PASTORUL, INTRE ACADEMIE SI BISERICA Part 3

Pastorul ca professor academic este o problema majora in lumea occidentala. Deci nu ne

batem capul prea mult pe meleagurile noastre. Probabil ca un procent scazut (10%)
dintre bisericile romane se confrunta cu aceasta problema. In contextul est-European,
mai ales in Romania, putem vorbi in cele mai multe cazuri de oameni care ating inimile
dar din pacate aceste predici rar ating si partea cognitiv.
C. Pastorii ca si teologi eclesiali
-Sinteza celor doua modele o gasim in al treilea model pe care il intalnim mai rar.
Aici vorbim despre pastorii in a caror gura se gaseste stiinta.
-Maleahi 2:7 Caci buzele preotului trebuie sa pazeasca stiinta, si din gura lui se
asteapta invatatura. Este intr-adevar ostenicios sa te cufunzi in cercetare
profunda in lucrul unui teolog si apoi sa transpui totul intr-o maniera edificatoare
bisericii.
Pavel este un exempluCartea Romani ar putea fi rezumata intr-o
singura propozitie: Cu teologia in minte iar cu oamenii in inima.
Biserica locala era contextul social, era centru in jurul caruia
gravitau toate problemele: (spirituale, administrative, s.a.m.d.)
Parintii Bisericii sunt un exemplu
Atanasie cel Mare Cuvant despre Intruparea Cuvantului
Augustin Confesiuni Despre Har si Liberul Arbitru
LutherGalateni, Bondage of the Will
WesleyDe fapt este o figura istorica interesanta. Este acuzat
uneori de scrieri populiste si prea pastorale pe cand altii il
considera un teolog in adevaratul sens al cuvantului.
BonhoefferCostul Uceniciei
C.S. Lewiso persoana controversata dar importanta pentru Istoria
Gandirii Crestine.
-Teologia eclesiala in forma ei cea mai dezvoltata nu este nici academica, nici
populista. Pastorii priviti ca si teologi eclesiali scriu si predica teologie intr-un
mod la fel de riguros ca profesorii a caror rigurozitate este ceruta de academie
(adica cercetare, reflectie, aplicare avand notele de subsol potrivite, bibliografie,
etc.) dar ea izvoraste din mijlocul comunitatii crestine si are in vedere intrebarile
existentiale ale bisericii. Pe scurt, ea se ocupa de probleme eclesiale avand un
raspuns relevant, coerent si chiar profetic.
-Pastorii care sunt teologi eclesiali sunt bine inradacinati in Scriptura, dar si in
Istoria bisericii, in Dogmatica si in alte ramuri de stiinta toate acestea avand in
vedere scopul si misiunea Bisericii.
-O diferentiere intre cele trei modele este sugestiva:

-Tonul academic a predicilor se aseamana cu un discurs cognitiv care este

indreptat spre informare. [Nu-i rau dar nu-i suficient]
--PREDICAREA este ACADEMICA!
-Tonul populist a predicilor se aseamana cu un discurs afectiv care este
indreptat spre actiune. [Suna mai mult a activism]
--PREDICAREA este PRAGMATICA!
-Tonul teologico-eclesial a predicilor se aseamana cu un discurs holistic
care este indreptat spre formare totala a omului (ORTHODOXY
ORTHOPATHYORTHOPRAXY).
--PREDICAREA este PROFETICA!
Calvin: pastorul ideal!?
-Calvin sublinia intr-un discurs al sau: Daca as urca la amvon fara sa arunc
macar o privire intr-o carte, si apoi intr-un mod frivol imi imaginez, ca oricum,
cand voi predica, Dumnezeu imi va da cuvintele necesare...daca ma infatisez in
fata voastra fara sa imi bat capul cu cititul sau fara sa ma gandesc la ceea ce voi
predica...daca in mod meticulos nu consider cum va trebui sa interpretez Sfanta
Scriptura in vederea edificarii unei biserici, atunci sa ma considerati un
predicator arogant, obraznic si necuviincios. 1
In loc de Concluzie:

Exista si un model (mult spus model) si nu stiu sa il incadrez. Este vorba despre predicatorul care
nu are nici dar nici pregatire. Nici profesor academic, nici predicatorul populist. Pe astia din
pacate nu stiu inca unde sa ii incadrez. Any suggestions?

Steven J. Lawson, The Expository Genius of John Calvin, Reformation Trust Publishing, 2007, p. 57