DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

CURS NR.8
Calitatea de subiect de drept internaional a altor entiti dect statele
Doctrina contemporan consemneaz numeroase dezbateri cu privire la calitatea de subiect de
drept internaional a altor entiti dect statele, organizaiile interguvernamentale i popoarele care lupt
pentru independen. Deoarece problema subiectului dreptului internaional public nu este codificat,
nc, s-a pus n discuie situaia omenirii n ansamblul ei i a persoanelor fizice sau juridice.
Situaia omenirii ca subiect de drept internaional public a aprut recent ca urmare a unor
reglementri de drept internaional, cum ar fi dreptul omenirii la pace i securitate, dreptul asupra
bunurilor declarate ca fiind bunuri comune ntregii omeniri (spaiul extraatmosferic si corpurile cereti din
sistemul solar, spaiile submarine din zona internaional a marilor si oceanelor).
Se pune insa ntrebarea: cine reprezint omenirea i cum participa la raporturi de drept
internaional? Rspunsul este simplu: omenirea nu este nc un subiect de drept internaional i, prin
urmare, nu poate participa la raporturile juridice internaionale
Calitatea de subiect de drept internaional a persoanelor fizice si juridice particulare este mult mai
controversata. Exist opinii care susin c persoanele fizice ar fi dobndit calitatea de subiect de drept
internaional. In sprijinul acestor opinii se argumenteaz urmtoarele: preocuprile comunitii
internaionale sunt ndreptate tot mai mult spre fiina uman, dezvoltarea sistemelor de protecie juridica a
drepturilor si libertilor fundamentale ale omului, att n plan universal, cat i n plan regional,
posibilitatea individului de a se adresa direct unor instane de judecat internaionale, pentru a-i apra
drepturile i libertile, dezvoltarea sistemului internaional de judecare i sancionare a crimelor
internaionale de ctre instane penale internaionale.
Trebuie reinut faptul ca poziia persoanei fizice n cadrul raporturilor juridice internaionale nu
este directa, ci mediata de stat i, din aceasta cauz, persoana fizic poate aprea, ca parte la unele
raporturi juridice, numai n msura n care statul i asum angajamente prin tratate internaionale
privitoare la statutul internaional al respectivei persoane fizice. Indiscutabil, reglementrile internaionale
viitoare ar putea determina mutaii interesante in acest domeniu. i pentru persoanele juridice particulare,
situaia este asemntoare, acestea fiind subiecte ale dreptului intern al statului unde i au sediul.

Vaticanul
Problema calitii de subiect de drept internaional a Vaticanului este discutata n literatura de
specialitate.
Centrul bisericii catolice Vaticanul pana in 1870 a existat ca stat, cnd a fost desfiinat i inclus
in cadrul statului italian. In 1929, prin acordurile de la Laterano ncheiate de statul italian cu Vaticanul,
statul italian a recunoscut jurisdicia suveran a Vaticanului asupra unui spaiu teritorial din oraul Roma,
dreptul de proprietate exclusiva asupra acestui spaiu, dreptul de reprezentare n strintate.
Vaticanul ntreine relaii diplomatice cu peste 80 de state, ncheie tratate (concordate) cu caracter
religios, participa la conferine si congrese internaionale, este membru in organizaii internaionale.
Cu toate acestea, Vaticanul are o personalitate internaionala mai redusa, nentrunind toate
cerinele unui stat. Dei Vaticanul are asupra teritoriul jurisdicie suverana, suveranitatea sa nu este
deplin. El are organizare administrativa n probleme religioase. Cetenia Vaticanului are caracter special
si nu afecteaz cetenia originara a persoanei respective.
Romnia are relaii diplomatice cu Vaticanul din 1920, dar au fost ntrerupte in 1950 si reluate in
1990.
1

