SOCIETATEA ROMANA DE FILOSOFIE

OMAGIU PROFESORULUI ION PETROVICI

ISTORIA

EILOS01111 MODERNE
VOL. III
PERIOADA CONTEMPORANA

de
D. Papadopol, Al. Posescu, Mircea Florian,

Alice Voinescu, Nic. Balca, Const. Gib,

P. Botezatu, I. Nisipeanu, N. Beniuc, Isidor Todoran, N. Bagdasar, I. Brucar, Camil Petrescu, Virgil Bogdan,

Edgar Papu li N. Tatu.

/1

BU CURE

TI /1-19 3

www.dacoromanica.ro

PREFATA.
Cu volumul de fata cititorul este introdus in mima filosofiei contemporane. Idtrucat perioada contemporana se caracterizeaza printr'o mare varietate de teorii si carente, care
nu sunt trat ate cuprinzator i sistematic in lucrrile existente
de istoria filoso fiei, s'a lsat colaboratorilor o mai mare libert atein expunerile lor. Pe de alta parte, capitolul Per-

spective si orienrari, care

lichee lucrarea, imbogatin-

du-se suntitor, datorita numarului crescand al filoso filor strini

cari au tinut sa-1 omagieze pe Profesorul I. Petrovici, s'a
simtit nevoia ca bogatul material sa fie repartizat in douei volume. Lucrarea va cuprinde in total deci patru volume.
V Amid de fat aproape in intregime expune filosofia
germanZ contemporana. Cititorii, cari nu poseda limba germana

au in chipul acesta posibilitatea de a lua cunostinta pe larg

de aceasta filosofie.

Expunerea mai desvoltat a filosofiei contemporane cu-

prinsa in volumele III si IV din Istoria filosofiei moderne nu trebue interpretatei ca o valoare mai mare ce s'ar
acorda acestei perioade fata de celelalte precedente, ci mai
mull ca o inlesnire pentru cititori de a se orienta mai usor
In problemele filoso fice actuale.

Interesul viu pe care /-a desteptat aparitia volumelor I

si II a dovedit cat de necesara era aceasta Istorie a fi-

losofiei moderne.

SOCIETATEA ROMANA DE FILOSOFIE

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL
Pag.

Prefata

TRANSFORMISM $1 EVOLUTIONISM
Transformismul lu Lamarck si Darwin (D. Papadopol)
1. - Perspectiva storia a transformismului 3. 2. - Transf ormismul la Lamarck 6. 3. - Transformismul la Darwin 18. 4. -

Concluzii 27.

Herbert Spencer (Al. Posescu)

30

1. - Vata si opera filosofa 30. 2. - Relativitatea cunoasterii si consecintele ei 41. 3, - Principiul evoluttei 44. 4. Evolutia organtal 51, 5. - Aplicarea principiului evolutiei in
psihologie. Empirismul i realismul transfigurat 54. 6. - Aplicarea principlului evoluliei in sociologie. 64. 7. - Aplicarea

principtului evolutiei in moral 69. 8. - Incheere 80.

FILOSOFIA GERMANA
Materialismul german (Al. Posescu)

82

1. - Introducere 82. 2. - Carl vogt 84. 3. - Jacob Moleschott

85. 4. - Heinrich Czolbe 86. 5. - Eugen Dithring 89. 6. - Ludwig Buchner 91. 7. - Ernst Haeckel 92.
Empiro-criticismul (Mircea Florian)

94

1. - Introducere 94. 2, - Ernst Mach 95. 3. - Richard Avenarius 102.

Filosofa imanentei (Mircea Florian)

112

1. - Introducere 112 2. - Wilhelm Schuppe 114. 3. - Ri-

chard von Schubert-Soldern 119. 4, - Theodor Ziehen 121,

Neokantismul.
A. - PersonaMAO neokantiene
Friedrich Albert Lange (Al. Posescu). - Omul si opera 128.
- Ideile filosofice.
Hermann von Helmholtz (Mircea Florian). - Via ta 135. -

127

Ideile filosofce 136.

B. - $coala dela Marburg (Alice Voznescu)

Introducere 142, Herman Cohen. - Viata si opera 143. - Logica st teoria cunostintei 144. - Etica 156. - Estettca 162. -

142

C. - $coala dela Baden (Nu.. Balca)

Introducere 167. - Wilhelm Windelband. - Viata

167

Psihologia 164. Paul Natorp 166.

www.dacoromanica.ro

opera

Cuprinsul

VIII

167. - Conceptul de filosofie 168. - Stlinte nomotetce si idiografice 172. - Teoria valorilor 174. - Heinrich Rickert. - Clasificarea stiintelor 178. - Notiunea si rostul filosofiei 183. Teora cunostintei 185. - Teoria valorilor 189. - Filosofa

Pag.

religioasa 192.

D. - Realismul critic neokantian (Mc. Baka)

Alois Riehl 196. - Oswald Kiilpe 199. - Friedrich Paulsen

194

204.

Idealismul noetic Rudolf Eucken (Mc. Baka) . . .

1. - Viata si opera 207. 2. - Filosofia lui Eucken 208. 3. -

207

Pozitia, lu Eucken fata de crestinism 220.

NOUI INCERCARI CONSTRUCTIVE

Hermann Lotze (Const. Gib)
1. Problema epistemologica 225. 2. - Metafizca 228. 3. - Este-

224

tica 239. 4 - Etca 241. 5. - Filosofia Religiei 243. 6. - So-

......

ciologa $1 Pedagogia 245.

Gustav Theodor Fechner (Al. Posescu) . . . . .

1. - Viata $i opera 247. 2. - Ideea insufletirii naturii 251.
3. - Pantesmul si consecintele lui filosofice 259. 4. - Monismul ontologic 263 5. - Psihofizca, Estetica si Morala 268.
6. - Caracterizarea generala a conceptie 270.
Eduard von Hartmann (P. Boiezatu)
1. Reactiunea antimaterahsta in flosofia germana din a doua
iumatate a sec. XIX-lea 271. 2. - Viata si scrierile 274. 3. -Teora cunostintei 276. 4. - Filosofia naturii, psihologia
metafzca 279. 5.-Etica si teologa 284, 6,-Privire critica 288.
Wilhelm Wundt (I. Niszpeanu)
I. Conceptia sa despre filosofte. 1. - Relgia filosofa 292.
2. - Raporturile filosofiee cu stiintele speciale 294, 3. - Ce
este filosofa $tiintifica ? 296. 4. - Diviziunea $tiintelor specale
296. 5. - Impartirea filosofiel shintifce 299.
II. Voluntarismul. 1. - Unitatea i ireductiblitatea functiilor
psihice 303. 2, - Sinteza creatoare in viata de constiinta 306
3. - Teoria aperceptiei 308

ALTE CURENTE

........

Wilhelm Ostwald (M. Bennie)

. . .
.
. . .
Introducere 316. - Matera, un caz particular al energiei 317.
Sufletul, o forma energetica 318. 4. - Monismul energetic 318.
Lucrul in sine e cognoscbil 319.
Hans Driesch (M. Bemire)
. .
Autonomia fenomenelor vtale fat de lumea anorganica. Entelechia 320. - Filosofa, shinta despre shint 322.
William Stern (M, Benzuc) .

