De la stiinta la Dumnezeu

Mai mult decat orice altceva,

viitorul civilizatiei depinde de
modul in care cele mai puternice
forte ale istoriei,stiinta si religia,
se stabilesc intr-o relatie una cu
cealalta.
Alfred North Whitehead
De-a lungul timpului ,in perceptia universala a omenirii s-a creat un concept
eronat,care sugereaza faptul ca notiunea de stiinta (derivat din latinescul
Scientia,adica cunostinta) ii este complet opusa notiunii de Dumnezeu ,aflandu-se
intr-un contradictoriu permanent.
Cu totii stim ca orice lucru de pe Pamant are o explicatie riguroasa si stricta in
spate,un argument care sa nu-i puna sub nicio forma la indoiala existenta,respectiv
provenienta.Toate astea sunt posibile datorita faptului ca in istoria omenirii au fost
persoane ale caror cercetari,experimente si afirmatii au schimbat cursul cotidian al
vietii,stiinta pe care acestia au dezvoltat-o ,revarsandu-se pana in zilele noastre.
Insa asupra unui singur lucru oamenii de stiinta cat si filozofii nu au putut decat asi da cu parerea:unii au concretizat afirmatii sub forma de adevar,dar care adevar
nu poate fi decat o presupozitie teoretica atata timp cat o demonstratie practica nu
ar intari cele spuse.Astfel se face ca,aparitia vietii pe pamant evoluata pana in
stadiul in care omul se afla ,nu poate fi explicata in termeni stiintifici ,dar nici
infirmata,existand de la sine.
Legile si principiile care guverneaza lumea sunt fara indoiala generate de
matematica(numita uneori regina si servitoareastiintei) si implicit,fizica.Fiecare
proces fizic are o expresie matematica adiacenta,fie ca e vorba despre balansul
unui pendul,vibratiile unui atom sau calea unei sageti eliberata in vant.Premisele

matematicii sunt atat de elementare,atat de evidente,atat de simple,din ele izvorand

totusi reguli care guverneaza cele mai complexe fenomene.Intreaga lume a
matematicii s-a dezvaluit prin simpla aplicare a ratiunii .Pare sa descrie un adevar
universal predestinat care transcende materie,timp si spatiu.Matematica nu depinde
de nimic si totusi totul depinde de ea.Dar la intrebarea daca Dumnezeu
exista,raspunsul nu poate fi indicat pe taramul matematicii.
Din matematica pura s-au nascut functii care au descris fizica hidrogenului si intro anumita masura,chimia sa.Insa cum a evoluat hidrogenul,cel mai simplu dintre
elemente ,transformandu-se in fiinte cum suntem noi?Cum s-a putut transforma un
gaz transparent si inodor intr-un sistem care putea fi constient de sine insusi?Cum a
devenit universul constient?
Constiinta a existat dintotdeauna,dincolo de timp si spatiu,fiind cea care in
totalitatea complexitatii sale,a luat forma materiei si nu invers,materia sa capete
constiinta.
Scopul nu este sa degradezi mintea in
materie,ci sa imbunatatesti proprietatile
materiei pentru a fi responsabila pentru
minte si pentru a raspunde cum a fost
posibil ca din praful si apa pamantului
fortele naturii sa conjure un sistem mental
capabil sa se intrebe de ce exista.
Nigel Calder
Stiinta a avut un success remarcabil cand vine vorba despre structura si
functionarea lumii materiale,dar atunci cand vine vorba despre lumea interioara a
mintii-gandurile,sentimentele,senzatiile si visele-stiinta a avut foarte putine de
zis.Si atunci cand vine vorba despre constiinta propriu-zisa,stiinta devine curios de
tacuta.

In fiecare din noi exista o ratiune care ne indeamna sa alegem un roman de

dragoste,in locul unui roman politist,niste senzatii care ne determina sa reactionam
la lumina prea puternica,ori la caldura ,ori la frig,drept dovada a faptului ca traim
si constientizam.Faptul ca auzim ,vedem si simtim ne ofera informatii subiective
despre lumea din jurul nostru.Ne ofera imaginea realitatii noastre,care ,in sinea si
in ochii unui alter ego poate capata forme neintelese de noi.Complexitatea
constiintei si felul in care traduce involuntar lumea din jurul nostru astfel incat sa
poata fi perceputa si inteleasa ne arata faptul ca standardele la care se ridica aceasta
sunt absolute si indeterminate,fara granita sau spatiu,mintea noastra e capabila sa
creeze si sa recreeze o lume universala a tuturora,o lume personala si subiectiva,o
lume interioara numai a noastra,o lume dincolo de noi,acolo unde se afla constiinta
pura fara alte griji ori temeri,senzatii sau perceptii,existand doar subiectul fara
obiect.
Faptul ca am reusit sa constientizam ca avem constiinta,reprezinta cel mai mare
pas facut pe scara evolutiva.Faptul ca suntem capabili sa raspundem intrebarii
Cine sunt eu? :
Eu reprezint totalitatea conceptiilor ce-mi creeaza imaginea realitatii.Sunt
deasemenea intruchiparea propriei mele constiinte.Port cu mine zi de zi experienta
de a trai,acumuland cu sine sentimente ce-mi genereaza amintiri,starnesc
emotii,zambete sau lacrimi.Consider ca intotdeauna vor exista completari la
definirea propriei mele persoane ,noi insine fiind mai controversati decat insasi
intrebarea suport,niciodata capabili sa cunoastem si sa intelegem cum se manifesta
componenta spirituala,sa ne cunoastem pe noi.
Si totusi,de ce exista o lume interioara ,un sine spiritual?Acceptarea faptului ca
exista un singur Dumnezeu (sintagma prin care se face referire la divinitatea
suprema,absoluta) ar oferi sens tuturor acestor intrebari .