Modulul VIII

ASPECTE CONSTITUłIONALE PRIVIND

FORMA DE STAT A ROMÂNIEI.
TERITORIUL ŞI POPULAłIA
LecŃia 1. ConsideraŃii generale privind formele de guvernământ
LecŃia 2. Structura de stat
LecŃia 3. Forma de guvernământ a Ńării noastre
(2 ore de studiu)
OBIECTIVE SPECIFICE:
- Cunoaşterea celor mai importante forme de guvernământ;
- Definirea structurii de stat;
- Cunoaşterea principiilor care stau la baza administraŃiei publice din unităŃile administrative-
teritoriale.

REZULTATE AŞTEPTATE
În momentul în care va finaliza studiul acestui modul, studentul va avea posibilitatea:
- să înŃeleagă modul de organizare a unui stat în funcŃie de condiŃiile specifice de constituire a
organelor centrale ale statului;
- să analizeze comparativ formele de guvernământ;
- să identifice deosebirile dintre statele unitare şi statele federative.

COMPETENłE DOBÂNDITE:
- Realizarea de referate privind problematica modulului;
- Să interpreteze evoluŃia istorică a formelor de guvernământ.

LecŃia 1. ConsideraŃii generale privind

formele de guvernământ

În sens constituŃional, prin formă de guvernământ se înŃelege modul de organizare a

unui stat în funcŃie de condiŃiile specifice de constituire a organelor centrale ale statului, în
special a organului care îndeplineşte funcŃia de şef al statului .
În decursul evoluŃiei istorice, începând cu primul tip istoric sclavagist, statele au
cunoscut mai multe forme de guvernământ. Cele mai frecvente şi, totodată, cele mai
importante forme de guvernământ pe care istoria le-a cunoscut sunt: monarhia şi republica.

Pasul 1. Monarhia
Este forma de guvernământ în cadrul căreia exercitarea atribuŃiilor de şef al statului
revin unei persoane desemnate, de regulă, pe baze ereditare .
Din definiŃie rezultă că, pentru această formă de guvernământ, caracterul ereditar al
şefului statului nu este considerat definitoriu. Potrivit unei concepŃii general încetăŃenite, o
monarhie poate fi electivă, cu condiŃia ca şeful statului să fie ales pe viaŃă. În acest sens s-a
vorbit de „monarhia electivă” a Poloniei sau a Sfântului Imperiu Roman. În łările Române,
75
până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, domnitorii au fost desemnaŃi potrivit unui sistem
electiv-ereditar, iar mai târziu au fost fie aleşi, fie numiŃi de Poarta Otomană dintre boieri sau
dintre fanarioŃi.
Monarhia, în diferitele variante, a fost cea mai veche şi cea mai răspândită formă de
guvernământ în trecut. Începând cu monarhiile despotice ale antichităŃii sclavagiste şi până la
monarhiile parlamentare actuale, diferitele forme specifice pe care statele monarhice le-au
îmbrăcat pot fi grupate în două categorii principale: monarhiile absolute şi monarhiile
constituŃionale.
Monarhia absolută este forma predominantă în statele de tip istoric sclavagist şi
feudal şi se caracterizează prin faptul că în aceste forme de guvernământ monarhul dispunea
de puteri discreŃionare . Monarhiile absolute au fost forma cea mai cunoscută de organizare a
statelor în epoca anterioară revoluŃiei franceze.
Absolutismul monarhic a fost practicat până în timpurile foarte apropiate nouă. Astfel,
la începutul secolului al XX-lea existau încă în Europa două imperii absolute: Imperiul Rus şi
Imperiul Otoman. Chiar şi în zilele noastre mai există monarhii absolutiste în câteva state din
Asia şi Africa.
Monarhia constituŃională (limitată) este o formă de guvernământ în cadrul căreia
puterile de care dispune monarhul sunt îngrădite legal de o constituŃie. Monarhia
constituŃională (limitată) apare în perioada revoluŃiilor burgheze ca o formă impusă de
burghezie pentru a pune stavilă puterii absolute a monarhului prin intermediul constituŃiei. De
aici şi denumirea de monarhie constituŃională.
Monarhia parlamentară dualistă este, de asemenea, o formă a monarhiei
constituŃionale. Ea este caracteristică perioadei de consolidare a burgheziei care urmăreşte
limitarea participării aristocraŃiei funciare la conducerea statului, fără a renunŃa definitiv la
colaborarea cu ea. În monarhia dualistă, parlamentul îşi aroga unele prerogative care îl situa
pe o poziŃie egală cu cea deŃinută de monarh. Aşa de exemplu, introducerea dublei
responsabilităŃi a miniştrilor faŃă de parlament şi rege a dus la instituirea controlului
parlamentar asupra guvernului.
Monarhia parlamentară contemporană este întâlnită astăzi în unele Ńări dezvoltate,
cum sunt Anglia, Belgia, Olanda şi Ńările scandinave . MenŃinerea instituŃiei monarhiei în
aceste Ńări se explică prin tradiŃiile istorice şi particularităŃile specifice de dezvoltare a Ńărilor
respective. Doctrina juridică europeană afirmă că monarhia are astăzi mai mult un caracter
simbolic. Faptul însă că formal, din punct de vedere legal, monarhul mai păstrează unele
prerogative importante, cum ar fi, de exemplu, dreptul de dizolvare a parlamentului, dreptul
de numiri în funcŃii superioare, dreptul de a refuza semnarea unor legi, demonstrează că el
poate interveni, în anumite cazuri, direct în rezolvarea evenimentelor politice pentru salvarea
unei crize de regim.

Pasul 2. Republica
Este acea formă de guvernământ în care atribuŃiile de şef al statului sunt îndeplinite de
un organ ales pe o perioadă de timp determinată.
Forma republicană de guvernământ este rar întâlnită în antichitate şi feudalism, în
schimb este forma de guvernământ preponderentă timpurilor moderne şi, mai ales, celor
contemporane.
În republică guvernarea se înfăptuieşte prin reprezentanŃi aleşi după proceduri
electorale. Preşedintele de republică este ales fie direct, prin vot universal, fie de către
parlament.
În general, republicile sunt fie republici parlamentare, fie republici prezidenŃiale.

76
 Republica parlamentară se caracterizează prin aceea că preşedintele republicii este
ales de parlament. Preşedintele are dreptul de a numi pe primul ministru din rândul partidului
majoritar care, la rândul său, supune parlamentului componenŃa guvernului. Guvernul aprobat
de parlament răspunde în faŃa acestuia. Rolul preşedintelui statului este, din punctul de vedere
al reglementării legale, inferior celui pe care îl deŃine parlamentul. Asemenea formă există
astăzi în Italia, Austria, Germania, Finlanda etc.
Republica prezidenŃială este acea formă de guvernământ în cadrul căreia preşedintele
are o poziŃie egală cu parlamentul. Fiind ales direct de către toŃi cetăŃenii cu drept de vot sau
de către un corp electoral, preşedintele de republică nu este subordonat parlamentului. În
republica prezidenŃială, preşedintele republicii îndeplineşte şi atribuŃiile de şef al guvernului.
El îi numeşte pe membrii guvernului, care sunt răspunzători numai în faŃa lui. Exemplu de
republică prezidenŃială sunt Statele Unite ale Americii şi mare parte a statelor Americii
Latine. În forma de guvernământ republicană funcŃia de şef de stat poate fi îndeplinită fie de
către o singură persoană, fie de către un organ colegial.
DiferenŃa dintre monarhia constituŃională şi republică, aşa după cum s-a putut observa,
este foarte mică; pe când şeful statului, în monarhia constituŃională, deŃine tronul în baza
eredităŃii, al alegerii, sau al sistemului electivo-ereditar, şeful statului într-o republică este un
preşedinte, ales totdeauna pe termen scurt, de popor.
Aceste forme „clasice” de clasificare a republicilor trebuie însă privite în raport de
specificul, de particularităŃile organizării interne a fiecărui stat, determinate ca atare prin
dispoziŃiile constituŃiei.

LecŃia 2. Structura de stat

Prin noŃiunea structurii de stat se înŃelege organizarea puterii de stat, în ansamblul ei,
în raport cu teritoriul. Structura de stat formează obiect de cercetare atât pentru dreptul
internaŃional public cât şi pentru dreptul constituŃional. Dreptul internaŃional public este
interesat de cercetarea structurii de stat îndeosebi pentru identificarea subiectelor raporturilor
de drept internaŃional. Pentru dreptul constituŃional interesul ştiinŃific constă în faptul că
teritoriul este o bază a organizării puterii, că structura de stat este organizarea puterii în raport
cu teritoriul şi că dreptul constituŃional reglementează relaŃiile sociale ce apar în procesul
instaurării, menŃinerii şi exercitării puterii . Puterea de stat poate fi organizată în mod unitar,
pe întreg teritoriul statului sau poate avea o organizare mai complexă, în funcŃie de condiŃiile
istorice concrete de constituire a statului respectiv. Aceste deosebiri stau la baza clasificării
statelor în state unitare şi în state federative.

Pasul 1. Statul unitar

Statul unitar sau simplu este acel stat care se prezintă sub forma unei formaŃiuni
statale unice. În cadrul statului unitar puterea de stat suverană – legislativă, executivă şi
judecătorească – este exercitată şi realizată pe plan suprem printr-un organ legiuitor unic, un
guvern unic, un organ suprem judecătoresc unic, fiind stabilită, de asemenea, şi o cetăŃenie
unică a statului.
Deşi statul este unitar, teritoriul său este organizat pe plan local într-un număr de
unităŃi administrative constituite într-o anumită ierarhie.
Din punct de vedere istoric, statele unitare moderne au apărut, de regulă, odată cu
apariŃia şi formarea naŃiunii (FranŃa, Italia, România). Faptul că statele unitare, în special cele
din Europa Occidentală au apărut de la început ca state unitare naŃionale, a determinat pe unii
autori să afirme că statul unitar se poate forma numai acolo unde există „ca suport o entitate

77
naŃională îndeajuns de unificată pentru ca învelişul ei juridic să fie unitar”. Unele state
unitare, însă, s-au format înainte ca popoarele de pe teritoriul statelor respective să se fi
constituit ca naŃiune. Aşa, de exemplu, statele mari din Europa Centrală şi Răsăriteană, ca
Imperiul Austro-Ungar şi Imperiul Rus, s-au constituit din motive de apărare anterior formării
naŃiunilor pe cuprinsul teritoriului lor. Procesul de formare a naŃiunii la popoarele de pe
teritoriul acestor state s-a dezvoltat în cadrul statului unitar deja constituit, care a devenit apoi,
sub raportul competenŃei naŃionale, stat multinaŃional. Lupta pentru libertate şi independenŃă
naŃională a popoarelor asuprite de către naŃiunea dominantă a constituit factorul esenŃial care a
dus la dezbinarea statelor respective, în locul lor constituindu-se state unitare naŃionale. Aşa,
de exemplu, din dezmembrarea fostului Imperiu Austro-Ungar în timpul primului război
mondial au luat naştere mai multe state unitare naŃionale: Austria, Ungaria.
Cea mai mare parte a statelor contemporane sunt state unitare.
Structura unitară a statului este concepută pe principiul centralizării, ea presupune, un
ansamblu unic de instituŃii şi puterea de control a autorităŃilor centrale asupra autorităŃilor
locale . Prin urmare, statul unitar are o singură constituŃie şi o legislaŃie uniformă, o singură
organizare administrativ-teritorială, un singur parlament, un singur şef al statului şi un guvern
unic, un singur sistem de organizare judecătorească a căror competenŃă se extinde pe întregul
teritoriu al statului.
Exercitarea puterii, din punct de vedere teoretic, presupune concentrarea acesteia la un
centru unic de decizie. Din punct de vedere practic, conducerea centralizată prezintă avantajul
că actele parlamentului şi ale guvernului se aplică unitar pe întreg teritoriul statului. De
asemenea, conducerea centralizată presupune şi dreptul de control al centrului asupra modului
în care îi sunt respectate deciziile şi posibilitatea de îndreptare a actelor care nu sunt conforme
cu ordinele autorităŃilor centrale. Într-un sistem centralizat numai organele centrale sunt
abilitate să ia măsuri legislative şi administrative pentru întreg teritoriul statului.
Centralizarea nu exclude crearea la nivel local a unui aparat funcŃionăresc care să
faciliteze raporturile centrului cu cei administraŃi.
În condiŃiile statului modern nu poate fi pusă în aplicare însă o structură statală unitară
concepută pe metode stricte de centralizare, deoarece orice structură unitară rigidă,
centralizată presupune lipsa unor verigi intermediare, parŃial autonome, între puterea centrală
şi destinatarii deciziilor luate de guvernanŃi.
ReŃinând faptul că o structură statală unitară evocă ideea de centralizare, iar
centralizarea absolută nu este posibilă, şi dacă ar fi posibilă s-ar dovedi extrem de periculoasă,
singurele corective pot fi „desconcentrarea” şi „descentralizarea”.

Pasul 2. Deconcentrarea
O putere centralizată presupune concentrarea acesteia de către un centru unic de
putere, în special de către puterea executivă . După cum am văzut însă, concentrarea puterii şi
exercitarea ei în mod centralizat, dacă ar fi posibilă s-ar dovedi extrem de periculoasă. De
aceea se recurge la deconcentrarea puterii.
Deconcentrarea constă în conferirea unor prerogative decizionale autorităŃilor publice
locale.
Prin deconcentrare, puterea centrală renunŃă la o parte din prerogativele sale în
beneficiul unor agenŃi administrativi locali, urmărind prin aceasta cu prioritate asigurarea
eficacităŃii administraŃiei. AgenŃii administrativi locali sunt, de regulă, numiŃi de autoritatea
administrativă centrală şi au o putere de decizie limitată şi exclusiv administrativă.
AutorităŃile administrative centrale exercită un control ierarhic asupra activităŃii agenŃilor
locali, având dreptul de a le aproba, suspenda, anula sau modifica actele emise, atât pentru
motive de ilegalitate, cât şi pentru motive de inoportunitate.