246

271

290

316

320

323

Persoana si lucru, realitati antitetice 323. - lerarhia de persoane 324.

Georg Simmel (Iszdor Todoran) . . . .

Introducere 325. - G. Smmel, filosof al viet 326. - Critica

325

rationalismulu dusa pna la un relativism radical 326. -

Forma-continut 328. - Filosofia culturii 331. - Opozitia cultura-vata 338.

Wilhelm Dilthey (N, Bagdasar)
Introducere 339, - Stiinte exacte si $tiinte ale spiritulni 340.
- Psihologia descriptiva si analtica la baza stiintelor

www.dacoromanica.ro

339

Cuprinsul

IX

tulu 342, - Tairea, intelegerea si expresa, mijloace de a

patrunde in realtatea sufleteasca multipla 342. - Incheere

Pege

346.

Hans Vaihinger (Nic. Balca)

I. Viata si opera lu H. Vathinger 347.
II, Filosofa lu H. Vaihinger. 1 - Functlunile logce sunt procese organice teleologice 349. 2. - Notiunile fundamentale ale
stiintelor sunt fctiuni 351. 3. - Temeurile religiei $i ale moralei sunt fictiun 355, 4. - Viziunea despre lume s viata a

734

Ludwig Klages (I. Bruciir)

359

idealismulu poztvist 357.

Introducere 359. - Existenta s realtate 362. - Existenta,

realtate s adevar 364. - Spirit si va ta 365, - Timp, tradtie,
om 367.

FENOMENOLOGIA
Edmund Husserl (Camil Petrescu)
I. Despre diferitele interpretari ale conceptulu de fenomenologie 375. 2. - Cereetarile logice 378. 3. - Matematicile, ea
punct de plecare 379. 4. - Normatvul conditonat de teoretic
380. 5-6. - Combaterea psihologismului 381. 7-8. - Fixarea
categorilor pure de semnificatie 389. 9, - Teoria
UAW 392. 10-11. - Concluzii 394. 12-13. - Ideile despre o

375

fenomenologie pura si o filosofie fenomenologa 396. 14, Intentionalitatea. Actul intentional 398. 15. - Obiectul nten.

tional 399. 16. - Reductia fenomenologica. Epoch 400. 17. Stiinte de fapte si stiinte de esente 401. 18. - Edos. Intuitia
de esente (Wesensanschauung) Stuntele edetce 402. 19-20. Stintele materiale eidetce 405. 21. - Eul pur 406. 22. - Egologia fenomenologia 408. 23. - Corelatia noesa-noeing 409.
24-25. - Noema 410. 26-28. - Difertele s;nteze 414. 29-31. Dinaniismul in fenomenologe 418. 52. - Ego si alter ego 421.
33. - Comuntatea monadelor 422, 34 - Noua ontologie 423.
35-36. - Meditatiile carteziene 424. Incheere 426.
Max Scheler (Virgil Bogdan)

427

1. - Ansarablul 427. 2. - Rsipire-Evolutie-Unitate 428. 1 Ordo Amoris 430. 4, Fenomenologie 430 5, - Fenomenologie
s ontologie afectiva 431. 6.- Dragostea cresting 432. 7.- Etica
materala a valordor 433. 8.- Fenomenologe religioasa. ntatea 439. 9 - Alunecarea sistemului. Sociologie a cultur

440. 10. - Antropologe filosofca. - Ontologie, - Metafizia

443. 11, Incheere 447.

Martin Heidegger (Virgil Bogdan)

447

447. - Metoda fenomenologia 448.

- Caracterele filosofe existentiale 449. - Lumea in exisProblema

ontologica

tenta banal. 451. - Griia 455. Existenta autentica 457. - Filosofia tmpului 459.

Nicolai Hartmann (Virgil Bogdan) .

1.- Introducere 465, 2,- Metoda 467. 3. - Metafzica cunoasteri 470, 4. - Etica 479. 5. - Filosofa istoriet 481. 6. Onto-

465

loga 482.

FILOSOFIA CULTURII
Friedrich Nietzsche (Edgar Pa pu)

Privire generala 486, - Viata s opera 487. - Faza increderii in cultura s geniu".
Intre apolinic i dionisac 490. Faza increderii pozitiviste in *Uinta 492. - Faza filosofiei flout.

www.dacoromanica.ro

486

Cuprnsul

Filosofa culturli 494.

Supraomul 493.
Oswald Spengler (N. Ta fu)
Semnficatia opere lu Spengler 496.
Critica rationalismulu
Intelectualismului 497.
Naturii si storie 499. Filosofa
culturii in conceptia organica-sceptica a storie 501. Disconttnuitatea spiritului In istorie. Apolnic si hustle 505.
Popor,
natiune, rasa' 507. 7.
Declinul culturii occidentale 509,
Alti ganditori (I. Bruceir)
A. Lebert 513.
Ernst Cassrer 513.
Karl Jaspers 514.

www.dacoromanica.ro

496

513-

PERIOADA CONTEMPORAN-A

www.dacoromanica.ro

TRANSFORMISM $1 EVOLUTIONISM

Transiormismul la Lamarck 0 Darwin

Ne gasim si astazi, se pare, la o suta de ani dela celebra
disputa din sanul Academiei de Stiinte din Paris intre fixisti
transformisti asupra problemei originei speciilor, in fata aceleiasi intrebari de atunci: Cuvier sau Lamarck? De buna
seama Biologia a facut progrese enorme dela 1830 incoace In
cercetari de amnunt; metodele ei s'au perfectionat necontenit;
s'au emis in cadrul ei mereu ipoteze i teorii care au inlesnit
stiintei aprofundarea enigmei vietii. Dar problema originei speciilor in forma antitetic fixism-transformism dela inceputul

secolului al XIX-lea a ramas se pare pe loc. Progresele Biologiei insele sunt de natura a clatina convingeri pan mai de
curand ferme, si a provoca schimbari de positiune. Transformisti convinsi alta data, ca de pilda Vialleton in Franta sau
Carazzi in Italia, dupa aprofundari de detaliu a problemei
evolutiei, buna oar,6 In domenii ca acela de morfologie a
Tetrapodelor 1) sau in lucrari sintetice asupra morfologiei sit
transformismului 2), ori asupra dogmer evolutiunii insasi 3),
Molina astazi spre positiunile vechilor creationisti. In modul

acesta ei nu numai c arunc ndoiaj asupra transformismului,

dar contribue, poate nu far motive binecuvantate, la trecerea
evolutionismului

pe o

linie moarta.

Prin Darwin mai ales

transformismul ajunsese in secolul trecut sa predomine, ba

monismul lui Ernst
creeze i o filosofie, o metafisicr,
Haeckel. Acesta angajase transformismul pe ceri noui. Cau-Lind s adanceasca filosofic" fundamentele dogmei darwiniste
Louis Vzalleton, Membres et ceintures des Vertbrs Ttropodes.

Critique morphologique du transformisme. Pars, Dolt], 1924.

