Drepturile omului

Dupa cum se stie nuu numai vechii greci, ci chiar si vechii filosofi greci ii considerau
pe barbari inferiori. Acelasi tratament era aplicat si sclavilor proveniti mai ales din
razboaie. Democratia greaca antica, in speta cea ateniana (Perikle), despre care se face
atata caz, a fost de fapt o democratie limitata, nuumai pentru cetatenii Atenei trecuti de 18
ani. Dupa Platon I Aristotel democratia ateniana a fost pandita in totdeauna de 2
primejdii: demagogia si anarhia.
Chiar si constitutiile moderne, care au proclamat egalitatea tuturor oamenilor in fata
legii atmiteau ca nu toate fiintele umane au aceleasi dreturi, diferentele de ras, de sex, de
avere au fost adesea propuse drept criterii care sa justifice asemena inegalitati.
Exista insa si o alta tendinta filosofica, bazata pe idea ca astefel de diferente intre oameni
sunt prea putin importante si ca ele nu pot afecta apartenenta acestora cu aceleasi
drepturi, la comunitate.
Ideea drepturilor omului a fost formulate abia in epoca moderna in operele unor filosofi
precum Th. Mobbes si J. Lacke. Lacke, de exemplu vorbea despre legea naturala a lui
Dumnezeu, care consta in faptul ca nimeni nu are dreptul sa lipseasca pe alt om de viata,
sanatate, proprietate si libertate. Dreptul la viata, la proprietate si libertate sunt naturale;
ele ii apartin fiecaruia prin insusi faptul ca s-a nascut om. Rostul guvernamantului este de
a le proteja. In al 2-lea rand, aceste drumuri sunt inalienabile; ele nu pot fi instrainate. In
consecinta, daca un guvernamant incalca aceste drepturi, el isi pierde legitimitatea si
trebuie inlaturat. Din secolul XVIII filosofia drepturilor naturale ale omului a fost
incorporate in programe politice precum:
Declaratia de independenta a S.U.A. (1776)
Declaratia drepturilor omului si cetateanului (1789)
Aceste drepturi se numesc negative (cu cat statul intervine mai putin in actiunea
oamenilor, cu atat libertatea fiecaruia e mai mare).
In secolul nostrum, in special dupa al 2-lea razboi mondial, s-a considerat ca alturi de
aceste drepturi traditionale, ar trebui adaugate si altele: dreptul la ingrijire medicala,
educatie, participare la viata publica, concediu platit etc. Pentru ca aceste drepturi sa
devina effective statul trebuie sa intervina activ in viata oamenilor (drepturi pozitive).
Problema se complica mult astazi; unii medici sau teoreticieni par sa sugereze ca ar trebui
incluse intre drepturile omului, in mod paradoxal si dreptul la moarte, in nuumele unui
umanism medical. Ar fi vorba despre omorul medical din mila in cazul bolnavilor
incurabili in care sfarsitul e inplacabil, pentru ca fiinta respective san u mai sufere inutil.
Poate insa medicul sa-si ia o asemena responsabilitate? Chiar si cu semnatura bolnavului
responsabilitatea este juridical, morala, profesionala, religioasa etc. In afara de aceasta,
legiferarea unui astefel de drept ar putea avea consecinte pe plan politic absolute
imprevizibile, de aceea problema trebuie sa ramana in forma ei clasica; dreptul la viata sa
figureze ca drept fundamental al finite omenesti. Dar inca o data practica clinica arata ca
sunt unii oameni grav mutilati in urma unor accidente sau boli incurabile, care nu vor sa
traiasca cu mijloace tehnice speciale, implanturi, care au pierdut bucuria de a trai si care
se simt handicapati fata de semenii lor.
Asadar ideea acestor drepturi a nascut controverse de natura politica si
filosofica.aspectul politic a fost pus in evidenta de faptul ca la 1948, cand Adunarea
Generala a O.N.U. a hotarat elaborarea si promulgarea Declaratiei Universale a
Drepturilor Omului, drepturi positive au fost incluse in aceasta la propunera Uniunii

Sovietice. Accentual pus de tarile comuniste asupra drepturilor economice a mascat

nerespectarea in aceste atri a drepturilor fundamentale, negative ale omului.
Din punct de vedere filosofic, probabilitatea este daca drepturile positive sunt realmente
drepturi ale omului. De asemenea, in multe tari drepturile positive pur si simplu nu pot fi
satisfacute datorita nivelului scazut de dezvoltare economica; de aceea ele apar mai
curand ca scopuri, idealuri de atins decat ca drepturi.
Si crestinismul sustine universalitatea drepturilor omului, cerand ca fiecare san e iubim
aproapele ca pe noi insine. aceasta nu inseamna ca fieare om procedeaza astfel; legea
crestina nun e spune cum ne comportam realmente fata de ceilalti, ci cum ar trebui san e
comportam. Tot asa drepturile omului nu privesc felul in care sunt si actioneaza
realmente oamenii; nu descriu felul in care oamenii beneficeaza de libertatea de gandire,
de exprimare sau de acces la educatie. Ele nu sunt descriptive ci au un character
normative: arata cum ar trebui sa fie tratat fiecare.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului
Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost promulgata de Adunarea Generala a
O.N.U. ca ideal comun al tuturor popoarelor si natiunilor de pe Terra.
Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi.
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate in prezenta
declaratie fara nici unn fel de deosebire (rasa, culoare, sex, religie, opinie politica sau alta
opinie de origine nationala sau sociala; avere, nastere etc.)
Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.
Nimeni nuu va fi tinut in sclavie, nici in sevitute
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, imumane sau
degradante.
Toti oamenii sunt egali in fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la protectia legii.
Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar
Orice persoana are dreptul de a fi audiata in mod echitabil si public de catre un tribunal
independent si impartial care va hotara sa fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzari in material penala indreptata inmpotriva sa
Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu character penal are dreptul sa fie
presupusa nevinovata pana cand vinovatia sa va fi stabilii in mod legal in cursul unui
process public
Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si allege resedinta in
interiorul granitelor unui stat.
Orice persoana are dreptul la o cetatenie
Cu incepere de la implinirea varstei legale barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce
priveste rasa, religia sau nationalitatea au dreptul de a se casatorii si de ai intemeia o
familie
Orice perosoana are dreptul la libertatea gandirii de constiinta si religie
Orice persoana are dreptul la proprietate ata singur cat si in asociatie cu altii
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii.