78
 Potrivit art. 120 din ConstituŃie, „AdministraŃia publică din unităŃile administrativ-
teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării
serviciilor publice”.
Pentru realizarea celor trei principii, enunŃate în ConstituŃie, sunt scoase din
competenŃa puterii centrale anumite probleme de interes local, ce urmează a fi soluŃionate de
autorităŃile locale, pentru că ele, este firesc, cunosc cel mai bine realităŃile politice, economice
şi sociale din unităŃile administrativ-teritoriale, precum şi măsurile corespunzătoare ce trebuie
luate pentru soluŃionarea în mod operativ şi eficient a multiplelor probleme cu care se
confruntă.

Pasul 3. Descentralizarea
Descentralizarea constă în posibilitatea recunoscută de puterea centrală colectivităŃilor
locale de a adopta acte sau decizii, în anumite domenii de activitate.
Prin descentralizare sunt scoase din competenŃa autorităŃii centrale anumite servicii
publice de interes local sau din domenii speciale de activitate şi transferate în sarcina unor
autorităŃi ale administraŃiei publice locale. Aceste autorităŃi (consilii locale şi primari)
beneficiază de o anumită independenŃă faŃă de autoritatea centrală şi acŃionează în mod
autonom. Autonomia autorităŃilor administraŃiei publice locale se bazează pe faptul că aceste
organisme sunt alese şi nu numite de puterea centrală.
Descentralizarea este, la fel ca şi centralizarea, o metodă de organizare şi conducere
statală. Ea are la bază principiul potrivit căruia cei guvernaŃi îşi cunosc mai bine interesele
decât guvernantul central şi pot gestiona cu mai multă eficienŃă resursele ce li se alocă.
Descentralizarea presupune înfiinŃarea unor subiecte de drept speciale care beneficiază de
autonomie pe plan local sau cărora li se stabileşte o competenŃă materială în anumite domenii.
Descentralizarea serviciilor publice. Descentralizarea serviciilor publice constă în
înfiinŃarea pe plan local a unor instituŃii investite prin lege cu atribuŃii de a desfăşura un
anumit serviciu public. Dar asemenea instituŃii se află sub controlul de tutelă al centrului, al
unor autorităŃi publice centrale care desfăşoară şi coordonează aceleaşi activităŃi publice, cu
acelaşi profil, la nivel central. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că unităŃile care înfăptuiesc
servicii publice în regim descentralizat beneficiază de autonomie în raporturile cu ministerele
de profil, care însă îşi păstrează dreptul de control asupra acestora.

Pasul 4. Autonomia administrativă locală

Autonomia constă în repartizarea puterii de decizie între guvern şi agenŃii locali
(consilii locale, primari) care sunt într-o anumită măsură independente de puterea centrală. Cu
alte cuvinte agenŃii locali au dreptul de a lua diferite măsuri fără a fi cenzuraŃi sau fără a cere
aprobarea guvernului.
Această relativă independenŃă a autorităŃilor administraŃiei publice locale constă în
faptul că membrii consiliilor locale şi primarii sunt aleşi prin vot universal şi nu numiŃi printr-
un act administrativ, cum sunt prefecŃii. Prerogativele conferite autorităŃilor administraŃiei
publice locale sunt limitate la o „sferă proprie de acŃiune” prevăzută de lege. Cu alte cuvinte
autonomia este stabilită pe cale legislativă şi are un caracter pur administrativ. Ca urmare,
guvernul va exercita controlul în condiŃiile fixate prin lege specială asupra autorităŃilor locale
şi actelor emise de acestea. Acest control, denumit în doctrina constituŃională „control de
tutelă” nu permite guvernului să schimbe după bunul său plac deciziile luate la nivel local.
Totuşi, autorităŃile tutelare au dreptul în anumite situaŃii să anuleze sau să suspende actele
emise de autorităŃile descentralizate în condiŃii de ilegalitate sau inoportunitate .
Principiul autonomiei administraŃiei locale cunoaşte două forme conjugate, promovate
pe temeiul legii fundamentale şi anume: a) autonomia funcŃională şi b) autonomia teritorială.

79
 Autonomia funcŃională constă în recunoaşterea posibilităŃii anumitor servicii publice
de a se bucura de o autonomie permanentă în domeniul lor de activitate . Această autonomie
funcŃională prezintă cel puŃin două inconveniente: 1) ea nu este aplicabilă în toate domeniile;
2) nu se află în atenŃia partidelor politice.
Autonomia teritorială constă în recunoaşterea unei anumite autonomii colectivităŃilor
locale, care, pe temeiul autonomiei şi în condiŃiile legii, se autoadministrează.
În doctrina constituŃională occidentală se consideră că autonomia locală este una dintre
cele mai eficiente forme de autogestiune administrativă . Tot doctrina constituŃională, însă,
recunoaşte şi unele neajunsuri ale acestui principiu şi anume: autonomia poate avea ca urmare
săvârşirea unor abuzuri grave de către funcŃionarii cărora li s-au încredinŃat conducerea
administrativă pe plan local şi care nu pot fi controlaŃi temeinic de la centru; autonomia poate
fi, pe de altă parte, o sursă de conflicte economice, sociale, religioase, culturale între unităŃile
cărora li s-a acordat autonomia. Cel mai grav însă este tendinŃa unor unităŃi administrativ-
teritoriale autonome de a se desprinde de statul unitar pe motive etnice. Atât în teoria şi
practica politică, cât şi în dreptul internaŃional este acceptată susŃinerea că autonomia locală
nu se acordă pe baze etnice. Autonomia este legată de un component al teritoriului unui stat,
se recunoaşte de către un stat dar nu unor segmente etnice ale populaŃiei, ci tuturor locuitorilor
cuprinşi într-o unitate administrativ-teritorială. Trebuie subliniat că autonomia unei unităŃi
administrativ-teritoriale nu se opune alteia, după cum nu poate fi mai largă decât alta, că
autonomia presupune supravegherea exercitată de guvernul central, în condiŃiile stabilite prin
lege specială asupra autorităŃilor administraŃiei publice locale.

Pasul 5. Statul federativ sau compus

Statul federat sau compus este o formaŃiune statală alcătuită din mai multe state
membre, în care acestea îşi transferă o parte a atribuŃiilor puterii lor de stat asupra statului
federativ, păstrându-şi o anumită independentă şi care sunt unite între ele prin raporturi de
drept intern. În statul federativ există câte un rând de organe de vârf ale federaŃiei, ce au
competenŃă, în limitele precizate prin ConstituŃie, asupra întregului teritoriu şi asupra întregii
populaŃii din federaŃie, precum şi câte un rând de organe de vârf ale fiecărui stat membru al
federaŃiei, care îşi exercită competenŃa în raport de teritoriul şi populaŃia sa. Persoanele de pe
teritoriul federaŃiei au o dublă cetăŃenie: cetăŃenia statului federativ şi cetăŃenia statului
membru al federaŃiei.
Statul federativ este subiect distinct de drept internaŃional, în timp ce statele federate
se află în relaŃii de complementarietate cu statul federativ. Fiecare stat federat are o ordine
constituŃională proprie, consacrată în constituŃia sa. Sub rezerva respectării constituŃiei
statului federativ, fiecare stat federat are o legislaŃie proprie, emanând de la organele sale cu
competenŃă normativă, are organe proprii legiuitoare, administrative şi de justiŃie.
Statul federat este subiect de drept constituŃional şi poate fi în anumite limite subiect
de drept internaŃional, iar teritoriul său constituie o entitate în cadrul teritoriului statului
federativ. În condiŃiile stabilite de constituŃia statului federativ, statul federat participă la
constituirea principalelor organe federative, la stabilirea ordinei constituŃionale federative şi a
legislaŃiei comune.
Forma de stat federativă este întâlnită la mai multe state. Aşa, spre exemplu, în
continentul american au structură federativă Statele Unite, Canada, Brazilia, Argentina,
Venezuela, Mexic etc. iar în Europa sunt state federative Germania, Rusia, ElveŃia,
Jugoslavia, iar în Asia şi Oceania, India, Australia.

80
 LecŃia 3. Forma de guvernământ a Ńării noastre
Exprimând tendinŃele ce au loc în structura social-politică a societăŃii noastre după
RevoluŃia din decembrie 1989, ConstituŃia a statuat, în articolul 1, că forma de guvernământ a
statului român este republica.

Pasul 1.
Ideea instaurării unei forme de stat republicane s-a afirmat în Ńara noastră de la
jumătatea secolului trecut, fiind formulată de unele cercuri revoluŃionare din 1848. În a doua
jumătate a secolului trecut a apărut o impresionantă literatură antimonarhică, mai ales după
instaurarea la tron a dinastiei de Hohenzollern în 1866 care a avut un adânc răsunet în mase.
ÎnsufleŃite de cuvântul înflăcărat al unor gânditori înaintaşi ca Simion BărnuŃiu, Bogdan-
Petriceicu Haşdeu, Constantin C. Bacalbaşa, Al. Gh. Radovici, Alexandru VlahuŃă,
Constantin Mille, George Pann, N.D. Cocea, Tudor Arghezi şi mulŃi alŃii, ideea republicană s-
a răspândit în sfere din ce în ce mai largi.
După al doilea mondial au apărut statele socialiste care, în majoritatea lor purtau
denumirea de republică populară. Pe măsura dezvoltării socialiste, ele şi-au schimbat
denumirea în republică socialistă.
Înlăturarea monarhiei şi instaurarea formei de stat republicane a fost posibilă în
condiŃiile create de insurecŃia armată, răsturnarea dictaturii militare şi cucerirea puterii prin
forŃă de către partidul comunist. În aceste condiŃii istorice a fost înlocuită monarhia, la 30
decembrie 1947, şi proclamată Republica Populară Română ca formă de guvernământ a
statului socialist român.
După trecerea a peste patru decenii de dictatură comunistă, RevoluŃia din decembrie
1989 a proclamat statul democratic de drept, care are la bază principiul separaŃiei puterilor.

Pasul 2. România, stat naŃional, unitar şi indivizibil

Reglementând forma structurii de stat, ConstituŃia Ńării noastre (art. 1) prevede că
România este un stat naŃional, unitar şi indivizibil, ceea ce înseamnă că pe teritoriul României
conducerea de stat se înfăptuieşte prin intermediul unui singur organ legiuitor, un guvern şi un
organ suprem judecătoresc, că membrii societăŃii au o singură cetăŃenie, iar teritoriul este
organizat într-un sistem unic de unităŃi administrativ-teritoriale (judeŃe, oraşe şi comune).
Procesul de formare a statului naŃional unitar român a început cu dublă alegere a lui
Al.I. Cuza, în 1859, ca domn al Moldovei şi al łării Româneşti, când a luat naştere uniunea
reală a celor două Ńări române. În 1862, creându-se organe supreme unice pentru ambele state,
uniunea reală a fost transformată în stat unitar.
Constituirea unei formaŃiuni statale ca stat unitar depinde de condiŃiile istorice
concrete, de factorii specifici locali, în rândul cărora o însemnătate deosebită o are ponderea
în structura populaŃiei şi aşezarea geografică a populaŃiei de altă naŃionalitate, dar, mai ales,
depinde de profunzimea democratismului acelui stat, de modul în care el se preocupă şi
rezolvă problema naŃionalităŃilor conlocuitoare.
ExistenŃa problemei naŃionalităŃilor în diferite state este rezultatul dezvoltării istorice;
această problemă a apărut o dată cu formarea statelor naŃionale independente şi este
determinată de existenŃa în cadrul statelor naŃionale a unor populaŃii, mai mult sau mai puŃin
numeroase, de altă naŃionalitate.
Visul de secole al tuturor românilor de a se constitui într-un singur stat s-a realizat
odată cu unirea Moldovei şi Munteniei şi, apoi, a Transilvaniei la 1918, prin hotărârea Marii
Adunări de la Alba Iulia. Acest lucru a însemnat pasul hotărâtor spre consolidarea unităŃii
statului nostru, a suveranităŃii sale.

81
 Structura de stat unitară naŃională a României a fost consacrată în ConstituŃia din
1923, în cuprinsul căreia (art. 1) se spune că România „este un stat naŃional şi indivizibil”.
În ceea ce priveşte caracterul indivizibil al statului român, caracter exprimat încă de
ConstituŃia din 1866, acesta priveşte toate cele trei elemente constitutive ale statului şi anume:
teritoriu, populaŃie şi suveranitate.
Statul unitar român este rezultatul unui îndelungat proces istoric, constituind
încununarea luptei seculare duse de cele mai înaintate forŃe ale poporului român, de cărturarii
şi marii gânditori ai neamului.
Întreaga organizare statală este stabilită prin ConstituŃie, iar forma unitară corespunde
conŃinutului statului precum şi compoziŃiei naŃionale a poporului român.
Pe teritoriul Ńării noastre, alături de români s-au aşezat şi maghiari, evrei, Ńigani,
germani, bulgari şi, într-un număr mai mic, oameni de alte naŃionalităŃi care se bucură de
drepturi egale .

REZUMAT

În decursul evoluŃiei istorice statele au cunoscut mai multe forme de guvernământ.