Recunoaterea statelor n dreptul internaional

Recunoaterea statelor este actul unilateral prin care un stat sau un grup de state ia act de
existenta altui stat nou aprut ca subiect de drept internaional.
In perioada postbelica, a formarii numeroaselor noi state independente, pe teritoriile fostelor
colonii s-a manifestat nsemntatea recunoaterii ca mijloc politico-juridic al normalizrii relaiilor
interstatale, al manifestrii acestor state pe plan internaional.
Potrivit opiniei dominante n doctrin, recunoaterea este o instituie juridica, un act unilateral
generator de consecine juridice. Aceasta caracteristica se exprima n faptul c actul recunoaterii
constituie o baza juridic pentru stabilirea de relaii diplomatice intre 2 state i condiioneaz manifestrile
de voin ale statelor respective n direcia normalizrii relaiilor dintre ele.
Stabilirea de relaii diplomatice este efectul principal al recunoaterii, iar actul recunoaterii
creeaz temeiul juridic pentru astfel de relaii.
In doctrina juridica de specialitate sunt indicate si alte efecte ale recunoaterii, cum ar fi: dreptul
statului recunoscut de a intenta aciune judiciara la instanele celuilalt stat, cu privire la bunurile sale
aflate pe teritoriul acestuia din urma; acceptarea legislaiei si a hotrrilor judiciare ale statului
recunoscut. De asemenea, n literatura juridic este afirmat caracterul declarativ, constatativ al
recunoaterii i se exprim n practica statelor ca o tendina dominanta.
In practica Romniei, recunoaterea noilor state i stabilirea de relaii diplomatice constituie
expresia sprijinului acordat de tara noastr consolidrii independentei statelor nou create. Existenta
politica a unui stat nu depinde insa de recunoaterea lui de celelalte state. De aceea, absenta recunoaterii
nu mpiedic statul nerecunoscut s participe la conferine si organizaii internaionale. In ce privete
participarea la tratatele bilaterale, acesta implica fie existenta unei recunoateri prealabile, fie o
recunoatere cel puin de facto, anterioara sau prin chiar faptul ncheierii tratatului.
Prin formele de exprimare, recunoaterea poate fi expres sau tacit. Este expresa atunci cnd se
manifest printr-o nota diplomatic, telegram sau declaraie a unui stat, prin tratat bilateral sau
multilateral i poate fi fcut de un stat sau de un grup de state. Si este tacita prin stabilirea de relaii
diplomatice.
Sub aspectul ntinderii consecinelor sale, recunoaterea poate fi de jure si de facto.
Recunoaterea de jure este complet, definitiv si irevocabil, producnd toate consecinele n
relaii dintre state.
Recunoaterea de facto este pariala i provizorie n sensul ca ea i manifesta efectele numai n
anumite domenii, avute n vedere de statul care o exprim. De regula recunoaterea de facto constituie o
treapta pregtitoare ctre recunoaterea deplina. Astfel, dac nu a intervenit o recunoatere deplina ntre 2
state, acestea pot duce negocieri litigioase, pot ncheia tratate comerciale, pot stabili relaii economice.
Recunoaterea de facto este revocabila.

Recunoaterea guvernelor
Recunoaterea statului implic de regula recunoaterea guvernului constituit. Aceasta problema se
pune, n legtura cu poziia statelor fata de un guvern nou, altfel dect pe cale constituionala, cum ar fi,
de pilda, guvernele formate prin lovitura de stat, ca rezultat al unei revoluii sau rzboi civil, cu sau fr
schimbarea regimului politic. Aceasta problema se mai pune i atunci cnd, pe teritoriul aceluiai stat,
s-au format 2 guverne.
Instituia recunoaterii guvernelor a cptat astzi semnificaii democratice, n legtur cu
schimbrile politice progresiste ce au loc in diferite state ale lumii. Poziia Romniei, n sensul practicii
constante de recunoatere a statelor i, prin aceasta, implicit a guvernelor, nu exclude recunoaterea
guvernelor ca act constitutiv, n relaiile internaionale. Aa, de exemplu, stabilirea de relaii diplomatice
2

de ctre Romnia cu Portugalia in 1947, cnd vechiul guvern si regim dictatorial au fost nlocuite, prin
insurecie militar, cu un nou guvern, a constituit, implicit, o recunoatere a acestuia. Noul guvern
portughez instaurat in 1947, a fost recunoscut expres de unele state si tacit de altele, in sensul confirmrii
primirii notei diplomatice a noului guvern portughez.
In condiiile absentei unei manifestri exprese privind recunoaterea noului guvern, se pune
problema daca continuarea relaiilor diplomatice nu reprezint o recunoatere tacita. Continuarea relaiilor
diplomatice nu poate fi considerat o recunoatere tacit sau expres, iar sub aspectul efectelor ea este de
facto sau de jure. Din practica internaionala, de recunoatere tacita a unor guverne, se poate meniona
cazul Etiopiei, unde, prin nlturarea fostului mprat (1974) si abolirea monarhiei (1975), a avut loc
instaurarea noului guvern cu care statele au continuat sa ntrein relaii diplomatice. Romnia constituie
un astfel de exemplu prin relaiile diplomatice care au fost meninute de toate celelalte state cu statul
roman, dup revoluia din decembrie 1989.
Recunoaterea guvernului prezint interferente i asemnri cu recunoaterea statelor. Ea este
subordonata cerinelor promovrii unor relaii normale, de cooperare intre state, pe baza respectului
reciproc, a egalitii in drepturi si neamestecului in treburile interne ale altor state si popoare.
Pentru formarea unor noi relaii intre state i a producerii unor schimbri progresiste, n viaa
politic a popoarelor, recunoaterea guvernelor devine o instituie juridica de reala nsemntate i
eficienta.

