Modulul V

CONSTITUłIILE ROMÂNE
LecŃia 1. ApariŃia constituŃiei în România
LecŃia 2. ConstituŃia României din 29 iunie 1866
LecŃia 3. ConstituŃia României din 29 martie 1923
LecŃia 4. ConstituŃia României din 28 februarie 1938
LecŃia 5. Suspendarea ConstituŃiei din 1938
(3 ore de studiu)
OBIECTIVE SPECIFICE:
- Acumularea de cunoştinŃe cu privire la organizarea şi funcŃionarea statului şi ale organelor
sale;
- Cunoaşterea ConstituŃiilor române dar şi a actelor de natură constituŃională;
- Identificarea deosebirilor între constituŃiile adoptate în perioada 1866-1938.

REZULTATE AŞTEPTATE
În momentul în care va finaliza studiul acestui modul, studentul va avea posibilitatea:
- să înŃeleagă evoluŃia istorică a legilor fundamentale în România din perioada 1866-1938;
- să cunoască funcŃionarea unui sistem constituŃional în raport de condiŃiile istorice existente.

COMPETENłE DOBÂNDITE:
- Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a termenilor specifici dreptului constituŃional;
- Explicarea cauzelor ce determină adoptarea sau, după caz, modificarea unei constituŃii.

LecŃia 1. ApariŃia ConstituŃiei în România

Pasul 1. Aspecte generale

În łările Române datorită dominaŃiei turceşti şi în special a monopolului impus în ce
priveau relaŃiile comerciale, dezvoltarea economică, socială şi politică au fost mult întârziate
faŃă de alte state europene precum Olanda, Anglia, FranŃa, Italia, fapt care a condus la o
prelungire în timp a relaŃiilor de tip feudal în detrimentul celor de tip capitalist.
Abia după pacea de la Kuciuc-Kainargi de la 1774, în urma căreia privilegiile turcilor
au fost mult slăbite, se poate vorbi de oarecare avânt luat în dezvoltarea activităŃilor
comerciale de export şi de import, iar mai apoi când prin pacea de la Adrianopol din 1829
monopolul turcesc a fost integral desfiinŃat, economia de tip capitalist s-a dezvoltat din ce în
ce mai mult devansându-le oarecum pe cele de tip feudal.
O primă încercare de elaborare a unei constituŃii, rămasă, e drept, în faza de deziderat,
a fost Proiectul de constituŃie al Moldovei din anul 1822 în care s-a încercat organizarea
puterilor în stat şi chiar separaŃia funcŃiilor constituŃionale realizată într-o formă embrionară.
Acest proiect de ConstituŃie al Moldovei, fără să fi ajuns în faza de promulgare,
rămâne în istoria dreptului românesc ca un act constituŃional care reflectă preocuparea
oamenilor de cultură şi a politicienilor de a pune bazele juridice de organizare, înfăptuire şi
realizare a unui ansamblu de norme care să reglementeze aspectele esenŃiale ale dezvoltării
democratice a łărilor Române în contextul european al vremii.

43
 Prin Regulamentele organice din Moldova şi łara Românească s-au creat instituŃii
tipice de natură constituŃională cum sunt de exemplu Parlamentele unicamerale denumite
Obicinuite Obşteşti Adunări, în care însă nu aveau acces decât persoanele din clasele
privilegiate şi care aveau atribuŃii de legiferare.
Potrivit Regulamentelor se stabileşte că domnii Moldovei şi łării Româneşti „se vor
alege de către boierii întruniŃi în Adunarea Obştească Extraordinară care se va aduna în
oraşul de căpetenie al Principatului”, domnul urmând a se alege pe toată viaŃa lui (art. 26 din
Regulamentul łării Româneşti şi art. 27 din Regulamentul Moldovei).
Domnul, potrivit ambelor regulamente, era deŃinătorul puterii executive cu atribuŃii de
şef de stat. El guverna în baza vechilor pravile şi a obiceiurilor dacă acestea nu contraveneau
normelor stabilite în Regulamentele Organice, numea şi revoca membrii „consiliului
administrativ” compus din ministrul de interne, ministrul de finanŃe şi marele Postelnic.
Împreună cu Obicinuita Obştească Adunare, Domnul exercita şi puterea legislativă,
Regulamentele Organice stabilind că legile puteau fi adoptate numai în baza acordului comun
al acestora.
IniŃiativa legislativă putea porni de la miniştri sau de la Domnitor. Adunarea lua
decizii cu majoritate absolută dar Domnul avea un drept de veto, putând să trimită legile
înapoi Adunării cu amendamentele sale care dacă nu erau acceptate făceau inoperantă decizia
Adunării, Domnul având întotdeauna ultimul cuvânt.

Pasul 2.
Transformările din plan economic şi relaŃiile sociale din ce în ce mai tensionate au
condus la schimbarea raportului de forŃe în favoarea modernizării organizării de stat şi a
structurilor politice, prin intermediul unor mişcări revoluŃionare care au culminat cu
RevoluŃiile de la 1848.
Aceste revoluŃii au constituit un moment esenŃial în procesul de înlocuire a
feudalismului cu capitalismul, deşi aşa cum se cunoaşte reacŃiunea vremii internă şi externă
au dus la înfrângerea lor.
Programele revoluŃionare, dintre care ProclamaŃia de la Islaz se distinge printr-un
conŃinut cu idei novatoare atât pe plan politic dar şi social-economic cum ar fi: parlamentul
ales prin sufragiu universal, împroprietărirea Ńăranilor, egalitatea tuturor cetăŃenilor, drepturi
şi libertăŃi democratice etc.
Prin ProclamaŃia de la Islaz se propunea, ca o necesitate adoptarea unei constituŃii care
deşi nu s-a elaborat, totuşi poate conduce la remarca firească, de fapt, că această ProclamaŃie a
reprezentat unul din primele acte constituŃionale româneşti.

Pasul 3.
Actul Unirii celor două Principate, Moldova şi łara Românească de la 24 ianuarie
1859 sub domnia unică a lui Alexandru I. Cuza a creat premisele unei şi mai rapide şi
profunde transformări în cadrul societăŃii româneşti, înlocuirea anacronicelor relaŃii feudale cu
cele capitaliste, în special prin intermediul reformelor iniŃiate de către Domnitor cu ajutorul
primului său ministru, M. Kogălniceanu, precum reforma agrară, reforme politico-
administrative şi culturale şi alte măsuri însemnate care au contribuit la dezvoltarea
economico-socială a Ńării.
Pe lângă aceste reforme în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza au fost
adoptate o serie de acte normative de o foarte mare importanŃă cum este Codul civil de la
1865, în vigoare în cea mai mare parte şi în zilele noastre, precum şi Statutul dezvoltător al
ConvenŃiei de la Paris, act constituŃional de care ne vom ocupa în continuare.

44
 Problemele organizării statale şi guvernării celor două łări Române care, de altfel, au
creat premisele formării statului Român unitar, au fost reglementate prin două documente
deosebit de importante.

Pasul 4.
Tratatul de la Paris din 18/30 martie 1856 încheiat de cele şapte mari puteri ale
Europei prin care Principatele Române erau puse sub protecŃia statelor semnatare, dar
rămâneau în continuare sub suzeranitatea PorŃii Otomane, stabilea că nici una din aceste
puteri nu avea dreptul de a se amesteca în treburile interne ale Principatelor.
Prevederi mai amănunŃite privind organizarea şi atribuŃiile organelor de stat s-au adus
prin ConvenŃia de la Paris din 7/19 august 1858 potrivit căreia în fiecare Principat puterile
publice se realizau de către un Domnitor şi o Adunare Electivă, iar pentru problemele de
interes comun celor două Principate se înfiinŃa o Comisie Centrală cu sediul la Focşani.
ConvenŃia pentru organizarea definitivă a principatelor române, semnată la Paris
la 7/19 august 1858, prevedea în art. 1 că „Principatele Moldovei şi Valahiei constituite de
acum sub denumirea de Principatele Unite Moldavia şi Valahia, rămân puse sub
suzeranitatea M.S. Sultanului”.
După înfăptuirea Unirii principatelor, s-a constatat că sistemul de administraŃie impus
de ConvenŃia de la Paris creează probleme deosebit de mari pentru conducerea Ńării,
introducerea reformelor şi pentru stabilitatea guvernamentală, toate acestea datorate în special
prevederilor electorale cuprinse în Anexa la ConvenŃie, care dădea drept de vot unui număr
foarte mic de cetăŃeni în funcŃie de avere.
În scopul îmbunătăŃirii şi adaptării legislaŃiei la condiŃiile concrete economice şi
sociale ale statului, deja numit în interior România, Alexandru Ioan Cuza a trecut la
întocmirea unui proiect de constituŃie care la 17 septembrie 1863 a fost înaintat guvernului
francez după ce în prealabil fusese prezentat reprezentanŃilor puterilor garante la
Constantinopol.
Proiectul de constituŃie cuprindea 58 de articole în 6 titluri, iar în altă variantă 67
articole, redactat în parte după ConstituŃia Franceză din 1852.
Proiectul de constituŃie nu a fost însă agreat de puterile garante care au tergiversat
întrunirea ConferinŃei care ar fi putut să se pronunŃe asupra sa.

Pasul 5. Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris

În primăvara anului 1864, o dispută între puterea executivă, domn şi guvern, pe de o
parte, şi puterea legislativă, Adunarea Generală, pe de altă parte, a provocat o criză politică.
Guvernul condus de Mihail Kogălniceanu a propus o lege agrară care s-a lovit însă de
împotrivirea Adunării Generale. La 10 aprilie 1864, Adunarea Generală a dat vot de blam
guvernului. În asemenea situaŃie guvernul trebuia să demisioneze sau să propună domnitorului
dizolvarea Adunării şi organizarea de noi alegeri pe baza aceleiaşi legi electorale. Guvernul,
susŃinut de domnitor, nu a demisionat şi nici Adunarea nu a fost dizolvată, ceea ce a declanşat
criza constituŃională, deoarece colaborarea dintre puterea executivă şi puterea legislativă a
fost blocată.
Sub pretextul sărbătoririi Paştelui, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a amânat lucrările
Adunării Generale până la 2 mai 1864. La redeschiderea lucrărilor Adunării, aceasta a fost
însă dizolvată prin Decretul nr. 517. Prin acelaşi decret, domnitorul a supus aprobării
poporului Statutul dezvoltător al ConvenŃiei din 7/19 august 1958, pe care istoria l-a consacrat
sub denumirea de „Statutul lui Cuza”. Statutul nu a intrat însă automat în vigoare odată cu
aprobarea lui prin plebiscit, deoarece el trebuia să fie aprobat şi de puterile garante care
elaboraseră ConvenŃia din 7/19 august 1858. Alexandru Ioan Cuza a reuşit să convingă

45
puterile garante, care, cu unele rezerve, şi-au dat acordul prin Protocolul ConferinŃei de la
Paris din 16/28 iunie 1864.
Statutul lui Cuza era o dezvoltare a ConvenŃiei de la Paris din 1858 şi aducea
modificări importante acestei ConvenŃii care era un act impus de către puterile străine.
Odată cu Statutul au fost supuse plebiscitului o nouă lege electorală şi legea rurală,
toate aprobate de către electorat cu majoritate indiscutabilă.
Trebuie să reŃinem că „Statutul lui Cuza” şi Legea electorală au constituit de fapt
prima ConstituŃie a României, deoarece cuprind reglementări ale unor relaŃii sociale
fundamentale, esenŃiale pentru instaurarea, menŃinerea şi exercitarea puterii.
Prin Statut s-au dezvoltat unele prevederi ale ConvenŃiei de la Paris dar totodată s-au
făcut şi schimbări importante ale acesteia, conducând astfel la crearea unui cadru
constituŃional al dezvoltării Principatelor Române.
Prin Statutul dezvoltător, deşi se menŃine principiul separaŃiei puterilor în stat, puterea
executivă capătă o mai mare arie de atribuŃii.
Puterea legislativă se exercită în colectiv de către cele două camere , respectiv
Adunarea Electivă şi Camera Ponderatoare cum s-a numit iniŃial, iar mai apoi Senat, iniŃiativa
legislativă aparŃinând Domnului care pregătea proiectele legilor cu ajutorul Consiliului de
Stat.
Proiectele de legi erau supuse dezbaterilor Adunării Elective şi Senatului, după
aprobare se supuneau sancŃiunii Domnului care avea dreptul de a refuza sancŃionarea.
O deosebire clară între prevederile Statutului dezvoltător şi cele ale ConvenŃiei se
referă la reglementarea dreptului pentru puterea executivă, realizată în principal de către
Domnitor, de a legifera pe calea Decretelor - Legi în perioadele de timp cât Senatul şi
Adunarea Electivă nu se aflau în sesiune de lucru, urmând ca la reluarea activităŃii acestora,
actele normative astfel emise să fie supuse ratificării .
În ce priveşte Adunarea Electivă, ea era formată din deputaŃi aleşi în baza noii legi
electorale care a fost aprobată prin plebiscit odată cu Statutul dezvoltător, preşedintele
adunării fiind numit anual de către Domn dintre deputaŃii aleşi, iar vicepreşedinŃii şi chestorii
erau aleşi de Adunare.
Durata unei legislaturi era de 7 ani, Domnul fiind acela care convoca Adunarea şi tot
el putea să-i prelungească sesiunile, ori să convoace Adunarea în sesiuni extraordinare.
Rolul Senatului a crescut considerabil în raport cu Adunarea Electivă, în principal,
prin faptul că dacă un proiect de lege era votat în Senat fără a suferi modificări era automat
supus sancŃionării de către Domnitor, dacă însă proiectul era amendat de Senat el era restituit
Adunării Elective.
În fine, cu privire la „Statutul lui Cuza” în literatura de specialitate există opinii
diferite în a aprecia dacă acesta a fost sau nu o constituŃie în sensul ştiinŃific al dreptului sau
numai un act cu caracter constituŃional.
O primă teorie este aceea potrivit căreia Statutul dezvoltător împreună cu Legea
electorală reprezintă o constituŃie, pe considerentul că împreună stabilesc norme care
reglementează raporturile fundamentale referitoare la organizarea statală, separaŃia puterilor
în stat precum şi unele drepturi politice. Autorii care au aderat la această părere îşi continuă
argumentarea cu faptul că ulterior adoptării acestor acte normative, care, de bună seamă, au
fost deosebit de importante, au fost emise în baza lor şi alte acte normative de esenŃă
constituŃională care le-au întărit caracterul de constituŃie. Unul din punctele de reazem fiind
acela că în art. 17 al Statutului se foloseşte cuvântul constituŃie atunci când se face referire la
obligaŃia funcŃionarilor publici de a depune jurământul .
Punctul de vedere al altor autori diferă esenŃial de al celor dintâi în sensul că Statutul
Dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris nu poate fi tratat ca o constituŃie „ci numai ca un act cu

