Universitatea Vasile Alecsandri

Facultatea de Stiinte
Specializare- VRBPM

Drogurile

Prof. Coordonator
Prisecaru Maria

Masterand
Frincu Ana-Maria

Drogurile sunt simple substane care i-au gsit receptori n organismul nostru, care
acioneaz prin grbirea, ncetinirea, sau modificarea proceselor unui anumit organ.
Dependena este o noiune generalizat, exist persoane dependente de internet, de fast
food asta deoarece orice substan care i induce o stare mai mult sau mai puin fals de bine
ii activeaz un sistem de recompensare al creierului care elibereaz anumite substane
precum dopamina sau serotonina responsabile pentru starea ta de spirit. Acest tip de
dependen se numete dependen psihic, dependena fizic implic sevrajul care intervine
odat cu retragerea substanei, acest tip de dependen l intalnim n rndul drogurilor grele
(heroina, amfetamina, metadona, nicotina, alcool, cocaina).
Termenul drog are mai multe accepiuni. n sens larg desemneaz orice
substan (natural sau artificial) care prin natura sa chimic determin alterarea funcionrii
unui organ. n sens restrns se refer substane care provoac toleran i dependen. n
limbaj uzual, acest termen se refer la substane psihoactive, mai ales cele ilegale.
Cu alte cuvinte, drogul este o substan solid, lichid sau gazoas, a crei folosin se
transform n obicei i care afecteaz direct creierul i sistemul nervos, schimb sentimentele,
dispoziia i gndirea, percepia i/sau starea de contien, modificnd imaginea asupra
realitatii.
Cele mai populare droguri pentru utilizarea de agrement din ntreaga lume sunt:
- cofeina (din cafea, ceai, i alte surse de plante) legal n toate prile lumii, dar care nu este
consumata de ctre membrii unor religii.
- canabis (cunoscut sub numele de marijuana, conine canabinoizi, chimic tetrahidrocanabinol (THC)- ilegal n cele mai multe pri ale lumii i consumata de ctre membrii unor
religii.
- etanol (denumit (etil) alcool, produs prin fermentare de drojdie n buturi alcoolice, cum ar fi
vinul i berea) - legal dar reglementat n cele mai multe pri ale lumii i ilegal n multe ri
musulmane, cum ar fi Libia, Sudan i Arabia Saudit, care nu sunt consumate de ctre
membrii unor religii.
- tutun (conine peste 4700 de chimicale printre care alcaloizi i nicotin) legal, dar
reglementat n cele mai multe pri ale lumii i care nu sunt consumate de ctre membrii unor
religii.
- opiacee i opioide legal n general numai prin prescripie medicala, pentru alinarea durerii.
Aceste droguri includ hidrocodon, oxicodon, morfin, i altele; anumite opiacee sunt ilegale
n unele ri, dar folosite n scopuri medicale n altele, cum ar fi diacetilmorfina (heroina).
- cocaina - un stimulent derivat din planta de coca n America de Sud. Utilizarea frunzei de
coca pentru stimulare, dar nucocaina, este legal n Peru i Bolivia. Cocaina este ilegal n cele
mai multe pri ale lumii, dar derivate cum ar fi lidocaina inovacaina, utilizate n medicin i
stomatologie pentru anestezie local.

Riscurile consumului de droguri

Societatea condamn cu vehemen pe consumatorii de droguri ilegale dar, manifest
o relativ toleran fa de consumatorii de alcool i tutun. n realitate ns, i fumatul i
consumul frecvent i excesiv de alcool pot determina toleran i dependen ducnd la
afeciuni ale inimii, tractului digestiv, ficatului, plmnilor i sistemului nervos central.
Drogurile precum alcoolul, heroina i tranchilizantele consumate regulat pot duce la
modificarea reaciilor biochimice normale din organism i dac nu se continu administrarea
dozelor apar simptomele specifice abstinenei (tremurturi, transpiraii, simptome
asemntoare gripei). n plus, din cauza faptului c sunt depresoare, ele ncetinesc reaciile
organismului i produc o stare de somnolen, capacitatea de coordonare a micrilor este
afectat iar persoana poate cdea i se poate accidenta cu uurin.
Drogurile precum amfetaminele, cocaina, ecstasy sunt stimulente puternice, ducnd la
o descrcare de energie care poate fi fatal n cazul celor care au probleme cu tensiunea
arterial.
Consumatorii de LSD sufer de halucinaii i pot fi extrem de tulburai dup
administrare, capabili s comit acte periculoase, n special dac erau anxioi sau foarte
suprai nainte s ia drogul.
Depistarea consumatorilor de droguri
Indicii care pot sugera consumul:
schimbarea brusc a comportamentului;
treceri fr motiv de la veselie la tristee, uneori chiar agresivitate neobinuit, i de la
agresiune la linite i chiar delsare;
pierderea apetitului alimentar, ochi injectai;
pierderea gradat a interesului pentru coal, munc, hobby-uri, sporturi, prieteni;
stri de somnolen i apatie necaracteristice, oboseal excesiv fr o cauz aparent;
cheltuieli excesive, dispariia banilor sau a unor obiecte de valoare din cas;
pete neobinuite, mirosuri ciudate pe piele sau mbrcminte;
schimbarea grupului de prieteni, precum i tendina de tinuire a acestor "prieteni" ,
folosirea unui jargou diferit de cel anterior.
Msuri de prim ajutor
Msurile de prim ajutor acordate de familie sau de persoanele din anturajul
consumatorului de droguri sunt de multe ori decisive n salvarea vieii acestuia.
Dac persoana este tensionat, panicat, n urma unui consum de halucinogene,
stimulente de tipul amfetaminelor, a ecstasy-ului sau a unor doze crescute de cannabis,
conduita de urgen pe care trebuie s o adoptai este:
s nlturai din jur privitorii curioi i s conducei persoana ntr-un loc ferit de
zgomote i lumini puternice;
s calmai persoana vorbindu-i ncet i explicndu-i c panica va trece pe msur ce
drogul i va pierde din efect;
s o ncurajai s respire adnc i rar pentru a nu se sufoca n accesele de panic;
s ncercai s aflai ce drog a consumat pentru a transmite acest lucru celor de la
Salvare n caz c starea de sntate se nrutete brusc.