Idem, Morphologie et Transformisme, in Le Transformisme" (Les
Cahiers de Philosophie de la Nature"). Parts, Vrin, 1927.
Carazzi, Il dogma dell'Evoluzione. Firenze, 1920.

www.dacoromanica.ro

Transformismul la Lamarck si Darwin

a facut din darwinism o filosofie si o religie. Dar nu mult

dup. Darwin si dupa incercarea lui Ha,eckel de a ridtca darwinismul pe trepte mai inalte, in sanul transformismulut se
observa o slbire a entusiasmului. Transformistii se imprteau
In tabere. Dintre acestea doua mat distincte: neolamarckienii
neodarwinienii. Aoeste tabere, dei adversare, erau tacit intelese asupra unei cat mai circumspecte afisari pe pozitiunile
clasice. Prudenta in care se complaceau demasca de fapt neincrederea in doctrina asa cum o formulasera Lamarck si Darwin,
In urma descoperinlor lui Weissmann asupra netransmiterii

pe cale de hereditate a caracterelor castigate, sau a experientelor intreprinse de Hugo de Vries asupra mutatiunilor-.
Lucrarile acestora 1) au inlesnit cu deosebire renasterea conceptiilor antitransforrniste, de astadat cu denumiri noui. In
timpul

din urma pe aceste

pozitiuni

se

gsesc angajati

vechi transformisti, cum artam pentru Franta pe Vialleton2).

Asa dar, cu tot succesul rsuntor din vremea apogeului
transformismului datorita lucrarilor lui Darwin, teoria transformista nu este stapana in Biologie3). In fata reprezentantilor
ei mai mult sau mai putin ortodocsi se ridica turburatoare umbra
lui Cuvier. Acesta adusese in atmosfera de idei turburata pe
la 1810 de Lamarck o relativa linite i impusese in cercurile
Academiei de Stiinte din Paris ca si in acelea ale Sorbonei,
principiul fixitatii speciilor. Steaua lui Cuvier apusese ins6 odat
cu aparilia Originei specii/or a lui Darwin, la 1859, 5i se
stinsese se parea definitiv, cu toata incercarea lui Agassiz, de a-i
salva cu argumente inedite, moderne, si sa o recunoastem cu
Weissmann, Vortrge tiber Descendenztheorie. 2 vol. Jena, Fischer,
1902; Hugo de Vries, Mutationstheorie, 2 vol. Leipzig, Veit, 1901-1903.
Vialleton spune b. o In prefata lucrerii L'origine des tres vivants"

aperut in prima editie In 1929: Aprs l'enthousiasme du dbut, o Ion

consid,.ait corame marques de parent les moindres ressemblances portant

sur quelques parties isoles des organismes, on s'est de mleux en mieux

rendu compte des impossibilits que presentent d'aussi amples transformabons, et l'on s'accorde gnralement reconnaltre que le pouvoir des facteurs transformistes s'arrate la formation de types infrieurs...., gull est
tout fait incapable de produire les types suprieurs... L'explication de la
gense des expces ne vaut pas pour celle des types: ce qui peut le moms
ne peut pas le plus... (Vialleton, L'origine des tres vivants. L'illusion

transformiste. Paris, Plon, 1929. Avertissement, pag. III).

In gendirea catolice transformismul si cand este acceptat, cum a
fost b. o cazul subtilului teolog Wassmann, poart totusi urmele de interpretare religioase a naturil potrivit spiritului general al stitntei catolice.
De pilde el este vitalzst, Wassmann inlturAnd conceptia selectiunti naturale
atribula transformismul unei forte vitale". (Die moderne Biologie und die
Entwicklungstheorie, III-te Auflage, Freiburg im Breisgau, Herder, 1906).

www.dacoromanica.ro

Transformismul la Lamarck st Darwin

miiloace egale, doctrina'). In vremea noastra steaua lui Cuvier

acum o sued' de ani in fata aceleiasi
reapare 2). Ne gasim ca
intrebari, in esenta: fixism sau transformism?
Unul din motivele acestei intoarceri a Biologiei catre
vechile dispute in ce priveste problemele ei de capetenie este,
poate, insuficienta organica a transformismului ca principiu exAceasta ar rezulta din faptul c transformismul a
fost supus unui examen exegetic si inca de mult, din partea
insas a reprezentantilor lui. Din acest examen a rezultat o
tot mai acoentuata neincredere in valoarea lui explicativa

pana a se ajunge in Biologa actuata la o negare a lui

in

intregime 3).

Sunt insa i motive mai adnci i mai generale, in le-

gatera cu evolutia conceptului de tiinta insu, care explica

oscilatia spiritului conternporan intre fixism" i transformism-.
Aceste motive ni se par chiar a fi cele hotaritoare. Trans formismul s'a asezat dintru inceput pe temeiul cal stiinta este
exclusiv explicare cauzala, in sensul determinismului mecanic
al cauzelor eficiente. Lamarck si Darwin mai cu seama au accentuat acest postulat. De ci a rezultat alunecarea transformistlior spre materialism
fapt care a compromis si el
in buna parte doctrina. Celebrele conferinte asupra Darwinismului tinute de Biichner pe la 1860-70 4), din necesitatea pentru
cauza de a se aduce in sprijinul materialismului pe care
profesa el conclusiile cele mai noua ale Biologiei, dupa ce
se abuzase de acelea ale Fizicei i Chimiei de atunci, n'au

Tot asa, n'a servit transformismulu

nici monismul lui Haeckel. Natura organica astept alta explicare decal cea limitat cauzala i mecanica 5). Unii au posservit transformismului.

Agassa, De l'espce et de la classification en Zoologte. Trad. de

l'anglais par F. Vogeli. Paris, Baillire, 1869.
In vremea de fa t6 este o el-ma evidentg, o renastere a tuturor
ideilor fixiste traditionale care se Incarnaserg in Cuvier". (Dr. A. Labb, Le
conflit transformiste, Paris, Alcan, 1929 peg. 26).
Astgzi ne gasim in faza de elaborare a unei teorli cu totul noug,
Genetica. Aceasta explicg aparitia caracterelor in ontogenezg prin factor'
now., deocamdat ipotetici, germ, ce se gsesc in celulele sexuale, localizati
in cromozomi. Consecinta cea mai de pret poate a experientelor de ge-

netic& este de a fi pus In evidentg surprandtoarea stabildate a znetu"

spune Guyenot (L'hrdit, pag. 27).

L. Buchner, Confrences sur la thorie darwinienne. Trad. de l'allem.
par Aug. Jocquot, Leipzig-Paris, 1869.
Dei, dup.& Claude Bernard, il n'y a qu'une physique, qu'une chimie,
qu'une mcanique gnrale, dans lesquelles rentrent toutes les manifestations
phnomnales de la nature, aussi bien celles des corps vivants que des corps
bruts" (Leons sur les phnomnes de la vie, communs aux animaux et aux
vgtaux, peg, 112).

www.dacoromanica.ro

Transformismul la Lamarck si Darwin

tulat pentru domemul vietii fmalismul

ceeace nu era desigur

o noutate. Era o revenire la pozitiuni mai vechi. In Germania

a incercat acest lucru H. Driesch intorcnd Biologia la enlui Aristotel 1). Determinismul mecanic se dovedise
In domeniul vietii insuficient 5i primejdios. Trebuia s se arate o reactiune. In cele din arma determinismul conceput
cauzalitate mecana s'a dovedit insuficient i pentru alte
menii deck acela al vietii. 5i-a luat sarcina sa o dovedeasc5
Fizica mai nou 2). Pentru domenii speciale ale vietii, ca de
pild in Psihologie, falimentul determinisnaului este neindoios.