Cele mai frecvente şi, totodată, cele mai importante forme de guvernământ pe care istoria le-a
cunoscut sunt: monarhia şi republica.
Monarhia este forma de guvernământ în cadrul căreia exercitarea atribuŃiilor de şef al
statului revin unei persoane desemnate, de regulă, pe baze ereditare. Diferitele forme specifice
pe care statele le-au îmbrăcat pot fi grupate în două categorii principale: monarhiile absolute
şi monarhiile constituŃionale.
Monarhiile absolute se caracterizează prin faptul că în aceste forme de guvernământ
monarhul dispunea de puteri discreŃionare.
Monarhiile constituŃionale sunt forme de guvernământ în cadrul cărora puterile de care
dispune monarhul sunt îngrădite de o constituŃie.
Republica este acea formă de guvernământ în care atribuŃiile de şef al statului sunt
îndeplinite de un organ ales pe o perioadă determinată. Republicile sunt fie republici
parlamentare, fie republici prezidenŃiale. Republica parlamentară se caracterizează prin aceea
că preşedintele republicii este ales de parlament. Republica prezidenŃială este acea formă de
guvernământ în cadrul căreia preşedintele are o poziŃie egală cu parlamentul.
• Prin noŃiunea structurii de stat se înŃelege organizarea puterii de stat, în ansamblul
ei, în raport cu teritoriul. Puterea de stat poate fi organizată în mod unitar sau poate avea o
organizare mult mai complexă. În raport de aceste deosebiri, statele sunt clasificate în state
unitare şi state federative.
• Statul unitar este acel stat care se organizează sub forma unei organizări statale
unice-legislativă, executivă şi judecătorească.
• Statul federativ este o formaŃiune statală alcătuită din mai mult state membre, în
care acestea îşi transferă o parte a atribuŃiilor puterii de stat asupra statului federat păstrându-
şi o anumită independenŃă şi care sunt unite între ele prin raporturi de drept intern. Statul
federativ este subiect distinct de drept internaŃional în timp ce statele federate se află în relaŃii
de complementaritate cu statul federativ.
• Forma de guvernământ a Ńării noastre este republica.
• Reglementând forma structurii de stat, ConstituŃia Ńării noastre (art.1) prevede că
România este un stat naŃional, unitar şi indivizibil, ceea ce înseamnă că pe teritoriul României
conducerea de stat se înfăptuieşte prin intermediul unui singur organ legiuitor, un guvern şi un
organ judecătoresc, că membrii societăŃii au o singură cetăŃenie, iar teritoriul este organizat
într-un sistem unic de unităŃi administrativ-teritoriale (judeŃe, oraşe, comune).
82
 CONCLUZII

Cele mai frecvente şi, totodată, cele mai importante forme de guvernământ pe care
istoria le-a cunoscut sunt: monarhia şi republica.
Monarhia este forma de guvernământ în cadrul căreia exercitarea atribuŃiilor de şef al
statelor revin unei persoane desemnate, de regulă, pe baze ereditare, în timp ce republica este
acea formă de guvernământ în care atribuŃiile de şef al statului sunt îndeplinite de un organ
ales pe o perioadă determinată.
În raport de organizare a puterii de stat, statele, în ansamblul lor, sunt clasificate în
state unitare şi state federative.

TESTE DE AUTOCONTROL

1. DefiniŃi formele clasice de guvernământ.

2. Care sunt monarhiile constituŃionale?
3. DefiniŃi structura de stat.
4. Ce este statul federativ sau compus?

TESTE DE AUTOCONTROL

1. Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, vol.I, Bucureşti, 1934.

2. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2002.
3. Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2006z.

83
Modulul IX
TERITORIUL ROMÂNIEI. ORGANIZAREA
ADMINISTRATIVĂ A TERITORIULUI
LecŃia 1. NoŃiunea de teritoriu şi natura lui juridică
LecŃia 2. Organizarea administrativă a teritoriului
(3 ore de studiu)
OBIECTIVE SPECIFICE:
- Cunoaşterea, înŃelegerea şi utilizarea conceptului de teritoriu;
- Analizarea teoriilor privind natura juridică a teritoriului;
- Cunoaşterea legislaŃiei în domeniu.

REZULTATE AŞTEPTATE:
- Explicarea şi interpretarea concepŃiilor asupra naturii juridice a teritoriilor;
- ÎnŃelegerea oportunităŃii organizării administrative a teritoriului în raport cu transformările
social-economice şi politice.

COMPETENłE DOBÂNDITE:
- Să analizeze teoriile formulate cu privire la natura juridică a teritoriului;
- Cunoaşterea actelor normative care reglementează organizarea administrativă a teritoriului;
- Să înŃeleagă criteriile care stau la baza organizării unităŃilor administrativ-teritoriale din
România.

LecŃia 1. NoŃiunea de teritoriu şi natura lui juridică

Pasul 1. Aspecte generale

Teritoriul este o condiŃie naturală a existenŃei statului. Unul din aspectele sub care
teritoriul îşi găseşte reflectare în ştiinŃa dreptului constituŃional îl constituie organizarea sa
administrativă. Teritoriul, alături de populaŃie, se constituie în raport cu puterea de stat, atât
ca factori determinanŃi cât şi ca factori de condiŃionare.
Între aceste trei elemente există o strânsă interdependenŃă.
Teritoriul constituie cadrul geografic în limitele căruia poporul îşi exercită puterea prin
organele sale reprezentative şi prin referendum.
Prin teritoriul statului se înŃelege partea din globul pământesc, cuprinzând solul,
subsolul, apele şi coloana aeriană de deasupra solului şi apelor, înălŃimea minimă de zbor a
sateliŃilor, asupra căreia statul îşi exercită suveranitatea.

Pasul 2.
Cu privire la natura juridică a teritoriului, atât în orânduirea feudală, cât şi în cea
capitalistă, s-au conturat diverse concepŃii.
O primă concepŃie asupra naturii juridice a teritoriului, apărută în orânduirea feudală, a
fost cea care a considerat teritoriul o proprietate de drept privat a suveranului, ceea ce ducea la
consecinŃa împărŃirii teritoriului între descendenŃii suveranului, la moartea acestuia. Teoriile

84
feudale cu privire la natura juridică a teritoriului, denumite teorii patrimoniale confundau
suveranitatea asupra teritoriului cu proprietatea asupra pământului.
Mai târziu, în special în scopul de a evita pericolul fărâmiŃării teritoriului între
moştenitorii suveranului, a fost admisă ideea că acest teritoriu nu este proprietatea privată a
monarhului, ci aparŃine coroanei care personifică instituŃia monarhică sau statul.
Victoria revoluŃiilor burgheze a determinat şi reconsiderarea concepŃiilor feudale
asupra naturii juridice a teritoriului.
O concepŃie care a luat naştere în prima jumătate a secolului XIX-lea a fost aşa numita
teorie a teritoriului-obiect. Potrivit acestei concepŃii raportul dintre stat şi teritoriu nu ar
putea fi considerat ca un imperium, adică un drept de a comanda, căci suveranitatea fiind o
autoritate nu se poate exercita decât asupra persoanelor . Or, dreptul statului asupra teritoriului
are ca obiect un lucru, ceea ce înseamnă că teritoriul este un obiect al unui drept real de
suveranitate.
Trebuie precizat însă că deşi dreptul statului asupra teritoriului era considerat un drept
real, el nu era asimilat pur şi simplu cu dreptul de proprietate, statul neavând asupra
teritoriului toate prerogativele pe care în mod obişnuit le are un proprietar faŃă de bunul său, ci
doar anumite drepturi limitate. Teoria „teritoriului-obiect” era tributară unei concepŃii
civiliste, patrimonialiste cu privire la teritoriu.
O altă concepŃie asupra naturii juridice a teritoriului a fost teoria teritoriului-subiect,
în care teritoriul nu mai este privit ca un obiect asupra căruia statul îşi exercită anumite
drepturi reale, ci ca un element constitutiv al personalităŃii juridice a statului, alături de
populaŃie şi de puterea publică.
O teorie formulată mai recent în literatura juridică este teoria teritoriului-limită.
Această teorie pleacă de la ideea că teritoriul statului nu este nici un drept real al statului, nici
o parte componentă a personalităŃii acestuia, ci pur şi simplu este un cadru în limitele căruia
statul îşi exercită puterea de a comanda voinŃele individuale. Statul nu exercită un drept de
proprietate asupra teritoriului, ci numai o putere de a comanda asupra persoanelor ce locuiesc
în interiorul frontierelor lui.
O concepŃie apropiată de teoria teritoriului-limită este teoria competenŃei. Această
teorie, în varianta şcolii normativiste (H. Kelsen), susŃine că teritoriul statului nu ar fi decât
cadrul spaŃial, determinat de ordinea juridică internaŃională, în care ordinea juridică naŃională
este autorizată să se aplice. Potrivit părerii lui Kelsen, teritoriul nu constituie decât o
„expresie figurată”, deoarece statul poate să-şi exercite „competenŃa” şi asupra teritoriului
altor state.
Toate aceste concepŃii cu privire la natura juridică a teritoriului nu Ńin seama de faptul
că exercitarea puterii statului trebuie să aibă ca scop exclusiv înfăptuirea voinŃei poporului pe
teritoriul respectiv.
Încă din cele mai vechi timpuri, teritoriul a fost o sursă principală de bunuri materiale
pentru oameni. O dată cu destrămarea comunei primitive şi apariŃia statului, organizarea
oamenilor nu s-a făcut după rudenie, ci în funcŃie de legăturile create între ei de comunitatea
domiciliului.
Rolul teritoriului a devenit şi mai important o dată cu apariŃia naŃiunilor. Rezultat al
traiului în comun de-a lungul mai multor generaŃii pe acelaşi teritoriu al unor grupuri umane,
naŃiunea este strâns legată prin întreaga ei existenŃă de pământul pe care s-a plămădit. De
aceea, orice încălcare a teritoriului unei naŃiuni echivalează cu un atac asupra naŃiunii însăşi.

Pasul 3.
ConstituŃia României proclamă în art. 3 alin.1 că teritoriul statului român este
inalienabil. Acest principiu constituŃional trebuie conjugat cu cel formulat la art. 2 al legii

85
fundamentale, potrivit căruia „poporul îşi exercită puterea prin organele sale reprezentative”
şi că „suveranitatea naŃională aparŃine poporului”.
Integritatea teritoriului, consacrată limpede în aşezământul fundamental al statului
nostru, este un corolar al suveranităŃii teritoriale a statului, care implică obligaŃia pentru
celelalte state de a nu-i aduce atingere. Orice modificare a teritoriului făcută prin ignorarea
voinŃei poporului aduce atingere suveranităŃii acestuia, constituind încălcarea flagrantă a
normelor şi principiilor dreptului internaŃional.

LecŃia 2. Organizarea administrativă a teritoriului

Pasul 1. Scurt istoric
La început, când statul în formele sale embrionare avea o competenŃă teritorială redusă
la o cetate sau la o feudă de mică întindere, organizarea administrativ-teritorială nu era
necesară.
În orânduirea feudală organizarea administrativ-teritorială era înfăptuită în scopul
apărării intereselor feudalilor, a privilegiilor lor personale şi a legăturilor de familie. UnităŃile
administrativ-teritoriale erau formate din teritorii unite pe baza legăturilor personale şi a
raporturilor de suveranitate şi vasalitate. GraniŃele acestor unităŃi se schimbau foarte des şi în
cele mai multe cazuri numai oraşele puteau constitui unităŃi administrativ-teritoriale în timp
ce satele formau, în limitele unui domeniu feudal, sfera teritorială a administraŃiei personale a
feudalului respectiv. Din timpul lui Alexandru cel Bun şi al lui Mircea cel Bătrân sunt
cunoscute în Moldova şi Muntenia unităŃi administrativ-teritoriale, ca: judeŃul sau Ńinutul,
oraşul sau târgul şi comuna care au fost create de domnitori în scopuri financiare, juridice sau
militare.
Reforma administrativă înfăptuită sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza în anul 1864 a
constituit un progres pentru acel timp, deoarece crea condiŃii pentru acordarea unei autonomii
mai largi unităŃilor administrative locale.
Dezvoltarea capitalismului în România în ultimele decenii ale secolului trecut şi
primele decenii ale secolului XXI a dus la numeroase modificări ale legii administrative.
Astfel, legilor din 1864 – legea comunală şi legea pentru înfiinŃarea consiliilor judeŃene –
li s-au adus 25 de modificări. În urma schimbărilor teritoriale survenite după primul război
mondial, ca rezultat al întregirii statului naŃional unitar român, împărŃirea administrativ-
teritorială stabilită în 1864 a fost extinsă şi în provinciile alipite prin legea pentru modificarea
administrativă din 24 iunie 1925, căreia i-a urmat legea administrativă din 1929. Aceste două
legi menŃin ca unităŃi administrativ-teritoriale: judeŃul, plasa, comunele rurale şi urbane.
Prin Decretul-lege pentru organizarea administrativă din 14 august 1938 s-a introdus o
nouă unitate administrativ-teritorială: Ńinutul. Prin înfiinŃarea Ńinuturilor, care cuprindeau
fiecare mai multe judeŃe, întreaga administraŃie pe plan local era asigurată de funcŃionari
numiŃi de rege şi de ministrul de interne. În fruntea judeŃelor erau numiŃi rezidenŃi regali.
Prin Legea nr. 577 din 21 noiembrie 1940, Ńinuturile au fost desfiinŃate, revenindu-se
la vechea împărŃire administrativ-teritorială în: judeŃe, plăşi şi comune. Această organizare a
rămas în vigoare până la reforma administrativă din 1950, când prin Legea nr. 5 din 6
septembrie 1950 au fost stabilite ca unităŃi administrativ-teritoriale: regiunea, raionul, oraşul
şi comuna.
Această organizare administrativ-teritorială s-a considerat a fi un cadru depăşit în
raport cu transformările social-economice şi politice ce s-au produs şi la 16 februarie 1968 a
fost adoptată Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului României. Potrivit
acestei legi, unităŃile administrativ-teritoriale sunt: judeŃul, oraşul şi comuna.

86
 Pasul 2. UnităŃile administrativ-teritoriale din România
În articolul 3 alin. 3 ConstituŃia stabileşte că teritoriul este organizat sub aspect
administrativ în comune, oraşe şi judeŃe şi că, în condiŃiile legii unele oraşe sunt declarate
municipii .
Prin organizarea administrativă a teritoriului se înŃelege delimitarea acestuia în unităŃi
administrativ-teritoriale în scopul unei mai eficiente conduceri de stat şi aplicării principiilor
autonomiei locale şi a descentralizării politice.
JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială alcătuită din oraşe şi comune şi are rolul
de verigă intermediară în cadrul organizării administrative a teritoriului. Organele de stat din
judeŃe au legături directe cu organele centrale de stat. Delimitarea celor 41 de judeŃe s-a făcut
astfel încât fiecare din acestea să fie echilibrate ca suprafaŃă, număr aproximativ egal de
locuitori şi potenŃial economic. SuprafaŃa medie a unui judeŃ este de aproape 6.100 km2, iar
numărul mediu al locuitorilor de peste 450.000. Au fost constituite însă şi judeŃe care au o
suprafaŃă şi un număr de locuitori diferite de proporŃiile medii, în funcŃie de condiŃiile
naturale, de starea căilor de comunicaŃii şi de legăturile dintre localităŃi.
În funcŃie de importanŃa economică, socială şi politică şi de perspectivele de
dezvoltare au fost stabilite oraşele reşedinŃă de judeŃ în care îşi au sediul autorităŃile publice
judeŃene.
În stabilirea oraşului reşedinŃă de judeŃ s-a urmărit, în general, ca acestea să ocupe o
poziŃie geografică cât mai centrală pentru a asigura legături rapide cu toate localităŃile din
cuprinsul judeŃului.
Oraşul constituie un centru politico-administrativ dezvoltat, cu un potenŃial economic,
social-cultural şi edilitar gospodăresc mai ridicat. Oraşele care au un număr mai mare de
locuitori, un nivel de dezvoltare economică, social-politică şi cultural-ştiinŃifică şi o bogată
tradiŃie istorică au fost declarate municipii.
Municipiul Bucureşti este asimilat, sub aspectul regimului juridic, cu judeŃul. Fiind
capitala Ńării, Municipiul Bucureşti are o organizare proprie, distinctă; este organizat pe şase
sectoare. Fiecare sector are un organism propriu care se subordonează organelor de stat ale
municipiului, iar acestea se subordonează organelor centrale de stat.