46
caracter constituŃional” deoarece nu are în cuprinsul său întreg ansamblul de reguli şi
principii esenŃiale care să-i confere caracteristicile unei constituŃii în sens ştiinŃific.
Părerea noastră este că cele două acte normative luate (fie şi) separat reglementează
aşa cum am mai arătat relaŃii sociale fundamentale, esenŃiale pentru instaurarea, menŃinerea şi
exercitarea puterii, deci se poate reŃine că „Statutul lui Cuza” şi Legea electorală au constituit
de fapt prima ConstituŃie a României .
În argumentarea acestui punct de vedere putem menŃiona că prima constituŃie din
lume, ConstituŃia Statelor Unite ale Americii din 1787 nu conŃinea în textul iniŃial dispoziŃii
cu privire la drepturile şi libertăŃilor cetăŃeneşti. Aceste dispoziŃii au fost introduse începând
cu cele zece amendamente aduse constituŃiei în 1791 . Mai mult, ConstituŃia franceză adoptată
în 1958, cât priveşte drepturile cetăŃenilor, face trimitere la DeclaraŃia drepturilor omului şi
cetăŃeanului adoptată în 1789, confirmate şi completate prin preambulul ConstituŃiei din 1945
şi DeclaraŃia Universală a drepturilor omului din 1948.

LecŃia 2. ConstituŃia României din 29 iunie 1866

ContradicŃiile dintre susŃinătorii domnitorului Cuza şi adversarii săi se adânceau
continuu ca urmare a promulgării Statutului şi a Legii agrare şi totodată se accentua tendinŃa
spre un regim autoritar al puterii executive .
Punctul culminant este atins la începutul anului 1866 când guvernul îşi prezintă
demisia colectivă, dar domnitorul, prin Decretul nr. 103 din 30 ianuarie 1866, nu o primeşte şi
procedează la o remaniere a guvernului, înlocuind pe ministrul de interne şi pe cel de război .
Măsurile luate de Cuza nu rezolvă criza politică şi în această circumstanŃă membrii
Partidului Conservator, împreună cu adepŃii unui sistem de guvernare liberal, membrii
Partidului Liberal, la care s-a raliat şi o parte din armată, s-au unit şi au pregătit o lovitură de
stat împotriva domnitorului Cuza, pe care l-au acuzat de dictatură şi de starea dezastruoasă a
finanŃelor Ńării.

Pasul 1.
În urma loviturii de stat din 11/23 februarie 1866, Cuza a fost obligat să abdice şi să
plece în exil . După abdicarea lui Cuza, s-a constituit o locotenenŃă domnească care a reluat
vechea doleanŃă a Adunărilor Ad-Hoc de a aduce pe tron un prinŃ străin dintr-o dinastie
domnitoare din Europa apuseană. Prin Decretul nr. 569 din 30 martie 1866, locotenenŃa
domnească l-a propus pe principele Carol-Ludovic de Hohenzollern şi a chemat naŃiunea să-şi
exprime adeziunea printr-un plebiscit .
La 8 mai 1866, prinŃul Carol a sosit în Ńară şi la 10/12 mai 1866 a depus jurământul în
faŃa Parlamentului.
La mai puŃin de două luni de la depunerea jurământului noului domn, Adunarea
Constituantă a votat şi adoptat o nouă constituŃie la 29 iunie 1866, inspirată din ConstituŃia
belgiană din 1831, una din cele mai liberale din Europa, adaptată la realităŃile vieŃii româneşti.
ConstituŃia a fost promulgată de Domnitorul Carol I la 30 iunie 1866 şi a intrat în vigoare la 1
iulie 1866, data publicării ei în Monitorul oficial .
ConstituŃia cuprindea 133 articole grupate în 8 titluri astfel: I. Despre teritoriul
României; II. Despre drepturile românilor; III. Despre puterile statului; IV. Despre finanŃe;
V. Despre puterea armată; VI. DispoziŃii generale; VII. Despre revizuirea constituŃiei ; VIII.
DispoziŃii tranzitorii şi suplimentare.
În constituŃie se proclamă o serie de principii inspirate de actele constituŃionale ale
revoluŃiei de la 1789 din FranŃa, principii referitoare la „libertăŃile şi drepturile fundamentale

47
ale cetăŃeanului, la suveranitatea naŃională, la guvernământ, respectiv, separaŃia puterilor,
responsabilitatea ministerială, unicitatea şi indivizibilitatea statului etc.”. Chiar în primul
articol ConstituŃia consacră că „Principatele Unite Române constituie un singur stat
indivizibil sub denumirea de România” .
Unele principii deşi cuprinse în textul constituŃiei de la 1866 nu şi-au găsit o aplicare
practică deplină, rămânând într-o fază declarativă. Aşa de exemplu, deşi se consacră
principiul egalităŃii tuturor cetăŃenilor în faŃa legii, normele electorale cuprinse în titlul III şi
dezvoltate pe larg în legea electorală adoptată la 28 iulie 1866, încălcau acest principiu în mod
vădit, prin faptul că în vederea organizării alegerilor de deputaŃi, corpul electoral era împărŃit
în patru colegii, după origine socială şi avere.
Din colegiul I făceau parte cei care aveau un venit de peste 300 galbeni; din colegiul al
II-lea făceau parte proprietarii rurali cu venit între 100-300 galbeni; din colegiul al III-lea
făceau parte comercianŃii şi industriaşii, ofiŃerii în retragere, profesorii şi pensionarii; din
colegiul IV care era cel mai numeros, făceau parte toŃi cei care nu puteau dovedi veniturile
care aveau dar „plăteau o dare oricât de mică”; aceştia, pătura săracă a Ńării, participau în
mod indirect la alegerea deputaŃilor în sensul că 50 de alegători desemnau un delegat, iar toŃi
delegaŃii dintr-un judeŃ, adunaŃi la oraşul reşedinŃă de judeŃ alegeau câte un deputat al
colegiului IV.
Pentru alegerea senatorilor, electoratul din fiecare judeŃ al Ńării era organizat în numai
două colegii: colegiul I compus din proprietarii de fonduri funciare cu un venit anual de cel
puŃin 300 galbeni şi colegiul al II-lea format din proprietarii de imobile din judeŃ cu un venit
mai mic de 300 galbeni.
DeputaŃii erau aleşi pe patru ani, iar senatorii pe opt ani, însă jumătate din senatori se
reînnoiau la patru ani.

Pasul 2.
În lumina ConstituŃiei puterile în stat erau organizate pe baza principiului separaŃiei în
legislativă, executivă şi judecătorească.
Puterea legislativă se exercita, potrivit art. 32, în colectiv de către Domnitor şi
ReprezentanŃa NaŃională care se compunea din Senat şi Adunarea DeputaŃilor; orice lege
trebuia adoptată cu acordul tuturor celor trei ramuri ale puterii legiuitoare.
ConstituŃia recunoştea Domnitorului dreptul de a sancŃiona şi promulga legile, precum
şi dreptul de a refuza sancŃionarea acestora temporar, până când Adunarea existentă sau cea
nou aleasă după dizolvarea celei dintâi se va pronunŃa. În cazul în care Adunarea nouă
păstrează opinia celei vechi, Domnitorul era obligat să sancŃioneze şi să promulge legea
respectivă.
Până la modificarea din martie 1900, dreptul la iniŃiativă legislativă aparŃinea mai
multor instituŃii (Guvern, Senat, Adunarea DeputaŃilor) inclusiv unui grup de cel puŃin şapte
deputaŃi.
Puterea executivă era încredinŃată Domnitorului care participa şi la exercitarea puterii
legislative.
În ce privea Consiliul de Miniştri, acesta în întregul său şi fiecare ministru în parte, nu
erau titulari ai puterii executive decât în situaŃia de excepŃie a morŃii Domnitorului până la
depunerea jurământului de către succesorul acestuia.
Potrivit principiilor monarhice, persoana Domnitorului era inviolabilă, iar miniştrii
erau răspunzători. Ei contrasemnau actele emise de Domnitor şi erau deplin responsabili
pentru legalitatea şi oportunitatea acestora.

48
 Capitolul al II-lea din titlul II al ConstituŃiei reglementa puterea judecătorească, în
condiŃiile în care fusese desfiinŃat Consiliul de Stat prin legea din 12 iulie 1866, atribuŃiile
acestuia fiind împărŃite altor organe printre care şi celor judecătoreşti.
Puterea judecătorească se exercita de curŃi şi tribunale. Hotărârile şi sentinŃele lor se
pronunŃau în virtutea legii şi se executau în numele Domnitorului (art. 36).
Se poate concluziona că în constituŃia de la 1866 era reglementat în principal modul de
organizare şi funcŃionare a puterii legislative şi a celei executive, rezumându-se cu privire la
puterea judecătorească să-i stabilească câteva principii ale independenŃei sale .
Trebuie menŃionate dispoziŃiile art. 110 care stabilea că până la adoptarea legii cerute
de articolul 102, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie are puterea de a caracteriza delictul şi de a
determina pedeapsa; deci prin această dispoziŃie s-au dat atribuŃii legislative organelor
judecătoreşti.
AdministraŃia publică locală s-a reglementat enunŃiativ în art. 106 şi 107 ale
ConstituŃiei din 1866, iar mai apoi, prin legile speciale din 1882 şi 1884 s-au pus bazele unui
aparat administrativ cu scopul de a realiza activitatea executivă în toate unităŃile teritoriale.
Aparatul de stat local se compunea din prefecŃi, subprefecŃi şi primari care se aflau sub
conducerea Ministerului de Interne.
Prefectul era numit prin decret regal, la propunerea ministrului de interne, subprefectul
era numit de ministrul de interne, iar ceilalŃi funcŃionari locali erau numiŃi de prefect.
În mecanismul sistemului administraŃiei locale, un rol deosebit îi revenea primarului,
care potrivit legii din 31 martie 1864 privind organizarea comunelor rurale, se alegea odată cu
membrii consiliului comunal.
După adoptarea constituŃiei de la 1866, prin legea din 5 aprilie 1874 s-a stabilit ca
primarul să fie numit de către prefect (art. 81), iar prin legea din 1882 s-a schimbat încă odată
modalitatea de desemnare a primarului, în sensul că, acesta se alegea de către consiliul
comunal, dar se confirma de către prefect.
ConstituŃia de la 1866, deşi a dovedit o longevitate de circa o jumătate de secol, a
suferit pe parcursul acestui timp o serie de modificări exprese până la înlocuirea ei cu
ConstituŃia de la 1923 astfel:

LecŃia 3. ConstituŃia României din 29 martie 1923

Unirea tuturor românilor proclamată la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, alcătuirea
noului stat pe baze cu totul noi, făceau ca vechiul cadru al ConstituŃiei din 1866 să nu mai
corespundă împrejurărilor existente. Pe de altă parte, se cerea ca în legea fundamentală să se
introducă toate angajamentele pe care şi le luase statul român prin convenŃii internaŃionale şi
tratate de pace, angajamente care aveau valoarea unor norme constituŃionale. De asemenea,
era necesar să se procedeze la alcătuirea noilor legi de unificare, dar acest lucru nu se putea
realiza atâta vreme cât nu exista o lege fundamentală care să fixeze cadrul general în limitele
căruia să fie adoptate noile reglementări ce se impuneau. Prin urmare, transformările care s-au
produs în viaŃa social-economică şi politică a României au necesitat şi consfinŃirea acestora pe
plan juridic, realizat prin adoptarea noii ConstituŃii .
S-au alcătuit astfel, încă de la începutul anului 1922, patru proiecte de constituŃii
dintre care însă a fost promulgat cel întocmit de partidul liberal care a preluat puterea în acel
an.

49
 Pasul 1.
Proiectul de constituŃie a fost votat de Camera DeputaŃilor la 26 martie şi de Senat la
27 martie şi publicat în Monitorul Oficial nr. 282 din 29 martie 1923. Această constituŃie este
modificarea şi completarea vechii ConstituŃii de la 1866 .
Referitor la constituŃia din 1923, unii autori au considerat că metoda de adoptare a ei a
fost neconstituŃională deoarece s-a încălcat procedura stabilită în Titlul VII, art. 128, în care
pentru revizuirea constituŃiei se cereau îndeplinite mai multe operaŃiuni cum ar fi: precizarea
articolelor ce urmează a se revizui sau modifica, dezbaterea în cele două camere a
propunerilor, întocmirea unui raport la propunerile acceptate, citirea acestora în fiecare
adunare de două ori în intervalul de 15 zile şi altele .
Se poate observa cu uşurinŃă că din punctul de vedere al condiŃiilor de modificare,
constituŃiile din 1866 şi 1923 au fost constituŃii rigide, cuprinzând reguli deosebit de
complicate, după a căror îndeplinire se puteau aproba schimbări ale acestora.
ConstituŃia din 1923 a adus modificări constituŃiei din 1866, atât structural, în sensul
că a îmbogăŃit-o cu 10 articole, cât şi din punctul de vedere al conŃinutului, prin aceea că s-au
adăugat şapte articole noi, 20 articole au fost modificate radical sau înlocuite, altele 25 au fost
reformulate sau au primit adăugiri, iar 76 articole au rămas în întregime neschimbate şi
preluate integral în noua constituŃie.