Romania intre cele doua razboaie mondiale

Ca urmare a reformelor agrare din primii ani ai rastimpului 1919-1939, taranii din
cuprinsul Romaniei - - romani, unguri, sasi, ruteni - au primit 6 088 098 hectare de
pamant. Pe de alta parte, prin dezvoltarea industriei si a cailor de comunicatii, a crescut
sensibil numarul si ponderea proletariatului in viata economica si social-politica.
Constituirea Partidului Comunist Roman inseamna aparitia fortei politice care va realiza,
incepand cu 1944, cea mai insemnata si rapida prefacere din istoria societatii romanesti,
in ultimul mileniu.
Tratatele de pace:
UNITATEA DE STAT, realizata prin vointa liber exprimata a tuturor romanilor, a fost
recunoscuta prin tratatele de pace din 1919-1920. Ani dominati de largile actiuni
revendicative si revolutionare ale maselor muncitoare din mai multe tari europene indeosebi Germania (Bavaria) si Ungaria, unde pentru scurt timp a fost instaurata puterea
muncitoreasca.
Concomitent, guvernele marilor puteri ale Antantei - Marea Britanie, Franta, SUA si
Japonia, colaborand cu fortele contrarevolutionare din Rusia, au organizat interventia
militara impotriva statului sovietic, debarcand trupe la Murmansk si Arhanghelsk, la
Odesa si in Extremul orient siberian; interventie agravata si de conflictul ruso-polonez
din 1920, in care guvernul roman - ca si Iugoslavia si Cehoslovacia - a refuzat sa
participe in vreo forma, asa cum era sfatuit de cercurile imperialiste, impotriva Republicii
Sovietelor.
Lupta popoarelor din Rusia, incheiata prin victoria deplina impotriva tuturor fortelor
interventioniste interne si externe, a fost sprijinita de miscarea muncitoreasca din intreaga
lume.In schimb, in celelalte tari, burghezia a pastrat puterea politica, intervenind cu forta
armata impotriva proletariatului care instituise republici sovietice la Bremen (ianuariefebruarie 1919), in Bavaria (aprilie 1919), in Ungaria (martie-1 august 1919), precum si
in Ruhr (1919-1920) si la Berlin (1920), unde se formasera soviete ale muncitorilor in
intreprinderi.
Noua configuratie politico-teritoriala si comlicatele probleme economico-financiare
rezultate din primul razboi mondial au fost dezbatute la conferinta de pace de la Paris la
18 ianuarie 1919, si care a dus la semnarea tratatelor de pace.Primul a fost incheiat cu
Germania, la Versailles (28 iunie 1919), urmate de tratatul cu Austria, la Saint- Germain
en Laye (10 septembrie), pe care Romania, din cauza ca se impuneau anumite cauze
referitoare la minoritati, clauze care au determinat demisiile succesive ale guvernelor Ion
I.C.Bratianu si gerneral Artur Vaitoianu, nu l-a semnat decat la 9 decembrie, prim
ministru fiind generalul Constantin Coanda. Pacea cu Bulgaria s-a semant la Neuilly (27
noiembrie): Grecia capata Tracia, sarbii unele rectificari de frontiera, cu Romania fiind
mentinut hotarul din 1916.
Prin tratatul de pace de la trianon (4 iunie 1920), hotarele Ungariei au fost puse in
concordanta cu cele etnice. Teritoriile din Ungaria si Austria, locuite de alte nationalitati,
se atribuira acestor nationalitati prin tratatul de la Sevres, semnat la 10 august 1920;
Romaniei ii revenea Bucovina, o parte a Maramuresului cu orasul Sighet, Transilvania, o
parte a Crisanei si o parte din Banat. Linia de hotar trecea la apus de Satu-Mare, Oradea,
Salonta, Arad; la sud de Mures, ea avea o forma mai sinuoasa, de la nord-vest spre sudest. in sfarsit, patru mari puteri, Anglia, Franta, Italia si Japonia, au semnat tratatul prin

care recunosteau intrarea in componenta Romaniei a teritoriului dintre prut si Nistru (28
octombrie 1920).
Dezvoltarea economico-sociala:
SUB RAPORTUL ECONOMIC SI FINANCIAR, primii ani ai Romaniei intregite
(1919-1922) se caracterizeaza prin mari greutati, provocate, pe de o parte, de urmarile
razboiului - - distrugeri de bogatii, inflatie, deci nestabilitate monetara, slabirea simtului
etic - si ale exproprierii - scaderea cantitativa si calitativa a productiei agricole, taranimea
neputand, din lipsa de utilaj, lucra pamantul in conditii bune, pe de alta parte, de o
politica economica nu intotdeauna bine inspirata.