃiile cuprinse în ConstituŃie şi legi – adică
totalitatea actelor juridice care alcătuiesc sistemul nostru normativ – rezultă din faptul că
aceasta încorporează voinŃa poporului român, ridicată la rangul de decizie supremă.
În textul constituŃional se menŃionează expres atât obligaŃia de a respecta ConstituŃia,
cât şi legile Ńării. Prin această redactare legiuitorul constituant a vrut să sublinieze importanŃa
deosebită a ConstituŃiei, poziŃia supremă de act normativ fundamental cu forŃă juridică
superioară tuturor celorlalte acte normative care sunt adoptate de celelalte organe ale statului .

Pasul 3. Apărarea Ńării

Patria este o noŃiune istorică, prin care se înŃelege teritoriul pe care s-a format şi
dezvoltat o anumită naŃiune, care şi-a făurit statul său şi un mediu politic, social cultural şi
politic.
Apărarea patriei este o datorie sfântă a fiecărui cetăŃean, este o necesitate istorică.
Statornicind această obligaŃie, ConstituŃia în art.55, alin.1 precizează: „CetăŃenii au
dreptul şi obligaŃia să apere România”.
O consecinŃă directă a îndatoririi de apărare a patriei este îndatorirea de a satisface
serviciul militar. La alin.2 al aceluiaşi articol, ConstituŃia stabileşte că „îndatoririle militare
se stabilesc prin lege organică” şi că cetăŃenii pot fi încorporaŃi de la vârsta de 20 de ani până
la vârsta de 35 de ani, cu excepŃia voluntarilor, în condiŃiile legii organice.

132
 ConstituŃia revizuită dă o nouă reglementare obligaŃiilor militare ale cetăŃenilor. În
acest sens textul articolului 52 din ConstituŃie nu mai prevede obligaŃia serviciului militar
pentru bărbaŃii, cetăŃeni români. Se dă în sarcina legii organice stabilirea condiŃiilor privind
îndeplinirea îndatoririlor militare, îndatoriri ce vor reveni tuturor cetăŃenilor români, bărbaŃi şi
femei.

Pasul 4. ContribuŃii financiare

Art. 56 al ConstituŃiei înscrie pe seama tuturor cetăŃenilor Ńării obligaŃia de a contribui
prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. Îndatorirea de a contribui prin impozite şi taxe
este unul din cele mai largi concepte ce operează într-un stat de drept, în care populaŃia
participă la satisfacerea nevoilor comune ale societăŃii.
Sistemul legal de impunere trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale, orice
alte prestaŃii fiind interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaŃii excepŃionale. Desigur,
prestaŃiile care ar exista în situaŃii excepŃionale se referă la prestaŃiile în muncă care ar putea fi
determinate de catastrofe sau calamităŃi naturale, unde se cere participarea efectivă a
populaŃiei pentru reducerea sau înlăturarea efectelor acestora.

Pasul 5. Exercitarea drepturilor şi libertăŃilor

Potrivit art.57 al ConstituŃiei, „CetăŃenii români, cetăŃenii străini şi apatrizii trebuie
să-şi exercite drepturile şi libertăŃile constituŃionale cu bună credinŃă, fără să încalce
drepturile şi libertăŃile celorlalŃi”.
Din textul sus menŃionat, rezultă că toŃi cetăŃenii patriei, români, străini şi apatrizi se
bucură de un statut larg de drepturi şi libertăŃi garantate de ConstituŃie şi legi.
Acest text constituŃional încheie un capitol din cadrul instituŃiei drepturilor, libertăŃilor
şi îndatoririlor fundamentale tratat în titlul II al legii fundamentale a României.
InstituŃia drepturilor, libertăŃilor şi îndatoririlor este o totalitate, un ansamblu de norme
juridice. Normele juridice care reglementează drepturile, libertăŃile şi îndatoririle
fundamentale ale cetăŃenilor se constituie într-un sistem, dat fiind faptul că ele au ca obiect o
grupă unitară de relaŃii sociale. Aceste norme juridice reglementează, după cum s-a putut
observa, relaŃiile fundamentale dintre cetăŃean şi stat.
ExistenŃa în societate a unui regim democratic autentic, bazat pe un ansamblu de
norme juridice consacrate de ConstituŃie care să garanteze drepturile şi libertăŃile individului,
este de natură să schimbe fundamental vechile raporturi între acesta şi stat.