Dac persoana este foarte deshidratat sau nclzit n urma consumului de

amfetamine sau ecstasy i n urma de depunerii unui efort susinut n timpul dansului, (n
cazul n care consumul de droguri s-a realizat ntr-o discotec sau la o petrecere ntr-un loc
neaerisit), are dure de cap, ameeli, vrsturi, are o senzaie brusc de oboseal i transpiraia
este absent:
se recomand odihnirea n spaii aerisite, consumul de sucuri de fructe i snacks-uri
srate pentru reechilibrarea hidro-electolitic, consumul de lichide nealcoolice cam
jumtate de litru pe or pentru rehidratare.
Dac persoana i pierde starea de contien
primul lucru pe care trebuie s-l fac salvatorul este s se asigure c persoana leinat
respir normal n continuare iar dac respiraia nu este perceptibil, s-i fac
respiraie gur la gur;
n scop preventiv, pentru a nu-i nghii limba sau dac vars, s nu se sufoce,
persoana n stare de incontien va fi poziionat culcat pe-o parte cu genunchiul
uor ndoit, cu capul ntors spre lateral i braele flexate de-o parte i de alta a
capului;
la sosirea ambulanei se vor oferi toate informaiile n legtur cu ce a consumat i
cnd, iar dac acest lucru nu se cunoate, atunci, ce recipiente sau pulberi s-au gsit
lng persoana n stare de incontien - acest lucru va folosi personalului medical la
stabilirea rapid a celui mai bun antidot.

Fiecare drog acioneaz asupra unui neurotransmitor sau receptor la nivelul sinapselor din neuroni, aceast aciune ducnd n general la efecte adverse pe termen lung:

Neurotransmitor/receptor

Clasificare

Exemple

Antagoniti ai receptorilor
LSD, psilocibin, mescalin,DMT
pentru serotonin
Serotonin

Inhibitori ai recaptrii
serotoninei (SSRIs)

fluoxetine, sertraline

Substane care stimuleaz

eliberarea de serotonin
GABA

Antagoniti ai receptorilor
etanol, barbiturice, diazepam,tujon
pentru GABA
Inhibitori ai recapturrii
GABA

tiagabin

Antagoniti selectivi ai
receptorilor pentru GABA muscimol, acid ibotenic

Agoniti ai receptorilor
pentru -opioid
Receptori Opioid-ergici

Dopamin

morfin, heroin, oxicodon

Receptori pentru -opioid

naloxon, naltrexon
(agoniti inveri)
Agoniti ai receptorilor
pentru -opioid

salvinorin A, butorphanol,nalbuphine

Inhibitori (blockers) ai
transportorului de
dopamin

cocain

Antagoniti ai receptorilor
haloperidol, droperidol
pentru dopamin
Inhibitori MAO
(Monoamin oxidaz)

phenelzine, iproniazid

Molecule ce
interacioneaza cu
transportorul de MAO

amfetamine, metamfetamine

Receptor NMDA

Antagoniti ai
receptorilor NMDA (NMetil-d-aspartat)

ketamin, PCP, DXM

Norepinefrin

Inhibitori ai recaptrii de
norepinefrin

amoxapine, atomoxetine,mianserin

Cannabinoid receptor

Agoniti ai receptorilor
cannabinoid-ergici

THC

Substane
colinergice (agoniti ai
acetilcolinei)

nicotin, piracetam

Monoamin oxidaz (MAO)

Acetilcolin

Adenozin

Substane
anticolinergice (antagoniti scopolamin, dimenhydrinat,difenhidramin
ai acetilcolinei)
Metilxantine (Antagoniti
cafein
ai receptorilor pentru

adenozin)

Receptor AMPA

Antagoniti ai receptorilor
AMPA (acid -amino-3acid kinurenic, NBQX
hidroxi-5-metil-4-isoxazol
propionic)

Melanocortin receptor

Antagoniti ai receptorilor
bremelanotid
pentru melanocortin

Amfetamine
Aceste substante
simpatomimetice sunt derivati ai
adrenalinei (epinefrinei) la care
predomina efectele excitatoare
centrale. De aceea sunt numite si
"amine de trezire" sau "amine
tonifiante".
Actiune si pericole n caz de abuz:
Cresterea performantelor si a capacitatii de efort se face pe seama rezervelor
energetice; daca acestea nu se refac n cantitate suficienta, cu timpul se ajunge la epuizarea
generala a organismului. Acest risc este cu att mai mare, cu ct prin efectul lor central,
amfetaminele si derivatii lor suprima senzatia de foame, determinnd reducerea aportului
alimentar.
Nevoia de somn dispare, iar senzatia de oboseala este suprimata (ceea ce face ca
oamenii surmenati sa resimta mult mai mult efectul amfetaminelor dect cei odihniti).
Capacitatea de gndire este accelerata pna la fuga de idei, initiativa crescuta. Sub influenta
amfetaminelor oamenii vorbesc mai usor si sunt mai convinsi de valabilitatea si originalitatea
celor spuse dect n mod normal. Munca de rutina face mai multa placere, contradictiile sunt
ignorate
mai
usor,
iar
relatiile
sociale
sunt
mai
bune.
Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obisnuite
cu efectul substantelor, fenomene adverse deosebit de neplacute ce umbresc actiunea
stimulatoare: palpitatii, uscaciunea gurii, dureri de cap, greata cu varsaturi, neliniste si
insomnie chinuitoare.
Supradozarea duce la neliniste maxima si gndire necontrolata; este posibila
colabarea sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stari profunde de inconstienta (coma).
Fara tratament, o intoxicatie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de regula la deces; medicina
de azi cunoaste nsa antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).