Pasul 2.
ConstituŃia din 1923 a fost şi este considerată ca fiind cea mai democratică constituŃie,
datorită în special drepturilor şi libertăŃilor largi recunoscute cetăŃenilor, introducerea votului
universal şi a altor norme cu caracter de principii constituŃionale, care o aşezau alături de cele
mai democratice constituŃii în vigoare la acea dată.
Ca şi ConstituŃia precedentă, ConstituŃia din 1923 avea 8 titluri: I. Despre teritoriul
României; II. Despre drepturile românilor; III. Despre puterile statului; IV. Despre finanŃe;
V. Despre puterea armată; VI. DispoziŃii generale; VII. Despre revizuirea constituŃiei; VIII.
DispoziŃii tranzitorii şi suplimentare .
Din conŃinutul acestor titluri pot fi extrase principiile care au stat la baza elaborării
constituŃiei, principii al căror democratism nu mai trebuie dovedit, simpla enumerare a
acestora fiind suficientă: declaraŃia libertăŃilor şi drepturilor românilor , fără deosebire de
originea etnică, de limbă sau de religie; egalitatea în societate şi în faŃa legii a tuturor
românilor, fără deosebire de naştere sau de clasă socială; garantarea proprietăŃii de orice
natură şi a carenŃelor asupra statului; naŃionalizarea zăcămintelor miniere; principiul
legalităŃii; principiul descentralizării administraŃiei.
O omisiune a ConstituŃiei din 1923 este aceea că nu se declară în nici un text al său
principiul independenŃei şi suveranităŃii statului Român, ci numai că „Regatul României este
un Stat naŃional unitar şi indivizibil” (art. 1).
ExplicaŃia ar putea fi dată de faptul că la 1866 când s-a adoptat constituŃia, deja
studiată, România nu era încă independentă, evenimentul însă s-a realizat în 1877, iar mai
târziu prin Tratatul de la Berlin s-a recunoscut pe plan internaŃional această independenŃă.

Pasul 3.
Organizarea puterilor în stat nu diferă cu mult de cea statuată în ConstituŃia din 1866,
cu unele modificări ori adăugiri cu privire la atribuŃiile Regelui, a vârstei minime a deputaŃilor
şi senatorilor etc.
Potrivit art. 34, „Puterea legislativă se exercită în colectiv de către rege şi
ReprezentanŃa naŃională”.

50
 La rândul său ReprezentanŃa naŃională se compunea din două camere, respectiv
Senatul şi Adunarea DeputaŃilor.
Legile propuse a fi adoptate trebuiau să întrunească sufragiul acestor 3 ramuri ale
puterii.
Puterea executivă potrivit art. 39 era încredinŃată Regelui „care o exercită prin
ConstituŃiune”.
Rolul Regelui ca sferă de atribuŃiuni a sporit substanŃial, el putând să numească
miniştri, dar şi să-i revoce din funcŃii, sancŃiona sau refuza să sancŃioneze legile votate în cele
două Camere, avea conducerea armatei, exercita dreptul de a încheia cu statele străine
convenŃii şi tratate referitoare la comerŃ, navigaŃie şi „altele asemenea” (art. 88).
ConstituŃia, în art. 98 consacră principiul responsabilităŃii ministeriale, potrivit căruia
miniştrii puteau fi urmăriŃi pentru actele lor, la cererea Regelui, sau a celor două Camere.
Puterea judecătorească se exercita de către organele ei specifice, hotărârile se
pronunŃau în baza legii şi se enunŃau în numele Regelui .
Organul suprem al justiŃiei era Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, şi numai aceasta, în
plenul său avea dreptul de a judeca constituŃionalitatea legilor şi a declara inaplicabile pe
acelea care cuprindeau dispoziŃii contrare ConstituŃiei .
O noutate a ConstituŃiei din 1923 faŃă de cea din 1866 a fost înfiinŃarea unui Consiliu
Legislativ care avea ca atribuŃii: de a ajuta în mod consultativ întocmirea şi coordonarea
legilor, emanate fie de la puterea executivă, fie din iniŃiativă parlamentară şi participa la
întocmirea regulamentelor generale în vederea punerii în aplicare a legilor .
Consiliul Legislativ trebuia în mod obligatoriu consultat la întocmirea proiectelor de
legi, cu excepŃia acelora referitoare la creditele bugetare.
Avizul Consiliului Legislativ era însă consultativ, deoarece dacă în termenul fixat nu
îşi dădea avizul, potrivit art. 76, alineatul 2, adunările puteau trece la dezbaterea şi aprobarea
proiectelor de legi respective.
Organizarea şi funcŃionarea Consiliului Legislativ s-a concretizat în baza dispoziŃiei
constituŃionale, printr-o lege specială la 26 februarie 1925.
Deşi se aseamănă mult cu ConstituŃia din 1866 nu numai în conŃinut ci şi prin modul
de formulare a textelor, ConstituŃia din 1923 este mai democratică. Astfel, ConstituŃia din
1923 acordă drepturi şi libertăŃi mai largi, înlocuieşte sistemul electoral cenzitar cu un sistem
electoral democratic, drepturi civile femeilor stabilite pe baza deplinei egalităŃi a celor două
sexe, drepturi egale fără deosebire de credinŃe religioase, de origine etnică şi de limbă etc.
Caracterul democratic al ConstituŃiei din 1923 a determinat, de altfel, repunerea sa în vigoare
după 23 august 1944.

LecŃia 4. ConstituŃia României din 28 februarie 1938

Luptele dintre numeroasele partide politice pentru cucerirea puterii, pe de o parte,
modul cum partidele ajunse la putere au înŃeles să-şi îndeplinească misiunea, pe de altă parte,
au determinat o stare de spirit în Ńară care nu se putea îndrepta cu mijloacele constituŃionale
existente .
În acest context, în cursul anului 1938, Regele Carol al II-lea a instaurat o dictatură
personală, consacrată pe plan juridic prin ConstituŃia din 28 februarie al aceluiaşi an.

Pasul 1.
Proiectul de ConstituŃie, redactat de către Istrate Micescu a fost supus la 24 februarie
1938 plebiscitului popular. Aşa-zisa consultare populară, plebiscitul din 24 februarie 1938, nu

51
a putut reprezenta aprobarea naŃiunii, pentru că a fost organizat în mod nedemocratic, sub
stare de asediu, cu vot deschis, oral şi cu listă separată pentru opozanŃi, care se expuneau la
repercusiuni şi deci voinŃa populară era viciată. Alegătorii au fost solicitaŃi să se pronunŃe
numai asupra faptului că iau la cunoştinŃă şi că sunt de acord cu proiectul, aşa cum rezultă din
textul art. 100 al ConstituŃiei .
După plebiscit, desfăşurat în condiŃii speciale care nu permiteau manifestarea voinŃei
efective a alegătorilor şi fără asigurarea secretului votului (se făcea pe liste separate, după
cum se vota pentru sau contra), ConstituŃia a fost promulgată la 27 februarie şi publicată în
Monitorul Oficial în 28 februarie 1938.

Pasul 2.
Această ConstituŃie care se compunea din 8 titluri cu numai 100 de articole, poate fi
caracterizată ca fiind cea mai nedemocratică ConstituŃie din România, până la acea dată,
datorită mai multor considerente, cum ar fi: renunŃarea la votul universal, restrângerea
drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti şi altele.
În art. 29 se păstrează formula declarativă că toate puterile emană de la naŃiune, dar,
care nu le poate exercita decât prin ”delegaŃiune”.
Regele, potrivit art. 30, era proclamat ca fiind „capul statului”, calitate în care el
exercita toate puterile politice şi deci singurul organ prin care naŃiunea îşi exercita puterile
sale ca efect al delegaŃiunii.
Puterea legislativă aparŃinea Regelui care o exercita împreună cu parlamentul compus
din două camere.
Regele avea iniŃiativă legislativă, avea iniŃiativa revizuirii ConstituŃiei, sancŃiona şi
promulga legile, sancŃiunea regală fiind condiŃia de validare a legii. Totodată, regele putea
emite decrete cu putere de lege în orice domeniu, în timpul cât adunările erau dizolvate sau nu
erau în sesiune, putea dizolva adunările, putea declara războiul şi încheia pacea.
Senatul cuprindea senatori numiŃi de rege, din senatori de drept (moştenitorul tronului
de la 18 ani, patriarhul, şefii celorlalte confesiuni recunoscute) precum şi din senatori aleşi.
Camera deputaŃilor se compunea din deputaŃi aleşi prin scrutin uninominal.
Cum am mai arătat, votul universal a fost înlăturat şi înlocuit cu dreptul de a vota
acordat numai cetăŃenilor care trebuiau să îndeplinească următoarele condiŃii: să aibă vârsta
de 30 de ani împliniŃi şi să facă parte din una din ramurile de activitate prevăzute de art. 61
(agricultura şi munca manuală; comerŃul şi industria; ocupaŃii intelectuale).
În ce priveşte validarea alegerilor şi verificarea titlurilor membrilor celor două camere,
acestea nu se mai făceau de însăşi aceste adunări ci de către Înalta Curte de CasaŃie conform
art. 50, fapt care denotă încă o dată marginalizarea instituŃiei parlamentare în raport cu
puterile asumate de rege.
În virtutea art. 32 din ConstituŃie, regele era singurul deŃinător al puterii executive
pe care o exercita personal şi prin intermediul guvernului său. Miniştrii erau numiŃi de către
rege şi erau răspunzători numai faŃă de el din punct de vedere politic.
Miniştrii răspundeau, de asemenea, pentru actele emise de rege şi pe care fiecare, în
domeniul său de activitate, le contrasemna pe considerentul că regele era declarat inviolabil.
Tot regele în sistemul ConstituŃiei de la 1938 era în mod real şi deŃinătorul puterii
judecătoreşti, deoarece judecătorii erau numiŃi de el, iar hotărârile se executau în numele său.
În ce priveşte principiul separaŃiei puterilor în stat, deşi declarativ erau menŃionate cele
trei puteri, se poate vorbi de o adevărată „confuziune” a acestora, în persoana regelui care era
titularul tuturora în calitate de „cap al statului”.

52
 ConstituŃia de la 1938 a avut o perioadă de existenŃă foarte scurtă, până la 5
septembrie 1940, când a fost suspendată, trecându-se la guvernarea Ńării printr-o serie de
decrete sau acte cu caracter constituŃional.

LecŃia 5. Suspendarea ConstituŃiei din 1938

Pasul 1.
Nota ultimativă din 26 iunie 1940, prin care guvernul sovietic cerea României „să
înapoieze cu orice preŃ Uniunii Sovietice Basarabia” şi „să transmită Uniunii Sovietice
partea de nord a Bucovinei cu hotarele sale potrivit hărŃii alăturate”, a produs un dezastru
naŃional.
Întrucât agresiunea Uniunii Sovietice provocase reacŃia în lanŃ a vecinilor revizionişti
ai României, Ungaria şi Bulgaria care aveau pretenŃii teritoriale asupra Ńării noastre, pentru a
evita un posibil război pe două fronturi, s-au iniŃiat tratative la Craiova cu Bulgaria, spre a
asigura astfel frontiera de sud a Ńării, cedându-i Cadrilaterul, care fusese încorporat României
prin pacea de la Bucureşti din 28 iulie 1913. La tratativele de la Turnu Severin cu Ungaria s-a
propus un schimb de populaŃii pentru soluŃionarea diferendului. Eşecul tratativelor a provocat
intervenŃia Germaniei şi Italiei, care, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, au obligat
România să cedeze Ungariei partea de nord a Transilvaniei.

Pasul 2.
Fiind convins că dezastrul Ńării se datorează în principal politicii personale
iresponsabile a lui Carol al II-lea, Iuliu Maniu, preşedintele Partidului NaŃional łărănesc, se
întâlneşte la 1 septembrie 1940 la Ploieşti cu generalul Ion Antonescu care evadase, cu
ajutorul prinŃesei Alice Sturza de la mânăstirea BistriŃa, unde fusese internat din ordinul lui
Carol al II-lea. Cei doi, Iuliu Maniu şi Ion Antonescu, au stabilit ca peste patru zile să se
prezinte împreună la rege şi să-i ceară abdicarea, după care să formeze un guvern de uniune
naŃională, compus din membri ai Partidului NaŃional łărănesc şi ai Partidului NaŃional
Liberal, cu generalul Ion Antonescu la ministerele de interne şi de război.
Tulburările provocate de mişcarea legionară şi presiunile LegaŃiei germane, care
avertizează că de instabilitatea politică din Ńară se pot folosi anumite state vecine, avertisment
ce implica şi o ameninŃare, determină o turnură neprevăzută a evenimentelor.

Pasul 3.
Regele Carol al II-lea, cuprins de panică, îl convoacă pe generalul Ion Antonescu la
Palat la 4 septembrie 1940 şi-i încredinŃează mandatul de formare a unui nou guvern prin
Decretul-lege nr. 3051 din 4 septembrie 1940. A doua zi, prin Decretul-lege nr. 3052 din 5
septembrie 1940, Regele suspendă propria sa ConstituŃie din 27 februarie 1938 şi dizolvă
Corpurile legiuitoare. În aceeaşi zi, prin Decretul-lege nr. 3053 investeşte pe Preşedintele
Consiliului de Miniştri, generalul Ion Antonescu, cu depline puteri în conducerea statului. Tot
prin acest decret se reduc în mod substanŃial prerogativele regale. Astfel, regele exercită doar
următoarele prerogative: a) este capul oştirii; b) are dreptul de a bate monedă; c) conferă
decoraŃiunile române; d) are dreptul de graŃiere, amnistie şi reduceri de pedepse; e) primeşte şi
acreditează ambasadorii şi miniştrii plenipotenŃiari; f) încheie tratate; g) modificarea legilor
organice, numirea miniştrilor şi subsecretarilor de stat, se va face prin decrete-regale
contrasemnate de Preşedintele Consiliului de Miniştri.

