Omul de omat

Eu sunt omul de omat,

Singur nu mai vreau sa fiu.
N-am cu cine sa ma joc
Si pe alti copii, nu-i stiu.

Ma bucur ca v-am aflat

Poate ca-mi veti da si mie
Un fular si-o palarie;
Fiindca, astea sunt cam vechi,
Sufla vantul prin urechi...
Si, de-aceea am racit.
Vorbesc gros si ragusit.