Preparate nregistrate de amfetamine sunt:

Fenetyllin (Captagon), Pemolin (Tradon), Piracetam (Nootrop, Normabrain), precum
si substantele cu actiune mai slaba: Meclofenoxat (Helfergin) si Pyritinol (Encephabol).
Aceste substante sunt larg raspndite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar n cure
slabire, respectiv indicate pentru cresterea performantelor nainte de examen sau n viata
profesionala (de ex. la soferii de camion).
Expresia americana "speed" a devenit uzuala pentru distributia pe piata neagra a
acestor substante.
Forme

de

consum:

"Speed" este de gasit sub forma de pulbere, ambalat n capsule sau comprimate. n
consecinta, speed poate fi prizat, nghitit, injectat sau fumat (ice).
Abuz si dependenta:
Pentru amfetamine, ca si pentru majoritatea restului de droguri este valabila axioma:
dependent devine doar, cine este predispus. Predispuse sunt, de regula, acele persoane pentru
care efectul stupefiantului respectiv reprezinta un sprijin psihic ("o crja pentru un suflet
bolnav") ce le ajuta initial sa faca fata mai usor unor tensiunni interioare. Amfetaminele sunt
substante tipice dadatoare de dependenta, n sensul ca doza poate fi crescuta rapid si foarte
mult - pna la cantitati care, pentru persoane neobisnuite, sunt letale (200-300 mg Pervitin).
Toleranta farmacologica este deci mare, dar nu este egala n toate cazurile. Dependentul
trebuie sa-si creasca din ce n ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorita, n
acelasi timp nsa doarme din ce n ce mai prost. Dependentii de amfetamina dorm doar cteva
ore pe noapte, timp de luni de zile.
Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea ntr-o stare ce se
deosebeste foarte putin de psihoza acuta. El se simte amenintat si urmarit de orice persoana
necunoscuta,
are
halucinatii
auditive
si
este
complet
derutat.
n cazurile mai putin grave, dispozitia persoanei este constant negativa si tensionata. Euforia
initiala dispare aproape total; chiar si dozele crescute asigura doar o dispozitie lamentabila.
Dimineata este cea mai neplacuta. Toate miscarile par a necesita un efort urias - o reactie a
organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.
Poltoxicomania:
Amfetaminele sunt frecvent implicate n asa-numita politoxicomanie, consumul
concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar si
de dependentii de opiacee care vor sa se euforizeze dimineata (n mod evident, pot suprima
fenomenele de abstinenta, fiind chiar mai eficiente, n aceasta privinta, dect cocaina).
Combinatia de amfetamine si alcool poate provoca n multe situatii un comportament agresiv
nefondat.
Dezintoxicare:
n abstinenta, este tipica nevoia enorma de somn. Adesea, bolnavul doarme timp de
mai multe zile si, mai trziu, cte 12 - 14 ore pe noapte, timp de mai multe luni. Somnul se
normalizeaza foarte ncet; chiar si n timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros si este
mai tot timpul abatut.

Alcoolul

Este stupefiantul nr. 1 n Germania si are o istorie multimilenara. Denumirea de

"alcool" provine din limba araba si nseamna cel mai nobil. Efectele sale nu sunt nsa tocmai
nobile: 2,5 milioane de dependenti n Republica Federala Germania, 40.000 de morti anual,
din care aproape 1.500 decedati n traficul rutier. Bauturile alcoolice sunt considerate
"mijloace ce ofera placere" (germ. Genussmittel): Fiecare cetatean german bea anual cel putin
13 litri de alcool pur. Fiecare! Pentru ca statistica include si copiii si persoanele adulte care nu
consuma alcool. Daunele materiale provocate anual se ridica la 30 de miliarde de marci
germane (15 miliarde). Asta, fara a atribui valoare n bani vietilor omenesti pierdute.
Reprezentanti din clasa alcoolilor:
Metanol, furfurol, alcool izobutilic, alcool izoamilic, acetaldehida, formiatul de etil.
Toate aceste substante sunt extrem de toxice. Etanolul este denumirea chimica pentru alcool
(corect: Etanolul, sau alcoolul etilic, este cel mai cunoscut dintre alcooli). thanol ist die
chemische Bezeichnung fr Alkohol. Berea are un continut alcoolic de doua pna la patru
procente. Vinul contine de regula opt pna la zece, vinurile rosii "grele" (de ex. soiul
Burgunder) douasprezece pna la paisprezece procente. Vinurilor dulci (vin de Porto, vin de
Xeres/Sherry) li se adauga alcool, astfel nct ajung la un continut de 18 - 20%. Whisky-ul,
romul, ginul si coniacul au, de regula, un continut de etanol (alcool etilic) de 35 - 45 procente.
Actiune:
Alcoolul actioneaza predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe centrii ce
coordoneaza functiile cerebrale complexe cum ar fi constienta si emotiile, si mai putin pe
functiile inferioare, vegetative. Ct de tare este si ct de mult tine acest efect, depinde de
concentratia de alcool din organism, ce se determina din snge (alcoolemia) si se masoara n
grame de alcool la litrul de snge. Cele mai multe decese survenite n urma unei intoxicatii
etanolice au evidentiat o alcoolemie cuprinsa ntre 1,8 si 6,7 grame/l. Concentratiile letale
sunt cuprinse ntre 5,0 si 8,0 g/l; 90% dintre persoanele ce prezinta aceste valori decedeaza.
Unele simptome ale intoxicatiei alcoolice acute seamana mult cu cele din intoxicatia cu
opiacee. Naloxona, un antagonist al opiaceelor care anihileaza efectele morfinei si heroinei,
poate fi eficienta si n cazul intoxicatiei cu alcool. De regula, nu este nsa necesar tratamentul
medicamentos; de cele mai multe ori fiind suficienta spalatura gastrica urmata de perfuzii.
Organismul metabolizeaza n fiecare ora o parte a alcoolului ingerat. La combustia alcoolului,
ca si la metabolizarea altor alimente, se elibereaza o anumita cantitate de energie. Un pahar de
tuica are valoarea nutritiva a unui ou. Astfel, la consumatorul (potatorul) cronic apare, mai
devreme sau mai trziu, o stare de avitaminoza, deoarece alcoolicii si asigura mare parte din
aportul nutritiv sub forma de alcool, care nu contine vitamine, dar pentru a carui metabolizare
sunt necesare respectivele vitamine.
Mahmureala
Consecintele unei nopti lungi de petrecere sunt cu siguranta cunoscute de toata
lumea: o mahmureala puternica. Aceasta se caracterizeaza prin senzatia de presiune la nivelul

