Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In 1725 , pe Wall Street la New York s-a organizat pentru prima oara o piata unde se
negociau grane, tutun, sclavi si valori imobiliare. Aceasta combinatie intre pietele comerciale si cele
financiare explica interesul pe care l-au manifestat intotdeauna pietele de marfuri produselor
financiare.Este marea originalitate a colonizarii americane. In 1790 este creata bursa de la
Philadelphia, pentru ca doi ani mai tarziu , in 17 mai 1792, 25 curtieri new-yorkezi sa se
reuneasca pe Wall Street pentru a fixa regulile si a stabili o piata oficiala. Doua principii sunt
stabilite prin Button Wood Tree Agreement: monopolul tranzactiilor pentru brokeri si comisionul
de 0,25% aplicat la volumul tranzactiilor.
A doua perioada ( 1815- 1914)
Piata financiara incepe sa se contureze si sa se dezvolte .Sunt cotate primele 24 de valori
(1815) pentru a creste numarul lor la 30 in 1818. Se naste Club Market, viitoarea American Stock
Exchange. Numarul titlurilor cotate continua sa creasca chiar in timpul razboiului de secesiune. Cu
toate acestea, dezvoltarea reala a bursei este dificila. Cursurile sunt adesea manipulate si aceasta cu
atat mai mult, cu cat un numar mic de participanti erau destul de bogati pentru a domina piata si de a
modifica comportamentul ei. Toata aceasta perioada este marcata de avantul pietelor bursiere,
rezultat al dezvoltarii economiei si al numeroaselor inventii (telegraful, de exemplu), al
descoperirilor de aur din California. Tickerul care da regularitate cursurilor bursiere este inaugurat
in 1867, telefoanele se instaleaza in incinta bursei (1878), iar tabelele electrice de cotatie in 1881.
Fiecare boom este insa urmat de un crah care corijeaza brutal excesele. De exemplu, crahul bursier
din 1857 provoaca o inchidere a pietelor pe un interval de 10 zile, punand in faliment 79 brokeri si
un numar mare de banci. De asemenea, cel din 1893 falimenteaza 4 mari societati de cale ferata.
A treia perioada (1915-1949)
Criza provocata de razboi este de scurta durata, iar perioada care ii urmeaza , dupa un
mini crah, se va caracteriza printr-o expansiune puternica a pietei financiare. Emisiunile de titluri
cresc de la 1,822 miliarde $ in 1921 la 6,4 miliarde $ in 1929, capitalizarea bursiera a societatilor
cotate multiplicandu-se de trei ori intre 1925-1929.
Clientela bursiera se transforma , se democratizeaza, numarul actionarilor la American
Telegraph and Telephone creste simtitor, depasind cateva milioane. Piata devine mai eficienta. Se
informaticii
si
telematicii;
inlocuirea
opertorilor
de
bursa,
insarcinati
cu
asigurarea echilibrului cotatiilor, cu ordinatoarele electronice. Ecranele pe care se inscriu cele mai
numeroase cereri si oferte de titluri permit operatorilor sa intervina eficient pe piata; cuplarea
calculatoarelor cu transmisia telefonica a ordinelor si exploatarea capacitatii lor de a fabrica
si declansa,
ele
insele,
ordine
de
bursa
este
in
care
ele
pastreaza
inca
anumita
suprematie
totusi
in
timp
economia americana a incetinit ritmul, inregistrandu-se chiar un anumit declin. Din creditori ai
lumi, dupa al doilea razboi mondial si in timpul reconstructiei tarilor occidentale , S.U.A. devine
treptat debitori ai lumii.Cresterea economica s-a transformat , putin cate putin, in stagnare, in timp
ce se dezvolta piete noi in vestul Pacificului. Transformarile din perioada 1950-1970 asigura inca
pietei financiare americane primul loc in lume.
Dupa 1970 au avut loc insa trei mari revoluti care au marcat transformarea tehnica a
pietelor financiare in lume si anume: dereglemetarile bursiere , liberalizarea ratelor de dobanzi si a
cursuruilor de schimb: crearea noilor piete de produse derivate.
Dereglementarile bursiere au avut ca scop, printre altele , dezvoltarea concurentei intre
societatile de intermediere financiara prin eliminarea monopolului agentilor de schimb, reducerea
curtajelor si prin liberalizarea accesului investitorilor straini (particulari si institutionali) la
capitalul acestor societati de brokeraj. In ce priveste liberalizarea ratelor de dobanzi si a cursurilor
de schimb mentionam impactul deosebit al acestora asupra pietelor financiare, nevoita sa inoveze
noi produse. Asa s-au nascut pietele derivate, al caror scop il reprezinta protejarea
amplasamentelor impotriva fluctuatiilor necontrolate ale ratelor de dobanda si de curs de schimb.
