Aurelia Visinescu s-a inscris la Facultatea de Horticultura cu gandul sa cultive flori, dar

in cei patru ani a cunoscut vinul. I-a placut atat de mult domeniul, incat a vrut sa cunoasca totul
despre aceasta stiinta. Asa se face ca, la vremea respectiva, era una dintre putinele femei inginer
oenolog din Romania. Acum spune ca sunt mai multe femei oenolog, dar ea este singura care are
si propria companie in domeniu, dupa cum ii place sa glumeasca.
"Oenologul este cel ce face vinul, este omul din spatele sticlei de vin, care trebuie sa aiba
cunostinte din toate domeniile microbiologie, chimie, agricultura, si pana la cunostinte
economice, care sunt destul de neglijate in Romania. Pentru ca nu este suficient sa faci un vin
bun, trebuie sa-l faci si la cel mai bun cost", spune Aurelia Visinescu.
Dupa terminarea facultatii, in 1993, a avut norocul sa se angajeze intr-una dintre cele mai
mari companii care exporta vin romanesc. Spune ca a avut noroc pentru ca, la vremea respectiva,
era un domeniu restrictiv, in care era greu de patruns, aproape tot sectorul era de stat si inclusiv
anuntul de angajare se adresa unui barbat.
Dar acest inceput i-a fost de bun augur, pentru ca i-a dat posibilitatea sa se specializeze in
strainatate, sa faca stagii de practica in Africa de Sud si in Australia noile revelatii in materie
de producere a vinurilor, si sa invete tot ce se putea in domeniu.
Cu acest bagaj de cunostinte a facut trecerea catre o alta companie privata, cu capital
britanic, dar in acelasi timp a inceput sa-i incolteasca in minte si ideea unei afaceri
pe cont propriu. Si pentru ca avea o ruda care se oferise sa-i acorde sprijin financiar, in 2003
ideea se conturase deja din ce in ce mai bine si a inceput lucrul la un proiect pe fonduri europene.
"Daca nu ar fi fost fondurile europene, nu as fi pus pe picioare aceasta afacere, dar daca
ar trebui sa le accesez din nou acum, nu stiu daca as mai apela la ele", spune Aurelia Visinescu,
punctand dificultatea cu care a accesat banii de la UE. "La vremea aceea, lucrurile erau mai
usoare, nu mi-a fost foarte greu, apoi insa a fost din ce in ce mai greu. La al doilea proiect am
asteptat un an aprobarea si inca patru luni rezolvarea contestatiei, pentru ca mi-au considerat
unele cheltuieli neeligibile si am luptat pentru fiecare banut. Am pierdut prea mult timp si nervi,
pe care le-as fi putut folosi pentru cresterea afacerii", explica femeia de afaceri.
Pe de alta parte, Visinescu recunoaste ca fondurile europene sunt foarte utile pentru un
start-up. Asta in conditiile in care exista bani de cofinantare.
Primul pas in demararea afacerii a fost achizitionarea unei crame in Sahateni satul in
care facuse prima recolta dupa ce se angajase la compania de export, crama construita inainte de
colectivizare, fost sediu de IAS in perioada comunista, si pe care a pastrat-o in mare parte.
"Investitia initiala pe care am facut-o a fost de 1,2 milioane de euro, din care 50% a fost
contributia proprie. 400.000 de euro i-am luat de la banca, convingandu-i CV-ul meu si planul
de afaceri facut de mine. Nu stiu care banca ar mai da in ziua de astazi aceasta suma in aceste
conditii" isi aminteste Aurelia Visinescu.
Desi depusese proiectul pentru fonduri UE in 2003, a ramas angajata pana in 2005, pentru
ca "nu sunt un om foarte curajos, ma bazez intotdeauna pe lucruri palpabile, imi place sa am
pamantul sub picioare". In 2006, insa, a fost nevoita sa renunte la serviciu, pentru ca avea
termen limita de finalizare a proiectului SAPARD, astfel ca pana in septembrie a finalizat partea
de procesare si a strans prima recolta 600 de tone de struguri, pe care i-a cules impreuna cu
membrii familiei, care nu stiau absolut nimic despre producerea vinului.
Toata investitia initiala a fost facuta din fonduri de la UE, inclusiv replantarea vitei de
vie, iar restul din reinvestirea profitului. In total, a investit 5 milioane de euro pana in prezent.
Primul vin a intrat la vanzare la sfarsitul anului 2007, sub brandul Divin, insa a fost un esec
si Aurelia Visinescu are puterea sa recunoasca acest lucru: "Cei care vor sa se lanseze in afaceri
1

