Generatia ’80 Prof. univ. dr. Nicolae foana Scurt istorie Catre sfirgitul anilor saptezeci o nou generatie de seriitori incepe si se afirme in literatura romana. Cum debutul si carfile celor mai importanti dintre ei au aparut pe parcursul deceniului al noudlea (anii optzeci), generatia a fost mumita ,.optzecista”, iar fenomenul pe care I- a determinat ea ,optzecism”. Ci mai multi exponenti ai ei vin dinspre cenaclurile studenfesti, constitute, in general, la céiteva dintre facultiile de litere din fara: Bucuresti, Cluj, Iasi. Tot aici, dar si in alte centre universitare, publicafiile studemfesti existente sau de curdnd inflinfate se araté preocupate de fenomenul ténar si alocd spatii generoase dezbaterilor si creafillor noului val. La Bucuresti revistele ,Amfiteatru” si ,Convingeri comuniste” (denumirea nu trebuie sf fie preluata in sensul curent al propagandisticii din epoca), la Cluj ..Echinox”, la Timisoara ,Orizont”, la lagi Dialog” si .Opinia studenteasca’ Alte reviste literare manifest aceeasi deschidere, contribuind la afirmarea acestei Steaua”, , tra”, ,Convorbiri literate”, ,Luceaftirul”. Spiritul optzecismului s-a format mai cu seamé in cenaclurile literare studentesti care au jat de tutoriatul unor critici literari prestigiosi proveniti din generafii anterioare. La Bucuresti, Ovid . Crohmalniceamu conduce cenaclul ,,Junimea”, unde se formeazi prozatori. Poetii freeventeaza mai cu seama ,Cenaclul de luni”, condus de Nicolae Manolescu. Eugen Simion infiinteazi ,Cercul de critica” la intrunirile c&ruia participa toti cei interesati de noile metode de investigare a textului E important de precizat ins c& multi dintre tinerii scriitori, indiferent de genul in care creeazai (poezie, prozi sau critica) frecventeaza si celelalte cenacluri, cea ce aratil ci tind si se armonizeze sub semnul aceleiasi orientari estetice, numite postmodernism. De altfel, debutul unora dintre ei se produce prin volume colective care sugereazé un program artistie comun, Patra dintre poefii Cenaclului de luni” (Mircea Cartirescu, Traian T. Cosovei, lon Stratan si Florin lar) debuteaz in volumul Aer cu diamante” (1982). La scurté vreme, tot un volum colectiv (Cinci”) afirma, cum arati si titlul, alfi cinci poeti ai generatiei: Alexandru Musina, Mariana Marin, Romulus Bucur, Bogdan Ghiu si lon Bogdan Lefter. {In 1983 apare volumul ,.Desant 83”, care reuneste textele mai multor prozatori optzecist Mircea Nedeleiu, Sorin Preda, George Cusnarencu, Nicolae Iliescu, Adina Keneres, Gheorghe Ene, Emil Paraschivoiu, loan Lacusti ete. Din nou semnificativ este faptul ca legiturile dintre seriitorii care apartin acestui val se extind dincolo de centrele universitare, la nivel national. Din acest punet de vedere, generatia este cea mai omogena si, pana in 1990, cea mai solidara dintre toate pe care le-a inregistrat istoria literaturii romaine. Dincolo de individualititile pe care ftir indoial’ le-a avut, ea conteaz’ poate in primul rand prin fenomenul pe care -a impus si printr-o noua gandire a literaturii. De aceea, de-a lungul decenjului al noudlea, chiar daca nu a avut acelasi succes la public ca saizecistii scriitorii optzecisti au concentrat atentia criticii literare care a luat act eu interes de programul lor.‘Nu e lipsit de semnificatie faptul c& in volumul ,Scriitori romani de azi”, volumul IV, criticul Eugen Simion comenteaz in aproximativ dou’ sute de pagini fenomenul si cativa reprezentanti ai generatiei, consacrindu-i in acest chip existenta in istoria literaturii romane postbelice, Astfel constituita si afirmatd, generatia optzecista avea toate atuurile pentru a intra impetuos in epoca literard postdecembristi. In 1990 apare o revist’ nou’, .Contrapunct”, menité s& consolideze sub zodia libertatii de creajie spiritul postmodem. Cu o redactie alcatuita in exclusivitate din