Un duel

Eroii mei sunt doi cocoi

De ras, pintenai, frumoi
Ca ofierii la parad.
Doi cavaleri aristocrai.
Dintr-o privire ofensai
ncep duelul fr spad.
Au martori puii speriai.
Teren - o parte din ograd,
Dar n-au motiv de sfad,
Cci nu se tie-a cui e vina Misteru-nvluie pricina, Deci: cutai gina...
Din amndou prile
Se-ncep ostilitile.
Ei stau o clip fa-n fa
Cu ciocurile la pmnt,
Apoi deodat-i iau avnt
i lupta-ncepe sltrea:
Sar deodat,
Dau cu ciocul.
Cad alturi,
Schimb locul.
Bat din aripi,
Dau din gheare.
Unul cade,
Altul sare...
Iar s-atac,
Iar se pic...
Dar deodat nu mai mic...
Fa-n fa, mult vreme,
Stau aa, ca dou gheme
Neclintite
i zburlite,
Pn cnd, pe nesimite,
Unul prsete sfada,
ntorcndu-se cu coada...
*
Atunci iei de sub opron
Un folozof-clapon,

Urt
-atta de btrn nct
A dat n mintea puilor...
El s-a oprit n faa lor
Cotcodcind sonor:
- Eu dezaprob acest conflict.
E o ruine, un delict
Nedemn de vremi civilizate.
Dar ateptm un viitor
Cnd, mndri de chemarea lor,
Cocoii nu se vor mai bate...
Voi v certai pentr-o gin,
Dar nu vedei? E curtea plin!
Ba trecei gardul la vecini,
C i p-acolo sunt gini...
De ce v punei gheara-n gt?
S lase unul ct de ct,
S dea i cellalt ceva, Eu, ct de ct, socot c-o da!