Dezvoltarea informaticii a incitat intermediarii financiari sa aplice noi strategii financiare utilizand
contractele "futures" si "options".
Piata bursiera Americana , numita generic si Wall Street, dupa numele strazii unde se afla
principala bursa din S.U.A., cuprinde bursele centrale- New York Stock Exchange ( NYSE) si
American Stock Exchange (AMEX)- bursele regionale, precum si vasta retea nationala de societati
financiare ( brokeri/ dealeri), cunoscuta sub denumirea de Over the Counter Market ( OTC).
In functie de caracterul activitatii desfasurate de fiecare bursa in parte, piata
financiara americana este structurata in patru mari sectoare :
1.Sectorul A cuprinde NYSE, AMEX si bursele regionale.
NYSE, principala componenta a sectorului A al pietei bursiere americane, are 1366 membri
si coteaza in prezent peste 1.700 dintre firmele americane si straine cele mai vechi
si recunoscute.Conditiile de cotare NYSE impun un venit minim anual de 2,5 mil. $, un numar
minim de actiuni 1,1 mil. Distribuite public cu o valoare de piata de minim 10 mil.$ si active
tangibile nete de minim 18 mil. $.
AMEX, infiintata in 1850 si purtand actuala denumire din 1953, are 601 membri si coteaza
actiunile a 890 firme.
fara
utilizarea
firmelor
de
brokeraj)
prin
Corporatia
Retelelor
Institutionale
(INSTINET) sau piata a patra. INSTINET se deosebeste de NASDAQ prin aceea ca este un
sistem automat de cotare si executare, NASDAQ fiind doar un sistem automat de cotare.
Produse ale bursei americane traditonale:
Titlurile americane sunt emise sub forma de certificate nominative andosabile. Pentru a
simplifica operatiunile, titlurile pot fi emise in nume propriu sau in "numele strazii" (street nomes),
respectiv in numele brokerilor, bancilor, etc.Intermediarul, in al carui nume este efectuata aceasta
inscriere ( inmatriculare) poate sa faca o compensare atunci cand vanzatorul si cumparatorul sunt
clientii sai.
In mod traditional, bursa cuprinde doua mari categori de valori imobiliare: actiunile si
obligatiunile.
Actiuni si titluri asimilabile
b)
c)
-ADR articolul 144, scutite de inregistrare pe langa SEC, cu conditia ca plasamentul lor
sa ramana privat.
Inventate la sfarsitul anilor '20, Adr -urile s-au dezvoltat mai ales dupa 1950. In 1991 existau 830
ADR-uri emise pentru titlurile din 31 de tari, iar in 1992 erau mai mult de 850. Ele sunt cotate , fie
la NYSE, AMEX, NASDAQ, fie in afara cotei.
d)
Este vorba de bonuri de subscriere in actiuni sau warrant-uri.Acestea dau dreptl de a cumpara la un
termen fix titluri emise la un pret stabilit in avans. Seamana foarte mult cu optiunile , dar se
comporta mai mult ca valori mbiliare, purtatorii lor putandu-se imprumuta pe baza de warrant, al
carui efect asupra masei monetare este semnificativ.Scadenta lor poate ajunge pana la 5 ani si sunt
emise:
-
impreuna cu obligatiuni
direct de societatea emitenta, care le atribuie sau le vinde actionarilor sai actuali
prin banci, care se "acopera" detinand titluri pentru care emit warrant-uri.
Obligatiuni
Obligatiunile sunt titluri reprezentative ale unor datorii pe termen mnediu sau lung. Ele poarta un
profit fix, deductibil din beneficiul brut al emitentului.In general , la un nominal de 1000$ , ele pot fi
emise deasupra paritatii ( premium) sau sub paritate (discount). Dobanzile sunt platite semestrial.
a)
-
10 ani si 488 miliarde $ in obligaiuni pe termen lung ( bonds), emise pe o perioada intre 1030 de ani. Restul datoriei este constituita din titluri nenegociabile.
