Pentru dreptul civil persoana juridica este un subiect colectiv

de drept, adica un colectiv de oameni care, intrunind conditiile

cerute de lege, este titular de drepturi subiective si obligatii civile.
Clasificarea persoanelor juridice
Este necesara enumerarea categoriilor de persoane juridice
romane in functie de actele normative care le reglementeaza.
Astfel, prima dispozitie legala ce trebuie luata in calcul, in
enumerarea persoanelor juridice este art. 1, cap.II din Decretul
31/1954:"Statul este persoana juridica in raporturile in care
participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si
obligatii civile."
Calitatea statului de subiect de drept civil (persoana juridica)
nu se confunda cu calitatea de persoana juridica care apartine
organelor statului din cele trei puteri: legislativa, executiva si
judecatoreasca.
Dupa stat, principalele persoane juridice sunt organele de stat:
1) Organele puterii legislative cu calitate de persoana juridica
sunt cele doua camere ale Parlamentului: Adunarea Deputatilor si
Senatul;
2) Organele puterii executive cu calitate de persoana juridica
sunt:
- Presedintele Republicii;
- Guvernul Romaniei;
- Ministerele si alte organe centrate ale administratiei de
stat;
- Consiliile locale si prefecturile;
- Organele locale de specialitate ale administratiei de stat.
3) Organele puterii judecatoresti cu calitate de persoana
juridica sunt: instantele judecatoresti (Curtea Suprema, Curtile de
Apel, Tribunalele Judetene de mentionat ca Judecatoriile nu sunt
persoane juridice) cat si organele procuraturii.
Alte persoane juridice de stat.
- agentii economici de stat
- cooperativele si uniunile acestora;

partidele politice si organizatiile obstesti

societatile comerciale;
asociatiile si fundatiile;
cultele religioase.

Pentru nominalizarea puterii executive se utilizeaza expresii

precum: puterea executiva, autoritatea administrativa,
administratia de stat, administratie publica, executiv.
Constitutia Romaniei reglementeaza Puterea executiva in Titlul
III, capitolele:
II (Presedintele Romaniei),
III (Guvernul),
IV (Raporturile Parlamentului cu Guvernul) si
V (Administratia publica).
Activitatea autoritatilor executive (administrative) consta in
organizarea executarii si executarea in concret a legilor si
conducerea politicii nationale, pentru care dispun de aparatul
administrativ.
Dreptul constitutional intereseaza, in ceea ce priveste
structura executivului, doar identificarea marilor structuri
executive, din sistemul statal si raporturile constitutionale cu
celelalte autoritati.
Structurile executivului
Marile structuri ale executivului sunt:
A) seful de stat;
B) guvernul;
C) ministerele si celelalte autoritati ale administratiei
publice centrale;
D) autoritatile administratiei publice locale, la care se
adauga aparatul administrativ insarcinat sa pregateasca si sa
execute decizii, la nivelul fiecarei structuri executive.
A. INSTITUTIA SEFULUI DE STAT