creierului, cefalee intensa, nervozitate si iritabilitate crescuta, sensibilitate la stimuli externi,

oboseala precoce n cazul efortului fizic, precum si transpiratia profuza si o stare generala de
epuizare, ca dupa o raceala zdravana
Efecte:
Alcoolul are un efect narcotic care se instaleaza - ca n cazul altor substante narcotice,
precum eterul, cloroformul sau gazul ilariant (oxid de azot, N2O - n. tr.) - dupa un stadiu
initial de iritatie/excitatie. Aceasta stare de excitatie se defineste nsa mai degraba negativ prin disparitia inhibitiilor - dect pozitiv. Forta musculara grosiera creste dupa ingestia de
alcool n cantitati mici, fiind redusa senzatia de oboseala n timpul starii de excitatie. n
acelasi timp, performanta n ceea ce priveste rezolvarea de sarcini complicate, cum ar fi
conducerea unui autovehicol, este vizibil afectata, chiar la ingestia de cantitati reduse.
Se reduce nu doar performanta generala, ci si capacitatea de a aprecia propria performanta.
Reducerea aptitudinilor autocritice este doar una dintre consecintele tipice ale
consumului de alcool. Cantitati mici pot deja slabi controlul, scad inhibitia, iar "supra-eul",
asa cum a denumit Sigmund Freud regulile sociale pe care fiecare individ si le nsuseste n
cursul vietii, pierde din semnificatia sa. Dezinhibarea nsa este rareori completa. Din fericire,
concentratiile de alcool care produc dezinhibarea totala si care ar permite trairea necontrolata
a unor impulsuri agresive, produc un efect narcotic att de puternic, nct persoana n cauza
nu mai este n stare sa comita gesturile pentru care nimic nu le-ar mai inhiba.
De asemenea, se spune ca efectul stimulator al alcoolului asupra starii de spirit si a
emotiilor se explica prin aceeasi dezinhibare, asociata cu sugestia sociala. Ca multe alte
droguri, alcoolul creste si el sugestibilitatea individului. Pentru ca reduce autocritica,
consumatorul se vede satisfacut n asteptarile sale: daca doreste sa se nveseleasca, se va
nveseli, daca asteapta ca alcoolul sa-l linisteasca, el se va calma. La persoana aflata n stare
de ebrietate, se evidentiaza mai ales labilitatea dispozitiei si sugestibilitatea crescuta: poate
face galagie vesela ntr-un moment, iar apoi sa izbucneasca n lacrimi si sa-si plnga viata
nereusita. n acest sens, alcoolul nu-l nveseleste si nici nu-l ntristeaza, ci doar nlatura
mecanismele reglatoare care n mod normal echilibreaza oscilatiile vietii psihice. nti dispar
inhibitiile; apoi lipseste capacitatea de a efectua munca de precizie, intelectuala sau fizica; n
final, este influentata si activitatea musculara grosiera, si constienta individului este tot mai
tulburata. n doze foarte mari, alcoolul determina o stare de narcoza - ce se deosebeste clar de
somnul normal - din care cel ebriat abia poate fi trezit. n doze si mai mari, alcoolul devine o
toxina
cu
efect
letal.
Decesul intervine prin tulburari ale sistemului nervos central: Centrul respirator al
creierului este paralizat, inima si circulatia sanguina se prabusesc. Un efect evident al
alcoolului se observa la nivelul vaselor sanguine care se dilata. Concomitent, se produce o
contractie a vaselor din interiorul organismului, pentru a pastra constanta tensiunea arteriala.
Pentru ca sngele se raceste mai repede la suprafata corpului, alcoolul accelereaza pierderea
de caldura. n acelasi timp, el paralizeaza centrul termogenezei n creier care regleaza
temperatura
corpului.
Multi alcoolici au nghetat n aer liber, devenind victime ale acestui mecanism complex.

Cocaina

Provenienta:
Cocaina este extrasa chimic din frunzele tufei de coca. Planta, nalta de mai multi
metri, creste n zonele tropicale din America de Sud si pe arhipelagul indonezian (Malaizia).
Forma: pulbere alba, floconoasa, cristalina
Consum: Cocaina se prizeaza sau se injecteaza
Actiune:
Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari de stupoare (euforie), n doze
mici si fenomene de intoxicatii, n doze mai mari.
Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul
mucoaselor si plagilor. n trecut, cocaina a fost folosita ca anestezic local, azi n acest scopt
sunt utilizati derivati sintetici ai ei.
Mecanismul de actiune al cocainei consta n inhibarea resorbtiei neuromediatorilor
adrenergici n structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel,
sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei .
Acestia vor determina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic
general. Acest efect explica de ce cocaina poate fi utilizata, pe o perioada limitata, ca
substanta ce creste performantele individului.
[Simpaticotonie = excitabilitate crescuta a simpaticului. Determina accelerarea pulsului,
dilatarea pupilelor (midriaza), amplificarea transpiratiilor, inhibarea peristaltismului intestinal,
excitabilitate crescuta]
Astfel, cocaina ofera senzatia subiectiva a cresterii performantelor si fortei fizice,
precum si cresterea obiectiva a andurantei si a nivelului maxim de solicitare, pna la epuizarea
totala a rezervelor psihice ale individului. Sub actiunea continua a cocainei, nevoia de somn
este neglijata, asemenea senzatiei de foame, astfel nct individul poate renunta mai mult timp
la aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseala si epuizare, dispozitia se amelioreaza iar
mobilizarea
creste.
Desigur, toate acestea pot fi sustinute doar un timp limitat. Slabirea, oboseala,
epuizarea, degradarea fizica si, n ultima instanta, insuficienta functionala sunt consecintele
utilizarii pe timp ndelungat a substantei, pe lnga care apare dependenta psihica severa care
la nici o substanta nu se instaleaza att de puternic, n timp att de scurt ca la cocaina.
Starea de euforie:
Stupoarea din timpul consumului de cocaina e caracterizata de o stare generala de
euforie, de senzatia de fericire supraomeneasca si de o stare de multumire supranaturala, de