scriitori optzecisti, publicatia urma si publice cu precidere texte ale acestei ‘generatii creatoare. Sansele nu au fost insd valorificate in plenitudinea lor. Cum s-a intmplat cu multe reviste de cultura ale momentului, ,Contrapunct” si-a deschis excesiv.paginile politicului militant, iar multi dintre exponentii postmodemismului s-au deturnat” spre publicistica angajati. Alfii au optat pentru indeletniciri mai pragmatice si mi profitabile, trecdind in plan secund creatia literard. in sfarsit, cdtiva si-au incheiat existenta cu 0 ‘ragica prematuritate. intre ei, prozatorul Mircea Nedelciu, liderul recunoscut al generatiei Incat putini dintre optzecistii reprezentativi si-au continuat cariera scriitoriceasca si dupa 1990, confirmandu-i talentul si vocatia. Pe de alta parte, iesitd din epoca in care se afirmase, ‘generafia s-a cam risipit, neconfirmand unitatea ce o caracterizase. Postmodernismul ‘Nascuti, majoritatea dintre ei, dupa 1950, seriitorii optzecisti au avut parte de alt regim al studiilor si al informatiei culturale decat generatia precedenta, a saizecistilor, care se formasera intro ambianfa mai pusin favorabila, avéind de recuperat valorile si modelele interbelice si mai ales teritoriul esteticului ce fusese invadat ideologic in anii cincizeci. Sunt edstiguri importante pentru tinerii autori ai anilor optzeci, care beneficiaza gi de mai bune racorduri cu miscarea de idei mondiald, inclusiv cu noile (pe atunci) teorii referitoare la .sfargitul modemitafi” si la reformularea discursului artistic in sens ,postmodem”. Si spunem, inainte de a vedea care sunt particularitatile acestei noi gandiri a creatiei, ca unele dintre tendinfele teoretizate si urmate de tinerii scritori postmodemi aveau deja precedente dintre cele mai prestigioase in literatura romana. Poezia, de pild, mai ineercase s4 se smulga .stilului inalt” prin limbajul prozaie practicat de Geo Dumitrescu si de alfi poeti albatrosisti pe la inceputul anilor patruzeci. Procesul este continuat in mod stralucit de Nichita Stanescu side Marin Sorescu. La rindul ei, proza postmodera are ilustre anteriorititi in romanele interbelice ale lui Camil Petrescu sau in textele scriitorilor din , Scoala de la Targoviste”. Ce este postmodernismul? Raspunsul nu este foarte ugor de dat, cdci termenul, destul de larg si uneori aluneedtor, este in cdutarea unor sensuri ined si astazi, edind incepe s& se vorbeasea de post — postmodernism. Conceptul a reiesit, in vestul european, din nevoia culturii ajunse in epoca post — industriala de a-si pune in discufie principiile i a-si reformula filosofia asupra creatiei artistice. in general, literatura postmoderna presupune o anumitd tolerant fata de traditie (vzuta ca succesiune a fenomenelor literare), cobordrea din metafizic in concretul cotidian, abolirea -stilului inalt”, integrarea modalitatilor artistice precedente etc. Mai nimerit ar fi si incercdim prezentarea trasiturilor de definitie ale acestui fenomen, prin prezentarea separata a poeziei si prozei optzeciste care se revendic’ din postmodemism, sau este agezat de comentatori sub semnul acestui concept.Poezin optzecistit intr-un articol publicat pe la jumétatea deceniului a! nouilea (.O tipologie a poeziei contemporane”), Mircea Cartdrescu — considerat, azi, lider al generatiei, incearca si defineascd principalele trasaturi ale poeziei postmodeme: .Daci modemnismul se vroia 0 ontologie poetic’, poczia de vorbire, pe care o voi numi postmodernism (férd ca prefixul si aiba 0 valoare temporala), s-ar constitui dintr-o fenomenologie a limbajului i deci a lumii, Elementul cel mai ‘edutat este coneretefea, objinuti atat in reflectant (modificdri permanente de registre de discurs), edit mai ales in reflectat, adie in imaginea lumii. Stilului tnalt al atitudinii modernismului in ‘orespunde in postmodernism un stil