REZUMAT

EvoluŃia instituŃiei drepturilor şi libertăŃilor fundamentale s-a exprimat prin existenŃa a

două mari categorii de reglementări: reglementări interne şi reglementări internaŃionale.
Marea problemă care se pune este aceea a corelaŃiei dintre cele două tipuri de
reglementări şi mai ales a consecinŃelor care rezultă dintr-o asemenea abordare.
Dominantă în ansamblul preocupărilor teoretice, legislative şi practice privitoare la
drepturile omului este ideea potrivit căreia proclamarea şi garantarea efectivă a acestora
revine reglementărilor juridice interne.
Există şi o serie de intervenŃii notabile ale organismelor internaŃionale pentru
promovarea, recunoaşterea şi protecŃia drepturilor omului, prin intermediul unor documente
internaŃionale de referinŃă. Un astfel de document este DeclaraŃia Universală a Drepturilor
Omului care proclamă: egalitatea tuturor oamenilor, dreptul la viaŃă, inviolabilitatea
persoanei, dreptul la cetăŃenie, libertatea de gândire, dreptul la vot universal, dreptul la

133
muncă, dreptul la a înfiinŃa sindicate, dreptul la învăŃătură. DeclaraŃia nu individualizează
categorii de drepturi şi libertăŃi.
Pactele internaŃionale ale drepturilor omului, completând prevederile DeclaraŃiei,
cuprind cele mai importante drepturi şi libertăŃi fundamentale, cu obligaŃia statelor-părŃi de a
le recunoaşte şi garanta prin legislaŃia lor internă.
ConstituŃia României, în Titlul II, de la art. 22 până la art. 52, consacră drepturile şi
libertăŃile fundamentale ale cetăŃenilor în România.
Plecând de la un criteriu obiectiv ştiinŃific, drepturile şi libertăŃile pot fi sistematizate
în grupe omogene, după cum urmează:
a) InviolabilităŃi care cuprind: dreptul la viaŃă, libertatea individuală, inviolabilitatea
domiciliului, dreptul la apărare, dreptul la libera circulaŃie, secretul corespondenŃei şi al
convorbirilor telefonice, dreptul la ocrotirea vieŃii intime, familiale şi private.
b) Drepturile sociale, economice şi culturale garantează individului posibilitatea de
a obŃine mijloace indispensabile nevoilor sale social-economice şi culturale. În această grupă
intră: dreptul la muncă şi la protecŃie socială, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la
proprietate, dreptul la moştenire, dreptul la ocrotirea sănătăŃii, dreptul la grevă, dreptul la
căsătorie, dreptul copiilor şi tinerilor la protecŃie şi asistenŃă, dreptul persoanelor la o protecŃie
socială.
c) Drepturile şi libertăŃile politice sunt acele drepturi fundamentale care garantează
cetăŃenilor participarea la conducerea treburilor publice. În această grupă intră: dreptul la vot,
dreptul de a fi ales, dreptul de asociere, libertatea conştiinŃei, libertatea de exprimare,
libertatea întrunirilor.
d) Drepturile garanŃii cum ar fi: dreptul la petiŃionare, dreptul persoanei vătămate de
către o autoritate publică, dreptul la informaŃie.
e) Îndatoririle fundamentale dintre care enumerăm: fidelitatea faŃă de Ńară,
respectarea ConstituŃiei şi a legilor, apărarea Ńării, contribuŃiile financiare, exercitarea
drepturilor şi libertăŃilor.