Cum putea s reziste transformismul, in formele lui de

inceput mai ales, nouilor orient5ri ale conceptului de stiint?

Limitand transformismul la Lamarck 5i Darwin intelegem

ei, s5
s'a" urnarim teoria transformisti la intemeietorii
scoatem in relief cu alte cuvinte acele forme initiale, clasice,
care au pus net transformismul in fata creationismului 5i fixismului. Imper-fectiunile celor doue sisteme sunt far
numai

notorii.

Ele au ast5zi mai mult o valoare

istoric5. Spiritul

in care au fost ins' concepute a caracterizat principial in intregime transformismul. De aceea in ele se ascunde i ceea ce
are pozitiv ca metod transformismul, dar si ceeace are el
negativ ca spiritualitate.
De altfel imperfectiuni cuprind toate sistemele transformiste, cleci si acelea care vin dup'a lamarckism i darwinism.

In cartea lor asupra Teoriilor evolutiei Yves Delage si M.

Goldsmith vorbesc categoric despre caracterul cu totul transitoriu al tuturo,r sistemelor, artnd cA fiecare teorie, fiecare
sistem propus in cadrul transformismului, isi poate revendica
o valoare prin aceea numai c5. a adus in discutiune factorit ce
joac rol in evolutia vietii. Cu toate c6 nicil unul din sistemele
analizate
zic ai in incheere 3)
nu aduce o solutie ge1) Hans Driesch, Philosophie des Organischen, ed, 1928. Dupg edtia
prima, 1909, o traducere francez5. la Rvire (La Philosophie de l'Organisme,
trad. M. Kollman, 1921). Idem, Der Vitalismus als Geschichte und als Lehre,
ed, 11 1922.

Philzpp Frank, Le prncipe de causalit et ses limites. Trad de Fallern.

par Du Plessis de Grenedan. Paris; Flammarion, 1937; Sir James Jeans, Les
nouvelles bases philosophiques de la science, trad. de l'anglais par A. Lalande, Pars, Hermano, 1935.
3) J. Delega et Goldsmith, Les Thories de l'volution. Pars, Flammarion, 1918 p. 346.

www.dacoromanica.ro

Transformismul la Lamarck si Darwin

nerala absolut satisfackoare pentru problema evolutiei, fac-

torii la care ele se refer loac sigur un rol si'n asta le sta
valoarea. Numai ca actiunile acestor factori sunt asa de
incalcite, ele se intretae In moclalitati asa de complicate incat
,,este foarte greu sa arate cineva partea fiecaruia.
In privinta spiritului general insa, care strabate Let:wide
tranSformiste, toata lumea este de acard, el fiind ceva bine
definit. H. Y. Jordan arata bunaoari in Symposion-ul deschis
de Recherches Philosophiques" in 1931 asupra metodelor filosofice: Filosofia naturalista moderna pleac dela problema
teleologica sau a finalittii. Propriu zis lupta impotriva telea-

logiei Incepe In a doua jumatate a secolului XIX-lea. Pana

aci pentru majoritatea oamenilor de stiinta care se ocupau
de stiintele experimentale si in once caz sigur pentru cei
al carol domeniu nu era acela al stiintelor naturii, era admis
si se Intelegea dela sine c once fapt ce se petrece intr'un
organism era intretinut de o forta vitala (vis vitalis) care fucreaz in vederea anumitor scopuri. Intr'un organism su-

fletul

regisa fenomenele psihice, iar forta vital pe

cele

vegetative 1).
Principiul finalittii era asa dar dogma. In stiinta aceasta
nu putea insa dura. Finalitatii i se opuse incetul cu incetul cauzalitatea pana cand aceasta birui definitiv. Ea ajunse astfel singura

baza pe care stiintele vietii se puteau organiza inductiv. Fu

demonstrat, zice Jordan, ca o multime rie fenomene biologice
,,erau accesibile analizei cauzale si din acest moment dogma

dupa care nu exista deck cauze eficiente" nu mai avea

nevoe pentru a fi definitiv admisa deck de o extindere ipotetica a rezultatelor deja obtinute la ceeace ramasese Inca
neexplorat". Transformismul a jucat de astadata un rol horritor. Perspectiva de a se studia problemele vietii printrla
metoda pur inductiva, a proclus o multime de lucrari de filosofie naturalista dintre care cele mai cunoscute sunt
..indoiala operele lui Lamarck, Darwin si Haeckel.
Opera lui Lamarck este chiar cea mai reprezentativa daca
seama c ea aparea in imprejurari putin prielnice afirmarii
In biologie a principiului determinismului. Darwin facand istoricul transformismului aseaza printre cei dintai naturalisti convinsi

despre originea naturala a speciilor pe Buffon. Buffon, zice

1) H. J. Jordan, Naturalisme en synthCse biologique, in
Philosophiques" an. I 1931-1932, Vrin, pag. 180.

www.dacoromanica.ro

Recherche&

Transformismul la Lamarck s Darwin

el 1), este primul in timpurile moderne care a tratat in mod

stiintific chestiunea originei speciilor". Marele naturalist Francez emisese in adevar in Histoire naturelle des animaux o
teorie transformista asupra speciilor, in care, surprinzator lucru, mentiona ca factori generatori ai variatiilor medzul

chiar selectia natural 2). Dar Buffon in prefata tomului IV

din Istoria Natural, censurat fiincl de Facultatea de Teologie
a Sorbonei, si-a renegat teoria 3). Lamarck in schimb a rezistat
cu tenacitate ideilor pe care Buffon nu le putuse infrange, stapane asupra Academiei de Stiinte, asupra Sorbonei i in ge-

nere asupra cercurilor culte, Aceasta putea fi prea bine unlit

din motivele pentru care Lamarck ajunge profesor de Zoologie
la jardin des Plantes" abia catre sfarsitul vietii, la 52 de ani.
Darwin insa, urmand pe Isidore Geoffroy-Saint-Hilaire a carui
Istorie naturalii generala aparuse in acelas an, 1859, ca

i Ori-

ginea speciilor", arata intr'o nota c ideea transformista era

pe la 1790 oarecum in aer. Printre cei ce puteau reprezenta
cu autoritate ideea in acest timp Darwin arata pe bunicul
dupa tata, Erasm Darwin, pe Goethe si pe Geoffroy-SaintHilaire (Etienne), p insista asupra faptului c acestia ajunsesera la aceleasi conclusiuni in mod cu totul independent
cam la aceeasi data. Iata' in adevar, zice Darwin, un caz
destul de neobisnuit, aparitia aproape simultana a unor pareri
asemanatoare din moment ce Goethe in Germania, doctorul
Darwin in Anglia si Geoffroy-Saint-Hilaire in Franta ajung
acelasi an 1794-95 la aceiasi conclusie asupra origind
speciilor" 4).
Daca problema era in preocuparile celor mai reprezentativi savanti si gfinditori ai vremei, spiritul in care ideea se
concepea nu era totusi acelas. Ceeace aducea in deosebi Lamarck era gandirea strict stiintific. Lamarck cel dintai, noteaza Darwin 5), a facut stiintei un neintrecut serviciu de('h. Darwin, On the origin of species by means of natural selec-

tion, London, 1896 Fifth edition. Introduction, pag. XL

Edm, Perrier, La philosophie zoologique avant Darwin, Paris Alcan, 1896, pag 56 sq.
Grard, in Controverses transforrnistes, Pars, 1904, citeazg. o scri-

soare a lu Buffon in care acesta recunostea c omul de stlint trebue sA

respecte cu fermitate religia ca s credintele populare. On se dolt au culte
public. Ceux qui agissent autrement sont des fous. Il ne faut lamais heurter
de front les croyaces populaires, comme faisalent Voltaire, Diderot, Helve-

tius."