Comuna reprezintă unitatea administrativ-teritorială alcătuită din unul sau mai multe
sate, în funcŃie de condiŃiile economice, social-culturale, geografice, demografice, de interese
şi tradiŃii. Satele în care îşi au sediile organele de conducere ale comunei sunt sate de
reşedinŃă.
Potrivit Legii nr. 2/1968, oraşele şi comunele care datorită condiŃiilor climaterice,
hidrografice sau aşezării lor prezintă importanŃă pentru ocrotirea sănătăŃii şi asigurarea
odihnei cetăŃenilor, sunt organizate ca staŃiuni balneo-climaterice. StaŃiunile balneo-
climaterice nu constituie unităŃi administrativ-teritoriale distincte de cele prezentate mai sus.
Satele şi cătunele. Legea administraŃiei publice locale (Legea nr. 215/2001)
modificată şi republicată stabileşte posibilitatea formării comunelor din unul sau mai multe
sate şi cătune.

REZUMAT

Teritoriul este o condiŃie naturală a existenŃei statului. Teritoriul, alături de populaŃie,

se constituie în raport cu puterea de stat, atât ca factori determinanŃi cât şi ca factori de
condiŃionare.

87
 Prin teritoriul statului se înŃelege partea din globul pământesc, cuprinzând solul, apele
şi coloana aeriană de deasupra solului şi apelor, înălŃimea minimă de zbor a sateliŃilor asupra
cărora statul îşi exercită suveranitatea.
Cu privire la natura juridică a teritoriului s-au conturat diverse concepŃii. O concepŃie
care a luat naştere în prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost teoria teritoriului obiect. O
altă concepŃie asupra naturii juridice a teritoriului a fost teoria teritoriului subiect. O teorie
formulată mai recent este teoria teritoriului limită. O concepŃie apropriată de teoria teritoriului
limită este teoria competenŃei.
Toate concepŃiile formulate cu privire la natura juridică a teritoriului, arătate mai sus,
nu Ńin seama de faptul că exercitarea puterii statului trebuie să aibă ca scop exclusiv
înfăptuirea voinŃei poporului pe teritoriul respectiv.
ConstituŃia României proclamă în art.3 alin.1 că teritoriul statului român este
inalienabil.
Din timpul lui Alexandru cel Bun şi a lui Mircea cel Bătrân sunt cunoscute în
Moldova şi Muntenia unităŃi administrativ-teritoriale ca: judeŃul sau Ńinutul, oraşul sau târgul
şi comuna care au fost create de domnitori în scopuri financiare, juridice sau militare.
Reforma administrativă înfăptuită sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza în anul 1864 a
constituit un progres pentru acel timp, deoarece creează condiŃii pentru acordarea unei
autonomii mai largi unităŃilor administrative locale.
În urma întregirii statului naŃional unitar român, împărŃirea administrativ-teritorială
stabilită în 1864 a fost extinsă şi în provinciile alipite prin legea pentru modificarea
administrativă din 24 iunie 1925, căreia i-a urmat legea administrativă din 1929.
Prin Decretul-lege pentru organizarea administrativă din 14 august 1938 s-a introdus o
nouă unitate administrativ-teritorială: Ńinutul. łinuturile au fost desfiinŃate la 21 noiembrie
1940, revenindu-se la vechea împărŃire administrativ-teritorială în: judeŃe, plăşi şi comune.
Această organizare a rămas în vigoare până la reforma administrativă din 1950, când prin
Legea nr.5 au fost stabilite ca unităŃi administrativ-teritoriale: regiunea, raionul, oraşul şi
comuna.
Această organizare administrativ-teritorială a fost în vigoare până la 16 februarie 1968
când a fost adoptată Legea nr.2 privind organizarea administrativă a teritoriului României.
Potrivit acestei legi, unităŃile administrativ-teritoriale sunt: judeŃul, oraşul şi comuna.
JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială alcătuită din oraşe şi comune şi are rolul
de verigă intermediară în cadrul organizării administrative a teritoriului.
Oraşul constituie un centru politico-administrativ dezvoltat, cu un potenŃial economic,
social-cultural şi edilitar gospodăresc mai ridicat. Oraşele care au un număr mai mare de
locuitori, un nivel de dezvoltare economică, social politică şi cultural ştiinŃifică şi o bogată
tradiŃie istorică au fost declarate municipii.
Municipiul Bucureşti este asimilat, sub aspectul regimului juridic, cu judeŃul.
Comuna reprezintă unitatea administrativ-teritorială alcătuită din unul sau mai multe
sate şi cătune.

CONCLUZII

Teritoriul este o condiŃie naturală a existenŃei statului. În integritatea teritoriului,

consacrată în ConstituŃia statului nostru, teritoriul este un corolar al suveranităŃii teritoriale a
statului, care implică obligaŃia pentru celelalte state de a nu-i aduce atingere. Toate concepŃiile
cu privire la natura juridică a teritoriului trebuie să aibă ca scop exclusiv înfăptuirea voinŃei
poporului pe teritoriul respectiv. Poporul îşi exercită puterea prin organele sale reprezentative
(art.2).

88
 TESTE DE AUTOCONTROL

1. DefiniŃi şi arătaŃi principalele elemente ale teritoriului.

2. EnumeraŃi teoriile cu privire la natura juridică a teritoriului.
3. ArătaŃi reformele administrative înfăptuite în Ńara noastră.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE

1. Paul Negulescu, Curs de drept constituŃional român, Bucureşti, 1927.

2. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2002.
3. Gh. Iancu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004.
4. Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2006.

89
Modulul X
CETĂłENIA ROMÂNĂ
LecŃia 1. NoŃiunea de cetăŃenie
LecŃia 2. EvoluŃia legislaŃiei în materie de cetăŃenie în Ńara noastră
LecŃia 3. Modurile de dobândire a cetăŃeniei române
LecŃia 4. Procedura acordării cetăŃeniei
LecŃia 5. Pierderea cetăŃeniei române
(4 ore de studiu)
OBIECTIVE SPECIFICE:
- Utilizarea noŃiunii de cetăŃenie pentru a definii o instituŃie juridică;
- Cunoaşterea legislaŃiei în domeniu;
- Identificarea modurilor în care cetăŃenia română poate fi dobândită.

REZULTATE AŞTEPTATE:
- Utilizarea adecvată a noŃiunilor legate de cetăŃenie;
- Explicarea şi interpretarea reglementărilor cetăŃeniei din Ńara noastră;
- Cunoaşterea drepturilor şi obligaŃiilor care formează statutul juridic al cetăŃenilor români.

COMPETENłE DOBÂNDITE:
- Cunoaşterea procedurii acordării cetăŃeniei;
- Să explice procedura acordării cetăŃeniei.

LecŃia 1. NoŃiunea de cetăŃenie

Pasul 1. Aspecte generale

Problemele legate de cetăŃenie sunt reglementate de dreptul constituŃional, deoarece
normele care o compun sunt edictate de stat ca instrument în care este concretizată
organizatoric însăşi puterea suverană a poporului şi, pe de altă parte, pentru că cetăŃenia
exprimă juridiceşte unul din factorii care condiŃionează organizarea concretă a statului .
Organizarea statului se realizează în raport de teritoriu şi populaŃie. PopulaŃia îşi găseşte
reflectare în ştiinŃa dreptului constituŃional sub aspectul cetăŃeniei.
NoŃiunea de cetăŃenie poate fi examinată în două accepŃiuni. În primul rând, noŃiunea
de cetăŃenie este utilizată pentru a defini o instituŃie juridică, adică o grupă de norme juridice
care reglementează relaŃiile ce se stabilesc între persoanele fizice şi stat. În al doilea rând,
noŃiunea de cetăŃenie este folosită pentru a caracteriza condiŃia juridică a persoanelor care au
calitatea de cetăŃeni. Această a doua accepŃiune este importantă din punctul de vedere al
dreptului constituŃional. În acest sens, se vorbeşte de „cetăŃenia” unei persoane, de
„dobândirea şi pierderea cetăŃeniei”. Prin urmare, considerând cetăŃenia din punctul de vedere
al subiectului ei, ea apare ca o situaŃie juridică (un statut), termen prin care se desemnează un
complex de drepturi subiective şi obligaŃii ale unei persoane.
ConstituŃia, în art.5 alin.1, precizează doar că „cetăŃenia română se dobândeşte, se
păstrează sau se pierde în condiŃiile prevăzute de legea organică”. CetăŃenia română este
reglementată, in extenso, prin Legea nr. 21/1991, (versiune actualizată la data de 14.04.2008)

90
care a abrogat reglementările anterioare. Această nouă lege este, în mare măsură, o copie a
celei vechi (Legea nr. 24 din 17 decembrie 1971) şi nu este o lege organică, în sensul
constituŃiei.
În reglementarea actuală, instituŃia cetăŃeniei române, nu mai este o instituŃie care să
aparŃină în exclusivitate dreptului constituŃional ci este o instituŃie complexă care integrează
elemente specifice mai multor ramuri ale drepturi.
Desigur, cetăŃenia este o instituŃie, mai ales, de drept constituŃional deoarece: a) ea este
o expresie a suveranităŃii puterii politice. Statul stabileşte statutul juridic al cetăŃenilor săi; b)
numai cetăŃenii români au dreptul de a participe la exercitarea puterii în formele
instituŃionalizate ale democraŃiei directe (sufragiul, referendum-ul, iniŃiativa legislativă
populară) sau ale democraŃiei reprezentative (alegerea şi exercitarea prerogativelor ca
membru în consiliul local, ca primar, ca deputat sau senator, ca Preşedinte al României).
Clasa burgheză, aflată în plină ascensiune a cerut în revendicarea sa ca toŃi indivizii
care aparŃin unui stat să fie consideraŃi cetăŃeni ai acelui stat, stabilindu-se un statut juridic
unic, egal pentru toŃi indivizii cetăŃeni. Această revendicare a fost satisfăcută prin consacrarea,
în primele constituŃii burgheze, a instituŃiei cetăŃeniei, care a fost legată de participarea
burgheziei la viaŃa politică. Lupta burgheziei de a-şi asigura participarea la viaŃa politică şi
tendinŃa ei de mai târziu de a ajunge la dominaŃia politică a jucat un mare rol în procesul
formării instituŃiei cetăŃeniei.

Pasul 2. Natura juridică a cetăŃeniei

Mult timp, instituŃia cetăŃeniei nu a constituit obiect de preocupare şi cercetare în
literatura juridică de specialitate. În ultima vreme însă, unele aspecte ale cetăŃeniei au suscitat
o mai mare atenŃie din partea cercetătorilor de drept constituŃional.
O primă problemă care s-a pus a fost aceea de a şti dacă noŃiunea de cetăŃenie se aplică
numai persoanelor fizice sau bunurilor, ajungându-se la concluzia că este, în sens propriu,
aplicabilă numai persoanelor fizice.
Un rol important în procesul formării instituŃiei cetăŃeniei l-a avut şi ideea naŃională.
După cum se ştie, revoluŃia burgheză a avut loc pentru prima dată în Ńările Europei
Occidentale, unde statele burgheze s-au constituit în acelaşi timp ca state naŃionale.
ApartenenŃa la naŃiune a fost considerată ca apartenenŃă la stat, exprimată sub forma
cetăŃeniei. Aşa se explică faptul că în dreptul unor state se foloseşte termenul de „naŃional”
sinonim cu „cetăŃenie”.
În doctrina juridică contemporană, unii autori consideră că instituŃia cetăŃeniei este de
domeniul dreptului civil. Această opinie se întemeiază pe unele principii ale dreptului roman
şi cele ale dreptului francez unde instituŃia cetăŃeniei era, până în 1927, reglementată de Codul
civil.
În doctrina germană s-a dezvoltat teoria formulată de Paul Laband, potrivit căreia,
cetăŃenia, ca legătură dintre stat şi individ, ar avea natura unui contract tacit sinalagmatic.
Criticând această teorie a naturii contractuale a cetăŃeniei, alŃi autori, printre care şi Paul
Negulescu, consideră că acordarea cetăŃeniei nu este decât un act unilateral de putere publică,
a cărui urmare este faptul că „individul se obligă să facă tot ceea ce statul va voi să-i impună.
Statul dă ordine şi cetăŃeanul e dator la supunere”, concepŃie care nu poate fi acceptată.
Nu poate fi acceptată nici concepŃia potrivit căreia cetăŃenia ar însemna crearea unui
statut de supuşenie a individului faŃă de stat, exprimat într-un ansamblu de obligaŃii pe care
statul le impune individului.

91
 Pasul 3.
În sinteza concluziilor formulate de diferiŃi doctrinari noŃiunea de cetăŃenie poate fi
definită, ca legătura politică şi juridică dintre o persoană fizică şi un anumit stat,
legătură ce se exprimă în drepturile şi obligaŃiile care formează statutul juridic al
cetăŃenilor statului respectiv.
În doctrina juridică din Ńara noastră definiŃiile date de diferiŃi autori se deosebesc între
ele. Aşa, de exemplu, T. Drăganu defineşte cetăŃenia ca „situaŃia juridică rezultată din
apartenenŃa unei persoane fizice la un anumit stat”. Şi mai recent, I. Muraru, defineşte
cetăŃenia ca fiind „acea calitate a persoanei fizice ce exprimă relaŃiile permanente sociale,
economice, politice, juridice, dintre persoana fizică şi stat”, dovedind apartenenŃa sa la statul
român şi atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor şi
îndatoririlor prevăzute de ConstituŃia şi de legile României. Noi preferăm termenul de „statut
juridic” pentru că el exprimă poziŃia unei persoane definită de ansamblul de drepturi şi
obligaŃii subiective. În ceea ce priveşte cetăŃenia, ea exprimă un statut juridic larg, incluzând
totalitatea drepturilor ce revin persoanelor care au calitatea de cetăŃean al statului.
InstituŃia juridică a cetăŃeniei nu trebuie însă confundată cu instituŃia drepturilor şi
îndatoririlor fundamentale ale cetăŃenilor. Normele care reglementează cetăŃenia stabilesc
condiŃiile în care unei persoane i se recunoaşte statutul de cetăŃean, în temeiul căruia el are
toate drepturile şi îndatoririle pe care statul le fixează cetăŃenilor săi.
Unele drepturi şi îndatoriri privesc în mod exclusiv pe cetăŃeni, nu se extind şi asupra
unor persoane care nu au statut de cetăŃean al acestui stat.