CONCLUZII

Nominalizarea principalelor drepturi şi libertăŃi este dificilă: unele drepturi şi libertăŃi

sunt considerate universale, altele sunt considerate fundamentale, sunt integrate altor ramuri
de drept (drept administrativ, drept comercial, drept civil, etc.), altele sunt considerate ca
aparŃinând în exclusivitate dreptului constituŃional (de exemplu drepturile electorale) sau şi
dreptului constituŃional (dreptul la muncă, dreptul la proprietate).
Clasificarea adoptată de noi (inviolabilităŃi, drepturi sociale, economice şi culturale,
drepturi şi libertăŃi politice, drepturi, garanŃii şi îndatoriri fundamentale) ni se pare a fi mai
indicată, deoarece se întemeiază pe un criteriu obiectiv ştiinŃific care permite sistematizarea
drepturilor şi libertăŃilor în grupe omogene, ce cuprind, fiecare, totalitatea drepturilor şi
libertăŃilor care, având un conŃinut material asemănător, au o finalitate identică şi se realizează
în aceeaşi sferă a activităŃii umane.

TESTE DE AUTOCONTROL

1. Care sunt principalele grupe de drepturi şi libertăŃi fundamentale?

2. EnumeraŃi şi prezentaŃi succint principalele inviolabilităŃi.
3. Care sunt principalele drepturi sociale, economice şi culturale reglementate de ConstituŃia
României?
4. Ce drepturi şi libertăŃi politice sunt întâlnite în reglementările constituŃionale din România?

134
 RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE

1. Cristian Ionescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, vol.I, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1997.
2. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2002.
3. Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2006.
4. ConstituŃia României din 1991, modificată şi completată prin Legea nr. 429/2003 publicată
în Monitorul Oficial nr. 758/2003.

135
Modulul XIII
AVOCATUL POPORULUI
LecŃia 1. ConsideraŃii generale
LecŃia 2. AtribuŃiile avocatului poporului
(2 ore de studiu)
OBIECTIVE SPECIFICE:
- Însuşirea cunoştinŃelor necesare cu privire la scopul instituŃiei Avocatul Poporului;
- Cunoaşterea raporturilor instituŃiei Avocatului Poporului cu autorităŃile publice.

REZULTATE AŞTEPTATE
În momentul în care va finaliza studiul acestui modul, studentul va avea posibilitatea:
- reŃinerii cunoştinŃelor esenŃiale cu privire la instituŃia Avocatul Poporului;
- să identifice contribuŃiile instituŃiei Avocatul Poporului la instaurarea statului de drept;
- să descrie atribuŃiile instituŃiei Avocatul Poporului.

COMPETENłE DOBÂNDITE:
- Cunoaşterea atribuŃiilor instituŃiei Avocatul Poporului;
- Să explice scopul acestei instituŃii în apărarea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti în
raporturile acestora cu autorităŃile publice;
- Să analizeze regimul juridic consfinŃit prin actele normative.

LecŃia 1. ConsideraŃii generale

Datorită complexităŃii din ce în ce mai accentuate a vieŃii economice şi sociale de la
nivelul statelor lumii, serviciile puterii legislative şi administraŃiei publice au crescut
semnificativ, ceea ce face ca cetăŃenii să intre în contact în fiecare moment cu diferite
autorităŃi publice şi structuri administrative, dar nu întotdeauna se constituie într-o conlucrare
care să contribuie la asigurarea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti. Ca urmare, unii cetăŃeni
îşi pierd încrederea în aceste structuri şi în atari circumstanŃe pot apărea conflicte serioase, cât
şi disfuncŃiuni în planul relaŃiilor cetăŃean – autoritate. Aceste conflicte şi disfuncŃiuni nu pot
fi rezolvate de instituŃiile tradiŃionale de protecŃie juridică a cetăŃenilor şi de control a
autorităŃilor administraŃiei publice.
În acest context, după primul război mondial s-a statuat instituŃia de apărător al
cetăŃeanului, generalizată atât la nivel naŃional şi regional, cât şi la nivel local.

