Femeia pentru eminescu era idealul creatiunii,a frumusetii si a perfectiunii chipului omenesc.

Era in stare sa
vorbeaca in imnuri de acest chip de opera al creatiunii si vorbele sale,maestre sip line de insufletire,electrizau pe
auzitori cel putin cit timp le vorbea . Mihail si-a mistuit prima iubire la 12 ani. Obiectul ei era o misterioasa Casandra Alupului.
Tinara cu parul blond,de aur si matase cu,talia can marmura sapata avea un suris timid si o privire pudica,zimbire sfioasa si un
ochi cuminte.A fost una dintre acele impatimiri care-l faceau pe poet sa-si doreasca moartea decit sarbada viata fara de faptura
indragita.

Codru si salon.Aici ea apare ca zina lanuri,cu un chip sumet ,rastit, cu un glas salbatec,vioi,copilaros si cu ochii
timizi.Salbateca ei ....Avem o muza.
In poezia Mortua est se contureaz portretul iubitei moarte o umbr de-argint strlucit, al crui
palid suflet i-a nceput drumul ascensional spre a norilor schele. Cltoria sufletului e nsoit de
elemente divine: O raz te nal, un cntec te duce. Eul liric remarc marea diferen dintre trup i
suflet. Sufletul este pregtit sa-i ia zborul, asemenea unui nger, cu aripi ridicate, pe cnd trupul
zace n sicriu cu braele albe pe piept puse cruce. Eul mrturisete: Vd sufletu-i candid prin spaiu
cum treci;/ Privesc apoi lutul rmas... alb i rece. n discursul liric se ntrezrete o speran deoarece
eul remarc sursul rmas nc viu de pe buzele iubitei.
In poezia floarea albastra,iubita traieste o iubire relative,afectiva,pe careo comunica cu simboluri si expresii edificatoare :fir de
romanita , voi fi rosie ca marul .foi de mure .Ea este lipsita de intelegerea care duce la adevar : si mi-i spune atunci
povesti, si mindiuni cu-a ta gurita, eu pe-un fir de romanita,vor cerca de ma iubesti.Acum pentru es poetul este : sufletul vietii
mele Iubita(Casandra ) definita prin metafora floare albastra , a plecat lasind in sufletul poetului un sentiment de
tristete totusi este trist in lume

Avut o soarta tragica, murind de tanara, iar poetul i-a dedicat o poezie care initial se numea
Elena, iar apoi Mortua est.
Ca tinar in virsta de 20 de ani ajunge el in octombrie 1866 la Viena si atunci vine cu inima
cuprinssa de amor pentru frumoasa Eufrosinia Popescu si sufletul sau e plin de icoana acestei
actrite.Ea a fost cauza principala ca Eminescu a intrat in trupa de teatru si ca sa hotarit s-o
urmeze chiar la Cernauti.Amorul lui em. Pentru eu. Trebuia sa fi fost adinc si sincer ca nici in
toamna anului 1870 el n-o uitase ,ci vorbea cu mult foc si durere despre eufrosinia sa. In
poezia la o artista, eminescu i se adreseaza tu cintare intrupata,care are un glas tainic,lin
,amar.In poezia amorul unei marmure,iubita apre cu un suris lin,cu o fata si un ochi senin/.
Poetul, iubind pe una din aceste creaturi marmoreene, i exprim impetuos resentimentul su
: el vrea s fie un rege asirian, s fie Satan sau Dumnezeu i invidiaz leul din deert, oceanul,
vnturile,
care
pot
cel
puim
s-i
dezlnuie
turbarea.
El singur n-are pe nimeni cruia s-i destinuie iubirea sa nebun : destinul a voit ca el s
adore o piatr. In poezia Vere si madona, Eminescu o compara pe Eufrosinia cu Madona care
are diadema de stele, sursul blnd, faa pal-n raze blonde, chip de nger, dar femeie,
ca n partea a doua Venera s fie numit Femeie stearp, fr suflet, fr foc, crudo sau
bacant. Aceste nvinuiri ocante, pe fa, strnesc revolt, dezamgire, durere n inima
iubitei, ceea ce descoperim n ultima parte a poeziei pentru c iubita, asemnat aici cu
Venera, plnge. Eul liric i d seama c a fost crud-nvinuirea i, prin faptul c i cade la
picioare, iubitul i cere iertare i-i srut minile. n ultimele dou versuri iubita, aa cum este
ea, e considerat sfnt tocmai prin faptul c iubete i este iubit la rndul su. Aici apare
din nou antiteza pentru c Venera este numit din nou demon, dar portretul ei este acum
schimbat pentru c are ochi mari i prul blond.
In 1872 eminescu o cunoaste pe veronica miclea la viena. Timiditatea,bunul simt protocolar si respectul l-au recomandat pe
eminescu in ochii tinerei cunostinte,impunundu-i,pe linga surprindere,discretia intiparita in neuitare ani multi dupa aceea:

Cnd te-am vzut, copil, treceai aa frumoas

Cu ochii mari albatri n boli ntunecoase,
Ca marmura de alb, i minile de cear
Urcau pe snu-i mndru o mantie uoar.

Era o frumusee! O figur clasic ncadrat de nite plete mari negre: o frunte nalt i senin; nite ochi mari la
aceste ferestre ale sufletului se vedea c cineva este nuntru; un zmbet blnd i adnc melancolic. Avea aerul
unui sfnt tnr cobort dintr-o veche icoan, un copil predestinat durerii, pe chipul cruia se vedea scrisul unor
chinuri viitoare. ()
Postuma cind team vazut,verena reinvie prin marturie directa tacerea de impietrit a poetului in momentul
cunostintei lor: i i aduci aminte cum m feream n laturi

De dulcele-i cuvinte i lunecoase sfaturi,

tiind cum biruiete poftirea frumuseii,
tiind ce vierme pune n smburul vieii.
tiam c sunt copilul nefericitei secte
Ce are sete-adnc a formelor perfecte
i inima-mi trecut-au mai rece ca oelul
Ca s-o implinte chinul, ca s-mi iubesc modelul.
Inainte ca luceafarul sa dobindeasca simbolul creatorului de geniu,neinteles de societate,traind jignirea pina si in
refuzul multumirilor in cercul intimitatii,anuntatorul ceresc al noptilor a fost alegoria cu care eminescu a figurat pe
veronica:
Un luceafr, un luceafr nzestrat cu mii de raze
n viaa-mi de-ntuneric a fcut ca s se vaz.
Eu privind acea lumin ca din visuri m detept
i cu braele-amndou ctr dnsa m ndrept.
Ca o zn din poveste ea e nalt i uoar,
E subire i ginga i din ochi revars par,
Iar la fa e blaie, prul galben cade-n cre,
Trandafiri pe fa are i cu zmbetul iste.
(un luceafar)
Pe alt manuscris,reactarea introducere in tontext chiar numele veronicai micle:

Alei drag Veronic,

Desprirea toate stric,
De ne-alegem cu nimic
Viaa trece, frunza pic.
(alei mica,alei draga)
In poezia dorinta imaginea iubitei este idealiazata romantic prin . ,blinda batere de vint.
In craiasa din povesti imaginea eroinei este transfigurata. Toate basmele saduna/
Eminescu si-a dat seama chiar de la inceput ca Veronica intruchipeaza idealul feminin pe care l-a visat. El ii scria: Adormind aseara cu gandul la
tine si desteptandu-ma dimineata tot cu el, as putea sa iti scriu toata ziua fara sa obosesc, daca cititul nu te-ar obosi pe tine. Nu stiu de ce, orice
lucru, chiar si acelea care nu au a face deloc cu tine, imi aduc aminte de tine. Ce ai tu de impartit cu teii, cu florile si frunzele de tei? Poate unde esti
asa de dulce, ca mirosul frunzelor acestora.

Veronica i-a inchinat si ea frumoase si delicate versuri adunate in volumul Poezii in 1887, Eminescu era incantat de acest volum.