plebeu care transforma poemele in oglinzi minutioase. Idealul in acest gen de poezie ramane prozaismul, dar un prozaism semnificativ in ‘masura in care este subiectivizat la maximum, pentru cd intreg interesul postmodemismului pentru fenomenal, cotidian, efemer nu este decdt expresia umanismului situ fundamental, in sensul celebrarii omului concret in mediul su real, opus omului esential, anistoric, modernist”. par aici doar edteva dintre reperele poeziei postmoderne, pe care poetii optzecisti insisi nu o vid totdeauna la fel. Din toatt diversitatea de pareri formulate in legatura cu fenomenul, Eugen Simion extrage un numar de trasituri generale pe care le reproduc aici cu cuvintele criticului: 0 poezie comunicativa, biografica, realista ; 0 poezie care desolemnizeaza discursul lirie si refuzi, sistematic, stilul inalt, abstract, ermetizant, impersonal, propriu. modemismutui (sau, mai exact, unei bune pirti a modemnitafii) ; 0 recuperare, in chiar interiorul poemului, a stilurilor poetice vechi prin parafraza, parodie sau printr-o citare directa (...) ; poezia tinara este {n chip inerent autoreferentiald, dar se fereste si faci o poezie a Poeziei, pundnd accentul pe subiectul care gandeste si scrie poemul (...) ; aventura lui incepe in realitatea imediata, in cotidianul derizoriu ; 0 poezie, agadar, a concretului gi un limbaj care pune mare pret pe formele oralitatii, valorifie& prozaismul, inventia lexicald a strizi (...) ; convingerea poetului este ca or text cuprinde o infinitate de alte texte si ca literatura poate fi o forma de existent ; poezia tandra de azi (...) € ludica, ironica, respinge intoleranta, emfaza poetului modernist ; poetul postmodern militeaz pentru o mai mare ingiduinfa in lumea spiritului si in lumea socialé (...) : in fine, poezia postmodema roméneasc& recupereazi si cea ce poctul modernist dispretuia: (Barbu), zgenturile minore”. (Eugen Simion, ,.Scriitori romani de azi”, volumul IV). Fara indoiala, in acest tablou nu se pot cuprinde toti poefii generatiei optzeciste, a cdror creatie este destul de diversificata si, in cazul unora, foarte personalizati. Unul dintre putinii critic literari pe care i-a afirmat generatia, Radu G. Teposu dedicat fenomenului postmodem un studiu interesant (,.storia tragica & grotescd a intunecatului deceniu literar nowa”) in care incearca sa schiteze o clasificare a poetilor optzecist idianul prozaic si bufon” in care s-ar ineadra Mircea Florin laru, Alexandru Musina etc, ta Danilov, Ton Bogdan Lefter, Viorel fantezismului abstract gi ermetic” Pop, Dan Ciachir... »Criza interiorizarii, patosul sarcastic si ironic” este o ditectie in care isi gisese locul le Iui Jon Muresan, Emil Hurezeanu, Mariana Marin, Marta Petreu, Elena $tefoi, Denisa Comanescu etc. S& mai refinem din aceasta clasificare, categoria sentimentalilor rafinati ilustrata de Romulus Bucur, Mircea Barsilé, Dumitru Chioaru... si si conchidem, laolalta cu Radu G. ‘-ar cuprinde pe Matei Vignice, lon Stratan,‘Teposu, c4 nicio clasificare nu trebuie considerati in sens rigid, limitele dintre diversele categorii find foarte permeabile. iii propun, in secventa urmatoare, o prezentare sumari, a cdtorva dintre cei mai bine individualizati poeti ai generafiei optzeciste, evidenjiind volumele prin care s-au afirmat pe parcursul deceniului al noualea. Mircea Cirtareseu. A debutat cu volumul ,,Faruri, vitrine, fotografi”, in 1980, iar in 1983 ,,Poeme de amor”. Titlul primului volum este semnificativ pentru poetica realului, a cotidianului, a reperelor imediate ale existentei. Dorinfa de percepere a lumii ca totalitate se concretizeazii in sesizarea fragmentelor din care se compune aceasta, prin situarea lor in planuri suprapuse si larg intersectate. Desfasurarea poemului este uneori anecdotica, iar tonul ironic, uneori sarcasti in aceste volume se