un avnt al tuturor sentimentelor, precum si de un covrsitor sentiment de uniune cu lumea concomitent cu pierderea memoriei trairilor generatoare de conflicte si probleme.
Cresterea mobilizarii, dezinhibarea, cresterea capacitatii de a stabili noi contacte, fanteziile de
omnipotenta si stimularea sexuala fac si ele parte din stupoarea data de cocaina.
Stupoarea data de cocaina poate fi mpartita n trei stadii:

Stadiul euforic
Stadiul de stupoare

Stadiul depresiv

Stadiul euforic:
n cazul prizarii substantei, primele modificari euforice apar deja la scurt timp dupa
administrare. Consumatorii sunt foarte bine dispusi si se simt fericiti. Starea lor de spirit se
mbunatateste din ce n ce mai mult, astfel nct vor simti o nevoie crescuta de comunicare
(logoree) , urmata de o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie) .
n paralel, se manifesta o scadere progresiva a discernamntului critic, precum si
pierderea sentimentului de distantare. Inhibitiile sunt nlaturate, dispare teama, contactele
devin mai facile. Stadiul euforic, al trairilor pozitive, caracterizat de statisfactie si fericire, este
descris de catre consumatori ca scopul propriu-zis, ca efectul dorit al consumului.
Stadiul de stupoare:
n cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe lnga modificariile descrise anterior, apar
frecvente aprecieri gresite ale realitatii, pseudohalucinatii, dar si halucinatii optice si auditive
adevarate. n multe cazuri se descrie un tablou clinic paranoid-halucinant, cu idei de
relationare fata de propriile trairi. Drogatii cu cocaina aud voci amenintatoare si dojenitoare.
De multe ori afirma ca s-ar vorbi despre ei, ca s-ar sti totul despre ei. n plus, la unii dintre ei
se instaleaza si halucinatii tactile sau mixte n care, de exemplu, cei n cauza simt prezenta
unor animale mici sau a unor obiecte minuscule pe pielea lor; uneori, ei le si "vad".
Tulburarea constientei nu este semnificativa n timpul stadiului de stupoare.
Stadiul depresiv:
Stadiul al treilea, depresiv, se manifesta n principal prin oboseala, indiferenta si
pasivitate, adesea infiltrate de gnduri si idei suicidare. Acest stadiu este un episod periculos
al consumului de cocaina, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al suicidului, ce se poate
actualiza n mod iminent.
Intoxicatia: Exista, pe de o parte, socul de cocaina, iar, pe de alta parte, intoxicatia
acuta cu cocaina.
Socul de cocaina se manifesta prin insuficienta circulatorie grava si dispnee severa ce
apar deja la cele mai mici cantitati. Este vorba de un fel de reactie de hipersensibilitate.
Intoxicatia acuta cu cocaina este, n schimb, consecinta supradozarii substantei.
Caracteristica intoxicatiei acute cu cocaina este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat

prin dilatarea pupilelor, ochii stralucitori (sticlosi), tahicardie (puls accelerat), rosirea fetei,
transpiratii, hiperventilatie (accelerarea respiratiei), cresterea temperaturii si cresterea
tensiunii arteriale. Excitatia nervoasa centrala poate duce la la aparitia unor crize convulsive si
a unor miscari primitive, dar si a unor halucinatii. n final, tabloul clinic prezentat
degenereaza n pierderea cunostintei care, mpreuna cu depresia respiratorie si prabusirea
circulatie sanguine va duce la deces, daca nu se aplica masuri medicale de terapie intensiva.
Dependenta:
n timpul perioadei de consum, apare o rapida si puternica crestere a dozelor de la 0,1
pna la 15 g, n cazuri izolate chiar pna la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa
administrarii,
dar
si
cantitatea
administrata
de
fiecare
data.
Cocainismul reprezinta dependenta psihica puternica si tendinta puternica de a creste doza, n
lipsa dependentei fizice sau a tolerantei fata de substanta. Cocainomania este exemplu cel mai
elocvent al dependentei exclusiv psihice care, n privinta efectului ei distructiv este
comparabila cu dependenta psihica si fizica data de consumul de opiacee.
Fenomenele de sevraj psihic ce apar n abstinenta sunt adesea att de puternice, nct
pot duce la tentative de suicid, avnd n vedere ca capacitatea de interventie a individului n
timpul abstinentei este pastrata - spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a
opioidomanului.
Riscuri speciale:
Cocaina, de regula, se prizeaza. n consecinta, mucoasa nazala va prezenta inflamatii,
ulceratii si - n cazurile grave - chiar perforatii ale septului nazal, ceea ce va determina o
nfundare a nasului si o modificare corespunzatoare a fizionomiei.
Pe scena de azi a consumului de droguri , cocaina se consuma, de regula, n cadrul
unor procese de politoxicomanie. Evident, ea nu a fost disponibla multa vreme n cantitati
suficiente pentru a face o reala concurenta heroinei. n ultimii ani nsa, se pare ca si gaseste
locul pe scena drogurilor. Persoane dependente numai de cocaina sunt azi o raritate n practica
clinica psihiatrica curenta, de cele mai multe ori substanta este consumata tranzitoriu sau
ocazional
n
cadrul
unei
depdendente
generale
avansate
de
droguri.
Unii consumatori si injecteaza n mod constient amestecuri de cocaina si heroina - asanumitul "speed-ball" .
Au fost nsa nregistrate si cazuri n care consumatorilor li s-a vndut "spped-ball" n loc
de cocaina pura. Astfel se induce, n cel mai scurt timp, dependenta de heroina a
consumatorului de cocaina, fara cunostinta si vointa acestuia.
Psihoza:
Un efect caracteristic al cocainei l reprezinta asa-numitele halucinatii tactile. Bolnavii
psihotici au senzatia prezentei unor vietuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a
unor obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, ca le si vad. n
consecinta, se vor scarpina puternic (prezinta urme de grataj).
Sechele pe termen lung:
Dependentii de cocaina prezinta alterari ale caracterului tipice dependentei. Pot aparea
leziuni cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia ("nmuierea substantei cerebrale", n. tr.), ce
duc la dementa. n stadiul final apare o dezintegrare fizica totala.