53
 Generalul Ion Antonescu continuă, în aceeaşi zi, consultările, în vederea alcătuirii
noului guvern, cu şefii celor două partide tradiŃionale, pe de o parte, şi cu şefii mişcării
legionare, pe de altă parte. ToŃi cereau abdicarea lui Carol al II-lea.
În urma cererii celor trei formaŃiuni politice, generalul Ion Antonescu îl somează
printr-o scrisoare pe Carol al II-lea să abdice, iar acesta cedează şi semnează actul de abdicare
la 6 septembrie 1940.
Prin Decretul nr. 3064 din 6 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu constată
succesiunea la Tronul României a Marelui Voievod de Alba-Iulia, fiul lui Carol al II-lea care
devine pentru a doua oară rege al României, sub numele de Mihai I, acelaşi pe care îl purtase
şi între anii 1927-1930.

Pasul 4.
Suspendarea ConstituŃiei din 1938, ca şi toate actele de natură fundamentală care au
urmat de la acea dată au dobândit o consacrare fundamentală prin faptul că ele au fost supuse
ratificării plebiscitare din 2 martie 1941.
Despre perioada 1940-1944, în care România a fost angrenată din plin în desfăşurarea
celui de al II-lea război mondial, mai întâi alături de puterile Aliate, se poate concluziona că
nu a funcŃionat un sistem constituŃional, organele legislative au fost dizolvate, s-a abandonat
principiul separaŃiei puterilor aşa cum, de regulă, se realizează guvernarea în regimurile
dictatoriale, însă nu trebuie trecute cu vederea condiŃiile istorice cu care se confrunta la acea
dată Ńara noastră.

REZUMAT

Programele revoluŃionare, dintre care ProclamaŃia de la Islaz au conŃinut idei naratoare

atât pe plan politic dar şi social-economic. Prin ProclamaŃia de la Islaz se propunea adoptarea
unei constituŃii care deşi nu s-a elaborat, poate conduce totuşi la remarca că această
ProclamaŃie a reprezentat unul din primele acte constituŃionale româneşti.
La 17 septembrie 1863, Alexandru Ioan Cuza a trecut la întemeierea unui proiect de
constituŃie care a fost înaintat guvernului francez după ce în prealabil fusese prezentat
reprezentanŃilor puterilor garante la Constaninopol. Proiectul de constituŃie nu a fost agreat de
puterile garante.
Prin decretul nr.517 din 2 mai 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a supus
aprobării poporului statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris din 1858, pe care istoria l-a
consacrat sub denumirea de “Statutul lui Cuza”. Statutul nu a intrat în vigoare imediat după
aprobarea lui prin plebiscit ci de abia în 16 iunie 1864 când puterile garante, cu unele rezerve,
şi-a dat acordul prin Protocolul ConferinŃei de la Paris.
“Statutul lui Cuza” şi Legea electorală au constituit de fapt prima ConstituŃie a
României.
În urma loviturii de stat din 11 februarie 1866, Cuza a fost obligat să abdice şi să plece
în exil. După abdicarea lui Cuza, s-a constituit o locotinenŃă domnească care a reluat vechea
doleanŃă a Adunărilor Ad-Hoc de a aduce pe tron un prinŃ străin dintr-o dinastie domnitoare
din Europa apuseană. LocotenenŃa domnească l-a propus pe principele Carol-Ludovic de
Hohenzollern şi a chemat naŃiunea să-şi exprime adeziunea printr-un plebiscit. La 8 mai 1866,
prinŃul Carol a sosit în Ńară şi la 10 mai 1866 a depus jurământul în faŃa Parlamentului. La mai
puŃin de două luni de la depunerea jurământului noului domn, Adunarea Constituantă a votat
şi adoptat o nouă constituŃie la 29 iunie 1866. ConstituŃia a fost promulgată de Domnitorul
Carol I la 30 iunie 1866 şi a intrat la 1 iulie 1866, data aprobării ei în Monitorul Oficial.

54
 Transformările care s-au produs în viaŃa social-economică şi politică a României după
primul război mondial au necesitat şi confruntarea acestora pe plan juridic, realizat prin
adoptarea noii ConstituŃii. Proiectul de constituŃie … de partidul liberal care a preluat puterea
în anul 1922, a fost votat de Camera DeputaŃilor la 26 martie şi de Senat la 27 martie 1923 şi
publicat în Monitorul Oficial nr. 282 din 29 martie 1923. Această constituŃie este modificarea
şi completarea vechii ConstituŃii de la 1866.
Organizarea puterilor în stat nu diferă cu mult de cea statuată în ConstituŃia din 1866,
cu unele modificări ori adăugiri cu privire la atribuŃiile Regelui, a vârstei minime a deputaŃilor
şi senatorilor etc.
Luptele dintre numeroasele partide politice pentru cucerirea puterii, pe de o parte,
modul cum partidele ajunse la putere au înŃeles să-şi îndeplinească misiunea, pe de altă parte,
a determinat o stare de spirit în Ńară care nu se putea îndrepta cu mijloacele constituŃionale
existente.
În acest context, în cursul anului 1938, Regele Carol al II-lea a instaurat o dictatură
personală, consacrată pe plan juridic prin ConstituŃia din 28 februarie al aceluiaşi an.
Proiectul de ConstituŃie a fost supus la 28 februarie 1938 plebiscitului popular.
ConstituŃia a fost promulgată şi publicată în Monitorul Oficial în 28 februarie 1938. Această
ConstituŃie poate fi caracterizată ca fiind cea mai nedemocrată ConstituŃie din România, până
la această dată, datorită mai multor considerente, cum ar fi: renunŃarea la votul universal,
restrângerea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti şi altele.
Tulburările provocate de mişcarea legionară şi presiunile LegaŃiei germane, care
avertizează că de instabilitatea politică din Ńară se pot folosi anumite state vecine, avertisment
ce implică şi o ameninŃare, determină o turnură neprevăzută a evenimentelor.
Regele Carol al II lea, cuprins de panică, îl convoacă pe generalul Ion Antonescu la
Palat la 4 septembrie 1940 şi-i încredinŃează mandatul de formare al unui nou guvern. A doua
zi, 5 septembrie 1940, Regele suspendă propria sa constituŃie şi dizolvă Corpurile legiuitoare.
În aceeaşi zi, investeşte pe Preşedintele Consiliului de Miniştri, generalul Ion Antonescu cu
depline puteri în conducerea statului.
În urma cererii celor trei formaŃiuni politice (şefii celor două partide, pe de o parte, şi
şefii mişcării legionare, pe de altă parte) generalul Ion Antonescu îl somează printr-o
scrisoare pe Carol al II-lea să abdice, iar acesta cedează şi semnează actul de abdicare la 6
septembrie 1940. În acest context fiul lui Carol al II-lea devine pentru a doua oară rege al
României, sub numele de Mihai I, acelaşi pe care îl purtase şi între anii 1927-1930.

CONCLUZII

În ConstituŃia de la 1866 era reglementat, în principal, modul de organizare şi

funcŃionare a puterii legislative şi a celei executive, rezumându-se cu privire la puterea
judecătorească să-i stabilească câteva principii ale independenŃei sale .
ConstituŃia din 1923 a fost şi este considerată ca fiind cea mai democratică constituŃie,
datorită în special drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor, introducerea votului universal şi altor
norme cu caracter de principii constituŃionale, care o aşezau alături de cele mai democratice
constituŃii în vigoare la acea dată.
ConstituŃia din 1938 poate fi caracterizată ca fiind cea mai nedemocratică ConstituŃie
din România deoarece: votul universal a fost înlăturat şi înlocuit cu dreptul de a vota acordat
numai cetăŃenilor care trebuiau să îndeplinească anumite condiŃii; validarea alegerilor şi
verificarea titlurilor membrilor celor două camere nu se mai făceau de însăŃi aceste adunări ci
de către Înalta Curte de CasaŃie; regele era singurul deŃinător al puterii executive; regele era
titularul celor trei puteri în calitate de “cap al statului”.

55
 ConstituŃia din 1938 a avut o perioadă de existenŃă foarte scurtă, până la 5 septembrie
1940, când a fost suspendată, trecându-se la guvernarea Ńării printr-o serie de decrete sau acte
cu caracter constituŃional.

TESTE DE AUTOCONTROL

1. Prin ce act a fost supus aprobării poporului statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris din
1958?
2. Când şi cine a promulgat ConstituŃia din 1866?
3. Care sunt cauzele instaurării dictaturii personale de către Regele Carol al II lea?
4. Cine a cerut abdicarea Regelui Carol al II-lea?

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE

1. Ioan Platon, Istoria dreptului românesc, Editura Sylvi, Bucureşti, 1994.

2. D. Ionescu, Gh. ługui şi Gh. Matei, Dezvoltarea constituŃională românească, 1957
3. C. Angelescu, Proiectul de constituŃie al lui Cuza Vodă de la 1863, Bucureşti, 1935.
4. C. Daicoviciu, Şt. Pascu, Istoria României, Bucureşti, 1971.
5. Monitorul Oficial nr. 34 din 13/25 februarie 1866.

56
Modulul VI
DEZVOLTAREA CONSTITUłIONALĂ
A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 1944-1948
LecŃia 1. Decretul constituŃional nr. 1626 din 2 septembrie 1944
LecŃia 2. ConstituŃia Republicii Populare Române din 13 aprilie 1948
LecŃia 3. ConstituŃia din 24 septembrie 1952
LecŃia 4. ConstituŃia din 21 august 1965
(3 ore de studiu)
OBIECTIVE SPECIFICE:
- Cunoaşterea reaşezării vieŃii politice, sociale şi juridice în perioada 1944-1948;
- Identificarea reglementărilor fundamentale ale unor raporturi privitoare la instaurarea,
menŃinerea şi exercitarea puterii de stat.

REZULTATE AŞTEPTATE
În momentul în care va finaliza studiul acestei teme, studentul va avea posibilitatea:
- să cunoască actele cu caracter constituŃional;
- să exemplifice normele privind organizarea de stat după regulile ConstituŃiei din 1923;
- să explice de ce nu a fost posibilă elaborarea unei noi constituŃii în anul 1944.

COMPETENłE DOBÂNDITE:
- Interpretarea actelor cu caracter constituŃional din perioada 1944-1948;
- Cunoaşterea noilor fundamente politice şi economice din 1948 până în 1965;
- Cunoaşterea mutaŃiilor în ce priveşte sporirea rolului statului şi a dictaturii politice a
Partidului Comunist Român reflectată în ConstituŃiile din 1948, 1952 şi 1965.

LecŃia 1. Decretul constituŃional nr. 1626 din 2 septembrie 1944

Pasul 1. Aspecte generale

Pentru că înfrângerea Germaniei devenise evidentă, regele Mihai I, cu sprijinul şefilor
partidelor istorice, Iuliu Maniu, preşedintele Partidului NaŃional łărănesc, Constantin I.C.
Brătianu, preşedintele Partidului NaŃional Liberal, cooptându-l şi pe Constantin Titel
Petrescu, preşedintele Partidului Social Democrat, iar ulterior, la cererea expresă a puterilor
aliate, asociindu-l şi pe LucreŃiu Pătrăşcanu, reprezentantul minusculului Partid Comunist din
România, formând împreună Blocul NaŃional Democrat, realizează actul de la 23 August
1944, prin care mareşalul Ion Antonescu a fost înlăturat şi se revine la regimul constituŃional
dinainte de 27 februarie 1938 .
De asemenea, în vederea reaşezării vieŃii politice, sociale şi juridice în coordonate
legale, elaborarea unei noi constituŃii fiind imposibilă, s-a recurs la elaborarea şi adoptarea
unor acte cu caracter constituŃional, caracterizate astfel, deoarece acestea, aşa cum vom arăta
în continuare, conŃineau „reglementări fundamentale ale unor raporturi privitoare la
instaurarea, menŃinerea şi exercitarea puterii de stat” .

57
 Decretul constituŃional nr. 1626 din 2 septembrie 1944 privind „Fixarea
drepturilor Românilor în cadrul ConstituŃiunii din 1866 şi cu modificările ConstituŃiunii din
29 martie 1923”.
Guvernul Sănătescu aflat la cârma executivului în acea perioadă a optat pentru o
soluŃie de tranziŃie în vederea reinstaurării unui regim de guvernare democratic, apelând la
repunerea în vigoare, cu unele excepŃii, a ConstituŃiei din 1923, recunoscută ca fiind cea mai
democratică. Acest fapt s-a realizat prin Decretul nr. 1626 din 2 septembrie 1944 prin care s-
au abrogat toate decretele din cursul anului 1940 referitoare la prerogativele regelui şi
instaurarea Preşedintelui Consiliului de Miniştri cu puteri depline.
Prevederile cuprinse în acest decret, care au caracter constituŃional, pot fi grupate în
trei principale categorii:
- norme referitoare la drepturile şi libertăŃile individuale, cuprinse în art. 1 care
prevede că „Drepturile românilor sunt cele recunoscute de ConstituŃia din 29 martie 1923”;
- norme privind organizarea de stat, precizându-se că puterile statului vor fi exercitate
după regulile ConstituŃiei din 1923 (titlul III) însă cu prevederea excepŃiilor din art. 3 prin
care Consiliul de Miniştri era împuternicit să organizeze printr-un decret special
reprezentanŃa naŃională precum şi aceea că până la convocarea noii reprezentanŃe naŃionale
puterea legislativă să fie exercitată de către rege, prin decrete, la propunerile Consiliului de
Miniştri.
De aici se poate trage concluzia că singurul organ care putea avea iniŃiativă legislativă
era Consiliul de Miniştri, atribut care, alături de cele privind puterea executivă şi chiar
judecătorească (inamovabilitatea magistraŃilor urma să se stabilească prin decret al Consiliului
de Miniştri) făceau din acesta organul suprem al puterii de stat;
- normele referitoare la puterea judecătorească cuprinse în art. 4 din decret, menŃin
desfiinŃarea juriului şi stabilesc ca printr-un viitor act normativ să se precizeze condiŃiile în
care magistraŃii beneficiază de principiul inamovibilităŃii.