Institutia Sefului de stat a cunoscut o evolutie a

formelor, structurilor, imputernicirilor, protocoalelor si a fost
organizata unipersonal sau colegial. Terminologic, sefii statului
s-au numit regi, principi, regenti, emiri, imparati, presedinti etc.
Explicarea institutiei sefului de stat trebuie sa plece de la teoria
unicitatii puterii sau teoria separatiei/echilibrului puterilor in stat.
Unicitatea puterii presupune crearea organelor puterii de stat,
categorie necunoscuta in sistemul separatiei puterilor, seful de stat
fiind incadrat in aceasta categorie alaturi de parlament.
Teoria separatiei puterilor, incadreaza seful statului, de
regula, in puterea executiva (seful puterii executive sau seful
executivului). Poporul detine puterea politica, el incredinteaza
exercitiul acesteia autoritatilor reprezentative (parlamentul si
uneori seful de stat). Acest loc exprima si relatia popor, parlament,
sef de stat.
Evolutia institutiei sefului de stat in Romania
In istoria statala romaneasca au existat trei categorii de sef
de stat: domn (specific tarii noastre), rege si presedinte. In
perioada dintre anii 1948- 1974, aceasta demnitate a avut caracter
colegial. Domnul a fost considerat sef de stat sub imperiul
constitutiilor de la 1864 si 1866 (pana in anul 1884). Regele a
fost seful statului roman sub imperiul constitutiilor de la 1866
(dupa anul 1884), 1923 si 1938, pana la 30 decembrie 1947. In
baza Legii nr. 363/1947 se instaureaza un sef de stat colegial
(Prezidiul Republicii).
Constitutia din anul 1948, incredinteaza functia de sef de
stat unui alt organ colegial, Prezidiul Marii Adunari Nationale,
mentinut si de Constitutia din 1952, pana in anul 1961, cand a fost
inlocuit prin Consiliul de Stat. In anul 1974 s-a creat functia de
presedinte de republica, indeplinita de o singura persoana. Dupa
revolutia din decembrie 1989, prin Decretul - Lege nr. 2/1989
privind constituirea si functionarea Consiliului Frontului Salvarii
Nationale se creeaza functia de presedinte al consiliului. Prin
Decretul Lege nr. 92/1990 privind alegerea Parlamentului si a
Presedintelui Romaniei, functia de sef de stat este incredintata
Presedintelui Romaniei, ales prin vot universal, egal, direct,
secret si liber exprimat. Aceasta solutie este consacrata si prin
Constitutia actuala a Romaniei.

Rolul, functiile si atributiile sefului de stat

1. Rolul, functiile si atributiile sefului de stat in alte
sisteme constitutionale
Atributiile sefului de stat (imputernicirile) depinde de
structura, functiile si raporturile dintre puterile publice, garantiile
constitutionale, durata mandatului organelor reprezentative, modul
de desemnare a sefului de stat (ereditar, alegere),
responsabilitatea acestuia.
In Franta, presedintele republicii are trei functii: de
reprezentare (pe plan intern si pe plan extern); de apararea (in
calitatea de garant al independentei nationale, a integritatii
teritoriului, al respectarii si a independentei justitiei si pentru ca
vegheaza la respectarea Constitutiei, ca pazitor al Constitutiei);
de arbitraj (in sensul ca presedintele asigura functionarea
puterilor publice, precum si continuitatea statului). Potrivit
Constitutiei Frantei, presedintele republicii numeste si revoca pe
primul ministru, iar la propunerea acestuia pe ministri;
prezideaza Consiliul de Ministri; promulga legile; poate sa ceara
parlamentului o noua deliberare; poate supune referendumului
anumite proiecte de lege; poate dizolva Adunarea Nationala;
semneaza ordonantele si decretele emise de Consiliul de Ministri;
numeste in functii civile si militare; acrediteaza ambasadorii;
primeste scrisorile de acreditare; acorda gratierea etc.
In Statele Unite ale Americii, Puterea Executiva va fi
exercitata de catre Presedintele Statelor Unite ale Americii (art. 2
par. 1 din Constitutie) care are urmatoarele atributii: incheie
tratate; numeste ambasadori si le primeste scrisorile de acreditare;
numeste ministri, consuli, judecatori la Curtea Suprema, anumiti
functionari superiori; acorda mandate de senatori, in conditiile
prevazute de Constitutie; poate sa convoace ambele camere sau
una din ele si sa le suspende activitatea pana la data pe care o
socoteste corespunzatoare; supravegheaza aplicarea corecta a
legilor; aproba si semneaza legile; exercita dreptul la veto, in
conditiile art. 1 par. 7, pct. 2 din Constitutia SUA.
In Suedia atributiile sefului statului sunt de ordin
ceremonial.
Intre sistemele constitutionale exista multe asemanari, dar