Pasul 1.
InstituŃia Avocatului Poporului din România îşi are originea în Suedia unde a fost
creată în urmă cu aproape două secole şi funcŃionează astăzi în numeroase Ńări de pe toate
continentele sub diferite denumiri, având ca scop ocrotirea drepturilor şi libertăŃilor
cetăŃenilor.
Această instituŃie, în Suedia denumită Ombudsman, cu semnificaŃia de împuternicit, a
căpătat o largă popularitate în deceniile de după al doilea război mondial. Astfel, în Germania
a fost creat după exemplul suedez, un delegat parlamentar al apărării.
136
 Marea Britanie a adoptat instituŃia sub denumirea de comisar parlamentar. Sunt însă
Ńări care i-au dat o denumire naŃională proprie. Aşa, de exemplu, sunt folosite denumirile de
„mediator” în legislaŃia franceză, „apărător al poporului” în cea spaniolă sau „protector al
cetăŃeanului” în cea din Canada .
De la crearea sa în 1809, instituŃia Ombudsmanului a trecut prin diferite transformări
în funcŃie de evoluŃia sistemului parlamentar suedez precum şi a instituŃiei drepturilor şi
libertăŃilor cetăŃeneşti, în special datorită extinderii acestora, de asemenea, ca urmare a
afirmării tot mai accentuate a politicii sociale a statului suedez .
În Ńara noastră, instituŃia Avocatul Poporului a fost introdusă în ConstituŃie ca urmare a
unor dezbateri deosebite ce au avut loc în cadrul Constituantei şi în rândul specialiştilor.
Această instituŃie a fost creată după modelul scandinav şi a altor state, în care există un
organ independent, împuternicit să exercite controlul privind aplicarea legilor şi altor acte
normative, în activitatea publică.

Pasul 2.
Prevederile care reglementează instituŃia Avocatul Poporului sunt înscrise în textele
care alcătuiesc Capitolul 4 din titlul II al ConstituŃiei României (art. 58, 59, 60).
Introducerea acestei noi instituŃii prin însăşi legea fundamentală, răspunde unor nevoi
reale ale societăŃii româneşti, întrucât, prin caracterul ei profund democratic, permite
cetăŃeanului de a folosi o nouă posibilitate legală pentru exercitarea drepturilor şi libertăŃilor
sale fundamentale .
La 13 martie 1997, a fost adoptată Legea nr.35 privind organizarea şi funcŃionarea
instituŃiei Avocatului Poporului.
În art.1 din capitolul I intitulat DispoziŃii generale, se arată că instituŃia Avocatul
Poporului are drept scop apărarea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti în raporturile acestora
cu autorităŃile publice. Trebuie reŃinut că în activitatea sa avocatul poporului este independent
faŃă de orice autoritate publică, iar în exercitarea atribuŃiilor sale nu se substituie autorităŃilor
publice.
AutorităŃile publice sunt obligate să comunice sau, după caz, să pună la dispoziŃia
avocatului poporului, în condiŃiile legii, informaŃiile, documentele sau actele pe care le deŃin
în legătură cu cererile care au fost adresate avocatului poporului, acordându-i sprijinul necesar
în exercitarea atribuŃiilor sale.
Anual sau la cererea celor două Camere ale Parlamentului, avocatul poporului prezintă
rapoarte care trebuie să cuprindă informaŃii cu privire la activitatea instituŃiei Avocatului
Poporului. Rapoartele pot conŃine recomandări privind modificarea legislaŃiei sau măsuri de
altă natură pentru ocrotirea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor.

