Teoria de social intercourse a fost lansata de Spitz, care a descoperit ca in general copiii privati de

independenta pentru o perioada lunga de timp, tind sa se scufunde intr-un declin ireversibil, care
poate conduce chiar catre o afectiune ce poate fi fatala. Aceste observatii au dus la ideea de
vanatoarea de stimuli care indica faptul ca cei mai multi stimuli sunt cei proveniti din intimitatea fizica.
Un fenomen asemanator exista si in cazul adultilor ce au fost subiecti ai privarii senzoriale. Mai exact,
acest tipar de privare poate avea drept efect o psihoza tranzitorie sau cel putin ar crea un soi de
tulburari mintale.
In trecut, privarea sociala si senzoriala au aparut notate ca avand efecte similare in cazul persoanelor
care au fost supuse incarcerarii. Desigur, aceasta metoda a fost folosita pentru a induce respectarea
politica.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste partea biologica, privarea emotionala sau senzoriala tinde sa scoata
in evidenta sau incurajeaza schimbarile de natura organica, la modul daca celulele stem ale creierului nu
sunt suficient stimulate, pot aparea schimbari la nivelul celulelor nervoase..dar poate fi si rezultatul unei
alimentatii proaste etc.
In aceste cazuri, foamea/vanatoarea de stimuli apare asemanatoare cu foamea propriu-zisa, foamea
de mancare. Termeni precum arta culinara, malnutritie, gurmand etc pot fi cu usurinta transferati din
sfera nutritiei in sfera senzoriala.
Overstuffing (stuffed=ghiftuit de atata mancare) => supraghiftuiala are drept corespondent supra
solicitarea stimulilor.
Una dintre temerile psihiatrului axat pe probleme sociale este ce anume se poate intampla cu un copil
care ajunge sa se separe de propria mama in procesul firesc al maturizarii. Si anume, de-a lungul
timpului individul se va confrunta cu dilema provenita din modul in care antenele lui axate pe destil si
supravietuire apar in opozitie. Una dintre ele, este cea sociala, biologica, care il va influenta sa actioneze
asemeni unui copil, iar cealalta, este cea care il determina sa isi ia angajamente si sa aiba realizari. In
orice caz, individul va face compromisuri intre cele doua cai.
Rezultatul acestui compromis este o transformare partiala a copilului flamand de simturi (stimulushunger), in ceea ce numim astazi recognition-hunger. Cu cat creste complexitatea compromisului, cu
atat mai mult fiecare persoana va deveni din ce in ce mai individuala in aceasta goana pentru obtinerea
recunoasterii. De exemplu un actoc are nevoie de aprecierile (strangeri de mana) a sute de necunoscuti
in vreme ce un om de stiinta nu are nevoie decat de admiratia unui maestru.
Aceste aprecieri sunt folosite in general pt a sugera contactul personal, intim, care poate lua diferite
forme (strans de mana, strans in brate, etc) Stroking (apreciere sub diferite forme) poate reprezenta nu
mai mult de recunoasterea prezentei unei alte persoane, iar schimbul de stroke reprezinta o tranzactie
in termenii de social intercourse.
Pasul urmator il reprezinta structure-hunger. (dupa stimuli-hunger si recognition-hunger)

In continuare apare discutata o problema des intalnita in randul adolescentilor: si apoi ceii vei spune? Si
anume, vbim despre momentele acelea de tacere indelunga, stanjenitoare..cand nici unul nu pare a
avea ceva interesant a spune.
Aspectul operational al structurarii timpului se numeste programare/organizare si are 3 aspecte:
material, social si individual. Cel mai comun, convenient si utilitar mod de a structura timpul este de a
avea un proiect..apare denumit in mod comun munca/job.
Programarea materiala apare din necesitatea de a avea de-a face cu realitatea exterioara si nu este in
principal o problema sociala, ci in esenta ea e bazata pe procesarea de date. (ex. barca-> cand vrei sa
construiesti o barca ai nevoie de masuratori si estimari, iar orice interactiune sociala, umana care se
iveste nu va impiedica procesul realizarii barcii)
Programarea sociala rezulta din schimburile interculturale traditionale, ritualice sau semi-ritualice..si
poarta denumirea de bune maniere. Parintii din toate colturile lumii isi invata copii bunele maniere, cum
sa salute, cum sa se comporte, ce e adecvat sa intrebi si ce nu etc. De obicei, ritualurile formale preced
semi-ritualice subiecte de discutie.
Programarea individuala apare odata ce individul incepe sa se cunoasca din ce in ce mai bine.