Gauri negre ale istoriei - Tribalia

Ion di la Vidin
In sudul Dunarii traiesc 2 milioane de romani * Nationalitatea le-a fost schimbata *
Limba le-a fost batuta in cuie * Constiinta, nu!
Ion di la Vidin
Nascut in urma cu 85 de ani, in comuna Cosova, langa Vidin, Bulgaria, patriotul roman
sud-dunarean Ion di la Vidin s-a stins recent, la Champigny, in apropiere de Paris. L-am
cunoscut destul de bine. Dupa 1989 venea deseori la Bucuresti, pentru a-si stinge "focul
de romanism", foc care-i frigea sufletul, cum rareori mi-a fost dat sa vad la un exilat.
Ceea ce ura cel mai mult pe lume era numele sau bulgaresc, Mladen Petrov, care i-a adus
multe necazuri in Franta. Si l-a schimbat cu de la sine putere, ocolind autoritatile si
intrand in constiinta publica romaneasca sud-dunareana, cu numele sau "nobiliar": Ion di
la Vidin. Inginer de mine, dupa un stagiu la Bor, in Iugoslavia, a plecat in Franta si Italia,
unde si-a practicat pe mai departe meseria. Dar nu ingineria il preocupa in chip absolut pe
Ion di la Vidin, ci destinul chinuit al neamului sau. Fiecare franc sau dolar, ascuns de
sotia lui frantuzoaica, lua drumul romanilor din Bulgaria din om in om, printr-o retea de
prieteni devotati care au pacalit serviciile de supraveghere bulgaresti. Ani in sir, a
sponsorizat prima revista romaneasca din Bulgaria, VREME, in paginile careia au vazut
lumina tiparului primele crampeie de adevar romanesc din Timocul Bulgaresc (zona cu
250.000 de romani, ostracizati in mod inacceptabil si scandalos pana in ziua de azi!). A
ajutat poeti romani din satele Vidinului sa-si tipareasca primele carti; a ajutat, din putinul
sau, orice actiune culturala care viza renasterea spiritului romanesc. Cand asociatii
romanesti au reusit sa ridice o noua statuie a Maritei, tanara eroina romanca de la
Smardan, cel care a suportat cea mai mare parte din cheltuieli a fost "Domnul Ion". L-a
durut sufletul cand autoritatile bulgaresti, intr-un gest stupid, anti-romanesc, au refuzat
amplasarea statuii pe locul unde fusese candva, inainte de distrugerea ei de catre
comunistii bulgari de dinainte de '90. De altfel, cimitire intregi de eroi romani ce si-au dat
viata pentru eliberarea Bulgariei, in 1877-1878, au fost distruse de autoritatile de la sud

de Dunare, dupa metoda transnistreana, in ura lor inexplicabila pentru tot ce e romanesc.
Ion di la Vidin insusi, daca s-ar fi intors pe meleagurile natale, chiar si dupa caderea
regimului comunist, ar fi ajuns in temnita. Interdictia intrarii sale in Bulgaria
"democratica" si membra a Uniunii Europene a fost una de tip stalinist, cum staliniste
sunt si standardele actuale dupa care Sofia isi trateaza minoritatile etnice si, in special,
minoritatea romaneasca din Timoc. Adica din Tribalia. Sacra Tribalia. Ajungem astfel la
motivul principal al declararii lui Ion di la Vidin drept persona non grata in Bulgaria:
publicarea, in 1991, a volumului de istorie in limba franceza "La Tribalie" (Tribalia). In
acest volum de autodidact serios, care citeaza surse dintre cele mai diverse si credibile,
autorul aduce aminte tuturor, ca zona Timocului, populata de romani, in marea lor
majoritate, a fost, in urma cu peste 2000 de ani, provincia romana Tribalia. Numai asa se
explica latinitatea populatiei respective, intaietatea ei pe acele meleaguri, in raport cu
slavii. Volumul a fost tradus in romaneste de jurnalistul Ilie Traian si publicat, in 1996, la
Editura Erasmus, sub titlul "Sacra Tribalia".