Pasul 4. Drepturi pe care le au numai cetăŃenii români

Dreptul de a alege şi a fi aleşi în organele reprezentative ale statului
Aceste drepturi sunt prevăzute în art. 36-38 ale ConstituŃiei din 1991; art. 7 al Legii nr.
68/1991, pentru alegerea Camerei DeputaŃilor şi Senatului; art. 2-4 din Legea nr. 67/2004,
privind alegerea autorităŃilor administrative publice locale, precum şi dreptul de a participa cu
votul lor la referendumuri. De asemenea, numai cetăŃenii români pot participa la alegerile
pentru funcŃia de preşedinte al Republicii şi de primari, precum şi să fie aleşi în aceste funcŃii
În condiŃiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăŃenii Uniunii care îndeplinesc
cerinŃele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităŃile administraŃiei
publice locale.
Dreptul de a locui pe teritoriul României şi de a-şi stabili liber domiciliul sau
reşedinŃa în orice localitate din Ńară
Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor prevedea în art.20 că numai străinului i se
putea ridica sau limita de către Ministerul de Interne dreptul de şedere în România, dacă a
încălcat legea română, sau prin atitudinea ori comportarea sa a adus prejudicii interesului
statului român. Această dispoziŃie legală a fost modificată prin art.19 alin.3 al ConstituŃiei din
1991, care a prevăzut că expulzarea se hotărăşte de justiŃie. În ceea ce priveşte cetăŃeanul
român, chiar dacă acesta a săvârşit o infracŃiune gravă împotriva statului nostru, nu poate fi
expulzat.
Dreptul de a ocupa funcŃii publice civile şi militare
Legea nr. 21/1991 a stabilit (art.1) regula că numai cetăŃenii români pot fi admişi în
funcŃiile civile şi cele militare. O asemenea prevedere era prea severă, de aceea ea a fost
parŃial abrogată prin art.16 alin.3 al ConstituŃiei din 1991, care a stabilit că funcŃiile şi
demnităŃile publice, civile sau militare, adică funcŃiile care implică exercitarea puterii de stat,
pot fi ocupate de persoane care au numai cetăŃenia română şi domiciliul în Ńară. Prin urmare,
funcŃiile care nu implică exercitarea puterii de stat pot fi ocupate şi de străini sau apatrizi. Pe
de altă parte, se înŃelege că cetăŃenii români care posedă şi o altă cetăŃenie sau nu au

92
domiciliul în România nu pot fii aleşi sau numiŃi în asemenea funcŃii sau demnităŃi publice,
civile sau militare.
Dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
ConstituŃia României revizuită, în art. 44 alin.2, prevede că „Proprietatea privată este
garantată şi ocrotită în mod egal, indiferent de titular. CetăŃenii străini şi apatrizii pot
dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiŃiile rezultate prin
aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaŃionale la care România
este parte, pe bază de reciprocitate, în condiŃiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin
moştenire legală”
Dreptul de a nu fi extrădat sau expulzat
În relaŃiile internaŃionale este stabilită, în general, practica în sensul că statul refuză
extrădarea propriilor cetăŃeni care după ce au comis o infracŃiune pe teritoriul altui stat s-au
refugiat pe teritoriul lor. Prin Legea nr. 4/1971 s-a prevăzut că nu pot fi extrădaŃi cetăŃenii
români, persoanele fără cetăŃenie domiciliate în România şi cei care au obŃinut dreptul de azil
în Ńara noastră. Principiul acestei dispoziŃii legale a fost menŃinut de ConstituŃia din 1991,
care, în art.19 alin.3, a precizat în plus că: „cetăŃenii străini şi apatrizii pot fi extrădaŃi numai
în baza unei convenŃii internaŃionale sau în condiŃii de reciprocitate”, ceea ce presupune că
cetăŃenii românii nu pot fi extrădaŃi în nici un caz. Acelaşi articol, alin.3, a mai prevăzut că
extrădarea se hotărăşte de justiŃie.
Dreptul de a fi protejat diplomatic
CetăŃenii români, atunci când se găsesc vremelnic sau domiciliază pe teritoriul unui
stat străin, iar acolo sunt supuşi unor vexaŃiuni din partea organelor acestuia au dreptul de a fi
ocrotiŃi de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din acea Ńară.

Pasul 5. ObligaŃiile pe care le au numai cetăŃenii români

ObligaŃia de fidelitate faŃă de Ńară
CetăŃenii români, titulari de drepturi şi libertăŃi, sunt în acelaşi timp obligaŃi să
îndeplinească şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃie şi legile Ńării. Din aceste obligaŃii
decurge consecinŃa că străinii nu pot comite, din punctul de vedere al legii noastre penale,
anumite infracŃiuni, cum ar fi: trădarea, trădarea prin ajutorarea inamicului şi trădarea prin
transmiterea de secrete (art.155, 156 şi 157 Cod penal), infracŃiuni care nu pot fi săvârşite
decât de cetăŃenii români sau de persoanele fără cetăŃenie domiciliate pe teritoriul României.
CetăŃeanul român are dreptul şi obligaŃia să-şi apere Ńara
CetăŃenii români care au împlinit vârsta de 20 de ani, pot fi încorporaŃi în condiŃiile
legii organice.
ConstituŃia revizuită dă o nouă reglementare obligaŃiilor militare ale cetăŃenilor. În
acest sens, textul nu mai prevede obligaŃia serviciului militar pentru bărbaŃii, cetăŃeni români.
Se păstrează limitele încorporării între 20-35 de ani, cu excepŃia voluntarilor, aceasta fiind în
concordanŃă cu cerinŃele profesionalizării armatei.
Din dispoziŃiile constituŃionale rezultă că stabilirea drepturilor şi îndatoririlor
cetăŃenilor români, a modurilor de dobândire şi de pierdere a cetăŃeniei române, constituie un
atribut exclusiv al statului.
InstituŃia cetăŃeniei prezintă o importanŃă deosebită, ceea ce explică faptul că
reglementarea ei se face în primul rând prin normele dreptului constituŃional. ImportanŃa
deosebită a cetăŃeniei nu poate fi exprimată numai prin forme juridice. Legătura dintre politic
şi juridic este atât de puternică, încât dacă am încerca să o privim numai din punct de vedere
strict juridic ar fi imposibil.

93
 LecŃia 2. EvoluŃia legislaŃiei în materie de cetăŃenie
în Ńara noastră
InstituŃia cetăŃeniei române s-a constituit odată cu închegarea statului naŃional unitar
român. Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza au fost puse bazele legislative, care au constituit
cadrul general al reglementării ulterioare a cetăŃeniei române şi de către ConstituŃia din 1866.
CondiŃia de cetăŃean, dobândirea şi pierderea cetăŃeniei, au fost reglementate de Codul civil,
promulgat la 4 decembrie 1864 şi intrat în vigoare la 1 decembrie 1865.
ConstituŃia din 1866 a fost modificată în anul 1879, modificare care a avut importante
consecinŃe privind lărgirea cetăŃeniei române. Astfel au fost abrogate ConstituŃiei din 1866
care prevedeau condiŃii foarte grele de naturalizare a celor „care nu sunt de rit creştinesc” .
După primul război mondial, ca urmare a întregirii statului naŃional, a devenit necesară
o nouă reglementare a cetăŃeniei române . ConstituŃia din 1923 reproducea principiile
consacrate de cea din 1866, aşa cum a fost modificată şi completată în 1879, iar prin legea din
24 februarie 1924 s-a dat o reglementare unitară cu privire la dobândirea şi pierderea
cetăŃeniei române, fiind luate în consideraŃie situaŃiile speciale care au rezultat după primul
război mondial.
ConstituŃia din 1938 a dat o nouă reglementare cetăŃeniei, iar legea din 19 ianuarie
1939 privitoare la dobândirea şi pierderea cetăŃeniei române introducea discriminări pe
temeiul rasei şi originii etnice. Aceste discriminări au atins culmea, când, prin decretele din
septembrie 1940, a fost retrasă cetăŃenia română unor categorii de persoane.
Prin Decretul constituŃional nr. 1626 din 2 septembrie 1944 au fost abrogate decretele
din septembrie 1940 şi proclamând că „Drepturile românilor sunt cele recunoscute de
ConstituŃia din 1866” au fost anulate măsurile discriminatorii stabilite în perioada 1938-1944
şi în materie de cetăŃenie. Decretul-lege nr. 86 din 6 februarie 1945 cu privire la statutul
minorităŃilor naŃionale, interzicea în mod expres cercetarea originii etnice în scopul
determinării statutului juridic al cetăŃenilor români şi recunoştea cetăŃenia română tuturor
persoanelor cărora le-a fost retrasă pe criterii de rasă, naŃionalitate sau religie.
În evoluŃia legislaŃiei în materia cetăŃeniei un rol însemnat l-a avut adoptarea Legii nr.
125 din 17 iulie 1948 care a stabilit criterii de deplină egalitate în materie de dobândire a
cetăŃeniei române, fără deosebire de sex, rasă, naŃionalitate. De asemenea, au fost stabilite
reguli care au facilitat clarificarea unor situaŃii rezultate de pe urma modificărilor teritoriale şi
a evenimentelor din timpul celui de-al doilea război mondial şi perioada imediat următoare.
La 24 ianuarie 1952 a fost emis Decretul nr. 33 asupra cetăŃeniei, care a abrogat Legea din
1948.
ConstituŃia din 21 august 1965 stabilea principiile care stau la baza cetăŃeniei române.
„CetăŃenia română – se prevedea în art. 16 al ConstituŃiei – se dobândeşte şi se pierde
potrivit legii”. Pe baza acestei dispoziŃii constituŃionale a fost votată la 17 decembrie 1971
Legea nr. 24 a cetăŃeniei române.
Ca instituŃie juridică, cetăŃenia reprezintă totalitatea normelor ce reglementează
ansamblul de drepturi şi îndatoriri stabilite de constituŃie şi legi.
După RevoluŃia din decembrie 1989 a fost adoptat Decretul-lege nr. 7 din 31
decembrie 1989 privind repatrierea cetăŃenilor români şi a foştilor cetăŃeni români. La baza
acestui Decret-Lege au stat măsurile proclamate prin programul Frontului Salvării NaŃionale,
pentru realizarea idealurilor de dreptate socială, justiŃie şi democraŃie în spiritul respectului
faŃă de drepturile şi libertăŃile omului, inclusiv dreptul la deplasare liberă. Şi Decretul-lege nr.
137/1990 cuprinde unele dispoziŃii referitoare la cetăŃenia română.
Potrivit art. 1 din Decretul-lege nr. 137/1990, foştii cetăŃeni care, înainte de data de 22
decembrie 1989 au pierdut cetăŃenia din diferite motive, o puteau redobândi la cerere, în baza
94
unei declaraŃii autentificate. Acordarea cetăŃeniei la cerere este posibilă, se arată în Decretul-
lege, sus-menŃionat, „chiar dacă persoanele în cauză au o altă cetăŃenie şi nu îşi stabilesc
domiciliul în România”. În acest caz, competenŃa de a acorda cetăŃenia română revine
Ministerului Afacerilor Externe, cu scutirea de plata taxelor consulare.
Reglementarea din art. 1, care permite pentru prima oară principiul dublei cetăŃenii,
are o semnificaŃie cu totul aparte – constituind o legislaŃie de excepŃie – în spiritul normelor
de drept internaŃional, cu profunde rezonanŃe de ordin umanitar.
Un moment important în evoluŃia legislaŃiei privind cetăŃenia îl constituie adoptarea
Legii cetăŃeniei române nr. 21 din 6 martie 1991. În modul de reglementare a cetăŃeniei
române se manifestă esenŃa statului democratic, precum şi particularităŃile istorice şi
naŃionale. CetăŃenia română exprimă – aşa cum precizează Legea nr. 21/1991 – apartenenŃa
unei persoane la statul român.
Legea cetăŃeniei române nr. 21/1991 marchează o schimbare substanŃială de orientare
faŃă de Legea nr. 24/1971 şi anume recunoaşterea dublei cetăŃenii şi prevede expres că
încheierea, declararea nulităŃii, anularea sau desfacerea căsătoriei între un cetăŃean român şi
un străin nu produc efecte asupra cetăŃeniei soŃilor.
Inspirată din legislaŃiile moderne şi practica internaŃională Legea nr. 21/1991 se ocupă
succesiv, în cadrul unor capitole distincte, de prevederi cu caracter general, dobândirea
cetăŃeniei, procedura acordării cetăŃeniei, procedura retragerii sau aprobării renunŃării la
cetăŃenia română, încheindu-se cu un capitol de dispoziŃii finale şi tranzitorii.