Crack-ul

Istoric:
La mijlocul anilor 80 a aparut n SUA si mai trziu n Europa un drog care seamana,
din punct de vedere al procesului de productie, cu drogurile sintetice (engl. designer drugs ) si
care poarta numele de Crack (Rock).
Numele este derivat de la sunetul specific de fosnitura (engl. to crackle - a fosni)
produs de substanta n timpul fumatului. Productia ieftina a facut sa se constituie o veritabila
scena a consumului de crack, mai ales la New York. Narcomania crack a ajuns curnd si n
Republica Federala Germania. n toamna anului 1986, politia a deconspirat primul laborator
ilegal de crack la Kln.
Forma: Firimituri solide, alb-galbui. Substanta seamana cu bucati mici de sare gema,
de culoare beige.
Forme de consum: De cele mai multe ori, crack se fumeaza. Poate fi nsa si ingerat
sau injectat.
Productie:
Materia prima este cocaina. Mai exact, este vorba de o cocaina "ntinsa", amestecata
cu adaosuri. Baza de cocaina se fierbe cu praf de copt si apa; procesul dureaza circa opt
minute. n mod interesant, prin aceasta ntindere si multiplicare - care ar trebui sa slabeasca
eficienta drogului - are loc tocmai amplificarea efectelor tipice ale cocainei. Astfel, n doar
ctiva ani, crack a devenit poate cel mai devastator drog al prezentului.
Actiune si dependenta:
Dependenta de crack poate aparea rapid, uneori chiar dupa prima doza. Cauza
presupusa ar fi o sensibilizarea enorma a unor arii cerebrale. Primele molecule de cocaina
ajung la creier dupa doar zece secunde. Astfel, fumatul de crack seamana mult cu fumatul de
"freebase" - o narco-moda (germ. Drogenmode - val nou, varianta "la moda" a narcomaniei, n.
tr.) cam la fel de recenta, dar mult mai scumpa: pasta de cocaina se concentreaza, cu eter, n
forma cea mai pura, dupa care se usca si se fumeaza.
Firimiturile de drog, de dimensiunea unei gamalii, care actioneaza cam o jumatate de
ora, reprezinta adesea primul pas spre dependenta de crack. Stimularea initiala si senzatia
cresterii capacitatii de concentrare sunt urmate de o stare de prabusire care afecteaza tocmai
aceste nsusiri.
Pericole ale abuzului:
- pneumonii

- hipertensiune arteriala
- lipsa apetitului (anorexie)
- usturimea pielii (prurit)
- stare de neliniste si confuzie ce ajunge, uneori, pna la manifestari paranoide si
schizofrenoide
Riscuri deosebite:
- stare de epuizare totala, dupa consum continuu
- vasoconstrictie. Consecinta: afectiuni cardiace
- hipertensiune arteriala. Consecinta: accidentul vascular cerebral
- leziuni pulmonare

Sedative si somnifere
1. Tranchilizante
Printre medicamentele psihotrope cel mai frecvent comerializate pe piata germana,
locul nti a fost tinut mult timp de Valium (diazepam), urmat de Adumbran si Praxiten
(oxazepam). ntre timp, diazepamul a fost nlocuit de alte benzodiazepine care i-au luat locul
de frunte. n Republica Federala Germania, pe piata mdicamentului se gasesc, n principal,
urmatoarele tranchilizante:
Denumire comerciala :
Lexotanil
Librium
Valium
Tranxilium
Dalmadorm
Tavor
Nobrium
Mogadan
Adumbran
Praxiten Demetrin
Rohypnol
Tranchilizantele cel mai frecvent utilizate fac parte din categoria benzodiazepinelor.
Actiune:
Tranchilizantele din categoria benzodiazepinelor nu se deosebesc ntre ele n mod
esential, n ceea ce priveste actiunea lor. Industria farmaceutica ofera mereu produse noi.
Tranchilizantele au n primul rnd o actiune calmanta, antiagresiva, anxiolitica si un oarecare
efect tonic-antidepresiv. n plus, majoritatea tranchilizantelor are si o actiune de relaxare a
musculaturii voluntare. Diazepamul poate fi utilizat, n afara de aceste indicatii, si la
tratamentul imediat al crizelor epileptice. Apoi, tranchilizantele au un efect de distantare fata
de durere si de inducere a somnului, fara a suprima nsa fazele de vis (somnul paradoxal n.tr.), asa cum o fac barbituricele.
Tranchilizantele au devenit - dupa alcool - drogul natiunii nr. 2 , probabil, pentru ca
"ajuta" la depasirea situatiilor de stres neplacute de la locul de munca sau din mediul familial,
pentru ca amelioreaza senzatiile de frica, nelinistea si frustrarea si permit relaxarea fizica si