Pasul 2.
Prevederile Decretului –lege nr. 1626/1944 au fost completate prin prevederile
Decretului nr. 1849 din 11 octombrie 1944 . Acest Decret pentru „Adăugire de alineat nou la
finele art. 4 din Înaltul Decret Regal nr. 1626 din 31 august 1944” statorniceşte că „Legile
speciale vor prevedea condiŃiile în care vor putea fi urmăriŃi şi sancŃionaŃi toŃi acei care în
orice calitate şi sub orice formă, au contribuit la dezastrul Ńării, în special în legătură cu
războiul purtat împotriva NaŃiunilor Unite”.
Emiterea acestui decret a răspuns, pe de o parte din punct de vedere politic clauzei
stipulate în ConvenŃia de armistiŃiu cu NaŃiunile Unite, semnată la Moscova la data de 11
septembrie 1944 potrivit căreia trebuiau judecate şi pedepsite persoanele care se făceau
vinovate de crime de război şi de dezastrul economic al Ńării, iar pe de altă parte, unor raŃiuni
de ordin juridic, în sensul că trebuiau înlăturate prevederile din ConstituŃia din 1923 care
interziceau pedeapsa cu moartea, confiscarea averilor şi înfiinŃarea de tribunale extraordinare.
Ori, acest decret, fiind numai un act de „adăogire” al Decretului nr. 1626/1944, a fost
considerat ca intrat în vigoare retroactiv, la data de 31 august 1944, odată cu Decretul 1626,
prin care s-a repus în vigoare ConstituŃia din 1923, adăugându-i-se şi excepŃia referitoare la
neaplicabilitatea prevederilor mai sus arătate.

Pasul 3. Legea pentru Statutul NaŃionalităŃilor Minoritare

La 6 februarie 1945, guvernul Rădescu, ca efect al ConvenŃiei de armistiŃiu şi al
existenŃei pe teritoriul Ńării al mai multor minorităŃi naŃionale, a adoptat Legea nr. 86 pentru
„Statutul NaŃionalităŃilor Minoritare” denumit de alŃi autori „Statutul naŃionalităŃilor” .

58
 Prin această lege se stabileşte principial egalitatea în faŃa legii a tuturor cetăŃenilor
români indiferent de rasă, naŃionalitate, religie şi limbă, care se bucură în mod egal de aceleaşi
drepturi politice şi civile.
Legea interzicea în mod expres cercetarea originii etnice a cetăŃenilor, stabilind că toŃi
cetăŃenii pot accede la funcŃii publice sau exercita orice profesiuni, admiŃându-se folosirea
limbii materne, publicaŃii în limbile minorităŃilor naŃionale şi învăŃământ de toate gradele în
limba maternă.
Se proclamă libertatea deplină a practicării cultelor religioase recunoscute de stat, fără
a se face nici o distincŃie între cetăŃeni din acest punct de vedere.

Pasul 4. Legea nr. 187 din 23 martie 1945

ConstituŃia din 1923 în art. 131 preciza că „Sunt şi rămân cu caracter constituŃional,
dispoziŃiile din legile agrare privitoare la pământurile cultivabile, pădurile… şi ca atare nu
se pot modifica decât cu formele pentru revizuirea ConstituŃiei”.
De aici rezultă că orice acte normative emise sub imperiul acestei ConstituŃii
reprezintă acte cu caracter constituŃional, ca atare şi Legea nr. 187 din 23 martie 1945 privind
înfăptuirea reformei agrare, ca act cu caracter constituŃional.
Mai mult, legea reformei agrare traducea în practică principiul constituŃional al
existenŃei şi protejării proprietăŃii private.
Legea privind reforma agrară a stabilit trecerea imediată în proprietatea statului, în
scopul de a fi împărŃite Ńăranilor, a pământurilor şi proprietăŃilor agrare ale celor fugiŃi în
străinătate, precum şi a oricăror alte proprietăŃi agrare care depăşeau 50 hectare cu tot
inventarul, fără nici o despăgubire.
Legea stabilea, de asemenea, excepŃiile de la exproprieri, procedura exproprierii şi
împroprietăririi, înfiinŃarea comitetelor locale de împroprietărire şi a comisiilor de plasă;
interzicea împărŃirea, vinderea, darea în arendă, ipotecarea totală sau parŃială a proprietăŃilor
create în baza acestei legi.

Pasul 5.
Decretul nr. 2218 din 15 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative
Am arătat mai înainte că prin Decretul nr. 1626 din 2 septembrie 1944 se stabilea
obligaŃia Consiliului de Miniştri ca printr-un decret să se organizeze ReprezentanŃa naŃională.
În vederea punerii în aplicare a acestei dispoziŃii, a fost adoptat Decretul cu caracter
constituŃional nr. 2218/1946 ale cărei principale dispoziŃii au fost:
- exercitarea puterii legislative se face în colectiv de către rege şi ReprezentanŃa
naŃională;
- ReprezentanŃa naŃională este formată dintr-o singură cameră, denumită Adunarea
DeputaŃilor.
Se remarcă deci, renunŃarea la cea de a doua cameră, respectiv la Senat, ceea ce
reprezenta o derogare de la prevederile ConstituŃiei din 1923;
- se stabilea că alegerile pentru Adunarea DeputaŃilor urmau să se facă prin vot
universal, acordat tuturor cetăŃenilor care au împlinit vârsta de 21 de ani, inclusiv femeilor
care potrivit art. 2 alin. final aveau totodată şi dreptul de a fi „alese în Adunarea DeputaŃilor
în aceleaşi condiŃiuni ca şi bărbaŃii”;
- un alt principiu consacrat în Decretul nr. 2218/1946 era şi acela al votului universal,
egal, direct şi secret.
Din modul cum reglementează exercitarea puterii legiuitoare, rezultă că Decretul nr.
2218/1946 menŃine principiul separaŃiei puterilor în stat.

59
 Deşi acest decret este un decret de organizare a ReprezentanŃei NaŃionale, el
delimitează totuşi competenŃa acesteia, atunci când prin art.17 stabileşte că Adunarea
DeputaŃilor nu poate revizui ConstituŃia. Acest lucru se putea face numai conform regulilor de
revizuire stabilite de ConstituŃia din 1923 şi „numai de către o Adunare Legiuitoare
extraordinară, aleasă special în acest scop”.

Pasul 6.
Legea nr. 560 din 15 iulie 1946 privind alegerile pentru Adunarea DeputaŃilor
În aceeaşi zi cu Decretul nr. 2218 a fost adoptată şi Legea nr. 560 din 15 iulie 1946,
privind alegerile pentru Adunarea DeputaŃilor.
Legea prevedea dreptul de a alege şi a fi ales pentru toŃi cetăŃenii cu precizarea că
pentru a alege trebuia să fi împlinit 21 de ani, iar pentru a fi ales 25 de ani. Ea a stabilit
procedura alegerilor, modul de repartizare a mandatelor pe baza reprezentării proporŃionale,
precum şi cazurile de incapacitate, incompatibilitate şi nedemnitate.

Pasul 7.
Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, privind constituirea Statului Român în
Republica Populară Română
Prin acest act normativ, e drept de natură constituŃională, s-a marcat un moment
deosebit din punct de vedere istoric, dar mai ales politic, prin aceea că a început în mod
efectiv instaurarea regimului socialist în Ńara noastră, regim inspirat şi impus din afară, care
după cum se cunoaşte a durat până în decembrie 1989.
Legea nr. 363 din 1947 grupează mai multe categorii de dispoziŃii menite să înlăture
principiul separaŃiei puterilor în stat, netezind astfel calea pentru instaurarea unui regim de
dictatură de tip socialist.
Astfel în art. 1 al Legii se declară că Adunarea DeputaŃilor ia act de abdicarea regelui
pentru el şi urmaşii săi. Se poate interpreta că prin aceasta a încetat nu domnia unui monarh ci
a instituŃiei monarhiei.
Prin art. 2 al legii se abrogă ConstituŃia din 1866 cu modificările din 1923 precum şi
acelea aduse prin Decretul nr. 1626 din 1944; ceea ce în mod firesc a dus şi la desfiinŃarea
tuturor dispoziŃiilor privitoare la organizarea puterilor în stat.
Legea proclamă în art. 3 că România este republică populară şi astfel denumirea
statului a devenit Republica Populară Română.
Referitor la puterea legislativă, în art. 4 se stabileşte că aceasta „va fi exercitată de
Adunarea DeputaŃilor până la dizolvarea ei şi până la constituirea unei adunări legislative
constituante, care se va face la data care se va fixa de Adunarea DeputaŃilor”.
În mod expres Legea defineşte Adunarea DeputaŃilor ca fiind organul suprem al puterii
de stat, ei subordonându-i-se toate celelalte organe ale statului.
Din analiza textului art. 4 reiese în mod evident renunŃarea la principiul separaŃiei
puterilor în stat, cu atât mai mult cu cât în art. 6 se vorbeşte şi de „exercitarea puterii
executive” pe care însă o subordonează total Adunării DeputaŃilor, executivului revenindu-i
mai corect termenul de „activitate” şi nu de „putere”.
Pentru perioada de timp dintre dizolvarea Adunării DeputaŃilor până la intrarea în
vigoare a constituŃiei adoptate de Marea Adunare Constituantă, Legea 363/1947 a înfiinŃat ca
organ de exercitare a puterii executive un prezidiu al Republicii Populare Române format din
cinci membri. Tot la 30 decembrie 1947, Adunarea DeputaŃilor a votat şi Legea nr. 364, prin
care a numit membrii Prezidiului Republicii Populare Române, care urmau să deŃină puterea
executivă până la adaptarea noii constituŃii.

60
 AtribuŃiile Prezidiului au fost stabilite prin Decretul nr. 3 din 8 ianuarie 1948 şi erau
oarecum similare acelora ale unui şef de stat. Astfel, Prezidiul convoca Adunarea DeputaŃilor
în sesiuni ordinare sau extraordinare, semna legile şi dispunea publicarea lor în Monitorul
Oficial, exercita dreptul de graŃiere, numea şi revoca membrii guvernului. Unele atribuŃii de
natură executivă sunt exercitate de Consiliul de Miniştri, care devine organ subordonat
Prezidiului.
De asemenea, Decretul nr. 3/1948 stabilea stema, steagul şi capitala.

LecŃia 2. ConstituŃia Republicii Populare Române

din 13 aprilie 1948
Pasul 1.
Elaborarea ConstituŃiei din 1948 se realizează în condiŃiile în care în urma abolirii
monarhiei se proclamase republica populară.
În baza art. 4 din Legea nr. 363 din 1947, Adunarea DeputaŃilor a adoptat Legea nr. 32
din 24 februarie 1948 prin care s-a autodizolvat, stabilindu-se în acelaşi timp organizarea de
alegeri pentru o nouă adunare legislativă constituantă.
Data alegerilor s-a fixat pentru ziua de 28 martie 1948 iar convocarea Marii Adunări
NaŃionale pentru 6 aprilie 1948.
În perioada dintre dizolvarea Adunării DeputaŃilor şi alegerea şi constituirea Marii
Adunări NaŃionale, activitatea legislativă s-a exercitat de către Consiliul de Miniştri, ale cărui
acte urmau a fi supuse ratificării.

Pasul 2.
Proiectul de constituŃie elaborat de către Consiliul Frontului DemocraŃiei Populare a
fost supus dezbaterii Marii Adunări NaŃionale la 8 aprilie , iar la 13 aprilie a fost aprobat,
devenind astfel, prima constituŃie de tip socialist a României.
ConstituŃia avea 105 articole în zece titluri.
În titlul I al ConstituŃiei se stabileşte forma de stat, respectiv Republică Populară,
esenŃa puterii care „emană de la popor”, poziŃia pe plan internaŃional, prin declaraŃia unităŃii,
independenŃei şi suveranităŃii statului.
Al doilea titlu denumit „Structura social-economică” conŃinea dispoziŃii cu privire la
dreptul de proprietate şi la formele de proprietate menŃionând expres că mijloacele de
producŃie aparŃin statului. Se recunoştea şi garanta proprietatea particulară, acordând o
protecŃie specială proprietăŃii agonisite prin muncă şi economisire . Principiul inviolabilităŃii
şi sacralităŃii proprietăŃii private era total suprimat şi se pregătea limitarea până la dispariŃie a
proprietăŃii private.
Cea mai mare importanŃă se acorda însă creării şi dezvoltării proprietăŃii socialiste,
îndeosebi în industrie şi agricultură.

Pasul 3.
Se consacra principiul naŃionalizării, precizându-se şi principalele categorii de bunuri
care urmau să treacă în proprietatea statului (bogăŃii de orice natură ale subsolului, pădurile,
căile de comunicaŃie, poşta, radioul, telefoanele, telegraful etc.).
S-a prevăzut şi posibilitatea exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Titlul al doilea al constituŃiei a statuat la nivel de principiu economic „planificarea
economiei naŃionale”.

