Gonoreea sau infectia gonococica

Gonoreea sau infectia gonococica

Neisseria gonorrhoeae este cauza gonoreei, o boala cu transmitere sexuala care afecteaza femeile,
barbatii si copiii. In fiecare an sunt raportate aproximativ 1 milion de cazuri, in timp ce un numar cel putin
identic nu sunt raportate. Consecintele medicale si sociale sunt semnificative. Poate cauza infertilitate la femei
si este un factor de risc major pentru infectia HIV. In medie, un barbat va fi infectat la fiecare al 4-lea contact
sexual cu o femeie infectata, in timp ce o femeie va fi infectata la fiecare al 2-lea contact sexual cu un barbat
infectat.
Mecanismul infectiei cu Neisseria gonorrhoeae este diferit la femei si barbati. O caracteristica
remarcabila a acestui microorganism, descoperita de un grup de cercetatori microbiologi, este abilitatea
extraordinara de a supravietui in unica lui gazda, organismul uman. Michael A. Apicella, M.D., profesor de
microbiologie si seful grupului de cercetatori ai Neisseria gonorrhoeae, a descoperit faptul ca gonococul
infecteaza femeile si barbatii folosind mecanisme patogenetice diferite.

Mecanism fiziopatogenic
N. gonorrhoeae este un patogen exclusiv uman care nu are alta poarta de intrare, inafara de mucoasa
umana, si in special cea genitala. A dezvoltat mecanisme remarcabile prin care evita atacul sistemului imun al
gazdei (congenital si adaptat). In particular, la suprafata are un invelis format din structuri antigenice identice
cu antigenii eritrocitari umani.
Printr-un mecanism unic, variabil si aparent intamplator, sunt exprimati un numar de factori de virulenta
importanti, permitandu-le sa fie omniprezenti la anumite persoane, in diferite conditii de mediu. Factorii de
adeziune, numiti pili, au o antigenitate larg variabila. Acest fapt se datoreaza unui mecanism genetic unic, cu
ajutorul caruia, largi portiuni din structura sunt codificate in anumite casete, ce pot fi intamplator mutate
inauntrul sau inafara genei exprimate. Mecanismul este asemanator cu exprimarea portiunii variabile a
imunoglobinelor codificate la mamifere. Rezultatul este ca un singur microorganism are abilitatea sa produca
peste 1 milion de pili antigenici distincti, in acest mod permitandu-i sa depaseasca atacul sistemului imun al
gazdei.
O caracteristica remarcabila a N. gonorrhoeae este capacitatea de a infecta femeile si barbatii prin
mecanisme patogenetice diferite. Ambele mecanisme sunt extrem de eficiente si se folosesc de conditiile din
mediul gazdei si de expresia receptorilor de suprafata ai celulei. Aceste mecanisme au fost pentru prima oara
studiate in departamentele de microbiologie, urologie si obstetrica/ginecologie ale Universitatii din Iowa, SUA.
1

Gonoreea sau infectia gonococica

La barbati
Studiile au aratat ca celulele epiteliale care tapeteaza cele doua treimi distale
ale uretrei masculine sunt susceptibile la infectia cu gonococ. Infectarile umane experimentale au relevat ca
timp de 40 de ore de la infectare, gonococul nu poate fi cultivat din exudatul uretral sau urina, deoarece
gonococul patrunde in celulele mucoasei imediat dupa infectare, putand fi cultivat doar dupa ce s-a replicat
(multiplicat) in aceste celule, care vor fi "adaposturile" lor din mucoasa.
Patrunderea lor in celulele epiteliale nu este un eveniment intamplator. Pilii, structuri de suprafata care
permit gonococului sa evite atacul imun al gazdei, se fixeaza pe receptorii de pe suprafata celulelor epiteliale
uretrale (care formeaza mucoasa uretrala). Ligandul gonococic este o glicolipida (care la un capat are o
grupare de galactoza). Galactoza se fixeaza pe receptorii asialoglicoproteici umani (ASGP-R) de pe mucoasa
uretrala. Acesta fixare determina o cascada de evenimente, incluzand recrutarea de mai mult ASGP-R de-a
lungul mucoasei.
In acest timp, componentele gonococice patrund in celulele epiteliale pentru a
preveni apoptoza (moartea celulara programata). Prin aceasta, este prelungita viata celulelor, in timp ce
gonococii se multiplica in interiorul lor. In cele din urma, cand numarul gonococilor din interiorul celulelor este
foarte mare, nutrientii se epuizeaza si celulele mor.
La nivelul tesutului, imediat ce infectia a fost initiata, citokinele produse de celulele epiteliale sunt
eliberate in fluxul sangvin pentru a recruta la sediul infectiei celule inflamatorii. Celulele inflamatorii sunt
reprezentate de neutrofile, care sunt, de obicei, gasite la analiza exudatului uretral la barbati.