psihica. Mediul nconjurator este vazut ca prin niste "ochelari roz", sunt "diluate"
contradictiile, conflictele chinuitoare din trecut si pierd semnificatia, totul devine mult mai
placut si prietenos, iar viata este mai usor de trait.
Abuz si dependenta
Fara ndoiala, consumul cronic de benzodiazepine n doze mari poate duce, n cazuri
individuale, la euforie, instalarea tolerantei si, n final, la dependenta. Tipul de dependenta
corespunde celui fata de alcool si barbiturice. Deoarece benzodiazepinele nu se metabolizeaza
prin ficat, potentialul de dependenta priveste n special domeniul psihic.
n cazul supradozarii tranchilizantelor pna la 1 g este posibila instalarea unui somn
de 48 de ore.
Riscurile abuzului:
Psihice
- plafonare n plan afectiv, apatie, lipsa trairilor emotionale
- slabirea creativitatii
- incapacitatea rezolvarii conflictelor
- pierderea simtului raspunderii
- comportament social neavenit
- mai rar: manii, accese de furie, halucinatii, psihoze
- cimentarea unor relatii sociale nesatisfacatoare
- posibil, amplificarea starilor depresive
Consecinte pe termen lung:
Deoarece benzodiazepinele actioneaza doar simptomatic si nu rezolva cauza
problemelor, acestea nu se rezolva, conflictele nu se pot solutiona, iar frica - cu rol de semnal
de alarma - nu mai este perceputa ca atare. Se ajunge la asa-numitul efect rebound (de
recadere - n.tr.), manifestat prin insomnie n primele ore ale diminetii, cresterea n greutate,
pierderea libidoului, stare generala de slabiciune, buimaceala, dezinteres si mahmureala.
Abstinenta si fenomene de sevraj:
Abstinenta de la benzodiazepine este extrem de dificila si se realizeaza printr-o
reducere lenta a medicamentului pna la eliminare totala.
Fenomene de sevraj:
Anxietate, insomnie, tulburari circulatorii si tulburari gastro-intestinale, crize
convulsive.
O problema speciala este politoxicomania: multi dependenti de medicamente
consuma concomitent mai mult preparate. Ei iau, de exemplu, un barbituric puternic contra
tulburarilor de somn, dimineata un produs stimulant, iar ntre acestea un tranchilizant. Multe
medicamente prezinta interactiuni nefaste, mai ales n combinatie cu alcoolul. Bunaoara, pot
prelungi sau ntretine timp ndelungat starea de ebrietate indusa de alcool. Alteori, pot
ameliora fenomenele de sevraj. Dependentii de opiacee abuzeaza si ei de tranchilizante, att
pe cale orala, ct si pe cale intravenoasa, de exemplu atunci cnd si injecteaza "Rohypnol ".
2. Somnifere

Sumar al principalelor clase de somnifere:

a) Barbiturice, de ex.: Luminal ( Fenobarbital )
b) Bromuri, de ex. Adalin ( bromuree )
c) Cloralhidrat/Paraldehyd, de ex. Chloraldurat
d) Alte categorii de substante, de ex. Distraneurin ( clometiazol ), utilizat n terapia de
dezalcoolizare (produsul i.v. a fost retras de pe piata franceza, producatorul Astra Zeneca a
retras ntreaga productie din cauza gravelor efecte adverse. Nu se mai gaseste forma pentru
administrare i.v. - n. tr.)
e) Perparate combinate periculoase, de ex. Mandrax ( metaqualona )
Barbiturice: Barbituricele induc un somn asemanator narcozei (suprima fazele de
vis/somn paradoxal).
Efecte secundare:
Efectele nedorite sunt rare, la doze normale, si de regula nu sunt sesizate din cauza
actiunii principale a medicamentului, ele aparnd n somn. Pot nsa sa apara: somnolenta n
timpul zilei, tulburari de echilibru, "stare de betie", mersul ebrios si tulburarea capacitatii de
discernamnt.
Rareori, apar: depresia respiratorie, stare de excitatie nervoasa, dezorientare (frecvent
la persoane mai n vrsta), hipotermie, tulburari de dinamica sexuala, dureri musculare si
articulare.
Barbituricele interfereaza cu capacitatea de a conduce un autovehicol si reduc, n
general, atentia. Consumul concomitent de alcool este cel care evidentiaza sau potenteaza n
mod periculos aceste efecte adverse, deorece ambele substante trebuie prelucrate
(metabolizate) de ficat.
Riscul de dependenta: Consumul de barbiturice poarta cu sine un mare risc de
dependenta, deoarece doza trebuie marita deja la cteva zile, pentru a atinge efectul initial. De
asemenea, primele fenomene de sevraj - neliniste, iritabilitate si insomnie - apar deja dupa
primele doua saptamni de consum. Barbituricele induc o tulburare severa a caracterului
somnului normal, prin faptul ca suprima fazele de vis (somnul paradoxal) necesare pastrarii
echilibrului psihic.
Consumul pe o perioada ndelungata induce modificari insidioase de personalitate.
n baza caracterului aproape identic al dependentei de alcool si al celei de barbiturice, ambele
sunt incluse de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) n aceeasi categorie de
dependenta.
Spre deosebire de tranchilizante, marja de siguranta dintre doza terapeutica si cea
toxica este foarte redusa, fapt recunoscut si exploatat de multi oameni. Intoxicatia severa
ramne si azi o metoda raspndita de suicid. O intoxicatie acuta cu barbiturice va provoca
paralizarea progresiva a centrului respirator si prabusirea functiilor circulatorii.
Compusi cu brom ai ureei:
Aceste substante sunt legaturi chimice ntre uree si brom care, n ansamblu, au un
efect mai slab dect barbituricele. n momentul ntrarii n circuitul metabolic al organismului,
ele se depoziteaza la diferite nivele, deoarece bromul se elimina doar lent din organism.
Rezulta, n final, o intoxicatie cronica insidioasa cu brom, asa-numitul bromism, cu: stari de
confuzie, pierderea memoriei, delirii n cazurile grave, dermatite, stranut, conjunctivita; sunt
posibile hemoragii punctiforme la nivelul tegumentului si al mucoasei. Legaturile brom-uree
prezinta si ele un risc mare de toleranta si dependenta.