trebuie sa admita faptul ca nu le pot face singuri pe toate. Exista o vorba plina de intelepciune:
sa nu te scumpesti la tarate. Asta am facut atunci, acum mi-am invatat lectia."
Primul esec, datorat pe de o parte si momentului prost de intrare pe piata, care a coincis
cu debutul crizei, a adus si primele momente limita: "Am avut perioade in care nu aveam bani sa
platesc muncitorii sau factura la electricitate. Asteptam ziua de salariu a sotului, pentru a trage
banii de pe card ca sa-mi platesc datoriile. Castigasem multe medalii la concursuri cu vinul
meu, dar n-am avut o strategie buna de marketing. <O sa mori cu medaliile de gat!>, imi
spuneau prietenii", isi aminteste Aurelia Visinescu.
Ce a facut-o sa mearga mai departe? "Prima conditie ca sa mergi mai departe este sa iti
placa ceea ce faci. Daca nu iti place, nu are rost sa continui. In campanie, imi pun cizmele de
cauciuc si ma implic total in procesul de vinificatie, cot la cot cu angajatii mei, stiu sa folosesc
utilajele si toata perioada de recolta mi-o petrec la Sahateni. Trebuie sa te adaptezi, sa dai tot ce
nu ai facut bine la spate si sa privesti in viitor, sa gasesti o solutie. Tot timpul am avut
convingerea ca voi gasi o solutie si asa s-a intamplat", spune femeia de afaceri.
Asa cum a fost surprinsa de esec la prima incercare, la fel a fost surprinsa si de succes, la
a doua. Din 2010 s-a rebranduit si-si vinde vinurile sub propriul nume:Aurelia Visinescu.
Peste jumatate din vinurile marca Aurelia Visinescu merg la export Sauvignon Blanc,
Chardonnay, Feteasca Alba sau Neagra, Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Tamaioasa sunt
doar cateva dintre soiurile din care a pus in vanzare in jur de 25 de vinuri, in patru game
diferite: Nomad, Artisan, Karakter si Anima, in care intra doar vinurile din anii foarte buni.
De pe cele 70 de hectare de vita de vie, din care 50 au fost reinnoite cu soiuri nobile, a recoltat
anul trecut 350 de tone de struguri, procesand in total 700 de tone de struguri, iar productia de
vin a fost de 400.000 de litri.
Aurelia Visinescu spune ca scopul este sa se mute pe segmentul premium, iar cea mai
dificila parte a afacerii este vanzarea. "Costurile de vanzare sunt foarte mari, in special in retail,
de aceea intentionam sa mizam mai mult pe HORECA. Iar in HORECA, pentru a fi vandut,
trebuie ca produsul sa fie de calitate." La intrebarea "De ce nu va deschideti propriile
magazine?", Aurelia Visinescu raspunde: "Pentru ca vreau sa fac vin, deschiderea de magazine
este o alta afacere."
Mai mult de jumatate din vinurile marca Aurelia Visinescu merg la export, din Europa si
pana in China, Japonia, Taiwan, Malaezia, Coreea, Canada, SUA si chiar Brazilia.
"Piata care merge cel mai bine acum este China, iar trendul este ascendent, se vand volume
foarte mari. Din Statele Unite avem semnale foarte bune, desi abia am intrat, iar urmatoarea
tinta este Rusia, unde nu suntem prezenti inca, dar care este, de asemenea, o piata
promitatoare", spune femeia de afaceri.
Rabdare si viziune pe termen lung, cuvintele cheie pentru cei care vor sa faca vin
Cat despre locul Romaniei intre marii producatori de vinuri din lume, Aurelia Visinescu spune
ca tara noastra nu este foarte cunoscuta, dar lucrurile incep sa se schimbe.
Romania nu exporta foarte mult, pentru ca se consuma intern suficient. Pe de alta parte, daca
imediat dupa revolutie exportam mult, dar la calitate proasta, acum exportam putin, la calitate
net superioara. Iar in ultima perioada se observa o efervescenta pe acest segment, au aparut
multi producatori, care fac vinuri de calitate. De cealalta parte, gustul consumatorilor se educa.
Pe masura ce creste puterea de cumparare si au acces la produse de calitate, li se dezvolta si
gustul pentru produse de calitate", spune Visinescu, adaugand ca nu o sperie competitia, ba mai
mult, o va face si mai buna.

Planurile de viitor nu vizeaza extinderea, ci mai degraba cresterea calitatii. Vrea, de asemenea, sa
investeasca in oenoturism (posibilitatea de petrecere a timpului liber la podgorie, cu degustare de
vinuri). Pe cei care vor sa inceapa o astfel de afacere ii sfatuieste sa se inarmeze cu rabdare, in
primul rand, pentru ca pot trece si 10 ani pana la obtinerea primului profit si sa aiba o viziune pe
termen lung. "Daca as fi stiut de la inceput in ce ma bag, poate ca renuntam. Daca ar fi sa o iau
de la capat, as face exact acelasi lucru. Obisnuiam sa imi fac planul pe termen scurt, pentru ca
daca gandeam pe termen lung, intram in panica, desi intotdeauna am stiut unde vreau sa ajung",
spune Aurelia Visinescu.
Cand nu este la Sahateni sau la biroul din Bucuresti, ii place sa viziteze locuri vechi, sa
creasca flori si sa o iubeasca pe fiica ei de aproape 3 ani.