-
Emisiuni ale agentilor; sunt de doua tipuri : cele emise de entitati publice numite "
Government sponsored enterprises" si cele care sunt simplu garantate de stat. Primele cuprind
emisiunile facute de intreprinderi detinute odinioara de Trezoreria S.U.A. Titlurile sunt
emise fara garantie , dar sub control guvernamental. A doua categorie cuprinde toate
agentiile federale, unele in intregime detinute de guvern, chiar daca emisiunile lor nu sunt
intotdeauna garantate ( ex: EXIM BANK sau TENNESSEE VALLEY AUTHRITY).
b)
Sunt titluri emise de orase (municipal bonds), state federale si administratiile lor.In 1966,
volumul emisiunilor de astfel de titluri a fost de 17 miliarde $. A crescut la 138 miliarde in 1984
si a scazut la 130 miliarde $ in 1992. Se impart in titluri pe termen scurt ( mai putin de 13 luni)
sau titluri pe termen mediu ( notes) si pe termen lung ( mai mult de 13 luni). Aceste titluri
prezinta riscuri mari in functie de calitatea emitentilor.
c)
income bonds ( obligatiuni care nu platesc dobanzi decat daca venitul societatii atinge o
anumita cifra);
participating bonds ( obligatiuni care aduc in afara castigului prevazut si o parte din
beneficiul societatii);
adjustable rate bonds ( obligatiuni a caror dobanda este indexata in functie de evolutia
ratei dobanzii la bonurile de trezorerie sau de dobanda LIBOR (London Interbank Offered
Rate);
killer bonds ( obligatiuni amortizabile, adica plata anuala cuprinde o parte din rambursare).
d)
Primele doua titluri dau loc la importante piete de " FUTURES" si "OPTIONS".
Titluri hibride
Exista pe piata Americana patru tipuri de obligatiuni:
-
income bonds, adica obligatiuni cu venit variabil, emise de societati aflate in dificultate.
Cuponul lor nu se plateste decat daca societatea realizeaza un beneficiu suficient
obligatiuni cu bon de subscriere ( intra in aceasta categorie numai daca bonul nu este
detasat de titlul suport);
obligatiuni indexate;
Bursele de valori
Pe piata primara ( plasament direct ) exista doua tipuri de oferte de titluri : oferta primara, prin care o
societate isi mareste capitalul facand apel la noi actionari si oferta secundara , prin care anumiti
actionari revand publicului un anumit numar din titlurile lor. Se poate combina o oferta primara si o
vanzare de titluri prin vechii actionari( oferta secundara).
Piata valorilor imobiliare in Statele Unite ale Americii este organizata prin cele doua mari
burse" New York Stock Exchange " si " American Exchange".
Principalele burse ce functioneaza pe teritoriul S.U.A. sunt: Mid- West Stock Exchange; Pacific
Coast Stock Exchange; Philadelphia- Baltimore- Washington S.E.; Boston; Cincinnati; Pittsburgh;
Detroit; Salt- Lake City, Miami.In fiecare stat membru al federatiei functioneaza comisii de bursa.
Potrivit principiului specializarii functiilor, agentii de schimb sunt: brokeri, specialisti, dealeri (
negocianti), " block-positonner"( pentru tranzactii de valori mari ), "add- lot dealer " ( pentru cantitati
foarte mici de titluri negociate), precum si " floor- broker" ( intermediar intre brokeri).Operatiile
efectuate in afara bursei sunt reglementate de " National Association of Security Dealers"( N.A.S.D.)
Cererea de admitere a valorilor imobiliare in bursa trebuie adresata simultan Comitetului director al
bursei si Comisiei de securitate si de schimb.
Pe piata titlurilor la vedere , negocierea se realizeaza in mod distinct pentru titlurile inscrise in cotatia
oficiala, pentru alte valori din afara cotatiei si pentru blocurile de control.
Pe piata la termen, brokerii specialisti impun anumite garantii in numerar sau titluri blocate, al caror
nivel este variabil in functie de importanta tranzactiei, termenul operatiunii si bonitatea clientului.
Piata bursiera americana, numita generic si Wall Street, dupa numele strazii unde se afla principala
bursa din SUA cuprinde bursele centrale: New York Stock Exchange (NYSE) si American Stock
Exchange ( AMEX)- bursele regionale, precum si vasta retea nationala de societati financiare (
brokeri/ dealeri), cunoscuta sub denumirea de Over the Counter Market (OTC).
Bursa din New York ( NYSE)
NYSE isi disputa primul loc din lume cu marea sa rivala , bursa din Tokio ( TSE) lasand mult in
urma bursele germane, cea din Londra si cea de la Paris. NYSE a ramas o piata la " parchet" sau
"floor" , unde sosesc ordinele ce vor fi tranzactionate. Tehnica Americana de cotare consta in aceea
ca specialistul evidentiaza in carnetul sau diferitele cerei si oferte ale brokerilor. El asigura , deci,
piata , indicand brokerilor cursurile la care este dispus sa negocieze, atat pentru contul lor , cat si
pentru propriul sau cont.Este o piata controlata de un specialist care poate sa intervina dupa voia sa,
respectand ordinele pe care le inscrie in carnetul sau si pe care le executa de la doi brokeri diferiti,
se alege, prin tragere la sorti, cel care va fi inscris mai intai.