61
 În baza acestor prevederi constituŃionale s-a trecut la realizarea lor în practică, prin
legi speciale, cum a fost naŃionalizarea din 11 iunie 1948 precum şi întocmirea planurilor
economice şi alte măsuri de expropriere.
În titlul al treilea „Drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor” sunt
enumerate în mod declarativ şi garantate formal drepturile şi obligaŃiile cetăŃeneşti, acestea
din urmă fiind mai riguros urmărite în executarea lor.
Titlurile IV-VII ale constituŃiei stabilesc organele puterii de stat. Organul suprem al
puterii de stat a devenit Marea Adunare NaŃională, căreia i se subordonează toate celelalte
organe ale statului, renunŃându-se la principiul separaŃiei puterilor în stat. Consiliul de
Miniştri era format de Marea Adunare NaŃională şi răspundea faŃă de aceasta, iar între sesiuni
faŃă de Prezidiu.
În ce priveşte organele locale, primăriile şi prefecturile au fost înlocuite cu „consiliile
populare locale” alese din patru în patru ani prin vot universal.
În ConstituŃia din 1948, s-au prevăzut o serie de reguli privind revizuirea de asemenea
manieră încât orice modificare să urmeze o procedură specială.
Ultimul titlu al constituŃiei stabilea obligaŃia revizuirii tuturor codurilor existente
pentru a le pune de acord cu prevederile constituŃionale (art. 105).
Organizarea judecătorească nu a putut fi transformată imediat, păstrându-se sistemul
instanŃelor judecătoreşti preexistente, adică curtea supremă, curŃile, tribunalele şi judecătoriile
populare. S-a făcut o inovaŃie în sensul că în compunerea instanŃelor judecătoreşti, cu excepŃia
curŃii supreme trebuiau să intre şi asesori populari.
Marea Adunare NaŃională urma să elaboreze o nouă lege de organizare şi funcŃionare a
instanŃelor judecătoreşti prin care să se prevadă modul de numire şi îndepărtare a judecătorilor
de orice grad.
Se poate concluziona că, această primă constituŃie socialistă face parte din tipul de
constituŃii relativ flexibile, lăsând posibilitatea introducerii de modificări, oricând puterea
considera că este necesar.
Şi această constituŃie, ca şi cele care i-au urmat, erau aparent democratice, cuprinzând
drepturi cetăŃeneşti foarte largi, dar numai în mod declarativ, practica dovedindu-le ca făcând
parte din categoria de constituŃii „fictive” creând o discrepanŃă evidentă între conŃinutul legii
şi realitate.

LecŃia 3. ConstituŃia din 24 septembrie 1952

După intrarea în vigoare a ConstituŃiei din 1948, s-a trecut la consolidarea noii puteri
prin adoptarea unui nou fundament politic şi economic impus de statele antihitleriste, state
care au neglijat interesele României şi contribuŃia sa militară în cel de-al doilea război
mondial.

Pasul 1.
Astfel, în 1950 s-au adoptat măsuri privind: noua organizare administrativ-
teritorială prin înfiinŃarea sfaturilor populare ca organe locale ale puterii de stat în unităŃi
administrative raionale şi regionale (după sistemul sovietic); s-a înfiinŃat Arbitrajul de Stat ca
instanŃă de soluŃionarea litigiilor dintre unităŃile de stat; s-a creat Comisia de Stat a
Planificării; s-a reorganizat justiŃia şi s-a înfiinŃat procuratura.
Statul a preluat comanda celor mai importante activităŃi din industrie, agricultură,
comerŃul intern şi extern, dar şi din sfera organizării sociale, a aparatului de stat, a justiŃiei şi
procuraturii.

62
 În aceste condiŃii ale sporirii rolului statului, pe de o parte, şi a dictaturii politice a
Partidului Comunist Român, pe de altă parte, la numai patru ani de existenŃă, ConstituŃia din
1948 a fost înlocuită cu o alta, care să reflecte ascendenŃa rolului statului şi a partidului unic
în viaŃa politico-socială a Ńării.
Proiectul de constituŃie elaborat la 19 iulie 1952 a fost supus dezbaterii Marii Adunări
NaŃionale şi în 24 septembrie 1952 a fost adoptat de către aceasta.
Dacă prin ConstituŃia din 13 aprilie 1948 se pregătise o transformare totală a
economiei naŃionale şi o nivelare la standardul cel mai scăzut a puterii economice a
locuitorilor României, în ConstituŃia din 24 septembrie 1952, predomină realizarea intereselor
politice ale Partidului Comunist Român, denumit încă Partidul Muncitoresc Român.

Pasul 2.
ConstituŃia are 115 articole sistematizate în 10 capitole şi începe cu un capitol
introductiv, în care se pune la baza existenŃei statului român dependenŃa de Uniunea
Sovietică. Chiar în cuprinsul articolului 3 este indicată explicit dependenŃa României de
Uniunea Sovietică.
În această ConstituŃie se vorbeşte pentru prima oară despre proprietatea socialistă
(art.6), care a constituit mijlocul economic de aservire a cetăŃeanului, precum şi de „rolul
conducător al partidului” (art. 86 alin. IV). Prin urmare, o analiză a puterilor statului în
această ConstituŃie este inutilă, de vreme ce întreaga activitate a acestora era subordonată
Partidului Muncitoresc Român. De altfel, în capitolul privitor la drepturile fundamentale
consacră desfiinŃarea pluralismului politic şi statorniceşte rolul de forŃă politică conducătoare
a unui singur partid politic.
Pe parcursul a 13 ani cât a fost în vigoare, ConstituŃia din 1952 a suferit mai multe
modificări. O modificare mai amplă se face prin Legea nr. 1 din 25 martie 1961 pentru
modificarea Capitolului III, precum şi a art. 43, 44 şi 75 din ConstituŃie. Prin ea se modifică
întreg Capitolul III al ConstituŃiei, „Organele supreme ale puterii de stat” prin introducerea
în structura executivă şi legiuitoare a Ńării a Consiliului de Stat, care înlocuieşte Prezidiul
Marii Adunări NaŃionale, dar este independent de Marea Adunare NaŃională şi are atribuŃii
mult mai largi decât fostul Prezidiu.
Prin această modificare, Consiliul de Stat concentrează prerogativele importante ale
puterii executive şi ale puterii legislative, în dauna guvernului şi a Marii Adunări NaŃionale.

LecŃia 4. ConstituŃia din 21 august 1965

Pasul 1. Aspecte generale
În cei 13 ani scurşi de la adoptarea ConstituŃiei din 1952 până în 1965, în Ńara noastră
s-au petrecut o serie de mutaŃii în ce priveşte conducerea politică, prin creşterea continuă a
rolului conducător unic al tuturor aspectelor vieŃii, însuşit de către partidul comunist şi de
conducătorii lui.
Măsurile adoptate au condus la extinderea proprietăŃii de stat asupra mijloacelor de
producŃie, cu mici excepŃii în ce privea gospodăriile Ńărăneşti individuale din zonele rămase
necooperativizate şi ale unor mici ateliere meşteşugăreşti.
În agricultură printr-o campanie intensivă şi forŃată s-a generalizat cooperativizarea în
primăvara anului 1962. Mai înainte, prin Decretul nr. 115/1959 s-au trecut în proprietatea
statului şi alte categorii de terenuri agricole, urmărindu-se lichidarea categoriei sociale
înstărite a satelor – chiaburii.

63
 Pasul 2.
În cursul campaniei electorale din 1961 s-a făcut propunerea elaborării unei noi
constituŃii care să reflecte schimbările intervenite în viaŃa politică, socială şi economică a Ńării,
iar Marea Adunare NaŃională în sesiunea din martie a hotărât înfiinŃarea unei comisii pentru
redactarea proiectului de constituŃie.
După ce s-a finalizat într-o primă etapă un anteproiect pe bază de studii şi
documentări, Biroul Marii Adunări NaŃionale a ales o comisie alcătuită din 42 deputaŃi care să
întocmească proiectul propriu-zis.
În această perioadă, între partidul comunist din Uniunea Sovietică şi partidul comunist
din Republica Populară Chineză, au intervenit grave disensiuni.
La 22 aprilie 1964, plenara lărgită a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc
Român a adoptat DeclaraŃia cu privire la poziŃia P.M.R. în problemele mişcării comuniste şi
muncitoreşti internaŃionale, prin care comuniştii români încearcă să se emancipeze de sub
tutela sovietică. Această nouă atitudine impune şi schimbarea ConstituŃiei din 1952, care
consacra în textul ei dependenŃa României de Uniunea Sovietică .
Comisia care a definitivat proiectul la 29 iunie 1965 şi care a fost publicat în presă în
vederea dezbaterii publice, a Ńinut seama de noua atitudine. Ca urmare, se renunŃă la
menŃionarea Uniunii Sovietice în corpul ConstituŃiei şi se revine la o formă tradiŃională a
redactării ei, în care drepturile omului sunt tratate la Titlul II. Se observă o tendinŃă spre o
formulare mai liberală a dispoziŃiilor sale, dar încărcată de fraze grandilocvente .

Pasul 3.
La 21 august 1965, Marea Adunare NaŃională, exercitând şi atribuŃiile de adunare
constituantă a votat cea de a treia şi ultima constituŃie de tip socialist a României.
Această constituŃie a adus unele modificări vechilor prevederi ale constituŃiei din 1952
astfel: a schimbat denumirea statului din Republică Populară în Republică Socialistă; a
consfinŃit, în art. 3, rolul conducător al Partidului Comunist Român ca fiind „forŃa politică
conducătoare a întregii societăŃi”.
ConstituŃia din 1965 avea 121 articole sistematizate în 9 titluri: I. Republica Socialistă
România; II. Drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor; III. Organele supreme
ale puterii de stat; IV. Organele centrale ale administraŃiei de stat; V. Organele locale ale
puterii şi administraŃiei de stat; VI. Organele judecătoreşti; VII. Organele procuraturii; VIII.
Însemnele R.S.R.; IX. DispoziŃii finale.

Pasul 4.
După adoptare ConstituŃia din 1965 a suferit unele modificări.
Prima modificare a avut loc prin Legea nr. 1/1968 pentru modificarea unor articole din
ConstituŃia Republicii Române. Principala modificare o constituie reorganizarea
administrativă a teritoriului prin reîmpărŃirea Ńării în judeŃe (art. 15), înlocuindu-se regiunile şi
raioanele care copiaseră sistemul sovietic, dar şi desfiinŃând în mod arbitrar unele judeŃe
tradiŃionale. Cu această ocazie s-a desfiinŃat şi Regiunea Mureş Autonomă Maghiară, care se
împarte în trei judeŃe, Mureş, Harghita şi Covasna .
A doua modificare a avut loc prin Legea nr. 56 din 26 decembrie 1968 pentru
modificarea unor articole din ConstituŃia Republicii Socialiste România şi se referă la
reglementarea modului de alegere a judecătorilor şi a procurorilor şefi de judeŃe.
O altă modificare importantă a ConstituŃiei a avut loc prin Legea nr. 1 din 28 martie
1974 care a creat funcŃia de Preşedinte al Republicii Socialiste România ca organ suprem al
puterii de stat, fapt care a netezit calea spre dictatură.

64
 Ceea ce în constituŃiile precedente reprezenta o dispoziŃie specială, anume modificarea
ConstituŃiei, acum devine una din prerogativele obişnuite ale Marii Adunări NaŃionale: de a
adopta şi a modifica ConstituŃia (art. 43 pct. 1). Această asimilare a constituŃiei cu legile
ordinare a făcut ca această ConstituŃie să cunoască zece modificări şi şase republicări până la
22 decembrie 1989, mai mult decât toate celelalte legi fundamentale ale României din 1866
până în 1965.

REZUMAT

În vederea reaşezării vieŃii politice, sociale şi juridice în coordonate legale, elaborarea

unei noi constituŃii fiind imposibilă, s-a recurs la elaborarea şi adoptarea unor acte cu caracter
constituŃional şi anume: 1) Decretul constituŃional nr.1626 din 2 septembrie 1944 privind
“Fixarea drepturilor românilor în cadrul ConstituŃiei din 29 martie 1866 şi cu modificările
ConstituŃiunii din 29 martie 1923”; 2) Legea pentru Statutul NaŃionalităŃilor Minoritare; 3)
Legea nr.187 din 23 martie 1945 privind înfăptuirea reformei agrare; 4) Decretul nr.2218 din
15 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative; 5) Legea nr.560 din 15 iulie 1946 privind
alegerile pentru Adunarea DeputaŃilor; 6) Legea nr.363 din 30 decembrie 1947 privind
constituirea Statului Român în Republică Populară Română. Din punct de vedere istoric, prin
acest act normativ, dar mai ales politic a început în mod efectiv instaurarea regimului socialist
în Ńara noastră.
Proiectul de constituŃie elaborat de către Consiliul Frontului DemocraŃiei Populare a
fost supus Marii Adunări NaŃionale la 8 aprilie 1948, iar la 13 aprilie 1948 a fost aprobat,
devenind astfel prima constituŃie de tip socialist a României.
În condiŃiile sporirii rolului statului, pe de o parte, şi a dictaturii politice a Partidului
Comunist Român, pe de altă parte, ConstituŃia din 1948 a fost înlocuită cu o alta, care să
reflecte ascendenŃa rolului statului şi a partidului unic în viaŃa politico-socială a Ńării.
Proiectul de constituŃie elaborat la 19 iulie 1952 a fost supus dezbaterii Marii Adunări
NaŃionale şi în 24 septembrie 1952 a fost adoptat de către aceasta.
Extinderea proprietăŃii de stat asupra mijloacelor de producŃie, cooperativizarea
intensivă şi forŃată în agricultură, lichidarea categoriei sociale înstărite a satelor (chiaburii) au
condus la o serie de mutaŃii în ce priveşte conducerea politică şi reflectarea lor într-o nouă
constituŃie.
La 21 august 1965 Marea Adunare NaŃională, exercitând şi atribuŃiile de adunare
constituantă, a votat cea de a treia şi ultima constituŃie de tip socialist a României care a
consfinŃit, în art.3, rolul conducător al Partidului Comunist Român ca fiind “forŃa politică
conducătoare a întregii societăŃi”.