LecŃia 3. Modurile de dobândire a cetăŃeniei române

În lume, dobândirea cetăŃeniei cunoaşte două sisteme: jus sangvinis (dreptul sângelui)
potrivit căruia copilul devine cetăŃeanul unui stat dacă se naşte din părinŃi ce au cetăŃenia
statului respectiv (amândoi sau numai unul) şi jus loci (dreptul locului) când copilul devine
cetăŃeanul unui stat dacă se naşte pe teritoriul statului respectiv.
Ultimul sistem are serioase neajunsuri, întrucât, atunci când părinŃii nu au cetăŃenia
statului unde s-a născut copilul, este puŃin probabil ca acesta să dorească să rămână cetăŃean al
statului respectiv, el fiind ataşat prin familia lui unui alt stat . În Anglia şi S.U.A., sistemul
„dreptul locului” este aplicat sub rezerva îndeplinirii anumitor condiŃii pentru copiii străinilor
născuŃi pe teritoriul lor. Pentru copiii născuŃi fie în Ńară, fie în străinătate, din cetăŃeni ai
acestor state, se aplică însă sistemul „dreptului sângelui” (jus sangvinis).
În Ńara noastră a fost adoptat sistemul care are la bază jus sangvinis, acesta fiind cel
mai potrivit sistem, el fiind expresia legăturii dintre părinŃi şi copii. Ca urmare, potrivit legii
cetăŃeniei române, pot fi deosebite patru moduri în care cetăŃenia română poate fi dobândită,
adăugând pe lângă modul originar (jus sangvinis) şi unele moduri derivate care să înlesnească
persoanelor care nu s-au născut din părinŃi cetăŃeni români să se integreze în societatea
românească .

Pasul 1. Dobândirea cetăŃeniei prin naştere

Principiul jus sangvinis, adoptat în reglementarea cetăŃeniei din Ńara noastră, dă
expresie legăturii profunde şi interne dintre generaŃii, statorniciei şi continuităŃii aspiraŃiilor
fundamentale ale generaŃiilor de pe teritoriul statului nostru. Legea nr. 21/1991 reglementează
în primul rând situaŃia cea mai frecventă din punctul de vedere al dobândirii cetăŃeniei române
prin naştere şi anume aceea în care ambii părinŃi ai copilului sunt cetăŃeni români, iar acesta s-
a născut pe teritoriul statului nostru. În acest sens art. 5 alin. 1 al Legii cetăŃeniei prevede:
„copiii născuŃi pe teritoriul României, din cetăŃeni români, sunt cetăŃeni români”.

95
 Dând expresie egalităŃii dintre sexe şi având drept principiu al dobândirii cetăŃeniei
legătura de sânge, Legea cetăŃeniei române previne orice discriminare de sex în stabilirea
acestei legături. Astfel în art. 5 alin. 2 al legii se precizează că sunt, de asemenea, cetăŃeni
români cei care s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinŃi
este cetăŃean român, precum şi aceia care s-au născut în străinătate şi ambii părinŃi sau numai
unul dintre ei are cetăŃenia română.
Legea cetăŃeniei române stabileşte în art. 5 alin. ultim că este cetăŃean român copilul
găsit pe teritoriul României, dacă nici unul dintre părinŃi nu este cunoscut, pornindu-se de la
prezumŃia relativă că cel puŃin unul dintre părinŃi este cetăŃean român. Această dispoziŃie pare
la cea dintâi privire să consacre principiul jus loci, odată ce atribuie cetăŃenia română în
funcŃie de teritoriul de stat, în limitele căruia a fost găsit copilul. Articolul citat însă nu
consacră principiul jus loci, ci creează o simplă prezumŃie că copilul s-a născut dintr-un
părinte având această cetăŃenie, prezumŃie care poate fi combătută cu dovada contrară.
Această concluzie se desprinde din dispoziŃia art.30, potrivit căreia copilul găsit pe teritoriul
României pierde cetăŃenia română dacă, până la împlinirea vârstei de 18 ani, filiaŃia sa a fost
stabilită faŃă de ambii părinŃi de cetăŃenie străină, desigur atunci când, potrivit legii naŃionale,
copilul dobândeşte cetăŃenia părinŃilor sau cel puŃin a unuia dintre ei. În temeiul dispoziŃiilor
legale citate care permit dovada filiaŃiei şi, prin aceasta, schimbarea cetăŃeniei copilului găsit,
concluzia care se impune este că art.30 al Legii nr. 21/1991 s-a mărginit să creeze o
prezumŃie, iar nu să consacre principiul jus loci.

Pasul 2. Dobândirea cetăŃeniei prin adopŃie

Potrivit art. 6 al Legii nr. 21/1991, cetăŃenia română se dobândeşte de către copilul,
cetăŃean străin sau fără cetăŃenie, prin adopŃie, dacă adoptatorii sunt cetăŃeni români, iar
adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani. Adoptarea acestei soluŃii legislative se explică prin
faptul că instituŃia adopŃiei, aşa cum este reglementată în Ńara noastră, urmăreşte încadrarea
cât mai deplină a unui copil în familia adoptatorilor. În cazul în care numai unul din
adoptatori este cetăŃean român, cetăŃenia adoptatului minor va fi hotărâtă de comun acord, de
către adoptatori. În situaŃia în care adoptatorii nu cad de acord, instanŃa judecătorească
competentă să încuviinŃeze adopŃia va decide asupra cetăŃeniei minorului, Ńinând seama de
interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar
consimŃământul acestuia. Dacă adopŃia se face de către o singură persoană, iar aceasta este
cetăŃean român, minorul dobândeşte cetăŃenia adoptatorului. Articolul 7 al aceleiaşi legi
stabileşte că în cazul declarării nulităŃii sau anulării adopŃiei, copilul care nu a împlinit vârsta
de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată cetăŃean român, dacă domiciliază în străinătate
sau dacă părăseşte Ńara pentru a domicilia în străinătate. În cazul desfacerii adopŃiei, copilul
care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetăŃenia română pe data desfacerii adopŃiei, dacă
acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte Ńara pentru a domicilia în străinătate. Prin
urmare, în situaŃia în care adopŃia încetează, copilul minor îşi dobândeşte locul în familia sa
firească, revenind la cetăŃenia pe care a avut-o înainte de adopŃia sa. Este necesar să precizăm
că prin Legea nr. 11/1990 se stabileşte că, încuviinŃarea adopŃiei este de competenŃa
instanŃelor judecătoreşti.

Pasul 3. Dobândirea cetăŃeniei prin repatriere

Acest mod de dobândire a cetăŃeniei române prevăzut în lege a răspuns necesităŃii de a
se da o reglementare corespunzătoare situaŃiilor în care persoanele care au fost cetăŃeni
români au pierdut cetăŃenia română ca urmare a stabilirii lor în străinătate, dar doresc să se
reintegreze în societatea românească.

96
 Legea cetăŃeniei române, stabileşte, în art. 8, că persoana care a pierdut cetăŃenia
română o poate redobândi prin efectul repatrierii, dacă îşi exprimă dorinŃa în acest sens.
Din aceste dispoziŃii rezultă că persoana vizată este un fost cetăŃean român. Fiind
vorba de o persoană care a avut odată cetăŃenia română, calea redobândirii acestei cetăŃenii
este mai lesnicioasă, având în vedere posibilitatea păstrării legăturilor ce au existat între ea şi
statul român. Textul legii nu se rezumă să înscrie doar condiŃia repatrierii, ci accentuează
faptul că această repatriere a fost cerută şi obŃinută prin hotărârea Guvernului. Cererea de
repatriere are doar valoarea unei condiŃii prealabile de emitere a actului repatrierii, rolul
hotărâtor, decisiv, în redobândirea cetăŃeniei române pe această cale revine voinŃei Guvernului
român.
Odată emisă hotărârea Guvernului, care se publică în Monitorul Oficial al României,
cetăŃenia română se dobândeşte din momentul depunerii jurământului, ca efect al repatrierii,
nemaifiind necesar să se emită un alt act în acest scop.
Art. 8 al legii nu precizează dacă persoana care solicită repatrierea trebuie să fie o
persoană fără cetăŃenie sau o persoană care are o cetăŃenie străină, întrucât alin. 3 al art. 8,
care se referă la soŃul celei (celui) care a solicitat repatrierea, califică pe acesta (aceasta) ca
cetăŃean străin sau fără cetăŃenie. Aceeaşi precizare se impune şi pentru alin. 1 art. 8 care se
referă la persoana celui care solicită repatrierea. Desigur, aflată în străinătate, nu poate avea
acolo decât fie o cetăŃenie străină, fie statutul unei persoane fără cetăŃenie. Alin. 3 al art. 8 din
Legea cetăŃeniei române consacră un mod special de dobândire a cetăŃeniei de către o
persoană fără cetăŃenie sau cu o cetăŃenie străină, care locuieşte în străinătate. Este vorba de
persoana care are calitatea de soŃ a celei (celui) care a solicitat repatrierea.
Se naşte întrebarea dacă soŃul celei (celui) care a solicitat repatrierea poate oricând să
dobândească cetăŃenia română, în condiŃiile prevăzute de art. 8 alin. 3 al Legii cetăŃeniei
române. Textul de lege nu îngăduie o altă interpretare decât aceea că dobândirea cetăŃeniei
române pe această cale poate opera odată cu repatrierea, dacă soŃul cetăŃean străin sau fără
cetăŃenie al persoanei care se repatriază cere dobândirea cetăŃeniei române. Persoana în cauză
trebuie să facă o cerere în acest scop, care va încorpora voinŃa de a dobândi cetăŃenia română.
Art. 8 alin. 2 prevede că părinŃii care se repatriază hotărăsc pentru copiii lor minori
privind cetăŃenia. În situaŃia în care părinŃii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul
minorului va decide, Ńinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit
vârsta de 14 ani este necesar consimŃământul acestuia.
Dat fiind faptul că, pe de o parte, momentul emitent hotărârii de repatriere şi cel al
depunerii jurământului nu coincid, iar, pe de altă parte, cetăŃenia se dobândeşte pe data
depunerii jurământului, se ridică o problemă asupra căreia dorim să stăruim.
În situaŃia dobândirii cetăŃeniei ca efect al repatrierii decisivă este voinŃa persoanei
interesate şi nu cea a statului. Aceasta pentru faptul că persoana care a solicitat repatrierea
poate renunŃa la depunerea jurământului în intervalul dintre data obŃinerii hotărârii Guvernului
de repatriere şi momentul depunerii jurământului, făcând astfel ineficientă hotărârea
Guvernului emisă în acest scop. Jurământul de credinŃă faŃă de România se depune în termen
de 6 luni, de la data când persoana interesată a cerut dobândirea cetăŃeniei române, în faŃa
ministerului justiŃiei sau a subsecretariatului de stat delegat anume în acest scop.

Pasul 4. Dobândirea cetăŃeniei române prin acordarea la cerere

Legea nr. 21/1991 stipulează un număr de condiŃii pe care trebuie să le îndeplinească
cumulativ persoana care solicită acordarea cetăŃeniei române. Astfel, potrivit art.9 din lege,
cetăŃenia română poate fi acordată, la cerere, cetăŃeanului străin sau persoanei fără cetăŃenie
care:

97
 a) s-a născut şi domiciliază la data cererii pe teritoriul României sau, deşi nu s-a
născut pe acest teritoriu, domiciliază pe teritoriul statului român de cel puŃin 5 ani
sau, în cazul în care este căsătorit cu un cetăŃean român, de cel puŃin 3 ani;
b) dovedeşte prin comportarea şi atitudinea sa ataşament faŃă de statul şi poporul
român;
c) a împlinit vârsta de 18 ani;
d) are asigurate mijloacele legale de existenŃă;
e) este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în Ńară sau în străinătate
pentru o infracŃiune care îl face nedemn de a fi cetăŃean român;
f) cunoaşte limba română în măsură suficientă pentru a se integra în viaŃa socială.
Interpretarea textului ce formulează prima din aceste condiŃii conduce la concluzia că
suntem în prezenŃa a două ipostaze şi anume: prima se referă la situaŃia persoanei care s-a
născut pe teritoriul României şi domiciliază aici; iar cea de-a doua condiŃie se referă la situaŃia
persoanei care nu s-a născut în România, pentru care se cere un domiciliu de cel puŃin 5 ani,
respectiv de cel puŃin 3 ani, în cazul în care este căsătorit cu un cetăŃean român.
Se pune întrebarea dacă condiŃiile pentru cel care solicită acordarea cetăŃeniei române
trebuie îndeplinite la data depunerii cererii sau la data acordării cetăŃeniei. Modul de
formulare a dispoziŃiilor legii nu permite o altă interpretare, credem noi, decât că aceste
condiŃii trebuie împlinite la data depunerii cererii de acordare a cetăŃeniei. Desigur,
neîndeplinirea duratei de domiciliu sau a vârstei de 18 ani, nu împiedică reiterarea cererii la
data când aceste condiŃii ar fi împlinite. În ceea ce priveşte termenul fixat ca durată a
domiciliului, dacă la data depunerii cererii nu era îndeplinit, dar este îndeplinit la data
acordării cetăŃeniei, nu mai este necesară, după părerea noastră, repetarea cererii. O asemenea
cerinŃă nu ar fi decât o formalitate în plus, lipsită de obiect.
CetăŃenia română se poate acorda şi persoanei care a avut această cetăŃenie şi care cere
redobândirea ei, cu păstrarea domiciliului în străinătate, dacă: dovedeşte prin comportarea şi
atitudinea sa ataşament faŃă de statul şi poporul român; a împlinit vârsta de 18 ani; este
cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în Ńară sau în străinătate pentru o
infracŃiune care îl face nedemn de a fi cetăŃean român.
Copilul născut din părinŃi străini sau fără cetăŃenie şi care nu a împlinit vârsta de 18
ani dobândeşte cetăŃenia română odată cu părinŃii săi. În cazul în care numai unul dintre
părinŃi dobândeşte cetăŃenia română, părinŃii vor hotărî, de comun acord, cu privire la
cetăŃenia copilului. În situaŃia în care părinŃii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul
minorului va decide, Ńinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit
vârsta de 14 ani nu este necesar consimŃământul părinŃilor.