remarci diversitatea registrelor stilistice, unele fficdnd trimitere prin parodii binevoitoare la modele prestigioase din istoria poeziei romanesti si universale. Sinteza acestui mod lirie integrator va fi volumul ,.Levantul”. De multe ori, limbajul liric se arati foarte permeabil la colocvialitatea cotidiana (,,Toamna s-a cdrabanit, dracu s-o ia / si mu mai putem sa mergem Ia o bere”). Termeni proveniti din aceasta zona coabiteazA ins cu alti livresti, dand imaginea unui discurs interesant gi generos integrator. Poezia ,,de amor” beneficiaza de acelasi tratamet desacralizand” sentimentul iubirii si cobordndu-l de pe soclul pe care il agezase poezia romantica si neoromantic’. Traian T. Cosovei. E un poet prolific, are, poate, cel mai mare numar de volume publicate in anii optzeci. A debutat, in 1979, cu volumul ,Ninsoarea electriea” urmat de ,1,2,3, sau...” (1980), ,,Cruciada intrerupti” (1982) si, in anul imediat urmator, de ,,Poemele siameze”’. in 1986 publica ,,in asteptarea cometei”, iar un an mai tarziu ,,Rondul de noapte”. Atent si el la aspectele prozaice, imediate ale existenfei, Traian T. Cosovei cautit insi imaginea poetica in sensul consacrat de traditie, 0 plismuieste incitant. Desi nu abdici de la ironia si simful realului ce caracterizeazi poezia optzecista, poetul este, in felul sau postmodern, un estet, Liviu Toan Stoiciu. Publica, in 1980, volumul de debut .La fanion”, .JInima de raze” (1982), .Cénd memoria va reveni” (1985). Liviu Ioan Stoiciu se straiduieste (sau o face dintr-un bun instinct artistic, ceea ce e si mai meritoriu) si ridice evenimentul concret si (re)sentimentele ivite din el la nivelul de substanfialitate a tririi si expresiei poetice. Scindarea fiintei, care se regaseste si se confrunta cu © alta infajisare a sa, da o linie liricd intensa celor mai bune poeme ale acestor volume. Discursul lirie este Ja antipodul ,stilului inalt”, lund deseori forme aspre, colturoase, fir a inceta si transmit emofie lirica. Alexandru Musina. A debutat cu volumul ,,Strada Castelului 104”, in 1080. Adresa este reala si indica domiciliul brasovean al poetului evidentiind apetenta sa (si a multor alti optzecisti) pentru biografism. Poemul ,Budila Expres”, unul dintre cele mai bune creafii ale sale de pana azi, vine, de altfel, din experienta de navetist a poetului, ca si Lectiile deschise de franceza ale poetului A.M.”. Alexandru Musina se araté un sentimental incorigibil, ascuns numai atat et si intrefin’ tensiunea liried in spatele unui limbaj impregnat cu colocvialitaIon Stratan. in 1981 ti apare volumul de debut, .esirea din apa”, urmat in 1953, de ,Cinei ‘caintece pentru eroii civilizator’ Poetul confera poeziei in primul rind un rol cognitiv, de aceea este vizibila adesea tendinfa de abstractizare, in descendenfa lui Nichita Stinescu. Toleranta fati de inaintasi si valorificarea parodied prietenoasi a stilurilor poetice ale unora dintre predecesori (Cosbuc, Eminescu, Arghezi) il situeaza in linia postmodernismului optzecist. La fel ironia si predispozitia Iudiea. Proza optzecistit Coerenta programului prozastic optzecist a pututu fi sesizata ined din anul 1983, cind multi dintre ei (exceptindu-l pe Mircea Nedelciu, cdruia deja ii aparuse un volum) debuteazii in volumul colectiv ,Desant 83”. Tilul, cum o aratt si prefaja semnata de Ovid S. Crohmalniceanu, indicd ,asaltul” asupra unui obiectiv bine precizat: reformularea mijloacelor prozei romanesti Este de observat, mai intdi, c& aceasta tentativa se sivargeste cel mai des in genul scurt. Spre deosebire de generatia precedent, nu foarte multi prozatori optzecisti abordeazi specia romanescé, iar atunci cand o fac, rezultatele nu sunt totdeauna concludente. Pe de alta parte, problematica din care se hriniser& prozatorii saizecisti era predominant luat din ,obsedantul deceniu” si viza, in