La femei
La femei infectia gonococica implica o interactiune diferita, mult mai complexa, intre gazda si
factorii bacterieni. Tintele initiale ale gonococului sunt tesuturile ecto- si endocervicale. Aceste celule sunt
deosebite, din mai multe puncte de vedere. Ele produc si secreta toate componentele caii alternative a
complementului si exprima la suprafata receptorii de tip 3 (CR3) ai complementului.
Componentele caii alternative a complementului interactioneaza cu gonococul, ce are ca rezultat,
asamblarea liganzilor pentru CR3 la suprafata gonococului. In plus, pilii gonococici, principalul factor de
atasarea pe celulele gazdei a bacteriei, si un canal de nutrienti, numit porina, pot interactiona cu celulele ca
atare, fara a fi nevoie de alte mecanisme care sa faciliteze atasarea. Interactiunea cooperativa cu CR3 are ca

Gonoreea sau infectia gonococica

rezultat alterarea membranei plasmatice (formata din celule epiteliale mai sus mentionate), cu formare de
incluziuni.
Incluziunile sunt protruzii (patrunderea in interior a membranei) largi ale membranei plasmatice.
Gonococii sunt prinsi in aceste incluziuni si depozitati in spatii largi, denumite vacuole. De
asemenea, bacteriile au capacitatea de a secreta anumite substante care sa le faciliteze vacuolizarea.
Odata ce celulele epiteliale au fost infectate, gocococul incepe sa secrete diverse proteine. Una dintre aceste
proteine este enzima numita fosfolipaza D (FD). O enzima umana cu functie similara este implicata in
procesarea gonococului in interiorul celulelor, care determina activarea complementului. Se pare ca
fosfolipaza D accelereaza pozitionarea CR3 la suprafata celulelor epiteliale, astfel facilitand invazia celulelor de
catre noi gonococi.

Simptome
Simptomele gonoreei apar, de obicei, dupa o perioada de 2 zile pana la 3 saptamani, dupa
expunerea la infectie. Unele femei si barbati sunt asimptomatici pana cand apar complicatii severe.
Simptome la femei:
- disurie (senzatie dureroasa si de usturime la urinat)
- secretii vaginale galbene
- fragilitate vasculara (producerea cu usurinta a sangerarilor)
- dispareunie (dureri la contactul sexual).
Simptome la barbati:
- secretie ureterala laptoasa alb-galbuie
- disurie (senzatie dureroasa si de usturime la urinat)
- inrosirea si umflarea deschiderii uretrei la nivelul penisului
- dureri abdominale joase
- durere si edematiere (umflare) la nivelul testiculelor.

Gonoreea sau infectia gonococica

Mod de transmitere
Infectia gonococica se transmite prin contact sexual vaginal, anal sau oral. Copiii se vor infecta la
nastere, in cazul in care mamele sunt infectate.
In fiecare an sunt raportate aproximativ 1 milion de cazuri, in timp ce un numar cel putin identic nu sunt
raportate. In medie, un barbat va fi infectat la fiecare al 4-lea contact sexual cu o femeie infectata, in timp ce o
femeie va fi infectata la fiecare al 2-lea contact sexual cu un barbat infectat.

Diagnostic
Depistarea simptomelor este foarte dificila in multe dintre cazuri. Astfel ca persoanele nu stiu ca sunt
infectate pentru o perioada lunga de timp. Cele mai multe dintre persoanele asimptomatice, vor afla ca sunt
infectate atunci cand partenerul lor este diagnosticat.
Singura metoda sigura de a depista infectia este testarea (culturi din secretiile uretrale sau vaginale)
pentru infectia gonococica.
Diagnosticul se face pe baza culturilor din secretiile vaginale sau uretrale. Pentru recoltarea acestor secretii se
foloseste un tampon de bumbac, care este apoi trimis la laborator pentru testare. Rezultatele sunt disponibile
in aproximativ 3 zile. Recoltarea nu este dureroasa si poate fi facuta chiar si la persoanele asimptomatice.

Complicatii
Infectia gonococica este periculoasa, chiar daca este asimptomatica. Infectia gonococica netratata se
poate complica cu urmatoarele:
La copii:
- oftalmia gonococica (infectia globilor oculari)
- afectarea ireversibila a organelor de reproducere
- infertilitate (dificultatea de a ramane insarcinata).
La adulti:
- sterilitatea (incapacitatea de avea copii), fiind urmare a salpingitei acute, cauzata de infectia gonococica
- sarcina ectopica sau tubara, o complicatie care se poate finaliza cu decesul femeii insarcinate
- artrite.

Gonoreea sau infectia gonococica

Tratament
Desi poate avea complicatii grave daca ramane netratata, infectia gonococica poate fi vindecata.
Tratamentul consta in administrarea de antibiotice (de obicei Penicilina, Eritromicina sau Tetraciclina). Este
foarte important ca tratamentul sa fie urmat corect, pentru a fi eficient. Din pacate, tratamentul antibiotic nu
poate trata complicatiile deja cauzate de infectia gonococica.
Recomandarile pentru prevenirea infectiei gonococice sunt identice cu cele pentru prevenirea altor boli cu
transmitere sexuala.
Cea mai buna metoda de prevenire a infectiei gonococice este abstinenta (nici un contact sexual) sau
contactul sexual cu un singur partener neinfectat, care la randul lui nu are un alt partener sexual.
O alta recomandare este folosirea protectiei in timpul contactului sexual. Prezervativul, folosit adecvat de la
inceputul pana la sfarsitul fiecarui contact sexual, este cea mai buna protectie. Spumele sau gelurile
spermicide si diafragmele sunt mai putin eficiente si nu ar trebui sa inlocuiasca prezervativul, ci sa fie folosite
impreuna cu acesta.

De retinut!
In cazul contactului sexual neprotejat cu o persoana infectata, se impune prezentarea la un medic
specialist! Trebuie tratat, de asemenea, si partenerul sexual. Evitarea activitatii sexuale pana cand infectia este
tratata, este foarte importanta. In caz contrar, partenerii se infecteaza si se reinfecteaza reciproc. De
asemenea, partenerul/partenerii anteriori trebuiesc testati si tratati prompt in caz de infectie, pentru a
preveni raspandirea bolii.
La 3-6 saptamani dupa incheierea tratamentului antibiotic, persoanele sunt retestate. Acest lucru este
foarte important pentru a ne asigura ca tratamentul a fost adecvat si corect urmat si infectia a fost vindecata.