si multe deosebiri.
Atributiile sefului de stat ar putea fi urmatoarele:
reprezentarea statului; semnarea tratatelor; aprobarea unor acte
normative elaborate de anumite organe de stat; semnarea legilor
si a altor acte in vederea publicarii; prezidarea sedintelor unor
organe de stat; acordarea unor calitati si titluri; numiri in functii
superioare, acordarea gratierii (de regula, individuala);
proclamarea starii de asediu sau de urgenta; primirea scrisorilor de
acreditare etc. Aceasta enumerare nu este limitativa, ea fiind
deosebit de utila si pentru stabilirea domeniilor in care seful de
stat intervine prin acte juridice cu caracter normativ sau individual.
2. Rolul, functiile si atributiile Presedintelui Romaniei
Rolul si functiile Presedintelui Romaniei rezulta din art. 80
si 92 (1) din Constitutie. Atributiile Presedintelui Romaniei se
clasifica dupa continut astfel:
a)

atributii privind legiferarea (art. 77 din Constitutia Romaniei);

b) atributii privind organizarea si functionarea autoritatilor

publice (art. 80 (2); art. 86 88 si art. 90 din Constitutia
Romaniei);
c)

atributii privind alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea

sau revocarea unor autoritati publice (art. 85; art. 89; art. 125;
art. 133; art. 142 (3); art. 94 lit. c din Constitutia Romaniei);

d) atributii in domeniul apararii tarii si asigurarii ordinii publice

(art. 92(2,3); art. 93(1) din Constitutia Romaniei);
e)

atributii in domeniul politicii externe (art. 91 din Constitutia

Romaniei);

f) alte atributii (art. 94 din Constitutia Romaniei).

Desemnarea sefului de stat
Desemnarea sefului de stat se face in functie de forma de
guvernamant si este legata de functiile si raporturile sefului
statului cu celelalte autoritati publice. Exista patru moduri de
desemnare a sefului de stat;

1. Pe cale ereditara;
2. Prin alegere de catre parlament;
3. Prin alegere de catre un colegiu electoral;
4. Prin alegere prin vot universal.
1.

Desemnarea sefului de stat pe cale ereditara

De regula, mostenitorul monarhului devine sef de stat sau

monarhul numeste pe cel ce-i va succeda la tron. Ordinea de
succesiune la tron se supune regulilor constitutionale sau
cutumiare, iar rolul parlamentului este nesemnificativ, cu exceptia
Poloniei, unde regii erau alesi. In prezent, in unele monarhii
(Spania, Belgia, Danemarca, Norvegia, Kuweit), parlamentul
numeste un succesor la tron sau participa la aceasta numire daca
dinastia se stinge.
2.

Alegerea sefului de stat de catre parlament

Parlamentul este intr-o pozitie supraordonata executivului. Exista

trei sisteme: a) sistemul in care seful de stat este ales direct de
catre parlament (Grecia, Israel); b) sistemul in care parlamentele
aleg organe colegiale ca sefi de stat (fostele state socialiste); in
Elvetia Consiliul Federal este sef al statului si este ales pe patru
ani, de catre Consiliul Statelor si Consiliul National reunite in
Adunarea Federala. Unul din membrii Consiliului federal este ales
in aceeasi maniera, pentru un an, presedintele confederatiei.
3.

Alegerea sefului de stat de catre un colegiu electoral

(Germania, Italia, SUA, Coreea de Sud)

In Statele Unite ale Americii, Coreea de Sud etc., colegiul

electoral este ales prin vot universal si este format din
electori.
4.

Alegerea sefului de stat prin vot universal

Exista tari in care executivul este dualist (Finlanda, Franta,

Irlanda).
Durata mandatului sefului de stat in formele de
guvernamant monarhice mandatul este pe viata. In celelalte

forme de guvernamant, mandatul sefului de stat este limitat. In

Romania mandatul sefului de stat este de 5 ani, conform art. 83,
alin 1 din Constitutia Romaniei.
Numarul mandatelor, in sistemele in care seful de stat
este ales, aceeasi persoana, de regula, poate ocupa functia de sef
de stat pentru cel mult doua mandate. George Washington a fost
primul presedinte al Statelor Unite (1789- 1797), care a refuzat un
al treilea mandat, creand o cutuma constitutionala. Franklin
Roosvelt, a obtinut patru mandate consecutive (1933-1945). Un
amendament la Constitutia americana (nr. 22 din anul 1947 si
aplicabil din anul 1951) a restabilit regula impusa de Washington,
interzicand pe viitor ca un presedinte sa poata obtine mai mult de
doua mandate. In Romania durata mandatului este de cinci ani,
reglementata de art. 83 din Constitutie.
B)