Ch. Darwin, op. cit, pag. XII, nota.

Idem, ibtdem, p XII.

www.dacoromanica.ro

Transformismul la Lamarck si Darwin

,,clarand Ca once schimbare in lumea organic., este rezultatul

unei legi si nu rezultatul unei interventiuni miraculoase". Se
-deosebea gandirea lui Lamarck in mod absolut si de aceea a
lui Goethe, bunaoara. Acesta, preocupat de esente, aducea o
metocl de cunoastere care avea prea putine puncte de asemanare cu cele folosite de obicei de stiinta. Metoda lui Lamarck
era oarecum matematica, de severa precisiune, de aceea si
inclinarea lui spre o interpretare mecanica a fenomenelor vietii.
Haeckel subliniaz chiar aceast calitate pe care o aducea in
Biolo_gie Lamarck Teoria lui excludea conceptele finaliste.
De aceea Haeckel aprecia in mod deosebit la Lamarck lip'sa
unei forte vitale speciale sau a unei cauze finale organice
der Mangel einer besondoen Lebenskraft oder organischerk Endursache-1). Gandirea lui Goethe era tot ce putea fi mai
opus. Goethe avea vzsziune; de aci o metod organie de cunoastere ce mergea in adancime, spre surs., iar formulare,a
adevrunlor ce se nazareau intuitiei unei atari g'andiri urma

o cale adecvata: imaginea plin de sens, de simbol. Nu se

stia Goethe el singur in opozitie fata de toata stiinta vremei
sale-, cum noteaza mi se pare Eckermann?
Dar Lamarck si Goethe, stiinta i viziunea organic, inergeau convergent spre acelas principiu explicativ al formelor
vietii transformare-, metamorfoza"
o alunecare neintrerupt de forme cu primenire de structura si de esent.
Opera lui Lamarck este, in al doilea rand concludentA, in
privinta naturii gandirii lui. Lamarck era cunoscut mai ales
prin lucrarile lui de meteorologie, in care, cu toate desmintirile
pe care faptele din acest domeniu i le da regulat, el se indaratnicea sa-si afirme neturburat credinta in determinism Publicase si o oper sistematica in directia aceasta, Hidrogeologia,
la 1801, pe lanO. celebrele Anuare meteorologiee scoase treisprezece ani la rand, intre 1799 si 1812, si pentru care Napoleon il ironiza cu brutalitate2) In Hidrogeologie Lamarck se
pag 101.

Ernest Haechel, Naturliche

Sch6pfungsgeschichte,

Berlin 1879,

Napoleon gsi s'a-s arate sentimentele in zua and primi la Tull-

leries, in 1809, pe membrii Academiet de Stiinte. Larnarck prezint6 ImpAratului lucrarea pe care tocmai o publicase. Arago relateaza scena : Qu'est
ce que cela? tilt brutalement l'Empereur. C'est votre absurde mtorologie,
cet ouvrage dans lequel vous fates coucurence A. Mathieu Loenoberg, cet
annuaire qui deshonore vos vieux lours I Faites de l'historie naturelle, et le
recevrai vos productions avec plasir. Ce volume, je ne le prends que par
consideration pour vos cheveux blancs. Tenez". Si dete cartea unui aghiotant (In Arago, Histore de ma jeunesse).
Cartea era de fapt, Filosofa zoologia.

www.dacoromanica.ro

Transformismul la Lamarck si Darwin

10

ridica impotriva ideii fixitiii spectilor minerale, introducea

pentru prima data in stiinf ideea de durat, et posait le

changement comme le grand fait geologique" 1). La 1785 prezentase Academiei de Stiinte schita unei clasifican i paralele
a plantelor si a animalelor afirmandu-se adversar al fixis-

mului, stimulat si de lucrrile recente ale lui Antoine-Laurent de

Jussieu care substituise conceptiei lui Linn despre ordinea

naturii bazat pe caracterele externe ale fiintelor 2) o conceptie

despre ordinea natural intemeiat pe inrudirile Ion organice.
Jussieu introdusese adic in stiint un principiu dinamic care,
In conceeptia lui, determina armonia naturii 3).
Asa dar, partizan al conceptiei deterministe afirmat cu
statornic convingere in lucrri de meteorologie, eliminand once
urmi de finalitate din fenomenele vietii, introducAnd in 5tiint
ideea de durat 5i de devenire, in care parte a doctrinei se
gsea alturi de Jussieu, Lamarck isi incepuse cursul de Zoologie la 30 April

dessvrsire nou

5i

1796 anuntnd un program de lucru cu

revolutionar. Rostul acestui curs n'a des-

mintit programul. El se realiza an de an cu lucrari ce culminar

in Filosofia soologic aprut la 18094).
Transformismul cuprinde in principiu dou probleme: pe
de o parte, rupancl indrznet cu o traditie, aceea a creation'smului", el postul geneza spontan a oietit prin trecerea.) directa

a materiei spre formele organizate, vii; pe de alt parte, teaduind ca pe o eroare primejdioas in 5tiint. teoria fixittii
speciilor" reprezentat de Linn i continuat de Cuvier, postula nasterea speciilor noui prin transformarea necontenit cl celor
vechi subt actiunea unor factori ce arman s fie descoperiti.

Prin urmare generatia spontan" si descendenta"

acestea

lte Faure, Les constructeurs. Parts, Crs, 1921, pag. 17.

Clasificarea era in conceptia fixistilor imagtnea rationalA a ordinei

naturale conceputa de Creator, planul ascuns dup care natura s'a creat.
Nzuinta filosofiet naturale era descoperirea acestui plan al Creatorului
contemplarea lui.
Lamarck era si un caracter independent. Cstigat pentru ideile care

frnfantaser Franta revolutionara la 1789 el se tinea departe de opera lui

Napoleon. La science hierarchise de l'Empire n'tait pas son lment.
eyed trop d'orgueil pour apcepter la doctrine d'Etat. Il tait trop vieux pour
renoncer son orgueil" (ale Faure, op. cit. pag. 22).

Incepnd dela 1797 Lamarck publia Mmoires de physique et d'histoire naturelle 1797; Systmes des animaux sans vertbres, 1801 ; Histoire
naturelle des vgtaux, 1803, Transformismul este expus sistematic in Philosophte Zoologique, 1809; in Introducerea" la Histoire naturelle des animaux sans vertbres, 7 vol 1815-1822, s in Systme des connaissances positives, 1820 In germene doctrina e cuprins in Recherches sur les corps
vivants, publicat la 1794 in plinA teroare si dedicat ,,au Peuple franals".

www.dacoromanica.ro

Transformismul la Lamarck si Darwin

11

erau in esenti transformismul. Ele formeaza un ansamblu organic, iar intr'o conceptiune materialista asupra existentei se
conditioneaza reciproc. Quinet observase si el solidaritatea
lor necesara, dar, prudent, spusese: pot intelege pana la un
oarecare punct inlntuirea, succesi-unea fiintelor; dar punctul

initial de untie ele decurg inn scapr. Edmond Perrier accentuiaza: dela Lamarck s'a stabilit un fel de solidaritate intre
ipoteza unei evolutii graduale a fiintelor vii i aceea a generahilar spontane" 1). Adevarul este ca Lamarck, spre deosebire de Darwin, imbratiseaza amandoua problemele, &and, totusi celei de-a doua, descendentei, precadere ca intindere.
nu putea Lamarek, in stadiul de atunci al Chimiei organice,
sa dea aceeasi extindere

primei probleme.