principal, modul dramatic in care istoria actioneaza asupra existentei indivizilor. Optzecistii abandoneaza aceasta preocupare, orientindu-se, ca si poetii, spre existenja imediati, cu aparenfe derizorii. ..Atentia noilor prozatori — serie Eugen Simion ~ trece de la fundalul social la omul mirunt, de la problemele umanitati la problemele omului de pe strada” Reprodue in continuare un fragment in care criticul saizecist sintetizeaz proza mai tinerilor ereatori de atunei: ,Nu fac reportaj, dar folosese tehnica reportajului in scenariile lor epice. Mai trebuie spus c& cinematograful — care ramane cultura artistica principala a societatilor industriale si postindustriale — le ofera, iardgu, céteva procedee importante de a descrie cotidianul. A filma un act marunt de existenfa, cdlatoria unui navetist, de pild a inre file unui mie grup social, vocile oralitafi, a face cronica unei strdzi cu un aparat de filmat sau cu magnetofonul in mana reprezinta un procedeu curent in proza generatiei 80. Sunt, evident, si alte aspecte. S-a observat de caitre tofi cei care au scris despre acest tineri faptul cd ei au asimilat bine experienjele epice din secolul nostru (de la Joyee la noul roman) gi, la curent cu noile metode critice, introdue in proza lor reflectii despre actul de a serie, despre conditia creatorului fafa de text si relatiile interioral textului. Epica lor este, cu. un cuvant, autoreferentiala si cei care scriu romane strecoari in interiorul lor gi un metaroman, ceea ce inseamnd c& romanul se povesteste si se analizeazi pe iisuri ce se serie. Este aici si ironie, abilitate, joc al spiritului, doringa de @ pune humea intr-o parabola care se desconspira”. Cum spune, mai departe, Eugen Simion, critica literard si tinerii scriitori optzecisti si-au definita maniera prozasticd prin termenul de ,textualism”. Deja amintita autoreflexivitate este una dintre trisiturile acestei modalitati. Este important de adiugat cl textualisti’” instituie 0 relatie speciala cu cititorul, invitindu-l in laboratoarele creafiei si familiarizéndu-l cu instrumentarul si procedeele acesteia, Mitul autorului demiurgie primeste o lovitura ferma. Prozatorul postmodern imagineazi variante narative, le experimenteaz, le abandoneazi sau le adopti, fird a tine cititorul in afara acestor cautéiri. Proza sa se face din mers, pe viu, implicdnd si 0 permanent evaluare de parcurs. Textul inceteazi astfel si mai fie 0 unitatecoerenta, dar conventionala, ci se fragmentarizeazi si se deconstruieste pentru a se restructura sub semnul altei concepfii artistice, mai naturald si mai vie. Ca $i in cazul poeziei, clasificarile nu sunt de prea mult folos. De aceea vom recurge si aici la prezentatea edtorva individualitifi pe care le-a produs proza postmodern a anilor optzeci. Mircea Nedelciu, A debutat cu volumul Aventuri intr-o curte interioara” (1979) sia impus un model, pe care Ia consotidat cu volumul urmaitor, ,Efectul de ecou controlat” (1981). ‘A mai publicat ,Zmeura de cdmpie” (roman) si ,,Tratament fabulatoriu’ Observatia lucida, vie, abilitatea textuala, usuringa de a forfa discursul narativ si ia formele dorite, de multe ori inedite sunt caracteristici remarcabile ale acestui prozator echilibrat si inteligent. De multe ori, textul epic last loc unor mici teorii despre text, care, ednd nu sunt aproape de excesivitate, dau o nota aparte prozelor sale. ‘Adesea, protagonistul este un tu”, dedublare auctoriald care permite prozatorului si se observe ,din afara” si si se analizeze cu o anume obiectivitate, Mircea Nedelciu este primul dintre prozatorii optzecisti care deplaseaz net accentul dinspre ce” spre cum”, adie& dinspre continut spre scriiturd, divulgandu-i conceptia, proportia in care amesteci realitatea cu fictiunea, efectele scontate. Gheorghe Craciun, Debuteaza in 1982 cu un roman: ,Acte ori Publica