CONCLUZII

În vederea reaşezării vieŃii politice, sociale şi juridice în coordonate legale, în perioada

1944-1948, elaborarea unei noi constituŃii fiind imposibilă, s-a recurs la elaborarea şi
adoptarea unor acte cu caracter constituŃional.
După abolirea monarhiei şi proclamarea republicii populare, în România au fost
adoptate ConstituŃiile din 1948, 1952 şi 1965 care au consacrat principiul naŃionalizării
exproprierii, dictaturii politice a Partidului Comunist Român şi limitarea drepturilor şi
libertăŃilor fundamentale a cetăŃenilor.

65
 TESTE DE AUTOCONTROL

1. EnunŃaŃi actele cu caracter constituŃional adoptate în perioada 1944-1948.

2. PrecizaŃi actul normativ prin care, din punct de vedere istoric, dar mai ales politic a
început în mod efectiv instaurarea regimului socialist în Ńara noastră.
3. Care sunt constituŃiile adoptate în perioada 1948-1991?

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE

1. Eleodor Focşăneanu, Istoria constituŃională a României, Editura Humanitas, Bucureşti,

1998.
2. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2002.
3. Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2006.

66
Modulul VII
REGIMUL CONSTITUłIONAL DIN ROMÂNIA
DUPĂ REVOLUłIA DIN DECEMBRIE 1989
LecŃia 1. Acte normative tranzitorii cu caracter constituŃional
LecŃia 2. ConstituŃia României din 8 decembrie 1991
(2 ore de studiu)
OBIECTIVE SPECIFICE:
- Cunoaşterea sistemului constituŃional de organizare şi funcŃionare a vieŃii politice şi social-
economice;
- Analizarea actelor normative tranzitorii cu caracter constituŃional;
- Cunoaşterea schimbărilor intervenite în raportul politic din Ńara noastră.

REZULTATE AŞTEPTATE
În momentul în care va finaliza studiul, studentul va avea posibilitatea:
- să cunoască schimbările de esenŃă în ceea ce priveşte sistemul constituŃional de organizare şi
funcŃionare în Ńara noastră;
- identificarea măsurilor adoptate prin Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989;
- să analizeze conŃinutul ConstituŃiei pe baza unei concepŃii unitare.

COMPETENłE DOBÂNDITE:
- Cunoaşterea şi înŃelegerea principiilor care au stat la baza măsurilor adoptate prin Decretul-
lege nr. 2/1989;
- Interpretarea concepŃiei partidului de guvernământ în legătură cu noua organizare politică şi
constituŃională;
- Reaşezarea vieŃii politice, sociale şi juridice în coordonate legale.

LecŃia 1. Acte normative tranzitorii cu

caracter constituŃional
RevoluŃia din luna decembrie 1989, prin care regimul comunist dictatorial a fost
înlăturat, a condus la schimbări de esenŃă în ceea ce priveşte sistemul constituŃional de
organizare şi funcŃionare a vieŃii politice şi social-economice din Ńara noastră.
Încă din primele zile ale revoluŃiei s-a luat măsura dizolvării structurilor politice ale
vechiului regim, aşa cum erau ele prevăzute în ConstituŃia din 1965, care însă în lipsa unui
organ legislativ competent nu a putut fi abrogată în întregime.
Pentru evitarea unui vid legislativ generat de lipsa unei constituŃii, în perioada 22
decembrie 1989 – 21 noiembrie 1991, dată la care a fost aprobată la Parlament noua
constituŃie a României, s-a recurs la acte normative tranzitorii cu caracter constituŃional.

Pasul 1.
Prin Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 a fost înfiinŃat Consiliul Frontului
Salvării NaŃionale ca organ suprem al puterii de stat investit cu dreptul de a emite acte
normative, numirea ori revocarea primului ministru şi aprobarea membrilor guvernului,
67
numirea şi revocarea preşedintelui CurŃii Supreme de JustiŃie şi a procurorului general,
numirea comisiei de elaborare a proiectului noii constituŃii, aprobarea bugetului de stat.
Consiliul Frontului Salvării NaŃionale se compunea din 145 membri, avea un birou
executiv format din 11 membri – inclusiv preşedintele, vicepreşedinŃi şi un secretar, care
exercitau atribuŃiile Consiliului între sesiunile acestuia.
Din membrii Consiliului Frontului Salvării NaŃionale s-au format şi comisii de
specialitate cum au fost: comisiile pentru reconstrucŃie şi dezvoltare economică, pentru
agricultură, constituŃională, juridică şi pentru drepturile omului şi altele în număr total de 11.
Preşedintele Consiliului Frontului Salvării NaŃionale îndeplinea şi funcŃia de şef de
stat.
În unităŃile administrativ-teritoriale au fost înfiinŃate consiliile teritoriale ale Frontului
Salvării NaŃionale cu un număr impar de membri în funcŃie de statutul teritoriului, respectiv
comună, oraş, municipiu sau judeŃ.
Aceste consilii teritoriale răspundeau pe plan local de principalele activităŃi de ordin
economic, cultural, apărarea ordinei de drept, sănătate, învăŃământ, luând hotărâri cu votul
majorităŃii simple a membrilor.
La baza măsurilor adoptate prin Decretul-lege nr. 2/1989 au stat o serie de principii,
enunŃate în expunerea de motive a acestuia cum ar fi: instituirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ; organizarea de alegeri libere; alegerea conducătorilor politici pentru
cel mult două mandate; restructurarea economiei; libertatea cultelor; respectarea drepturilor
tuturor cetăŃenilor Ńării; eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere
economică centralizată; promovarea liberei iniŃiative şi a competenŃei în conducerea tuturor
sectoarelor economice; restructurarea agriculturii şi sprijinirea micii producŃii Ńărăneşti.
Cât priveşte administraŃia locală, ea îşi continuă activitatea în structura pe care o avea
la data adoptării decretului lege. Prin acest decret-lege, denumirea de miliŃie s-a schimbat în
poliŃie, iar organele de poliŃie şi de pompieri au fost subordonate direct Consiliului Frontului
Salvării NaŃionale şi consiliilor teritoriale ale acestuia.
Încă din primul articol al acestui act normativ s-a precizat că numele Ńării este
România, iar „forma de guvernământ este republica”. Această prevedere cu caracter
constituŃional nu poate fi emisă de o putere provizorie. Ea depăşea atât prevederile
Comunicatului din 22 decembrie 1989, care nu stabilise forma de guvernământ, cât şi obiectul
decretului-lege care avea un caracter organizatoric, în special la nivel teritorial.

Pasul 2.
O altă măsură adoptată în această perioadă, în ideea instituirii unei democraŃii reale în
România, a fost Decretul-lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind înregistrarea şi
funcŃionarea partidelor politice şi a organizaŃiilor obşteşti în România, punându-se astfel în
aplicare principiul pluralismului şi pluripartidismului politic.
Au fost stabilite şi condiŃiile în care pot lua fiinŃă partidele politice, respectiv să aibă la
data cererii de înregistrare un minim de 250 membri şi un statut-platformă. S-au reconstituit
partidele politice istorice, Partidul NaŃional-łărănesc, Partidul NaŃional-Liberal, Partidul
Social-Democrat, iar la 25 ianuarie 1990 Consiliul Frontului Salvării NaŃionale a publicat un
comunicat prin care a anunŃat că, la cererea minerilor din Valea Jiului, a hotărât să participe la
alegeri, ceea ce echivala cu transformarea sa în partid politic, încetând să mai fie un organ
reprezentativ al RevoluŃiei.
De asemenea, s-au reglementat şi unele interdicŃii privind înfiinŃarea de partide
politice referitoare la: interzicerea partidelor cu caracter fascist, interdicŃia anumitor persoane
de a putea face parte dintr-un partid politic (militarii, judecătorii, procurorii, personalul
Radioteleviziunii, funcŃionarii publici din administraŃia publică de stat).

68
 Pasul 3.
Decretul-lege nr. 81 din 10 februarie 1990 privind constituirea Consiliului
Provizoriu de Uniune NaŃională a consfinŃit participarea tuturor partidelor politice la lucrările
acestui organ cu caracter parlamentar, inclusiv a celor a minorităŃilor naŃionale.
În cele patru articole ale sale, Decretul-lege nr. 81/1990 stabileşte modificarea
alcătuirii Consiliului, el urmând a fi organizat pe baze paritare astfel: jumătate din numărul
membrilor vor fi membri ai Consiliului Frontului, iar cealaltă jumătate va fi formată din
reprezentanŃi ai partidelor, formaŃiunilor politice şi organizaŃiilor minorităŃilor naŃionale
participante la înŃelegerea din 1 februarie. Fiecare partid sau formaŃiune politică putea
desemna câte cel mult 3 reprezentanŃi.
Consiliul Provizoriu de Uniune NaŃională a lucrat ca un veritabil parlament, adoptând
multe decrete-legi, de interes naŃional.
Astfel, Consiliul Provizoriu de Uniune NaŃională a adoptat la 14 martie 1990
Decretul-lege nr. 92 privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României.
Această lege, în principal electorală, conŃine şi dispoziŃii cu caracter constituŃional,
menite să reglementeze organizarea structurilor politice şi executive până la alegerea şi
constituirea noului organ legislativ.
Primul capitol al Decretului-lege nr. 92/1990 prevede regula guvernării pe baza
sistemului democratic pluralist, precum şi principiul separaŃiei puterilor în stat.
Se prevede modul de alcătuire a Parlamentului ce urmează a fi ales, respectiv o
alcătuire bicamerală format din Camera DeputaŃilor şi Senat. De asemenea, se prevede în
Decret alegerea deputaŃilor şi senatorilor precum şi a preşedintelui prin vot universal, egal,
direct şi liber exprimat. Este introdus scrutinul de listă, fapt ce a implicat declaraŃia judeŃelor
ca circumscripŃii electorale.
În ce priveşte reprezentarea minorităŃilor naŃionale în noul parlament, se prevede, fapt
inexistent în alte state, ca în cazul în care nu întrunesc numărul de voturi pentru a avea cel
puŃin un mandat în Camera DeputaŃilor, să li se atribuie de drept un asemenea mandat.
În capitolul VI al Decretului-lege nr. 92 se prevede că parlamentul ales pe sistem
bicameral până la adoptarea noii constituŃii va funcŃiona ca organ legislativ.
Camera DeputaŃilor şi Senatul vor lucra în paralel în vederea dezbaterii şi adoptării
legilor şi în plen în calitate de Adunare Constituantă în vederea elaborării şi adoptării noii
ConstituŃii a României.
În capitolul VII se stabilesc atribuŃiile Preşedintelui României, în general restrânse,
precum şi posibilitatea suspendării şi demiterii acestuia.
Trebuie să precizăm că sistemul politic (constituŃional) creat la noi după alegerile de la
20 mai 1990, organizate în baza Decretului-lege nr. 92, se prezenta ca un sistem al cărui
fundament era nou, dar nu în totalitate, deoarece alături de noile izvoare ale dreptului au
continuat să fie în vigoare şi legi de organizare a instanŃelor judecătoreşti, legea de organizare
a procuraturii etc.

LecŃia 2. ConstituŃia României din 8 decembrie 1991

Pasul 1. Elaborarea şi adoptarea ConstituŃiei
După revoluŃia din Decembrie 1989, care a înlăturat regimul dictatorial, elaborarea şi
adoptarea ConstituŃiei României a constituit o cerinŃă imperioasă, oglindind o etapă
importantă în istoria politică a patriei noastre.
Ca urmare a alegerilor de la 20 mai 1990 a fost constituit noul Parlament al României,
într-o structură bicamerală: Camera DeputaŃilor, cuprinzând 396 de deputaŃi şi Senatul,

69
cuprinzând 119 senatori . ExistenŃa unei majorităŃi foarte largi în sprijinul partidului de
guvernământ, Frontul Salvării NaŃionale, şi a unei opoziŃii parlamentare relativ redusă, a
facilitat promovarea concepŃiei partidului de guvernământ în legătură cu noua organizare
politică şi constituŃională a Ńării. Pe parcursul perioadei de timp ce s-a scurs de la 20 mai 1990
au intervenit unele schimbări în raportul politic din Ńara noastră.

Pasul 2.
La 11 iulie 1990, a fost adoptat, în şedinŃă comună, Regulamentul Adunării
Constituante, compus din preşedinŃii, vicepreşedinŃii şi secretarii celor două camere. În
aceeaşi şedinŃă a fost aleasă Comisia de redactare a Proiectului ConstituŃiei României,
alcătuită din deputaŃi, senatori, specialişti în dreptul constituŃional şi alte discipline
socio-umane.
Comisia de redactare a Proiectului de ConstituŃie a prezentat, într-o primă etapă,
principiile şi structura pe capitole a proiectului de ConstituŃie, după care a fost redactat textul
integral al fiecărui capitol, spre a fi supus dezbaterii şi aprobării Adunării Constituante. Ca
urmare, Comisia a redactat mai întâi „Tezele pentru elaborarea proiectului ConstituŃiei”,
Adunarea Constituantă începând dezbaterea acestora la 13 februarie 1991. Dezbaterea în
Adunarea Constituantă a proiectului de ConstituŃie s-a făcut pe articole, cu respectarea
anumitor reguli.
Activitatea Constituantei nu s-a desfăşurat numai în legătură cu adoptarea noii
ConstituŃii, ci, în paralel au fost adoptate peste 150 de acte normative de cele două Camere,
care au lucrat separat. Aceste acte normative au reglementat probleme esenŃiale legate de
trecerea la economia de piaŃă, edificarea statului de drept, protecŃia socială şi ratificarea a
numeroase convenŃii internaŃionale. De asemenea, în această perioadă, au fost adoptate o serie
de legi ordinare importante, cum ar fi, de pildă, legile societăŃilor comerciale, legea fondului
funciar, legea privind protecŃia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, legea
cetăŃeniei române, legea siguranŃei naŃionale, legea audiovizualului etc., care deşi cuprind
unele dispoziŃii controversate, s-au înscris totuşi în cadrul edificării noilor instituŃii ale statului
nostru democratic de drept.
Pentru realizarea misiunii sale din prima etapă, Comisia a avut libertate totală în
identificarea, alegerea şi motivarea soluŃiilor constituŃionale, în stabilirea de contacte cu
personalităŃi ale vieŃii politice, religioase, culturale, juridice etc., atât din Ńară cât şi din
străinătate. De asemenea, Comisia a lucrat sub regula discreŃiei, până la predarea către
Comitetul Adunării Constituante a principiilor şi structurii proiectului de ConstituŃie.