Biologia era la

inceputul veacului al XIX-lea cu totul insuficient orientati,

ti lipseau cu desavarsire metodele adecuate pentru a se apropia in mod stiintific de problema originei vietii. Lamarck

se- muItumea si era de ajuns data, sa ermine principiul. Trebue

avut in vedere Rana la un punct ea, de altfel, transformismul

asa cum era conceput de Lamarck insemn o teorie care sa

explice armonia naturii, minunata

ei randitiala.

Era prin ur-

mare si la el tot preocuparea in fond despre ordinea naturalr,

ins inteleasd $i explicatd dupd alte principii2). Se intelege
atunci de ce opera lui Lamarck se multumeste de multe ori
enunte numai principii.

Cu privire la originea oietii Lamarck are o teorie proprie,

a fluidelor subfile". Acestea, puse in miscare de caldura si

lumina soarelui, au *runs mici particule de materie mucilaginoasa inerta care erau apte s'a primeasca influenta lor. Insufletind aceste particule au dal nastere primelm fiinte vii. Aceste
fluide n'au pierclut lima intru nimic facultatea de a insufleti
materia inerta; noui organisme, infusoriile, se formeaza neincetat prin acest procedeu
spontanee 3).

si se

nasc astfel prin generatie

Desi Lamarck, introducnd ipoteza fluidelor subtile" ce

insufletesc materia, deschidea de fapt intre materie i hintele
Edm. Perrier, La Philos. zool. avant Darwin, pag. 74.

Vorbind b. o. despre lupta ce se incinge in natural Intre vietuitoare, unele azind victime altora, precum si de inspimintltoarea fecun-

ditate" a vietuitoarelor inferioare, Lamarck vedea in aceasta semnul atotputerniciei naturii care a prevenit periculoasele urmari ale fecunditatii faeand

din unele vietuitoare prada al lora. In feint acesta tout reste en ordre".
(Philos, zoologique, p. 100).

Edm, Perrier, op. cit. pag, 74

www.dacoromanica.ro

12

Transformismul la Lamarck si Darwin

organice un hiatus
tot a5a dup cum tot un hiatus desparte
pasagii precise din Filosofia zooanimalele de plante I).
logia- arat 'impede geneza dir. ect a vietii din elementele

materiei. El spune de pild intr'un loc: natura a inceput 5i

reincepe 5i astzi in fiecare zi s formeze corpurile organizate

cele mai simple 5i ea nu formeaz'a direct decat pe acestea,

adic aceste prime rudimente (bauches) de organizare denumite generatiuni spontane- 2). lar in alt parte, combtnd in
treacat teoria fixist a revolutiilor violente-

5i cant:And si
demonstreze teza continuittii in natura, Lamarck i5i preciseazi

5i mai bine gndul artnd 5i mai lmurit in ce consa generatia spontanee- : Evolutia geologic a globului 5i populatia
lui organie sunt fenomene ce s'au petrecut in mod continuu 5i
n'au fost intrerupte de revolutiuni violente. Viata nu e deced
un tenomen fisic. Toate fenomenele vitale se datoresc ,unor
,,cauze mecanice, te fisice, fie chimice, aviind ratiunea for de
a fi in constitutia materiei organice. Animalele 5i plantele cele
mai rudimentare, de pe cele mai de jos trepte ale scirii organice,
s'au nscut 6 se nasc inc.:4 5i astAzi prin generatie spontanA 3).

SA se observe: s'au nscut 6 se nasc ilia 6 astzi prin

generatie spontanr. Prin aceasta este afirmatii qi asigurata
principal continuitatea genezii vietii i se preintampin obiectia
creationistii sau cea vitalisM.
Asupra problemei originei vietii Lamarck s'a lmurit principial mijlocit genului de studii care, ca profesor la o catedrS
de animale nevertebrate, fceau preocuparea lui permanent.
Lamarck este, datorit ocupatiunii lui oficiale, 5i cel ma,i orientat naturalist in aceast vreme asupra vietii organismelor inferioare. Catedra lui nu fusese niciodat ocupat. Animalele inferioare, Cu structura rudimentara, nu ispitise pe nimeni. Filosofia naturii pornea dela om 5i dela organismele cu structuri
complicate. Acestea, de altfel, fuseser in planul Creatiunii
fiintele ce urmau s populeze pmntul. Animalele inferioare,

In conceptia lui Buffon bunoar, apruser datorit legii degenerrii, cum de pild magarul este o specie degenerar a
calului iar maimuta o specie degenerar a omului. Fcnd
a5a dar studii amnuntite 5i intinse asupra nevertebratelor 5i
Lamarck vede un hiatus adanc intre corpurile brute si corpurile
orgamzate, dup cum el presupune un hiatus asenfainAtor intre animale si
',Plante, animalele posedind o facultate, iritabilitatea, care lipseste pe
deaintregul tuturor vegetalelor" (Perrier, 83).
J. Lamarck, Philosophie zoologique I-e partie.
Idem, ibidem, II-e partie.

www.dacoromanica.ro

Transformismul la Lamarck si Darwin

13

coborindu-se jos de tot pe treptele vietii Ala la microorgamsme,

Lamarck s'a gsit in fata akaritiei vi,etii' subt aceasta form'a
a organismeIor rudimentare si a conceput aparitia vietii in mod

spontan prin trecerea materiei spre forme organizate pe cale

de transformare 1).

Partea original totusi, prin care lamarckismul s'a asezat

si a rimas printre sistemele mari ale gAndirii moderne, este teoria descendentei-. Aici principiul determiMsmului care constitue osatura gAndirii lui Lamarck joac un rol hotritor; dar
mai cu seama prin teoria descendentei a avut lamarckismul
consecinte interesand gndirea filosofic modern. Darwin, in
ce-1 privea pe el, a refuzat constant si se apropie de problema
originei vietii socotind-o insolubil si mai ales neconcludent.
La Darwin ea trecea drept o problem metafisicr. Problema
cu adevArat btologic era originea speciilor", i ca un derivat
al Acesteia, acee,a a descendentei omului-. Era, poate, o
revenire prin Darwin a filosofiei naturale la preocuprile de totdeauna ale naturalistiloi, la organismele superioare i la om,.
cu alte cuvinte o revenire la <<antropologie>>. Metoda de lucru
era totusi fundamental alta, tr5cland o spiritualitate care nu mai
avea nimic comun cu cea de altadat. Sistemul filosofic rod al
acestei spiritualitAti, care avea s rezulte din filosofia naturala
conceputa inductiv pe baze empirice si cu ipoteze ce se verific
constant, era s fie in mod necesar evolutionismul. De aceea cu
toate deosebirile dintre ei, in filosofia natural Darwin r.mnea
pe drumul deschis de Lamarck.
Lamarck a pornit in teoria clesc,endentei dela o chestiune
gingas in filosofia natural, aceea a clasific&ii $i a fundamentelor ei. Si aici se deosebeste el de Darwin. Acesta n'a
dat niciodat atentiune problemei clasifiorii. Ordinea naturali

prezentat intr'un sistem de clasificare era tot atAt de putin

stiintific pentru Darwin ca i originea vietii; era tot atAt de
putin concludentii. Ordinea naturala cu vdit caracter static devine la Darwin selectiune natural& asa dar un proces care se
inte'mpt realiter in timp $i in spatiu aviind un pronuntat caracter
dinamic.