LecŃia 4. Procedura acordării cetăŃeniei

Pasul 1.
Acordarea cetăŃeniei române, atât la cerere, cât şi în cazul repatrierii, se face prin ordin
al ministrului justiŃiei, care apreciază, în acest sens, asupra propunerii Comisiei pentru
cetăŃenie.
Cererea de acordare a cetăŃeniei române se face personal sau prin mandatar cu procură
specială şi autentică şi va fi însoŃită de acte care dovedesc îndeplinirea condiŃiilor prevăzute
de lege.
Cererea de acordare a cetăŃeniei române se adresează comisiei pentru constatarea
condiŃiilor de acordare a cetăŃeniei, care funcŃionează în cadrul Ministerului JustiŃiei.
98
 Comisia pentru cetăŃenie, entitate fără personalitate juridică din cadrul Ministerului
JustiŃiei, verifică îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de lege. Comisia are un secretariat tehnic
constituit în cadrul direcŃiei de specialitate a Ministerului JustiŃiei. Directorul direcŃiei de
specialitate din Ministerul JustiŃiei este preşedintele Comisiei.
Comisia are activitate permanentă, este formată dintr-un preşedinte şi 6 membrii,
personal de specialitate juridică asimilat magistraŃilor din cadrul Ministerului JustiŃiei, numiŃi
prin ordin al ministrului justiŃiei.
Examinarea cererii de către comisie se va putea face numai după trecerea a 30 de zile
de la data publicării acesteia. În vederea soluŃionării cererii, comisia poate dispune:
completarea actelor, precum şi orice explicaŃii din partea petiŃionarului; solicitarea de relaŃii
de la orice autoritate; citarea oricărei persoane ce ar putea da informaŃii folositoare.
AutorităŃile publice sunt obligate să comunice comisiei dacă deŃin date sau informaŃii
din care rezultă că solicitantul nu întruneşte condiŃiile legale pentru acordarea cetăŃeniei. Din
textul legii rezultă că orice persoană poate face întâmpinare la comisie cu privire la cererea de
obŃinere a cetăŃeniei, în cazul în care are cunoştinŃă că solicitantul nu întruneşte condiŃiile
legale.
Deşi în lege nu sunt prevăzute care sunt actele doveditoare pe care trebuie să le depună
solicitantul, considerăm că odată cu cererea trebuie să depună dovada domiciliului şi a duratei
lui, a vârstei, a locului de muncă sau a mijloacelor de existenŃă, declaraŃia de renunŃare la
orice angajament, obligaŃie de fidelitate sau alt legământ faŃă de un stat străin, cuprinzând şi
menŃiunea de luare la cunoştinŃă a conŃinutului jurământului şi angajamentul de a-l depune.
După examinarea cererii, comisia va întocmi un raport pe care-l va înainta, împreună
cu cererea de acordare a cetăŃeniei, ministrului justiŃiei. În raport se va menŃiona, în mod
obligatoriu, dacă sunt sau nu întrunite condiŃiile legale pentru acordarea cetăŃeniei.
În cazul în care nu sunt îndeplinite condiŃiile cerute de lege pentru acordarea
cetăŃeniei, pe baza raportului comisiei, ministrul justiŃiei va comunica aceasta petiŃionarului.
Persoana căreia i se acordă cetăŃenia română depune în termen de 3 luni de la data
publicării ordinului ministrului justiŃiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, în faŃa
ministrului justiŃiei sau a subsecretarului de stat delegat anume în acest scop, jurământul de
credinŃă faŃă de România. Jurământul are următorul conŃinut: „Jur să fiu devotat patriei şi
poporului român, să apăr drepturile şi interesele naŃionale, să respect ConstituŃia şi legile
României”.
Persoanele care au obŃinut cetăŃenia română cu păstrarea domiciliului în străinătate,
vor depune jurământul de credinŃă în faŃa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular
al României din Ńara în care domiciliază.
CetăŃenia română se dobândeşte pe data depunerii jurământului de credinŃă.
După depunerea jurământului, ministrul justiŃiei ori, după caz, şeful misiunii
diplomatice sau al oficiului consular va elibera persoanei căreia i s-a acordat cetăŃenia română
un certificat doveditor.

Pasul 2. Dovada cetăŃeniei

Conform art.21 din Legea nr. 21/1991, dovada cetăŃeniei române se face cu cartea de
identitate, paşaportul sau certificatul constatator.
În trecut, un prim sistem de probaŃiune a cetăŃeniei a fost cel întruchipat prin aşa zisa
posesiune de stat, constând în aceea că în probarea cetăŃeniei se putea recurge la mijloacele de
drept comun, pentru dovedirea unor circumstanŃe constante şi neîndoielnice, care să
evidenŃieze că persoana s-a comportat întotdeauna ca cetăŃean român. Posesiunea de stat a
cetăŃeniei române nu era, evident, un mod de dobândire a acestei cetăŃenii, ci un mod de

99
dovedire a ei. Şi în situaŃia în care era dovedită, posesiunea de stat nu constituia decât o
simplă prezumŃie de naŃionalitate, care putea fi distrusă prin proba extraneităŃii persoanei.
Prima dovadă scrisă a calităŃii de cetăŃean român a fost actul de încetăŃenire şi diploma
emisă în baza lui persoanei încetăŃenite .
CetăŃenia copilului până la vârsta de 14 ani, vârstă la care se eliberează cartea de
identitate, se dovedeşte cu certificatul său de naştere, însoŃit de cartea de identitate sau
paşaportul oricăruia din părinŃi. Dacă copilul este înscris în cartea de identitate sau paşaportul
unuia din părinŃi, dovada cetăŃeniei se face cu oricare din aceste acte. Dacă dovada cetăŃeniei
copilului până la vârsta de 14 ani nu se poate face în condiŃiile de mai sus, dovada se va putea
face cu certificatul eliberat de organele de evidenŃă a populaŃiei.
Dovada cetăŃeniei copiilor găsiŃi se face, până la vârsta de 14 ani, cu certificatul de
naştere.
În străinătate, actul valabil de trecere a frontierei emis de autorităŃile române face
dovada că titularul său este cetăŃean român, afară de cazul în care acest act cuprinde o
menŃiune contrară. În caz de nevoie, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale româniei
eliberează dovezi de cetăŃenie pentru cetăŃenii români, aflaŃi în străinătate.
În caz de pierdere a cetăŃeniei române sau de plecare definitivă din Ńară, actul de
identitate se predă de către titular celui mai apropiat organ de poliŃie. De asemenea, actul de
identitate se predă de către găsitor în termen de 48 de ore organului de poliŃie, iar în caz de
moarte a titularului său, organului de stare civilă, care are obligaŃia să-l remită organului de
poliŃie cel mai apropiat, în termen de 30 de zile.
În situaŃia în care o persoană de cetăŃenie română a comis o infracŃiune, actul de
identitate se reŃine pe timpul arestului preventiv, al executării pedepsei privativă de libertate,
cât şi pe timpul internării în institute speciale de reeducare sau instituŃii de ocrotire ori
medicale. InterdicŃia aplicată unor persoane de a se afla în anumite localităŃi nu duce la
reŃinerea actului de identitate, ci doar la menŃiunea făcută în acest sens în buletin, de către
organele de poliŃie.
Cu toate că, aşa cum rezultă din textul Legii cetăŃeniei române, dovada cetăŃeniei
române se face cu cartea de identitate, paşaportul sau certificatul constatator, nu poate fi
exclusă ipoteza ca, provizoriu, această dovadă să se facă şi prin adeverinŃă de identitate, din
moment ce, până la eliberarea unei noi cărŃi de identitate, persoanelor care au pierdut, li s-a
deteriorat, distrus sau sustras actul li se eliberează asemenea adeverinŃe .
Pentru cetăŃenii români aflaŃi în străinătate, dovada cetăŃeniei se face la cerere de către
misiunile diplomatice sau consulare.

LecŃia 5. Pierderea cetăŃeniei române

Când am examinat modul de dobândire a cetăŃeniei române am amintit şi efectele pe
care schimbările produse ulterior în statutul juridic al persoanei le pot avea asupra cetăŃeniei;
în unele situaŃii consecinŃa acestor schimbări fiind tocmai pierderea cetăŃeniei române.
Legea reglementează modalităŃile de pierdere a cetăŃeniei române şi anume prin:
retragerea cetăŃeniei române; aprobarea renunŃării la cetăŃenia română; în alte cazuri prevăzute
de lege.
ModalităŃile de pierdere a cetăŃeniei române au întotdeauna la bază un act juridic
individual, emis de organul de stat competent; în unele cazuri, pierderea cetăŃeniei române
produce efecte nu numai faŃă de persoana în legătură cu care acel act a fost emis, ci şi asupra
descendenŃilor ei, în condiŃiile prevăzute de lege.

100
 Pasul 1. Retragerea cetăŃeniei române
Articolul 24 al Legii nr. 21/1991 stabileşte că cetăŃenia română se poate retrage
persoanei care este aflată în străinătate:
- săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau
lezează prestigiul României;
- se înrolează în forŃele armate ale unui stat cu care România a rupt relaŃiile
diplomatice sau cu care este în stare de război;
- dacă a obŃinut cetăŃenia română prin mijloace frauduloase.
Din enunŃarea ipotezelor de pierdere a cetăŃeniei române rezultă că retragerea
cetăŃeniei române are un caracter strict personal şi operează sub titlul unei sancŃiuni.
Caracterul strict personal al acestei măsuri şi natura ei sancŃionatorie rezultă din
precizările făcute în art. 25 al legii, unde se arată că pierderea cetăŃeniei române nu produce
efecte asupra cetăŃeniei soŃului sau copiilor persoanei căreia i s-a retras cetăŃenia.
SancŃiunea retragerii cetăŃeniei se dispune de Guvernul României, prin hotărâre, la
propunerea ministrului justiŃiei. Trebuie precizat că această sancŃiune nu operează de iure,
rămânând la aprecierea organului de stat aplicarea sau neaplicarea sancŃiunii retragerii
cetăŃeniei române.
Analizând situaŃiile ce pot conduce la aplicarea acestei sancŃiuni, rezultă că unele din
ele vizează o persoană, cetăŃean român, ce se găseşte în străinătate, pe când altele vizează
persoane care au obŃinut cetăŃenia română prin mijloace frauduloase.
Faptele descrise în art. 24 al Legii nr. 21/1991 de natură să conducă la retragerea
cetăŃeniei române trebuie să constituie manifestarea unei conduite ilicite. Conduita ilicită se
poate săvârşi, sub aspect material, fie printr-o acŃiune constând în comiterea unui fapt
prohibit, fie prin omisiunea săvârşirii unei fapte prescrise de lege ca obligatorie. Atât acŃiunea
cât şi inacŃiunea trebuie să fi fost săvârşite cu vinovăŃie. VinovăŃia este starea subiectivă ce
caracterizează pe autorul faptei ilicite în momentul încălcării ordinei de drept. Ea exprimă
atitudinea sa psihică negativă faŃă de interesele şi valorile sociale proteguite prin normele
juridice.

Pasul 2. Pierderea cetăŃeniei române prin aprobarea renunŃării la cetăŃenie

Potrivit art. 26 al Legii nr. 21/1991, pentru motive temeinice, Guvernul României
poate aproba renunŃarea la cetăŃenia română.
Textul legii înscrie unele condiŃii speciale pentru ca cererea de renunŃare la cetăŃenia
română să poată fi primită şi anume:
a) să nu fie învinuită sau inculpată într-o cauză penală ori să aibă de executat o pedeapsă
penală;
b) să nu fie urmărită pentru debite către stat, persoane fizice sau juridice din Ńară sau, având
astfel de debite, le achită ori prezintă garanŃii corespunzătoare pentru achitarea lor.
c) a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea că va dobândi o altă cetăŃenie
Cel care solicită renunŃarea la cetăŃenia română trebuie să îndeplinească cerinŃa de a
nu avea de executat o pedeapsă penală, ca şi aceea de a nu fi învinuit sau inculpat într-o cauză
penală. Din textul legii rezultă că nu se pune condiŃia ca persoana respectivă să nu fi fost
niciodată învinuită sau inculpată într-o cauză penală sau să nu fi executat vreodată o pedeapsă
penală. Este socotit inculpat persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acŃiunea penală.
O altă cerinŃă a legii pentru persoana care solicită renunŃarea la cetăŃenia română este
aceea de a nu avea obligaŃii patrimoniale faŃă de persoane fizice sau juridice din Ńară.
Din articolul 26 lit. b al Legii cetăŃeniei române rezultă că executarea obligaŃiilor
patrimoniale priveşte numai obligaŃiile faŃă de creditorii din Ńară, nu şi obligaŃiile faŃă de state

101
străine sau persoane juridice şi fizice aparŃinând altor state, cu sediul sau domiciliul pe
teritoriul acestora.
Pierderea cetăŃeniei române prin aprobarea renunŃării nu produce nici un efect asupra
cetăŃeniei soŃului sau copiilor minori. Totuşi, în cazul în care ambii părinŃi obŃin aprobarea
renunŃării la cetăŃenia română, iar copilul minor se află împreună cu ei în străinătate ori
părăseşte împreună cu ei Ńara, minorul pierde cetăŃenia română odată cu părinŃii săi, iar dacă
aceştia au pierdut cetăŃenia română la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor
care, pentru a domicilia în străinătate părăseşte Ńara după ce ambii părinŃi au pierdut cetăŃenia
română, pierde cetăŃenia română pe data plecării sale din Ńară. Aceste dispoziŃii se aplică şi în
cazul în care numai unul din părinŃi este cunoscut sau în viaŃă. Copilului care a împlinit vârsta
de 14 ani şi se cere consimŃământul.

Pasul 3. Alte cazuri de pierdere a cetăŃeniei române

În cadrul modalităŃilor de dobândire a cetăŃeniei române s-a examinat ipoteza,
reglementată de lege, prin care străinul adoptat de un cetăŃean român dobândeşte pe această
cale cetăŃenia română. De această dată se are în vedere ipoteza în care copilul, cetăŃean
român, este adoptat de un cetăŃean străin şi pierde cetăŃenia română pe această cale.
Art. 28 din Legea cetăŃeniei române prevede că copilul minor cetăŃean român, adoptat
de un cetăŃean străin, pierde cetăŃenia română dacă adoptatorul solicită în mod expres, iar
legea străină prevede dobândirea cetăŃeniei adoptatorului de către cel adoptat.
Deşi legea, în principiu, admite şi adoptarea majorului, dacă acesta a fost crescut în
timpul minorităŃii sale de către adoptator, Legea cetăŃeniei române derogă de la acest
principiu, stabilind că numai minorul cetăŃean român pierde această cetăŃenie, în cazul
adopŃiei sale de un cetăŃean străin. Aceasta înseamnă că majorul cetăŃean român, dacă ar fi
adoptat de un cetăŃean străin nu pierde cetăŃenia română.
Legea prevede ca adopŃia să se facă de un cetăŃean străin. De aici rezultă că adopŃia
unui minor cetăŃean român nu poate fi înfăptuită de o persoană fără cetăŃenie.
Art. 28 alin. 2 al Legii cetăŃeniei române prevede că, în cazul declarării nulităŃii sau
anulării adopŃiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut
niciodată cetăŃenia română.
În situaŃia copilului găsit pe teritoriul statului român, acesta pierde cetăŃenia română
dacă, până la împlinirea vârstei de 18 ani, i s-a stabilit filiaŃia faŃă de ambii părinŃi, iar aceştia
sunt cetăŃeni străini.
CetăŃenia română se pierde şi în cazul în care filiaŃia s-a stabilit numai faŃă de un
părinte cetăŃean străin, celălalt părinte rămânând necunoscut.