Pasul 3.
Avocatul poporului este numit de Camera DeputaŃilor şi Senat pe o perioadă de 5 ani
(art. 58(1) şi 65(2) lit. i din ConstituŃie). Propunerile de candidaŃi sunt făcute de Biroul
permanent al Senatului la recomandarea grupurilor parlamentare din cele două Camere ale
Parlamentului.
În legătură cu numirea avocatului poporului se impun unele precizări. ConstituŃia se
referă la Avocatul Poporului atât ca instituŃie, cât şi ca persoană investită cu anumite atribuŃii.
Astfel art.58 alin.1 din ConstituŃie se referă deopotrivă la persoana ce va fi numită ca avocat
al Poporului, cât şi la organizarea şi funcŃionarea instituŃiei .
Mandatul avocatului poporului încetează înainte de termen în caz de demisie, revocare
din funcŃie, incompatibilitate cu alte funcŃii publice sau private, imposibilitatea de a-şi

137
îndeplini atribuŃiile mai mult de 90 de zile, constatat prin examen medical de specialitate, ori
în caz de deces.
Revocarea din funcŃie a avocatului poporului, ca urmare a încălcării ConstituŃiei şi a
legilor, se face la propunerea Biroului permanent al Senatului, pe baza raportului Comisiei
juridice, de numiri, disciplină, imunităŃi şi validări, cu votul majorităŃii senatorilor.
Potrivit legii, demisia, incompatibilitatea, imposibilitatea de îndeplinire a funcŃiei sau
decesul se constată de către Biroul permanent al Senatului în cel mult 10 zile de la apariŃia
cauzei care determină încetarea mandatului.
Avocatul poporului este asistat de doi adjuncŃi care asigură coordonarea exercitării
atribuŃiilor instituŃiei Avocatul Poporului, pe domenii de activitate, potrivit Regulamentului de
organizare şi funcŃionare a instituŃiei Avocatului Poporului.
În temeiul prevederilor Legii nr. 35/1997, Regulamentul de organizare şi funcŃionare a
instituŃiei Avocatul Poporului stabileşte structura organizatorică, procedura de desfăşurare a
activităŃilor instituŃiei, atribuŃiile şi statutul personalului de specialitate şi administrativ din
serviciile generale ale instituŃiei, precum şi răspunderea disciplinară în caz de abateri .
AdjuncŃii avocatului poporului sunt numiŃi de către acesta pe durata mandatului, cu avizul
Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităŃi şi validări a Senatului. Numirea adjuncŃilor
avocatului poporului se publică în Monitorul Oficial al României.

LecŃia 2. AtribuŃiile avocatului poporului

Pasul 1.
Dezvoltând conŃinutul dispoziŃiei constituŃionale, art. 59, Legea nr. 35/1997, astfel
cum a fost republicată1, stabileşte în art. 13 atribuŃiile avocatului poporului:
a) coordonează activitatea instituŃiei Avocatul Poporului;
b) primeşte şi repartizează cererile făcute de persoanele lezate prin încălcarea
drepturilor sau libertăŃilor cetăŃeneşti de către autorităŃile administraŃiei publice şi decide
asupra acestor cereri;
c) urmăreşte rezolvarea legală a cererilor primite şi cere autorităŃilor sau funcŃionarilor
administraŃiei publice în cauză încetarea încălcării drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti,
repunerea în drepturi a petiŃionarului şi repararea pagubelor;
d) reprezintă instituŃia Avocatul Poporului în faŃa Camerei DeputaŃilor, a Senatului şi a
celorlalte autorităŃi publice, precum şi în relaŃiile cu persoanele fizice sau juridice;
e) angajează salariaŃii instituŃiei Avocatul Poporului şi exercită dreptul de autoritate
disciplinară asupra acestora;
f) exercită funcŃia de ordonator principal de credite;
g) îndeplineşte alte atribuŃii prevăzute de lege sau de Regulamentul de organizare şi
funcŃionare a instituŃiei Avocatul Poporului.
Avocatul Poporului îşi exercită atribuŃiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate.
Cererile adresate avocatului poporului trebuie să se facă în scris şi să indice numele şi
domiciliul persoanei lezate în drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti, drepturile şi libertăŃile
încălcate, precum şi autoritatea administrativă ori funcŃionarii publici în cauză.
Plângerile anonime ori cele îndreptate împotriva unor încălcări ale drepturilor
cetăŃeneşti mai vechi de un an de la data la care persoana în cauză a luat cunoştinŃă despre
faptele care fac obiectul plângerii nu se iau în considerare.
Nu fac obiectul instituŃiei Avocatul Poporului cererile privind actele emise de camera
DeputaŃilor, de Senat sau de Parlament în plenul său, actele şi faptele deputaŃilor şi
1
Legea nr. 233/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 844 din 15 septembrie 2004.
138
senatorilor, al Preşedintelui României şi ale Guvernului, precum şi ale CurŃii ConstituŃionale,
ale Preşedintelui Consiliului Legislativ şi ale autorităŃii judecătoreşti (art. 15(4)).
În vederea realizării atribuŃiilor ce îi revin, Avocatul Poporului a organizat 15 birouri
teritoriale.
Conducerile instituŃiilor publice sunt obligate să permită, fără nici o restricŃie,
avocatului poporului exercitarea atribuŃiilor sale. În situaŃiile în care avocatul poporului
constată că soluŃionarea cererii cu care a fost sesizat este de competenŃa Ministerului Public,
se află pe rolul unei instanŃe judecătoreşti sau are ca obiect erori judiciare, el îl va sesiza pe
procurorul general sau Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit competenŃei acestora, care
sunt obligaŃi să comunice concluziile la care s-a ajuns şi măsurile luate (art.18).
De reŃinut este faptul că avocatul poporului are acces la documentele secrete deŃinute
de autorităŃile publice, în măsura în care le consideră necesare pentru soluŃionarea plângerilor
care i s-au adresat, având obligaŃia de a nu divulga sau de a nu face publice informaŃiile sau
documentele secrete la care a avut acces.