in 1988 ,Compunere cu paralele inegale”. in chiar textul romanului, autorul igi defineste, negativ, seriitura: ,Nu este un roman, € tun text construit in modul cel mai simplu care nu face alteeva decdt si urmareasca aparitia si disparitia cronologica a evenimentelor, ¢ un fel de jumal care, iatd, continua si se constituie in directa legatura cu existenta ci de unic, deocamdata, cititor al meu, sub directa influenta a pasiunii mele care nu are nevoie de scrisori de dragoste care refuza ideea unui epistolariu si care vrand — nevrand se literaturizeaza sub ochii nostri uimiti, cici totusi ce avem de pierdut? Nu evit adevarul insi aceste note sunt o recuperare a unui inceput pe care si aga |-am aménat prea mult” ‘Mult mai teoretizant in textele sale decdt Mircea Nedelciu, Gheorghe Craciun las adesea narafiunea sa alunece in ariditate, preocupat fiind mai degraba s& transmit’ o conceptie prozastica decait si relateze evenimente. {in aceasta concepfie, cum rezulta din marturisirea citata, textul se serie de la sine, fiindu-si siesi cititor. Intenfia de a face literatura este respinsd, literaturizarea fiind un proces firese al seriituri. inale, copii legalizate”. Toan Lacusta. Volumul de debut, din 1985, are titlul ,Cu ochi blanzi”, ceea ce ar putea sugera gi tendinta de valorificare dac& nu admirativa, micar binevoitoare si ludici a modelelor literare prestigioase. Caragiale de pilda. Schifele dramaturgului ii furnizeaza tiparul pentru unele usite texte ale sale, cum ar fi ,,La usa domnului Caragiale”. Personajele seamana celor caragialiene, fara si le copieze. Ele reprezinta o umanitate simpli, pe care prozatorul observa cu bonomi ironie, evitind sa le caricaturizeze Prozatorul declara programatic c& este adversarul literatur parabolic si c& ,adevarul” unui text nu se afl in afara, ci induntrul lui. Neavand decat legdturi de similitudine cu 0 referenfialitate exterioari, textul devine el {nsusi un .tardim de viaga”. vizute ca 0 constructieSorin Preda este si el un experimentator. A debutat cu volumul ,Povestiri terminate {nainte de a incepe” (1981) si a publicat, in 1985, unul dintre cele mai bune romane optzeciste, Partial color”. Titlul volumului de debut arati c& scriitorul ziboveste mai mult asupra intent procedeelor povestirii decat asupra evenimentelor ce urmeaz a fi povestite. Teoretizant si Gheorghe Craciun, Sorin Preda, are un discurs narativ mai sprinten si mai abil, Mai degraba el imagineaza diferite posibilitati de a exploata realul pentru a-1 pune in povestire, Partial color” este o formula uzitata frecvent in epocdi pentru a denumi televiziunea care ined mai pastra transmisii in alb negra. Romanul relateazd o experienta casnica esuati, relatarea are coerenti, dar nota autoreferenfiali a postmodernismului este evidenta. lor sia el, ca George Cusnareneu. ,,Tratat de apdirare permanenta” este titlul volumului siu de debut publicat in 1983, Notele potmodernismului nu sunt aga de evidente in prozele sale, dar autorul reprezinta in ‘mod remarcabil linia povestirii de forta, cu umor si chiar cu tendinte satirice, Povestiile sale amplified faptul marunt pana la nivelul spectacolului grandios, chiar dac& uneori grotesc. Taierea unui pore, de pilda, ia dimensiuni epopeice. George Cugnarencu este un auditiv, una dintre marile calititi ale prozelor sale constind in capacitatea de a construi, prin actul vorbirii, personaje vii si memorabile. Nicolae Hlieseu, Volumul de debut intitulat ,Departe, pe jos” (1983) il arata drept un ludi inteligent si un bun cunoscator al naratologiei Prozatorul se joacd” rafinat, altemdnd consemnarea unor evenimente cotidiene cu expozeuri despre text, despre literatura in general, cu trimiteri la scritori celebri ai modemitati Discursul doct, interfereaz4 cu cel colocvial, prozatorul dovedind 0 bund stapanire a ambelor registre.