Pasul 4. Procedura retragerii şi aprobării renunŃării la cetăŃenia română

Legea reglementează modalităŃile de retragere sau, după caz, aprobarea renunŃării la
cetăŃenia română, modalităŃi care au întotdeauna la bază un act juridic individual, emis de
organul de stat competent. În unele cazuri, retragerea sau aprobarea renunŃării la cetăŃenie
produce efecte nu numai faŃă de persoana în legătură cu care acel act a fost emis, ci şi asupra
descendenŃilor ei, în condiŃiile prevăzute de lege.
Art. 31 al Legii 21/1991 stabileşte că Guvernul României dispune, prin hotărâre,
retragerea sau, după caz, aprobarea renunŃării la cetăŃenia română, la propunerea ministrului
justiŃiei, făcută potrivit procedurii prevăzute pentru acordarea cetăŃeniei.
Din reglementarea cadru rezultă că retragerea cetăŃeniei române se poate dispune la
sesizarea, în scris, a comisiei de pe lângă Ministerul JustiŃiei de către orice autoritate sau
persoană care are cunoştinŃă de existenŃa unui motiv pentru retragerea cetăŃeniei, având
obligaŃia să producă dovezile de care dispune.

102
 Sesizarea trebuie să se refere la una din ipotezele de retragere a cetăŃeniei române
persoanei care:
a) aflată în străinătate, a săvârşit fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele
statului român sau lezează prestigiul României;
b) aflată în străinătate se înrolează în forŃele armate ale unui stat cu care România a
rupt relaŃiile diplomatice sau cu care este în stare de război;
c) a obŃinut cetăŃenia română prin mijloace frauduloase.
Din economia textului de lege rezultă caracterul dispoziŃiei Guvernului Român de
retragere a cetăŃeniei, dar noi considerăm că o astfel de măsură nu poate avea decât un
caracter strict personal şi operează sub titlul unei sancŃiuni.
Examinând situaŃiile ce pot conduce la aplicarea acestei sancŃiuni, rezultă că unele din
ele vizează pe cetăŃeanul român, ce se găseşte în străinătate, pe când altele vizează pe
cetăŃeanul român aflat în Ńară. În acest mod, retragerea cetăŃeniei române nu poate afecta
obiectiv decât persoana aflată în străinătate, dacă această persoană se face vinovată de fapte
ostile faŃă de statul român. SancŃiunea retragerii cetăŃeniei române poate afecta atât o persoană
aflată în străinătate, cât şi o persoană ce se găseşte în Ńară, atunci când fapta imputată priveşte
dobândirea cetăŃeniei române în mod fraudulos sau când persoana respectivă a dobândit o
cetăŃenie străină fără să fi solicitat în prealabil aprobarea renunŃării la cetăŃenia română, ori,
deşi făcută, cererea nu a fost aprobată. Faptele descrise în art. 25 din lege de natură să
determine retragerea cetăŃeniei române trebuie să constituie manifestarea unei conduite ilicite.
Sub aspect material, conduita ilicită se poate săvârşi fie printr-o acŃiune constând în comiterea
unui fapt prohibit, fie prin omisiunea săvârşirii unei fapte prescrisă de lege ca obligatorie. Atât
acŃiunea cât şi inacŃiunea trebuie să fi fost săvârşite cu vinovăŃie.
CetăŃenia română se pierde, în condiŃiile arătate, pe data emiterii hotărârii Guvernului
României.
În ceea ce priveşte renunŃarea la cetăŃenie, legea prevede în art. 33 că cererea de
renunŃare se face personal sau prin mandatar cu procură specială şi autentică şi se depune la
comisia care funcŃionează pe lângă Ministerul JustiŃiei, care va proceda după aceleaşi norme
stabilite pentru cererile de acordare a cetăŃeniei române.
Data pierderii cetăŃeniei române prin retragere sau aprobarea renunŃării la aceasta este
dat publicării în Monitorul Oficial al României a hotărârii Guvernului.
În capitolul VII, intitulat DispoziŃii finale şi tranzitorii, Legea nr. 21/1991 conŃine
prevederi potrivit cărora sunt şi rămân cetăŃeni români persoanele care au dobândit şi păstrat
această cetăŃenie potrivit legislaŃiei anterioare.
Foştii cetăŃeni români care, înainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut cetăŃenia
română din diferite motive, o pot redobândi la cerere, în baza unei declaraŃii autentificate, în
străinătate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României. Beneficiază de aceste
dispoziŃii şi cei cărora li s-a ridicat cetăŃenia română fără voia lor sau din alte motive
neimputabile lor, precum şi descendenŃii acestora.
Cererile privind acordarea cetăŃeniei şi aprobarea renunŃării la cetăŃenie sunt supuse
unei taxe prevăzute de lege. Prin derogare de la aceste prevederi, redobândirea cetăŃeniei de
către foştii cetăŃeni români care, înainte de 22 decembrie 1989, au pierdut cetăŃenia din
diferite motive, este scutită de plata taxelor consulare.
Persoanele cărora li s-a acordat cetăŃenia română, au toate drepturile şi libertăŃile,
precum şi obligaŃiile prevăzute prin ConstituŃie şi legile Ńării pentru cetăŃenii români.
Dubla cetăŃenie. Faptul că diferite state nu-şi coordonează reglementările legislative
în materie de dobândire şi pierdere a cetăŃeniei, ca şi preocuparea de a evita producerea unor
situaŃii în care copiii născuŃi dintr-un cetăŃean al lor ar rămâne apatrizi, poate duce la
consecinŃa că o persoană este recunoscută în acelaşi timp de două state diferite drept cetăŃean

103
al lor . LegislaŃia română de după 1989 permite dubla cetăŃenie. SoluŃia s-a impus pentru
rezolvarea problemelor multor cetăŃeni români care în perioada 1944-1989 locuind în afara
graniŃelor Ńării au pierdut şi cetăŃenia română. Decretul-lege nr. 137/1990 stabileşte că foştii
cetăŃeni români, care înainte de 22 decembrie 1989 au pierdut cetăŃenia română din diferite
motive o pot redobândi la cerere.
MenŃionăm faptul că statele în general nu agreează dubla cetăŃenie în statele unitare
pentru că această situaŃie poate genera implicaŃii nedorite.
Străinii şi apatrizii. Pe teritoriul Ńării noastre există persoane care nu au calitatea de
cetăŃeni români. Aceste persoane cu cetăŃenie străină sau fără cetăŃenie, se bucură de toate
drepturile garantate de ConstituŃia şi legile Ńării noastre, fiind lipsite numai de drepturile
specifice condiŃiei de cetăŃean român. Străinii în România sunt persoanele care au cetăŃenia
altui stat. În Ńara noastră există şi persoane fără cetăŃenie care se numesc apatrizi .
SituaŃia unei persoane de a nu avea nici o cetăŃenie poate fi consecinŃa unor
împrejurări diverse. Astfel, este posibil ca unei persoane să i se fi retras cetăŃenia de un stat
fără ca ea să dobândească cetăŃenia altui stat. La fel este cazul cetăŃeanului străin căruia i s-a
aprobat renunŃarea la cetăŃenie, dar nu a obŃinut cetăŃenia română .
CetăŃenia de onoare. CetăŃenia română cu titlu de „cetăŃean de onoare” se poate
acorda unor străini pentru servicii deosebite aduse Ńării şi naŃiunii române, de către
Parlamentul României, la propunerea Guvernului, fără nici o altă formalitate. Persoanele care
au dobândit cetăŃenia de onoare se bucură de toate drepturile civile şi politice recunoscute
cetăŃenilor români, cu excepŃia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o funcŃie
publică .
Încheind unele consideraŃii asupra cetăŃeniei române Ńinem să învederăm că, dincolo
de rigiditatea formelor juridice care înserează conŃinutul şi formele de manifestare a calităŃii
de cetăŃean român, titlul de cetăŃean român constituie întruchiparea desăvârşită a omului care,
prin legatul spiritual faŃă de străbunii noştri, îşi consacră întreaga energie binelui şi
prosperităŃii neamului românesc .

REZUMAT

Considerând cetăŃenia din punct de vedere al subiectului ei, cetăŃenia apare ca o

situaŃie juridică (un statut), termen prin care se desemnează un complex de drepturi subiective
şi obligaŃii ale unei persoane.
NoŃiunea de cetăŃenie este utilizată pentru a defini o instituŃie juridică, adică o grupă
de norme juridice care reglementează relaŃiile ce se stabilesc între persoanele fizice şi stat. De
asemenea noŃiunea de cetăŃenie este folosită pentru a caracteriza condiŃia juridică a
persoanelor care au calitatea de cetăŃeni.
ConstituŃia precizează că „cetăŃenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde
în condiŃiile prevăzute de legea organică” (art.5 alin.1). CetăŃenia română este reglementată
prin Legea nr.21/1991.
CetăŃenia este o instituŃie, mai ales, de drept constituŃional deoarece: a) ea este o
expresie a suveranităŃii puterii politice; b) numai cetăŃenii români au dreptul de a participa la
exercitarea puterii în formele instituŃionalizate ale democraŃiei directe.
În doctrina juridică internaŃională şi din Ńara noastră definiŃiile date noŃiunii de
cetăŃenie se deosebesc între ele.
NoŃiunea de cetăŃenie poate fi definită, ca legătura politică şi juridică dintre o
persoană fizică şi un anumit stat, legătură ce se exprimă în drepturile şi obligaŃiile care
formează statutul juridic al cetăŃenilor statului respectiv.

104
 Unele drepturi şi îndatoriri privesc exclusiv pe cetăŃeni, nu se extind şi asupra unor
persoane care nu au statut de cetăŃean al României.
În evoluŃia legislaŃiei în materia cetăŃeniei, un rol însemnat l-a avut Domnitorul
Alexandru Ioan Cuza care a pus bazele legislative ale acestei instituŃii.
După primul război mondial ca urmare a întregirii statului naŃional, a devenit necesară
o nouă reglementare a cetăŃeniei române. ConstituŃia din 1923 reproducea principiile
consacrate de cea din 1866, iar prin legea din 24 februarie 1924 s-a dat o reglementare unitară
cu privire la dobândirea şi pierderea cetăŃeniei.
ConstituŃia din 1939 a dat o nouă reglementare cetăŃeniei, iar legea din 1939 privitoare
le dobândirea cetăŃeniei române introducea discriminări pe temeiul rasei şi originii etnice.
În 1944, prin Decretul constituŃional din 2 septembrie, au fost abrogate decretele din
septembrie 1940 şi anulate măsurile discriminatorii stabilite în perioada 1938-1944.
Un rol important l-a avut Legea nr.125 din 17 iulie 1948 care a stabilit criterii de
egalitate în materie de dobândire a cetăŃeniei. La 24 ianuarie 1952 a fost emis Decretul nr.33
asupra cetăŃeniei, care a abrogat Legea din 1948.
ConstituŃia din 21 august 1965 stabilea principiile care stau la baza cetăŃeniei române.
După RevoluŃia din decembrie 1989 a fost adoptat Decretul-lege nr.7 din 31 decembrie 1989
privind repatrierea cetăŃenilor români şi foştilor cetăŃeni români, şi decretul-lege nr.137/1990
cuprinde dispoziŃii referitoare la cetăŃenia română.
Un moment important în evoluŃia legislaŃiei privind cetăŃenia îl constituie adoptarea
Legii cetăŃeniei române nr. 21 din 6 martie 1991. Legea nr.21/1991 se ocupă succesiv de
prevederi cu caracter general privind dobândirea cetăŃeniei, procedura acordării cetăŃeniei,
prevederea retragerii sau aprobării renunŃării la cetăŃenia română, încheindu-se cu un capitol
de dispoziŃii finale şi tranzitorii.
LegislaŃia română de după 1989 permite dubla cetăŃenie. Statele, în general nu
agreează dubla cetăŃenie în statele unitare pentru că această situaŃie poate genera implicaŃii
nedorite.
Pe teritoriul Ńării noastre există persoane cu cetăŃenie străină sau fără cetăŃenie, care se
bucură de toate drepturile garantate de ConstituŃia şi legile Ńării noastre, cu excepŃia
drepturilor condiŃiei de cetăŃean român.
Pentru servicii deosebite aduse Ńării şi naŃiunii române, Parlamentul României, la
propunerea Guvernului, poate acorda unor străini titlu de „cetăŃean de onoare”.

CONCLUZII

NoŃiunea de cetăŃenie este utilizată pentru a defini o instituŃie juridică, dar şi pentru a
caracteriza condiŃia juridică a persoanelor care au calitate de cetăŃeni. Legea nr.21 din 6
martie 1991 reglementează modurile de dobândire şi pierdere a cetăŃeniei în Ńara noastră.
Principiul jus sangvinis, adoptat de reglementarea cetăŃeniei din Ńara noastră, dă expresie
legăturii profunde şi interne dintre generaŃii.
NoŃiunea de cetăŃenie poate fi definită ca fiind legătură politică şi juridică dintre
o persoană fizică şi un anumit stat, legătură ce se exprimă în drepturile şi obligaŃiile care
formează statutul juridic al cetăŃenilor statului respectiv.

TESTE DE AUTOCONTROL

1. DefiniŃi noŃiunea de cetăŃenie.

2. ArătaŃi care sunt modurile de dobândire a cetăŃeniei.

105
3. MenŃionaŃi legislaŃia adoptată după RevoluŃia din decembrie 1989 referitoare la cetăŃenia
română.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE

1. N. Prisca, ContribuŃii la studiul cetăŃeniei române în Analele UniversităŃii, Bucureşti, 1970.

2. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2002.
3. Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2006.
4. Monitorul Oficial al României, nr. 44 din 6 martie 1991.
5. Legea nr. 70/2008 publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 283 din 11 aprilie 2008,
versiunea actualizată.

106