Pasul 2.
În exercitarea atribuŃiilor sale, avocatul poporului emite recomandări care nu pot fi
supuse controlului parlamentar.
Prin recomandările emise, avocatul poporului sesizează autorităŃile administraŃiei
publice asupra ilegalităŃii actelor sau faptelor administrative (art. 20(2)).
Avocatul poporului are dreptul să facă anchete proprii, să ceară autorităŃilor
administraŃiei publice orice informaŃii sau documente necesare anchetei, să audieze şi să ia
declaraŃii de la conducătorii autorităŃilor administraŃiei publice şi de la orice funcŃionar care
poate da informaŃiile necesare soluŃionării cererii.
În situaŃia în care avocatul poporului constată că plângerea persoanei lezate este
întemeiată, el va cere în scris autorităŃii administraŃiei publice care a încălcat drepturile
acesteia să reformeze sau să revoce actul administrativ şi să repare pagubele produse, precum
şi să repună persoana lezată în situaŃia anterioară.
La rândul lor, autorităŃile publice în cauză vor lua măsurile necesare pentru înlăturarea
ilegalităŃilor constatate şi îl vor informa despre aceasta pe avocatul poporului.
Dacă în termen de 30 de zile de la data sesizării, autoritatea administraŃiei publice sau
funcŃionarul public nu înlătură ilegalităŃile comise, avocatul poporului se adresează
autorităŃilor administraŃiei publice ierarhic superioare, care sunt obligate să îi comunice în
termen de cel mult 45 de zile, măsurile luate.
Avocatul poporului este îndreptăŃit să sesizeze Guvernul cu privire la orice act sau fapt
administrativ ilegal al administraŃiei publice centrale şi al prefecŃilor. Dacă Guvernul, în
termen de cel mult 20 de zile nu a adoptat măsurile privitoare la ilegalitatea actelor sau
faptelor administrative semnalate de avocatul poporului se comunică Parlamentului.
Rezultatele cererii se aduc la cunoştinŃă persoanei lezate de către avocatul poporului
sau se fac publice prin mijloace de informare în masă, cu consimŃământul persoanei
interesate.
Dacă avocatul poporului constată lacune în legislaŃie sau cazuri grave de corupŃie ori
de nerespectare a legilor Ńării, va prezenta un raport preşedinŃilor celor două Camere ale
Parlamentului sau, după caz, primului ministru.