Factorul dinamic sub forma devenirii

Il gsim 5i in la-

1) Jordan spune: Nimeni nu se putea gandi s admit identitatea dintre natura Insufletit si cea neinsufletith cat timp preocuprile naturalistilor
fuseser organismele superioare si in special omul. Din studiul protozorelor Ins a pornit impresia ea viata e posibil6 sub forma' de stropi vil de
materie albuninolde (Lucr. cit., In Reel'. Philos" I, 181).

www.dacoromanica.ro

14

Transformismul la Lamarck si Darwin

niarckism. Dar difera esential metoda prin care se ajunge la

dansul. Lamarck porneste dela discutia problemei clasificarii
n'azuind sa descopere un :sistem de clasificare naturala bazat
pe inrudirile organice dintre fiintele ozi. Pentru a intemeia stiintific un atare sistem de clasificare el discuta i factorii care
procluc inrudirile, adica trecerile dela formele vechi spre cele
noua, intr'un cuvant transformarea speciilor.
Clasificarea
conceptia creationistilor despre natura era
imaginea rationala care recla gandul ce-a prezidat la crearea
vietuitoarelor pe pamant; este icoana in care se poate ceti randuiala divina dupa care s'a savarsit creatia vietii. Creatorul a
produs specii, in numar determinat dintru inceput; acestea se
repeta in timp. Asa dar speciile sunt entitati fixe i mvariabile.
Linn spusese: Species tot sunt diversae quot diversas formas
ab initio creavzt infinitum Ens-. De aci rezuIta corolarul: Nul-

lae species novae. Pe a.cesta insa Linn I-a suprimat in editia X-a a Sistemulut naturii.
In spiritul doctrinei lui Linn, Cuvier definise specia:

l'ensemble des individus ns de parents communs et de ceux

qui leur ressemblent autant gulls se ressemblent entre eux".
Cum remarca Flix le Dantec, aceasta definitie a lui Cuvier era
negarea insasi a transformismului1).
Fiind entitati fixe i invariabile, creationistii concepeau

deci speciile ca reditati. De aci realismul filosnfiei creationiste

In problema clasificarii. Conceptia lui Lamarck este diametral
opusa. El spune: Les divisions systmatiques, classes, ordres,
families, genres et espces, ainsi que leurs dnominations, sont
une oeuvre purement artificielle de l'homme". Am putea-o
numai, in opositie cu realismul creationismului, nominalist&
,,La nature, preciseaza Lamarck, n'a rellement form ni classes,
,,ni ordres, ni familles, ni genres, ni espces constantes, mais
seulement des indiviclus qui se succdent les uns mix autres et
qui ressemblent a ceux qui les ont produits". 2)
Prin urmare cercetarea metodica a naturii inseamna a
porni dela indivizi; clasificarea este une partie de rare', o
Felix le Da:We, lments de Philosophie biologique, Alcan pag, 280.

Ba chiar, accentuand asupra caracterului nominalist al diverselor

concepte enumrate. el nu ezit a lovi in teza creationist care confund
ceeace face omul cu ceeace face natura". Natura, zice Lamarck, n'a fticut
intru nimic asa cava si in loc sa abuza'm confundand ceeace facem noi cu
ceeace face natura (au lieu de nous abuser en confondant nos oeuvres avec
les siennes) s recunoastem mai bine c' aceste clase, ordine, etc... sunt
milloace ale mintii noastre (des moyens de notre invention), de care nu ne
putern lipsi, dar pe care trebue sa' le folosim co discretiune...'

www.dacoromanica.ro

Transformismul la Lamarck si Darwin

15

treapt de cunoastere pe care ne ridicam Oda la intelegerea

exacta' a legilor naturii. Legea suprem ce ni se lace evidentZ'
studiind natura organica este dupa Lamarck Oa' speciile nu sunt
toate contemporane; ele descind unele din altele si nu poseda
decat o fixitate relativ i temporarr. Cauzele acestei relative
si temporare fixitti, ca i acelea ale descendentei, trebuesc cautate in imprejurarile externe care exercit influente in mod
constant asupra organismelor 1). lar cu rapor tul dintre organisme
si imprejurrile externe Lamarck intr in analiza factorilor de
care depinde originea sau transformarea speciilor.

Factorii ei mnii stau intr'un raport determinat, formAnd

o inla'ntuire logic6 dar si naturala. Ei sunt de aceea obiectul
de cea rnai mare importanta al filosofiei rationale- conceputa
de Lamarck ca stiinta care ne duce la aflarea legilor naturii.

Iat un citat din Dtscours prliminaire (pag. XXXV): Le

produit des circnnstances comme causes qui amnent de nouveaux
besoins, celui des besoins qui fait naitre des actions, celui
des actions rptes qui cre les habitudes et les penchants,

les rsultats de l'emploi augment ou diminu de tel ou tel

organesunt la un loc les moyens dont la nature se sert
pour conserver et perfectionner tout ce qui a t acquis dans
l'organisation" 2).

Este usor de vzut c avem push' net in lam,arckism pro-

blema adaparii. Problema transformirii speciilor, zice Jean

Rostand, se confund. pentru Lamarck cu aceeg a adaptarii- 3).
Din analiza factorilor ce duc la fenomenul adaptrii dou
idei se desprind cu deosebire: actiunea mediului asupra vietuitgarelor creaz5 trebuinte; pe de ait parte acestea, la rndul lor,
transmise urmasilor pe cale de hereditate, nasc organe noui 4).-

Viata asa dar se desfasoar stnd subt imperiul a dou forte

cu adnc rezonant in structura organici a speciilor: mediul
i hereditatea. Trebue ins precizat: din faptul influentei mediului rez-ulti totdeauna caractere noui; hereditatea priveste asa
dar pe acestea. De aceea lamarckismul trece in stiinta moderna
mai ales drept teoria care a impus principitil hereclitettii caracterelor cel?tigate 5) spre deosebire de darwinism care a impus
,

Cap, VII partea I din Philosophie zoologique, De l'influence des

circonstances",
Philos Zoo]. pag. 35.
Jean Rostand, tat actuel du Transformisme, Paris-Stok, 1931 pag, 69,
De unde principml lamarckist in Biologie functiunea creazd or-

ganul", si nu havers.