Solventi

Istoric:
n anii 50, inhalarea de cleiuri a fost larg raspndita n rndul adolescentilor americani
si suedezi. Adezivii care contin toluol si solventi volatili erau picurati pe batiste (care apoi au
fost tinute n fata gurii si nazului), sau turnati n pungi, pentru inhalarea vaporilor acestora.
Alte substante:
Substantele care se preteaza la inhalare (adulmecare) sunt solventii chimici din
industrie, bricolaj si domeniul casnic, precum: cleiuri, diluanti pentru adezivi, vopsele si
lacuri, benzina, acetona, butilacetatul, diclormetanul, hexanul, xilolul, tetraclorura de carbon
("Tetra") si hidrocarburile fluorurate alifatice. Diluantul utilizat de pictori pentru culorile lor
contine, de exemplu, toluol. Cloroformul, sau triclormetanul, este un solvent cu proprietati
narcotizante care produce vapori neinflamabili.
Forma de consum: Inhalarea (adulmecarea, germ. schnffeln ). Periculoasa este mai
ales varianta ce utilizeaza pungi de plastic, deoarece - trase prea mult peste cap - pot duce la
moarte, n cazul instalarii rapide a efectului stupefiant si a intoxicatiei necontrolabile de catre
consumator.
Mod de actiune a solventilor cu efect narcotic:
Cele patru stadii ale narcozei (pentru ntelegerea mdical-farmacologica):
Analgezia: Este inhibata perceperea durerii, dar si capacitatea de autocritica si orientarea
temporo-spatiala.
Excitatia: Prin inhibarea aproape totala a impulsurilor "frenatoare" superioare, de la nivel
cortical, se produce dezinhibarea centrilor motori inferiori. n cazul abolirii sau tulburarii
starii de constienta se observa o hiperreactivitate motorica. Acest stadiu de excitattie nervoasa
se combate, n anesteziologia moderna, prin medicamente miorelaxante.
Toleranta: Pe lnga scoarta cerebrala, sunt inhibate si diencefalul si maduva spinarii.
Tonusul muscular se reduce, starea de constienta este abolita, dar inima mai bate si respiratia
nca functioneaza.
Paralizie: n acest stadiu sunt afectati si centrii vegetativi ai trunchiului cerebral, respiratia
si circulatia fiind tulburate.
Cnd narcoticele sunt utilizate ca droguri stupefiante, consumatorul ncearca sa atinga
doar primele doua stadii. Tinde sa atinga acea stare de buimaceala cu tenta euforica, cu o
usoara tulburare a constientei, n care nu mai percepe problemele personale ce-l chinuie atunci
cnd e treaz si n care tensiunile emotionale si spirituale sunt aplanate. n aceasta stare,

autosugestiile pot deveni "realitate" prin lipsa constientei ancorate n realitatea obiectiva,
astfel nct aurolacul adolescent se transforma n Tarzan sau puternicul Superman al benzilor
sale desenate.
Se deosebesc patru stadii ale actiunii substantelor inhalate (adulmecate):
n primul dintre acestea apar: greata, dureri la nivelul gambelor, sau senzatia de creier sub
presiune. n cel de-al doilea se descrie receptivitatea crescuta la stimuli externi, asociata cu o
stare de bine si sentimentul imponderabilitatii, similar cu starea de ebrietate alcoolica. Al
treilea stadiu este comparabil cu un somn superficial, n care aurolacii cu experienta si
"croiesc" anumite vise n timpul zilei. Al patrulea stadiu este starea de inconstienta.
Sechele si riscuri:
Aproape toti solventii au efect toxic n cazul abuzului regulat. Cloroformul produce
leziuni hepatice si poate determina - n doze prea mari - paralizia respiratiei, sau cel putin
tulburari central nervoase grave, datorate hipoxiei cerebrale.
Abuzul de tricloretilena produce inflamatii ale nervilor, nevralgii ale fetei si suferinte
cardiace, de asemenea conditionate nervos (prin tulburarea conducerii impulsurilor). La
adolescentii care au inhalat n mod regulat, timp de mai multi ani, vapori de toluol, au fost
observate delirii (vezi delirium tremens , la cap. Alcoolul) de mai multe zile.
Pe lnga stopul respirator, colapsul cardio-circulator reprezinta o importanta cauza de deces.
Pot aparea stari confuzionale, cu reactii de hiperexcitatie, anxietate si panica. n plus, se pot
produce arsuri si combustii (arsuri chimice) ale cailor respiratorii.
Cerc de persoane afectate: Se remarca mai ales adolescentii tineri (10 - 15 ani) din
paturile sociale inferioare. Consumatorii solitari sunt putini, dar cu att mai periclitati,
deoarece nu actioneaza ntr-un anumit context, si pastreaza acest obicei multa vreme si au
suferit, de regula, un traumatism psihic anterior consumului.
Sechele de lunga durata: Leziuni hepatice, renale, nervoase si cerebrale.

Bibliografie
1. Consumul si dependenta de droguri: ghid practic de evaluare, diagnostic si
tratament, Arthur W. Blume, Ed Polirom, 2011
2. https://archive.org/details/Anonim-Droguri_09__

3. Fenomenul consumului de droguri, Alis Diana Ivascu si Andreea Teodorescu,

Ed Psihomedia, an 2010