Pasul 2.
Cu privire la statutul juridic al acestei instituŃii, rezultă din lege că Avocatul Poporului
nu se situează în cadrul nici uneia din cele trei autorităŃi publice, poziŃia sa, prin urmare,

139
trebuie considerată independent de structura şi alcătuirea Parlamentului, chiar dacă prezintă
rapoarte în faŃa celor două camere ale Parlamentului.
Considerăm că instituŃia Avocatul Poporului va putea contribui la: instaurarea statului
de drept prin verificarea respectării legii în diversele compartimente ale administraŃiei
publice; stimularea societăŃii civile prin sprijinirea cetăŃenilor în recunoaşterea drepturilor şi
intereselor lor şi avertizarea opiniei publice asupra disfuncŃionalităŃilor administraŃiei şi a
modului lor de soluŃionare; înlăturarea mentalităŃilor de sorginte totalitară, în sensul stabilirii
unor raporturi de colaborare, sprijin şi încredere reciprocă între autorităŃile publice şi cetăŃean.
Realizarea unui sistem cât mai eficace de garantare a drepturilor şi libertăŃilor
cetăŃenilor reprezintă o preocupare de prim ordin pentru statul de drept. Evident, nu trebuie
nesocotit faptul că drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor oricât de bine ar fi protejate de stat
continuă să aibă un caracter relativ, conŃinând, prin concept, ideea de autolimitări .
ExistenŃa unor libertăŃi absolute ar semnifica dispariŃia statului de drept şi înlocuirea
lui cu anarhia.

REZUMAT

Creată în Suedia în urmă cu aproape două secole, instituŃia Avocatul Poporului

funcŃionează şi astăzi în numeroase Ńări de pe toate continentele, având ca scop ocrotirea
drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor.
Această instituŃie (denumită “Ombusman” în Suedia, “comisar parlamentar” în Marea
Britanie, “mediator” în legislaŃia franceză, “apărător al poporului” în cea spaniolă), a fost
creată în România după modelul scandinav, în care există un organ independent, împuternicit
să exercite controlul privind aplicarea legilor şi altor acte normative, în activitatea publică.
Prevederile care reglementează instituŃia Avocatului Poporului sunt înscrise în textele
care alcătuiesc Capitolul 4 din titlul II al ConstituŃiei României şi în Legea nr.35 din 1997
privind organizarea şi funcŃionarea instituŃiei Avocatului Poporului.
Scopul principal înscris în actele normative menŃionate îl reprezintă apărarea
drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti în raporturile acestora cu autorităŃile publice. În
activitatea sa, Avocatul Poporului este independent faŃă de orice autoritate publică, iar în
exercitarea atribuŃiilor sale nu se substituie autorităŃilor publice.
Avocatul Poporului este numit de Senat pe o perioadă de 4 ani. Mandatul său
încetează înainte de termen în caz de demisie, revocare din funcŃie, incompatibilitate cu alte
funcŃii publice sau private.
Coordonarea exercitării atribuŃiilor instituŃiei Avocatului Poporului, pe domenii de
activitate, este asigurată de cei doi adjuncŃi, potrivit Regulamentului de organizare şi
funcŃionare.
Avocatul Poporului îşi exercită atribuŃiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate.
Nu fac obiectul instituŃiei Avocatului Poporului cererile privind actele emise de Camera
DeputaŃilor, de Senat sau de Parlament în plenul său.
În exercitarea atribuŃiilor sale, Avocatul Poporului emite recomandări care nu pot fi
supuse controlului parlamentar. Prin aceste recomandări sunt sesizate autorităŃile
administraŃiei publice asupra ilegalităŃii actelor sau faptelor administrative.
Avocatul Poporului are dreptul să facă anchete proprii, să ceară autorităŃilor
administraŃiei publice orice informaŃii sau documente necesare anchetei.
În situaŃia în care Avocatul Poporului constată că plângerea persoanei lezate este
întemeiată, el va cere în scris autorităŃii administraŃiei publice care a încălcat drepturile
acesteia să revoce actul administrativ şi să repare daunele produse.