Recunoaterea micrilor de eliberare naional

O categorie distinct, prin care un stat i declara voina sa de a constata existenta, ca subiect de
drept internaional, a unui popor care lupta mpotriva asupririi strine, existenta organelor de conducere a
luptei i de a stabili relaii cu acestea, este recunoaterea micrilor de eliberare naionala. O astfel de
categorie a recunoaterii a avut loc n perioada primului i celui de al doilea rzboi mondial privind
popoare (naiuni) ale cror teritorii s-au aflat sub dominaie strina, ea a cptat nsa amploare n perioada
postbelic, iar pentru tarile din Centrul si Estul Europei, fost socialiste, dup revoluiile din 1989.
Recunoaterea organelor de conducere a micrilor de eliberare naionala (guverne provizorii,
comitete naionale, fronturi de salvare naionala), constituie un mijloc juridic deosebit de important n
dobndirea independentei de stat a popoarelor.
Popoarele care lupta pentru eliberare, n temeiul dreptului la autodeterminare, se bucur de
protecia dreptului internaional, n baza cruia pot recurge la orice mijloc, inclusiv la for armat, pentru
dobndirea independenei.
Recunoaterea le d posibilitatea ca, nainte de a deveni state independente, s intre n relaii
oficiale, prin organele lor legitime, cu unele state, s aduc negocieri, s trimit reprezentani diplomatici
n statele care le-au recunoscut sau s ncheie acorduri cu acestea.
Recunoaterea micrii de eliberare naionala are ca principale consecine juridice stabilirea de
raporturi oficiale cu statele i dreptul statului care i-a declarat recunoaterea de a da orice ajutor
poporului care lupta mpotriva subjugrii strine.
Recunoaterea micrilor de eliberare naional constituie o etap premergtoare recunoaterii
statului ce se va forma ca rezultat al desvririi luptei de eliberare naionala.
Recunoaterea micrii de eliberare poate fi deplin, genernd toate efectele artate mai sus, dar
poate fi i pariala, exprimata n ducerea de negocieri sau ncheierii unui acord de ctre un stat cu
reprezentanii unei asemenea micri. In acest sens, pot fi citate negocierile si acordurile de pace in
Vietnam, ncheiate la Paris (1973), care, pentru S.U.A., potrivit interpretrii oficiale americane, nu
obliga o parte sa recunoasc legitimitatea celeilalte pri .
Romnia a folosit n practica internaionala aceasta instituie juridica pentru a sprijini micarea de
eliberare naionala a popoarelor si a grbi procesul de lichidare a dominaiei strine sub orice forma s-ar
manifesta. Romnia a fost unul din iniiatorii recunoaterii micrilor de eliberare i acordrii statutului
3

de observator acestor micri la lucrrile (ONU) care privesc teritoriile in care ele i desfoar
activitatea . Recunoaterea Frontului de Eliberare a Mozambicului i semnarea unei declaraii comune n
1973 a Micrii Populare pentru Eliberarea Angolei a fost urmata de relaii oficiale prin deschiderea unor
reprezentante la Bucureti ale acestor micri, nainte de dobndirea independentei.
In practica relaiilor internaionale, problema recunoaterii se pune i n legtura cu recunoaterea
rsculailor, a beligeranilor, a statutului de neutralitate, a schimbrilor teritoriale care au avut loc in
conformitate cu dreptul internaional. Prin urmare, problema recunoaterii intervine nu numai n cazul
statelor i guvernelor, ci i n legtura cu anumite schimbri, situaii sau statute care urmeaz a se raporta
i conforma dreptului internaional.