GUVERNUL

Terminologic, exista denumiri diferite pentru guvern,

precum cele de cabinet, consiliu de ministri, in functie de sistemul
constitutional. Guvernul are doua componente: seful guvernului
(acolo unde exista) si ministri si secretari de stat. Potrivit art. 101
(3) al Constitutiei Romaniei, Guvernul este alcatuit din primministru, ministri si alti membri, stabiliti prin lege organica. Cat
priveste seful guvernului, el exista sub denumiri diferite, precum
de prim-ministru, presedinte, in functie de denumirea guvernului.
Executivul poate fi: a) monist, executivul care presupune
ca seful executivului sa fie si seful guvernului sau executivul sa fie
condus de seful statului (SUA). In acest ultim caz, ministrii se
subordoneaza direct sefului statului, care este seful executivului;
b) dualist, executivul care presupune ca seful statului sa nu fie
seful guvernului, existand un sef de stat si unul de guvern. Cu
toate ca seful statului este seful executivului seful guvernului are
un rol important in formarea guvernului.
C)

MINISTERELE SI CELELALTE AUTORITATI ALE

ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

Ministerele si celelalte autoritati ale administratiei

publice centrale executa legile in domeniile lor de activitate. De
aceea mai sunt denumite de domeniu sau de resort si se
subordoneaza guvernului. Ministerele se organizeaza si

functioneaza numai in subordinea guvernului potrivit prevederilor

Constitutiei (art. 116-117) si Legii nr. 90/2001 privind
organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor.
D) AUTORITATILE ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE
Autoritatile administratiei publice locale isi desfasoara
activitatea in unitatile administrativ teritoriale. Potrivit legii,
cunosc o subordonare ierarhica (pe verticala) fata de autoritatile
executive superioare. Potrivit prevederilor constitutionale (art. 120123), ale Legii administratiei publice locale nr. 69/1991, modificata
si republicata in M. Of. nr. 79 din 18 aprilie 1996), si ale Legii nr.
215/2001, administratia publica din unitatile administrativ
teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei
locale si deconcentrarii serviciilor publice. Se disting: autoritati
comunale si orasenesti (Consiliile locale si primarii), Consiliul
judetean si prefectul.
RAPORTURILE DINTRE LEGISLATIV SI EXECUTIV
Raporturile dintre legislativ si executiv presupun: explicarea
implicarii legislativului in formarea si activitatea executivului;
compatibilitatea functiei parlamentare si functiei executive;
tendinta de crestere a rolului executivului in raport cu parlamentul.
1.
a)

Rolul legislativului in formarea si activitatea

executivului
Desemnarea sefului executivului

Interventia parlamentului este rara in forma de

guvernamant monarhica, apare doar in cazul schimbarii dinastiei.
In republica prezidentiala seful statului fiind ales prin vot
universal si direct, rolul parlamentului este redus doar la
solemnitatea depunerii juramantului si preluarii functiei. In
republica parlamentara seful statului este ales de parlament,
iar rolul legislativului este foarte mare.

b)