140
 Anual sau la cererea celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului
prezintă rapoarte care trebuie să cuprindă informaŃii cu privire la activitatea instituŃiei
Avocatului Poporului. Rapoartele pot constitui recomandări privind modificarea legislaŃiei
sau alte măsură pentru ocrotirea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor.

CONCLUZII

Introducerea instituŃiei Avocatului Poporului prin însăşi legea fundamentală, răspunde

unor nevoi reale ale societăŃii româneşti, întrucât, prin caracterul ei profund democratic
permite cetăŃeanului folosirea unei noi posibilităŃi legale pentru exercitarea drepturilor şi
libertăŃilor sale fundamentale.
Avocatul Poporului nu se situează în cadrul nici uneia din cele trei autorităŃi publice.
Tocmai de aceea această instituŃie va putea contribui la instaurarea statului de drept prin
verificarea respectării legii şi la stimularea societăŃii civile prin sprijinirea cetăŃenilor în
recunoaşterea drepturilor şi intereselor lor.

TESTE DE AUTOCONTROL

1. Care sunt actele normative ce consfinŃesc regimul juridic al instituŃiei Avocatului

Poporului în România?
2. EnumeraŃi şi prezentaŃi succint atribuŃiile Avocatului Poporului.
3. PrezentaŃi modalităŃile de exercitare a atribuŃiilor Avocatului Poporului.
4. Ce acte poate emite Avocatul Poporului, şi ce efecte juridice pot ele produce?
5. Care sunt modalităŃile de încetare ale mandatului Avocatului Poporului?

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE

1. Corneliu Manda ş.a., Ombusmanul, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997.

2. D. Ciobanu, V. Duculescu, Drept constituŃional român, Editura Hiperion, Bucureşti, 1992.
3. Benone Puşcă, Ion Popescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Sylvi,
Bucureşti, 1996.
4. Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2007.

141
 PARTEA a II-a

Modulul XIV
PUTERILE STATULUI
LecŃia 1. Organizarea statală a puterii
LecŃia 2. SeparaŃia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor
LecŃia 3. EvoluŃia teoriei separaŃiei puterilor în stat
LecŃia 4. Trăsăturile generale ale puterii de stat
LecŃia 5. Partidele politice
(3 ore de studiu)
OBIECTIVE SPECIFICE:
- Însuşirea conceptului de putere;
- Cunoaşterea sistemului de organe care exercită funcŃiile fundamentale ale statului;
- Însuşirea doctrinei separaŃiei puterilor în stat;
- Identificarea trăsăturilor generale ale puterii de stat;
- Cunoaşterea contribuŃiei partidelor politice la definirea şi exprimarea voinŃei politice a
cetăŃenilor.

REZULTATE AŞTEPTATE
În momentul în care va finaliza studiul acestui modul, studentul va avea posibilitatea:
- să înŃeleagă rolul puterii în teoria şi practica sistemelor constituŃionale;
- să definească puterea;
- perceperea de către student a definiŃiei puterii de stat ca fiind puterea organizată a unei
societăŃi.

COMPETENłE DOBÂNDITE:
- Să abordeze şi să explice necesitatea puterii în organizarea statală a societăŃii umane;
- Să explice necesitatea separaŃiei puterii în organizarea unui stat;
- Să interpreteze trăsăturile generale ale puterii de stat;
- Să explice că partidele politice, prin activitatea lor, promovează valorile şi interesele
naŃionale.

LecŃia 1. Organizarea statală a puterii

Pasul 1. Conceptul de putere

În teoria şi practica sistemelor constituŃionale categoria cea mai des întâlnită este
categoria puterii, considerată categoria cheie în organizarea statală a societăŃii umane. Uneori
categoria putere este exprimată prin cea de suveranitate.
Unele constituŃii stabilesc că puterea aparŃine poporului; alte constituŃii folosesc
expresia de suveranitate care aparŃine naŃiunii. În acest fel sunt redactate ConstituŃiile Spaniei,
FranŃei, României (din anul 1948, art.3, din 1965, art.2), Suediei (art.1).
142