Pastor Vlah
Izvorata din documente slavone, bulgare, germane, frantuzesti si italiene, "Sacra Tribalia"
a ramas primul document credibil despre dimensiunea istorica a romanitatii suddunarene. Capitala Tribaliei a fost Bononia, adica Vidinul de astazi, iar granitele
provinciei se intindeau de la Bononia pana la Zaiciar, in Serbia. Dar dincolo de
particularitatea "vlaha" a patriotismului sau, Ion di la Vidin a fost un patriot roman in
general, un luptator in transeele romanitatii vaduvite de cele mai elementare drepturi.
Imi amintesc de "Nenea Ionica de la Paris" cu duiosie, cu emotie si respect. Scund, tot
timpul zambitor si vesel, ni se adresa cu apelativele "dragutii mei", "romanasii mei", desi
nu fusese in Romania decat o data. A fost dintre cei alesi, pentru care patria e adanc
infipta in suflet, pe oriunde le-ar peregrina trupul pasager. Traia la Paris doar pentru fisc,
pentru posta si pentru politie. Dar mintea si inima lui haladuiau, spre disperarea
frantuzoaicei sale, prin campiile dunarene, daramand sarma ghimpata si punand la loc
luminat adevarul natiei romane de pretutindeni. Adevar cuprins si in emotionantul sau
testament: "Celor care vor veni dupa mine le spun din suflet sa vorbeasca, sa cante si sa
planga romaneste, pentru ca aceasta este lectia vietii si faptei mele". In speranta ca
sufletul calator al celui disparut de curand dintre noi va tresari la aceasta evocare tardiva,
publicam, in reluare, un interviu acordat revistei "Formula AS".
"Acesti tribalieni sunt mai tari ca piatra"
- Militati, cu ardoare, pentru o cauza despre care majoritatea romanilor n-au habar:
Tribalia. Ce defineste acest nume atat de sonor?

- Tribalia este o regiune de aproximativ 40.000 kilometri patrati, locuita de peste 2,2
milioane de romani (vlahi) de pe malul drept al Dunarii - de la Moravia si Passarowitz in
Vest (Iugoslavia), trecand prin Timoc, pana la Yantra si Svistova in Est (Bulgaria),
invecinandu-se cu Dunarea in nord si Balcanii in sud. Popor de origine traco-dacica,
tribalienii vorbesc aceeasi limba ca fratii lor din Nordul Dunarii, iar nu un dialect al
limbii romane, ca macedonenii (aromanii) din restul peninsulei Balcanice. Soarta lor este
comuna cu a romanilor din Basarabia si Bucovina de Nord, cu a celor cuprinsi intre Tisa
si hotarul actual al Romaniei. Ei toti cunosc suferinta unui trai oprimat pe teritorii
ocupate de neamuri migratoare, atrase de bogatiile si frumusetea pamanturilor noastre.
- In acest caz, de ce se cunoaste atat de putin despre existenta tribalienilor?

- Aceasta este vina istoricilor si mai vechi si mai noi, care n-au stiut sa puna in valoare
documentele istorice ce atesta existenta acestui popor pe teritoriul amintit mai sus. Este o
ignoranta nefasta si criminala, datorata in egala masura istoricilor, dar si fortelor politice
si administrative care au guvernat pe malurile Dunarii de Jos incepand cu secolul al XIXlea si pana in prezent. Tribalienii fac parte din marele neam al tracilor, ca si fratii lor,
dacii. Daca acestia din urma vor fi invinsi si romanizati abia la inceputul secolului II dupa
Cristos, armatele trace din Tribalia vor fi supuse si romanizate inca din anul 6 inainte de
Cristos!
- De cand dateaza primele indicatii scrise despre Tribalia?
- Din epoca invaziei persane conduse de Darius I (521-485 i.C.). Cronica acelei invazii
consacrate acapararii unor mari cantitati de aur mentioneaza si Tribalia.
- Ce s-a intamplat cu Tribalia in perioada romana?
- In anul 84 dupa Cristos, de pe teritoriul deja cucerit al Tribaliei, imparatul Domitianus
declanseaza primul razboi daco-roman. Contand pe sprijinul secret al "fratilor" tracotribalieni, dacii inving. Traco-tribalienii vor fi prezenti, in mare numar, si in armata lui
Decebal, care se va lupta cu romanii in razboaiele din anii 101-102, 106-107.