Desemnarea sefului de guvern si a membrilor acestuia

Seful guvernului este figura juridica distincta in cadrul

oricarui guvern (cu exceptia situatiilor, in care functia este

exercitata nemijlocit de catre seful de stat). De regula, seful

guvernului este desemnat pe criterii foarte clare, iar el prezinta
lista membrilor guvernului, in functie de regimul politic.
In regimurile politice prezidentiale (Brazilia, SUA,
Mexic) functiile de sef de stat si de sef de guvern sunt
indeplinite de aceeasi persoana, seful de stat, desemnat de
natiune. In unele regimuri prezidentiale (Congo, Costa Rica,
Finlanda) numirea ministrilor revine sefului de stat fara interventia
parlamentului, in altele (SUA) ea este realizata de catre seful de
stat, cu avizul sau acordul Senatului.
In regimurile politice semiprezidentiale si in cele
parlamentare sunt patru situatii:
- statele in care se foloseste formula alegerii directe a primuluiministru de catre parlamente cu o majoritate absoluta. Membrii
guvernului sunt desemnati potrivit aceleiasi proceduri la
propunerea sefului guvernului. Procedeul s-a practicat in statele
din Estul Europei;
- statele (Australia, India, Anglia) in care seful partidului majoritar
al camerei populare este invitat, de catre seful de stat, sa formeze
guvernul, ca rezultat al votului din alegeri. Membrii guvernului, la
propunerea primului-ministru, sunt numiti de seful statului, dupa
care va obtine investitura din partea parlamentului. Primul ministru
isi bazeaza propunerile sale atat pe pozitia si forta partidelor
politice, cat si pe necesitatea crearii unei echipe guvernamentale
capabile si eficiente.
- statele in care obtinerea unor majoritati parlamentare este
dificila, datorita numarului mare de partide (Belgia, Italia). Seful
statului insarcineaza cu formarea guvernului un membru al
parlamentului considerat a avea sanse reale in obtinerea
investiturii parlamentare. Membrii guvernului sunt alesi de partidul
lor si numiti de seful statului. Propunerile sunt dinainte negociate
si acceptate.
- statele in care paramentul are un rol in desemnarea sefului
guvernului (Monaco, Tailanda, Namibia). Astfel, seful statului
desemneaza primul ministru, dupa unele consultari si apoi el il
numeste prin decret, care nu mai este supus nici unei aprobari din
partea parlamentului. Tot seful statului, dupa consultari, cheama

in guvern membri ai parlamentului si alte personalitati.

In Romania, desemnarea primului-ministru si a membrilor
Guvernului se face conform art. 103 din Constitutie si a regulilor
cuprinse in Regulamentul sedintelor comune ale Camerei
Deputatilor si Senatului.
c)

Interventia legislativului in activitatea executivului

O astfel de interventie este conforma continutului teoriei

separatiei/ echilibrului si a controlului reciproc al puterilor in stat.
Aceasta se realizeaza prin:
a) stabilirea legilor, pe care executivul trebuie sa le puna in
executare;
b) aprobarea programului executivului (conform art. 103 din
Constitutia Romaniei);
c) aprobarea delegarii legislative (conform art. 115 din Constitutia
Romaniei);
d) controlul activitatii guvernului.
Putem remarca faptul ca, in virtutea teoriei mai sus
mentionate, la randul sau, executivul intervine in activitatea
legislativului, prin: a) initiativa legislativa; b) promulgarea legilor;
c) referendum.
2.

Compatibilitatea functiei parlamentare si a functiei

executive

In unele sisteme constitutionale exercitarea unei demnitati

este incompatibila cu exercitiul unui mandat in parlament (SUA,
Franta). Daca un parlamentar accepta ocuparea unui post de
ministru trebuie sa demisioneze din parlament. Un alt sistem
permite cumularea celor doua functii (mandate). Exista sisteme in
care ministrii nu sunt obligati sa fie si parlamentari, dar cu toate
acestea ei trebuie sa indeplineasca conditiile de eligibilitate
(Lichtenstein). In Romania, potrivit Constitutiei, functia de membru
al guvernului este compatibila cu cea de parlamentar (art. 68 din
Constitutie).
3.

Cresterea rolului executivului

In prezent se constata o tendinta de crestere a rolului

executivului, ceea ce se explica prin rolul hotarator al partidelor
politice in crearea celor mai importante institutii statale. De aceea,
guvernului element motor si dinamic al intregului sistem politic
(Pierre Pactet) i s-a rezervat posibilitatea luarii marilor decizii
politice, care se traduc prin masurile executive, legiuitorul
rezervandu-si rolul de reflectie si de control al guvernului.
Cresterea rolului guvernului este deja institutionalizata dupa cum
urmeaza: a) seful statului este ales prin vot universal (SUA, Franta,
Romania), aceasta legitimeaza o pozitie statala egala cu a
parlamentului; b) seful guvernului este numit de catre seful
statului; c) datorita delegarii legislative (Franta, Romania).