Ordinele poarta o mentiune speciala daca sunt emise pe " descoperit", adica vanzatorul nu
detine titlurile , operatiune legala pe piata Americana pentru toate valorile imobiliare cotate la bursa.
Ordinele nu sunt executate decat daca ultima miscare a cursului unui titlu ( in crestere sau scadere)
nu depaseste o anumita marja ( tick) fata de miscarea precedenta si care este stabilita la % sau
1/8%.
Conditiile de introducere in bursa a socetatilor sunt destul de rigide si vizeaza in principal
urmatoarele:
-
societatile trebuie sa realizeze : fie 6,5 milioane $ in ultimii 3 ani, fie 2,5 milioane in
ultimul an
sa aiba plasate la public, prealabil introducerii, cel putin 1.100.000 titluri pentru un volum
de 9.000.000 $ cu cel putin 2.000 actionari cu 100 actiuni sau mai multe si existenta in afara
cotei " over the counter" a unui volum mediu de 100.000 actiuni.
In shimb ele au reguli de mentinere pe piata mai putin rigide, fiind obligate sa respecte doua
conditii minimale: 1.200 detinatori a cel putin 100 titluri fiecare si 600.000 de actiuni la public
pentru o valoare de 2,5 milioane $.
American Stock Exchange
Este a doua piata oficiala de actiuni dupa NYSE. Inainte de 1976 acelasi titlu nu putea fi cotat
simultan la cele doua burse. In prezent, anumite titluri de la AMEX sunt cotate la NYSE si invers. In
plus, AMEX a dechis piata si pentru valori straine. Astfel, in 1992 la AMEX erau cotate peste 80 de
titluri straine, acestea reprezentand peste 15% din activitatea sa; " partea leului " apartinand celor 55
societati canadiene, cu o cifra de afaceri de circa 70% din total.De asemenea , AMEX a devenit o
importanta piata de optiuni si warrant-uri pe indici bursieri ( NIKKEI- Japonia; FTSE- Londra, CAC
40 - Paris).
Totodata , la AMEX se negociaza si blocuri de titluri a caror piata a cunoscut o evolutie accelerate.
Conditiile de introducere in bursa a societatilor sunt mai putin riguroase decat la NYSE si anume:
-
un beneficiu brut de 750.000 $ in ultimul an fiscal sau in cursul celor 2 sau 3 ani preedenti;
Alta deosebire fata de NYSE este si aceea ca AMEX accepta inscrierea in cotatie si a acelor
societati care nu realizeaza beneficii, cu conditia, insa sa existe de cel putin 3 ani, cu o valoare
minima de 15 milioane $, 400 purtatori de titluri si tranzactii zilnice medii de cel putin 2.000 de
actiuni.
Bursele regionale
Aceste burse regrupeaza in general, micile burse locale. Cea mai importanta bursa regionala,
Midwest Stock Exchange, reuneste pe cele din Chicago, Saint- Louis,Cleveland, Minneapolis, SaintPaul si New Orleans. Se apropie de bursele din Cincinatti, Detroit si Pittsburg. Pacific Stock
Exchange a rezultat din fuziunea burselor din Los Angeles si San Francisco. Prezinta o
particularitate cu totul exceptionala. Bursele functioneaza in cele doua orase, fiind interconectate si
specializate. Una, cea din Los Angeles, specializata indeosebi in tranzactii cu actiuni ; alta, cea
din San Francisco in optiuni. Cea mai mare parte din volumul tranzactiilor provine din titlurile
cotate la New York, dar executate pe aceste piete in orele in care bursa newyorkeza este inchisa
datorita decalajului orar.
Bursa din Philadelphia, cea mai veche bursa Americana, rezultata prin fuziunea burselor
din Philadelphia, Baltimore si Washington, este specializata in tranzactii cu optiuni exprimate in
devize.
Bursa din Boston,desi este concurata puternic de bursa din New York, are totusi un atu in favoarea
sa si anume existenta celui mai vechi fond mutual numit Massachussets Investors Trust .
Bursa din Cincinnatti este o piata aplicativa, pe care o firma cotata pe a treia piata ( third market)
echilibreaza ordinele de cumparare sau vanzare executate in afara cotei.