Romanca din Bulgaria, pe la 1910

Cu parasirea Daciei de catre armatele romane, in anul 275 d.C., daco-romanii din nordul
si sudul Dunarii vor ramane singuri in calea navalirii barbare. In anul 499, istoricii
bizantini consemneaza sosirea la Gurile Dunarii a unor barbari de pe Volga ("volgarisi",
"bolgarisi", "bolgari"), in numar de circa 25-50.000. In acele vremuri, traco-tribalienii
numarau circa 3 milioane de locuitori (cifra din epoca lui Strabon, de la inceputul Erei
Crestine). Dupa caderea Imperiului Roman din Rasarit, in anul 641, si victoria grecobizantinilor, "bolgarii" vor cunoaste o situatie infloritoare, acceptand rolul de "jandarmi"
ai Imperiului Bizantin, rol oferit de grecii ce doreau anihilarea romanilor-tribalieni si
intreruperea oricarui contact al acestora cu Roma (eterna rivala a Atenei). Istoria
consemneaza o reusita in acest sens: acapararea Bisericii romanesti de catre ortodoxia
greaca. Dar, in acelasi timp, secolele de neagra asuprire bulgara si, in paralel, sarba nu au
reusit sa distruga limba romana si spiritualitatea distinct latina din Tribalia. Patriarhul
grec Nicefor va constata cu tristete ca, la sfarsitul primului mileniu de dupa Cristos,
"acesti tribalieni sunt mai tari ca piatra".
In spatele frontului
- Care era soarta tribalienilor in vremea primilor domni romani?
- Aproape de fiecare data, in armatele domnilor romani au luptat si romani-tribalieni.
Probabil ca istoricii vor ajunge candva la concluzia (daca nu au ajuns deja) ca marile
biruinte antiotomane ale romanilor sub Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Mihai Viteazul
s.a., obtinute in campia Dunarii, au fost castigate si cu sprijinul fratilor din Tribalia, care,
tactic, se gaseau mereu in spatele frontului. In orice caz, in bataliile de la Smardan,
Grivita si Plevna, din 1877-1878, tribalienii au avut un rol important. A intrat deja in
legenda fetita de 15 ani, Marita, care a luptat, alaturi de alte 36 de fete, pe reduta
Smardan. A fost ucisa la 9 ianuarie 1878, iar monumentul ei a fost distrus de bulgari dupa
"Pacea de la Bucuresti" din 1913.
- In cartea dvs. vorbiti despre o stema si chiar un imn al Tribaliei...
- Descoperirea "Stemei Tarii", alaturi de steagul in cinci dungi oferit de Mihail
Kogalniceanu in 1863, este dovada peremptorie a existentei Tribaliei.

Romanca din Bulgaria, pe la 1910

Stema poarta desenul unei bufnite si al unui mistret strapuns de o sageata, simbolizand
intelepciunea poporului (bufnita) si curajul (mistretul). Din nefericire, primul razboi
mondial va fi foarte dureros pentru toti romanii din cele doua Tribalii, atat cea
occidentala, de sub cocarda sarba, cat si cea orientala, de sub cocarda bulgara. Ei sperau
sa se incheie si calvarul lor multisecular. Astfel, la Paris s-a prezentat o delegatie de
romani din Vidin, sub conducerea profesorului iesean Ion Ursu, cerand sa fie primiti atat
de delegatia permanenta a Romaniei (la negocierile de pace de dupa primul razboi
mondial), cat si de acelea ale sarbilor si bulgarilor. Seful delegatiei romane, Vaida
Voievod, s-a consultat intrigat cu Take Ionescu. In zilele urmatoare, nu numai ca delegatia
din Tribalia nu a fost primita de nici una dintre cele trei delegatii, dar a fost chiar
expulzata din Franta. Intorsi la Vidin, acesti temerari vor cadea sub teroarea politiei
bulgare, care-i va trata drept "tradatori".
- Care este situatia actuala a romanilor din Tribalia?
- Astazi nu se accepta denumirea veche de Tribalia. Panslavismul a invins si chiar si unii
fruntasi ai vlahilor sunt tentati sa judece fenomenul pe bucati: zona Vidinului, zona
Timocului, zona Bohr etc. Cand de fapt este vorba de un spatiu mare, compact romanesc,
ce coincide cu teritoriul tribalian. De la Bazias la Giurgiu, pana si cainii stiu ca suntem
romani, cu exceptia fratilor nostri din nordul Dunarii care continua sa ne ignore.
http://www.formula-as.ro/2008/829/mica-enciclopedie-as-27/gauri-negre-ale-istorieitribalia-9945