Femeia

O inim de Ev, enigm-n veci profund!

Din foc divin i amestec din tina cea imund;
Protee fr nume, ce logica dezmini
Deart sau prea rece, sau clocot de dorini!
Sub vraja frumuseii, ori dulcea ta zmbire,
Ascunzi tu suferin, ruine, sau iubire?
n clara ta privire, de visuri ncntat,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plns vreodat?
Ah, ce perveri ai ochii, sursul nu-i timid
Sub fardul ce sclipete s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, fr-de mustrare,
Defectele, i-n tain, porniri spre desfrnare!
La tine totul este spoial sau mascat:
inuta, vorba, faa i glasul afectat
Cci tot ce nu-i minciun tu-nfruni cu viu rspr:
Minciuna pentru tine e unic adevr!
Faad-i tot la tine i prefctorie
i chiar a ta tiin e doar cochetrie.
Spre a trona mai bine, voind s ne uimeasc,
i-ndeosebi s plac! E vanitatea-i drag!