Relatia profesor-elev si inadaptarea scolar

Inadaptarea colar se refer la dificultile de a ndeplini sarcinile colare, ct

i la eecul de integrare n mediul colar din care copilul face parte, ea este un
fenomen de amploare, ce se dorete limitat i pe ct posibil controlat.
Dei intlnite nc de la intrarea n coal, situaiile de inadaptare pot s apar
la orice vrsa de-a lungul perioadei petrecute de elev acest context, fiind ns mai
frecvente la tranziia de la o etap de colarizare la alta, deoarece aceste treceri
necesit o readaptare a elevului la noi cerine educative. Atitudinea copilului fata
de scoala este diferita in functie de varsta, ea nu este continu i linear, ci prezint
momente de stagnare i avnt. La unii elevi, dup trei-cinci ani de colarizare, se
observ o schimbare radical n atitudinea fa de coal, in locul dorinei, al
plcerii, apare uneori dezinteresul manifestat printr-o atitudine negativ fa de
coal. Unul dintre factorilor externi n determinarea conduitelor de inadaptare
colar este n relaie strns cu realitatea psiho-pedagogic din scoala.
Fiind un act ce tine de sfera relatiilor interpersonale, eficienta actului educativ,
se decide pe terenul raporturilor concrete zilnice, dintre profesor si elev. Fluxul
comunicational informativ si afectiv intre profesor si elevi este deseori stanjenit,
bruiat, impiedicat de anumite blocaje, fapt care va duce la stri de aparent
echilibru, la tensiuni i conflicte interne, n ultim instan la inadaptare.
Inadaptarea scolara reprezint situaia opus adaptrii , deci incapacitatea
elevului de a realiza procese de asimilare i acomodare, de a-si nsui informaiile
transmise, de a stabili relaii cu profesorii i cu ceilali elevi.
Profesorul are un rol crucial in viata elevilor, atat abilitatile profesorale cat si
insusirile de personalitate au repercusiuni profunde in inima discipolilor,
provocand reverberatii inca multi ani dupa terminarea studiilor. Prin daruirea cu
care isi exercita atributiile, prin felul sau de a fi ori de a nu fi, profesorul apropie

ori indeparteaza copiii, fenomenul de inadaptare este strans legat de personalitatea

si actiunile profesorului.
Formele ale violentei verbale, poreclirea, tachinarea, ironizarea, amenintarea,
hartuirea, proferarea de injurii, sunt adesea cauze ale inadaptrii elevilor la viaa
de colar, profesorii dominani, arogani, agresivi sunt privii de elevi cu antipatie.
In lucrarea Revolutia stiintifica a invatamantului , B.F. Skinner scoate in
evidenta consecintele dezastruoase pe care le are controlul agresiv asupra elevilor.
Critica excesiva sau orice incercare de a umili sau incurca un elev mai ales in
prezenta colegilor sai va sfarsi printr-un rezultat nedorit - elevul ori se retrage in
sine , refuzand sa mai comunice , ori reactioneaza violent. Protestul luntric poate
duce la apariia sentimentului elevului c este victima unei nedrepti sau a unei
nenelegeri, precum i a convingerii sale c pedeapsa la care a fost supus este
nemeritat. Toate idealurile lumii nu valoreaza cat lacrimile de pe obrazul unui
copil pedepsit pe nedrept. ( F. M. Dostoievski)
Adesea, vznd c nu este neles, elevul poate s se nchid n sine i s refuze
s dea explicaii. Dac asemenea cazuri se repet, apare la elevul respectiv aanumitul fenomen de "rezisten interioar" n virtutea cruia elevul, dei nelege
bine i poate s fac ceea ce-i cere profesorul, nu-i nsuete aceast cerin i se
ncpneaz s nu o duc la ndeplinire, n aceste cazuri, contactul dintre profesor
si elev se intrerupe si nelegerea reciproc dispare.
Apelul la pedeapsa si la amenintari pare sa reprezinte una dintre cele mai
neinspirate si mai contraproductive decizii pe care le poate lua un dascal.
( A.Neculau )
Autoritatea reala a cadrului dicactic nu este data de duritate, rigiditate
normativa, abuzul de statutul sau formal, sanctionare repetata in relatie cu elevii, ci
de recunoasterea competentei pedagogice si mai ales manageriale.

Foarte mare atenie trebuie s acorde profesorul i sistemului de evaluare

deoarece subiectivismul l determin pe elev s nu mai nvee cu plcere la o
anumit materie.
Nerespectarea stilurilor si ritmurilor diferite de invatare, neadecvarea
strategiilor de predare tipurilor de personalitate ale elevilor, duce uneori
monotonie si plictiseala, la fapte de indisciplin sau la evitarea anumitor ore.
De asemnea incoerena cerinelor i supradimensionarea temelor de acas
creaz celor mai muli dintre copii sentimentul de incapacitate de a realiza eficient
i corect sarcinile.
Raporturile dintre profesor si elev nu prezinta numai o latura intelectuala se
identifica si relaii socio-afective (afectiv-simpatetice).
Oricat de dotat, inteligent si bine pregatit este un profesor, daca este o
persoana rece are mai putine de transmis in clasa. Profesorul care este distant,
care nu este interesat i de sufletul elevului su pe lng faptul pe langa faptul ca
nu este agreat de colectiv, creaz i stri de repulsie fa de activitatea colar.
Generaiile actuale de elevi duc o lips enorm de afeciune i au nevoie de
capacitatea de ascultare activ i de disponibilitatea celor care sunt n spatele
catedrelor.

Modul n care profesorul reueste s relaioneze cu educabilii si

este o art, trebuie s dea dovad de sensibilitate i dragoste pentru copii, de

capacitate de anticipare i de cunoatere a elevilor, de empatie i echilibru afectiv,
s acorde atenie problemelor pe care elevii trebuie s le clarifice, s nu
minimalizeze problemele care i frmant, s le acorde respect i se va reusi
adaptarea scolara pentru a contribui in mod pozitiv la propria lor formare.

O relaie pozitiv, de acceptare i valorizare reciproc, este mai curnd corelat

cu o bun adaptare colar, cu un comportament adecvat n coal.
Initiativa trebuie sa apartina profesorului, care tinand seama de legea esentiala
a relatiilor afective interumane potrivit careia simpatia si bunavointa naste simpatie
si bunavointa , antipatia si ostilitatea trezesc sentimente de aceiasi calitate , trebuie
sa conduca , sa dirijeze aceste relatii si sa le structureze pe colaborare.
Nu putem direciona vntul, dar putem direciona direcia vslelor
Vince Lombardi

BIBLIOGRAFIE:
Neamtu C., Devianta scolara-ghid de interventie in cazul problemelor de
comportament ale elevului, Editura Polirom, Iasi, 2003.
Skinner, B. P., Revoluia tiinific a nvmntului, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1971
Neculau, A.; Ferrol, G. (coord. ), Psihosociologia schimbrii, Iai, Polirom, 1998.
Inst. Oltenescu Costina- Scoala Salcioara, Smeeni, Buzau