Pasul 3.
Dezbaterea proiectului de ConstituŃie a început în ziua de 12 septembrie 1991, textul
în întregime fiind votat în ziua de 21 noiembrie 1991. Din cei 510 membri ai Adunării
Constituante au răspuns la apelul nominal 476. Un număr de 20 deputaŃi şi 13 senatori şi-au
exprimat votul nominal prin corespondenŃă. Votul prin corespondenŃă este ilegal şi
neconstituŃional, deoarece votul trebuie exprimat în mod direct, în momentul votării,
concomitent cu al tuturor, pentru ca, pe de o parte, să fie în afară de orice îndoială libertatea
exprimării lui, iar pe de altă parte, pentru că parlamentul are dreptul să-şi schimbe opŃiunea
până în momentul votării.
ConstituŃia a fost adoptată cu 414 parlamentari „pentru” şi 95 parlamentari „contra”.
Pentru ConstituŃie au votat deci mai mult de două treimi din numărul total al membrilor
Adunării Constituante.
După adoptarea de către Adunarea Constituantă, ConstituŃia a fost supusă
referendumului naŃional spre aprobare în ziua de 8 decembrie 1991.

70
 De la data de 8 decembrie 1991, ConstituŃia din 21 august 1965 este şi rămâne în
întregime abrogată (art. 149).

Pasul 4. Referendumul organizat pentru aprobarea noii ConstituŃii

La 22 noiembrie 1991, Adunarea Constituantă a adoptat Legea nr. 67 privind
organizarea şi desfăşurarea referendumului naŃional asupra ConstituŃiei României . În legătură
cu acest referendum s-a ridicat problema oportunităŃii lui, dat fiind că Decretul-lege nr.
92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României nu prevăzuse cerinŃa
supunerii ConstituŃiei unui referendum. Cu toate acestea, din dorinŃa de a se da un surplus de
greutate politică şi juridică ConstituŃiei, a fost propusă organizarea referendumului. Legea nr.
67 din 22 noiembrie 1991, a stabilit o serie de operaŃiuni practice în legătură cu modul în care
urma să se desfăşoare referendumul. Cu prilejul dezbaterilor parlamentare, dintre problemele
cele mai importante care s-au ridicat, evocăm în primul rând pe aceea a cvorumului necesar
pentru ca noua ConstituŃie să fie considerată votată. Articolul 29 din lege prevede că „în
funcŃie de majoritatea voturilor exprimate pe întreaga Ńară, Biroul Electoral Central va
proclama rezultatul referendumului în şedinŃa comună a Adunării DeputaŃilor şi Senatului la
care vor participa Preşedintele României, Guvernul şi Preşedintele CurŃii Supreme de
JustiŃie”. Această prevedere care legaliza aprobarea ConstituŃiei de majoritatea simplă a
persoanelor care urmau să se prezinte la votare, au suscitat controverse, care au sugerat
următoarea redactare: „ConstituŃia României va fi considerată ca acceptată prin referendum
dacă va obŃine votul aprobativ a cel puŃin două treimi din numărul celor înscrişi pe listele
electorale întocmite în acest scop” . În replică la această propunere, profesorul Antonie
Iorgovan, Preşedintele Comisiei ConstituŃionale, senator independent, a învederat că nu este
necesară întrunirea unui asemenea cvorum, deoarece din punct de vedere al dreptului
comparat nu există reguli prestabilite, Constituanta dispunând de puteri depline pentru a
soluŃiona toate problemele legate de intrarea în vigoare a noii ConstituŃii. Desigur, acceptarea
amendamentului cu votul aprobativ a cel puŃin două treimi din numărul celor înscrişi pe listele
electorale ar fi fost de natură să confere o mai mare greutate politică ConstituŃiei Ńinând seama
de climatul politic controversat din România existent la acea dată.
MenŃionăm că în dezbaterile Constituantei a existat, la un moment dat, şi propunerea
ca în Anexa nr. 3 a Legii nr. 67/1991 cu privire la referendum să se prevadă expres numărul
persoanelor înscrise în listele electorale şi nu numai a celor prezentate la vot. Dacă s-ar fi
acceptat o asemenea propunere, ar fi însemnat să fi luat în calcul şi diferenŃa de un milion de
persoane care ar fi fost înscrise pe listele electorale dar nu s-ar fi prezentat la vot, ceea ce ar fi
rezultat că circa 30% din populaŃia cu drept de vot a Ńării nu a acceptat noua ConstituŃie. Fără
îndoială, nu se pot trage de aici concluzii politice, pentru că nu toate voturile exprimate
împotriva ConstituŃiei au constituit manifestări ale unui dezacord de idei cu principiile şi
instituŃiile pe care le-a consacrat. Trebuie reŃinut însă că neparticiparea la vot a unor persoane
poate fi explicată datorită condiŃiilor climatice dificile în unele regiuni ale Ńării, dar şi
dezinteresului unor cetăŃeni dezamăgiŃi de ineficienŃa măsurilor de protecŃie, nerezolvarea
unor probleme economice şi politice care au condus continuu la scăderea nivelului de trai.

Pasul 5. ConŃinutul ConstituŃiei

Noua noastră ConstituŃie reglementează, pe baza unei concepŃii unitare, ansamblul
relaŃiilor din domeniul organizării puterii de stat, cuprinzând atât norme referitoare la
autorităŃile publice şi raporturile dintre ele, cât şi norme care consacră drepturile, libertăŃile şi
îndatoririle cetăŃenilor, determinându-le poziŃia faŃă de stat.
ConstituŃia este structurată în 152 de articole care sunt grupate în şapte titluri, unele
titluri având capitole şi secŃiuni.

71
 Primul titlu, denumit Principii generale, cuprinde norme referitoare la structura
unitară a statului, la forma sa republicană de guvernământ. În articolul 1 alineat 3 al
ConstituŃiei statul român este caracterizat ca un stat de drept, democratic şi social, în care
drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, libera dezvoltare a personalităŃii umane, dreptatea şi
pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. Prin Legea de revizuire a
ConstituŃiei României nr. 429/2003, s-a introdus articolul 1 alin. 4, conform căruia „Statul se
organizează potrivit principiului separaŃiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi
judecătorească – în cadrul democraŃiei constituŃionale”. Cu privire la suveranitatea naŃională
ConstituŃia arată că aceasta aparŃine poporului român, care o exercită prin organele sale
reprezentative şi prin referendum. În legătură cu teritoriul, acesta este organizat, sub aspect
administrativ, în comune, oraşe şi judeŃe. Tot în primul titlu sunt dispoziŃii prin care se
recunoaşte şi garantează dreptul persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale la păstrarea, la
dezvoltarea şi la exprimarea identităŃii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
Sunt, de asemenea, dispoziŃii prin care este stabilită obligaŃia statului de a sprijini
întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor Ńării şi de a acŃiona pentru păstrarea,
dezvoltarea şi exprimarea identităŃii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu
respectarea legislaŃiei statului ai căror cetăŃeni sunt. Există în acest titlu dispoziŃii privitoare la
partidele politice şi sindicate, la dobândirea şi pierderea cetăŃeniei române, la relaŃiile
internaŃionale ale României, simbolurile naŃionale (drapelul României, ziua naŃională, imnul
naŃional, stema Ńării şi sigiliul statului), limba oficială a statului care este limba română şi
capitala Ńării, care este municipiul Bucureşti.
Al doilea titlu denumit Drepturile, libertăŃile şi îndatoririle fundamentale stabileşte
în capitolele I-III principiile directoare în domeniul instituirii drepturilor şi libertăŃilor
fundamentale şi garantarea lor.
În capitolul IV este reglementată instituŃia Avocatul Poporului, o instituŃie cu caracter
special, având drept scop apărarea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor.
Titlul III denumit AutorităŃile Publice, cuprinde şase capitole, şi este astfel structurat
încât să reflecte concepŃia constituantei cu privire la distribuirea competenŃelor între
principalele categorii de organe care deŃin exerciŃiul puterilor în stat şi raporturile dintre ele.
Astfel, primul capitol cuprinde normele referitoare la Parlament, organizarea, funcŃionarea şi
sarcinile acestuia. Capitolul II cuprinde norme ce reglementează instituŃia Preşedintelui
României, stabilind rolul acestuia, alegerea, competenŃa şi raporturile sale cu celelalte organe
constituŃionale. Capitolul III cuprinde norme care reglementează compoziŃia, învestitura,
incompatibilitatea şi actele Guvernului. Un capitol aparte, Capitolul IV, este consacrat
raporturilor Parlamentului cu Guvernul şi care reglementează obligaŃia Guvernului şi a
celorlalte organe ale administraŃiei publice să prezinte informaŃiile şi documentele cerute de
Camera DeputaŃilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinŃilor
acestora. De asemenea, în Capitolul IV este reglementat dreptul parlamentarilor de a pune
întrebări şi de a adresa interpelări, de a retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea
unei moŃiuni de cenzură, delegarea legislativă pentru emiterea de ordonanŃe în domenii care
nu fac obiectul legilor organice.
Capitolul V, AdministraŃia publică, reglementează administraŃia publică centrală de
specialitate şi administraŃia publică locală, iar Capitolul VI cuprinde norme referitoare la
Autoritatea judecătorească, reglementând: 1) InstanŃele judecătoreşti; 2) Ministerul Public
şi 3) Consiliul Superior al Magistraturii.
Un titlul distinct, Titlul IV, denumit Economia şi finanŃele publice, cuprinde norme
referitoare la economia de piaŃă, proprietate, sistemul financiar, bugetul public naŃional,
impozite şi taxe, Curtea de Conturi.

72
 Titlul V, Curtea ConstituŃională, reglementează controlul constituŃionalităŃii legilor.
Titlul VI – Integrarea euroatlantică, nou introdus în ConstituŃie este rezervat integrării
euroatlantice, iar titlul VII, Revizuirea ConstituŃiei, reglementează iniŃiativa revizuirii,
procedura şi limitele sale prin care se urmăreşte garanŃia fermă a respectării voinŃei poporului
exprimată prin referendum de aprobare a legii fundamentale căruia trebuie să i se supună
însuşi Parlamentul. Ultimul titlu, Titlul VIII, purtând denumirea DispoziŃii finale şi
tranzitorii cuprinde reguli referitoare la intrarea în vigoare a ConstituŃiei, conflictul temporal
de legi, instituŃiile existente şi instituŃiile viitoare.

REZUMAT

RevoluŃia din luna decembrie 1989 a condus la schimbări de esenŃă în ceea ce priveşte
sistemul constituŃional de organizare şi funcŃionare a vieŃii politice şi social economice din
Ńara noastră. Pentru evitarea unui vid legislativ generat de lipsa unei constituŃii, în perioada 22
decembrie 1989-21 noiembrie 1991, dată la care Parlamentul a aprobat noua constituŃie a
României, s-a recurs la acte normative tranzitorii cu caracter constituŃional.
Actele normative cu caracter constituŃional au fost: Decretul-lege nr.2 din 26
decembrie 1989 prin care a fost înfiinŃat Consiliul Frontului Salvării NaŃionale; Decretul-lege
nr.8 din 31 decembrie 1989 privind înregistrarea şi funcŃionarea partidelor politice şi a
organizaŃiilor obşteşti în România; Decretul-lege nr.81 din 10 februarie 1990 privind
constituirea Consiliului de Uniune NaŃională; Decretul-lege nr.92 privind alegerea
Parlamentului şi a Preşedintelui României.
Elaborarea şi adoptarea ConstituŃiei României a constituit o cerinŃă imperioasă,
oglindind o etapă importantă în istoria politică a patriei noastre.
Comisia de redactare a supus dezbaterii şi aprobării Adunării Constituante, mai întâi,
“Tezele pentru elaborarea proiectului ConstituŃiei” la 31 februarie 1991. Dezbaterea
proiectului de constituŃie a început în ziua de 12 septembrie 1991, textul în întregime fiind
votat în ziua de 21 noiembrie 1991.
După adoptarea de către Adunarea Constituantă, ConstituŃia a fost supusă
referendumului naŃional spre aprobare în ziua de 8 decembrie 1991.
ConstituŃia României este structurată în 156 de articole care sunt grupate în 8 titluri,
unele titluri având capitole şi secŃiuni.

CONCLUZII

Pentru evitarea unui vid legislativ generat de lipsa unei ConstituŃii, în perioada 22
decembrie 1989-21 noiembrie 1991 s-a recurs la acte normative tranzitorii cu caracter
constituŃional. De aceea, elaborarea şi adoptarea ConstituŃiei României a constituit o cerinŃă
imperioasă, oglindind o etapă importantă în istoria politică a patriei noastre. Adoptarea
ConstituŃiei de către Adunarea Constituantă s-a finalizat în ziua de 21 noiembrie 1991, iar la
data de 8 decembrie 1991 a fost aprobată prin referendum naŃional.

TESTE DE AUTOCONTROL

1. EnumeraŃi actele cu caracter constituŃional ce au condus la evitarea unui vid legislativ în

Ńara noastră.
2. Când a fost adoptată ConstituŃia României?
3. PrecizaŃi legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului naŃional asupra
ConstituŃiei României.

73
 RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE

1. Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Didactică şi
Pedagogică Bucureşti, 2007.
2. Dan Ciobanu şi Victor Duculescu, Drept constituŃional român, Editura Hyperion,
Bucureşti, 1993.
3. Eleodor Focşăneanu, Istoria constituŃională a României, Bucureşti, 1991.
4. Monitorul Oficial, Partea I, nr. 250 din 14 decembrie 1991.

74