Osborn, From the C eeks to Darwin (cap. Lamarck"). Vezi

www.dacoromanica.ro

16

Transformismul la Lamarck si Darwin

principiul selectiumi naturale". In alti termeni: principiul cariatiilor ce se ivesc in sanul unei specii subt actiunea mediului,
transmise prin hereditate urmasilor, variatiile devenind punctul
de plecare al unei specii noui.
Problema mediului in lamarckism se pune foarte de vrerne.
Inca in Hidrogeologie Lamarck aritase c fenomenele meteorologice nu au pentru stiinta o valoare independent, ci intru
eat ele constituesd in natura cauze pentru desvoltarea vietii.
In teza creationist problema mediului n'avea desigur niciun
rost. Vietuitoarele apar datorit unei puteri imanente care le
d. nastere netinand seama decat de un plan preexistent creatiunii generale a naturii
carui plan creatiunea in genere se
subordoneaza. Pentru deterministul Lamarck creatiunea- este
un proces natural ce se intampl in virtutea unor cauze precise. Mediul este un atare complex de cauze. Viata pe parriant
se infatiseaza in tipuri variate 5i distincte, cti structuri diferentiale deosebite ca complexitate. Cauza st in conditiunile deosebite de mecliu in care viata se desfasoar: aer, apa, uscat
etc. Pe de alt parte conditiile de mediu nu sunt nici ele fixe
si invariabile intr'un ansamblu dat pentrh totdeauna, ci se schimh.

Principiul devenirii deci Re aplica in primul rand mediului. Ca

o consecint a schimbrilor de aci, avem variabilitatea speciilor 1).

Aceast problem a mediului odata pus Inca din 1801,

cand aparea Hidrogeologia, ea &vine fundamentul doctrinei,
Adaptarea la mediu este de aoeea in Lamarckism un principiu
necesar 2).

Tot asa de necesar este si principiul dup care functiunea

creaza organul. Actiunea fatal a mediului nascand trebuinte
In structura fiziologic a organismelor, acestea se fixeaz si se
generalizeaz pe cale de descendenta producand varietti de
structura moifologic, deci organe noui. Trebue s observam
insa ca ulterior, pe cale experimental, Weissmann ca si toti
Em. Radl, The history of biological theories, Gxford Univ. Press", 1930.
O expunere clai ii i precisa a esentei lamarckismulu, in R. Anthony, De la
valeur, en tent que thories des Thories de l'Avolution (tn Archives du
Musum national d'histoire naturelle

Centenaire de Lamarck", Masson, 1930).

A mesure que les crconstances d'habitation, d'exposiiion, de ellmat, de nouriture, d'habitudes de vivre, etc., viennent changer, les caractres de taille, de forme, de proportion entre les parties, de couleur,
de consistence, d'agilit et d'industrie, pour les amimaux, changent proportionnellement... (Philos, Zoologque I. pag. 227).
Influenta medului asupra organismelor se intampla diferit: In mod
direct la plante, dar indirect la anmale! Quelles que puissent tre les
circonstances, elles n'oprent directernent sur la forme et sur l'organisation
des animaux aucune modification quelconque... (Phil. zool. I. 228).

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

33

totul in natur este supus unor legi

nu numai materia, cu fenomenele ei fizice, dar si
fixe,
spiritul, cu fenomenele lui sufletesti, individuale i colective.
care intervine in desfasurarea norRolul guvernamrantului,
mala a fenomenelor politice i sociale pentru a le modifica
este de a apAra drepturile naturale ale
cursul regulat,
oamenilor, de a le proteja cu alte cuvinte persoana i averea.
son i

Spencer sustinea

ch.

Aceste clteva idei au fost punctul de plecare al Staticei sociale,

din care au iesit apoi Principiile de Psihologie i in cele din
urma Sistemul de Filosofie sinteticii. In discutia avuti in 1842
cu unchiul sail Thomas si in scrisorile publicate in The Nonconformist este asadar punctul de plecare al intregei opere fi-

losofice a lui Spencer. Fara. ele Statica socia

nici

celelalte opere cari i-au urmat.

n'ar fi aparut,

Cel putin a,cea'sta

era prerea lui Spencer, el insus.

In 1844, dup incereari zadarnice in publicistic5., Spencer
fu angajat la Birmingham pentru a conduce jurnalul politic
The Pilot. Instalat in casa lui James Wilson, viitorul director
al jurnalului, tanarul redactor dadu peste traducerea engleza
a Critici;i Ratiunii pure a 1ui Kant, dar nu-i citi decal inceputul. Teoria kantian asupra apriorittii intuitiei spatiului
a timpului, cu care incepea, Ii paru c:a", nu poate fi sustinuta,
si in consecm. t. tot restul cladit pe o asemenea temelie' subreda ne mai putand fi durabil, lectura fu parasita. Curand
dupace si-a inceput activitatea de ziarist, Spencer a fost nevoit sa o praseasca fiind din nou angajat ca inginer la construirea unor linii ferate. In 1845, redeveni liber si puse capt
definitiv de asta data
carierei sale de inginer.
La inceputul anului 1846, dupace intre Limp incercase
cfiteva inventii tehnice, preocupat din nou de probleme
lucrare mai
intinsa In acest domeniu. Inainte de a o termina, el a obtinut,
la Londra, postul de subdirector al revistei The Bconomist.
In primavara anului 1850, lucrarea inceputa in 1846 fu terminata. Titlul asupra caruia s'a oprit a fost Social Statics or
the conditions essential to -Juman Happiness specified and
the first of them developed. Ideea fundamentala a lucrarii,
care anunta in titlu c trateaza despre conditiunile esentiale
ale fericirii omene$ti, aratndu-se inceputul desvolMrii eii, era
sociale, Spencer incepu sa redacteze

c evolutia sociala este identic5 cti cea biologica. Spencer

staruia in deosebi asupra faptului ca in formele lor primitive

organismele vii i societal& omenesti sunt alcatuite din piirti
www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

34

asemanatoare, pentruca Cu timpul ele sa-5i complice atat structura cat si functiunile prin diferentieri progresive. Atat in
ordinea biologica cat i in cea sociala evolutta era conceputa

ca trecere dela omogen la eterogen. Dei insa ideea o avea,

ea nu capa.tase nc aceasta exprestune i nici intinderea pe
care o implica. Diferentierile de cari e vorba erau concepute
numai ca aspecte ale diviziunii muncii. Deismul pe care parea
a-1 sustine si care consta in convm. gerea ca evolutia ar
realizarea unei idei divine ar fi, duppa parerea de mai tirziu
a autorului, pur verbal. In tot cazul in lucrarile sale ulterioare
Spencer a pa:rash cu totul interpretarea finalista a evolutiei
sub oricare din formele e. In etici, infine, el inclina spre
o conceptie utilitarista, dupa care criteriul i consecinta moralittii

ferictr. ea.

Orientat pe calea evolutionismului de primele sale observari i lecturi, Spencer nu a gsit

cercetarile sale ulterioare

deck o precizare din ce in ce mai desavarsita a ideilor la

cari ajunsese de timpuriu. Astfel, lectura Principiilor de Fiziologig ale lui Carpenter Il facu atent asupra formulei lui
von Baer asupra evolutiei biologice ca trecere dela omogen
la eterogen. Intr'un articol scris mult mai tarziu,
teoriile sale capataser forma lor definitiva,

intitulat, Reasons

for Dissenang from the Philosophy of M. Comte (1864),

el a rectmoscut in aceasta idee punctul de plecare al teoriei
sale asupra evolutiei1). Formula naturalistului german II impresionase in adevar facandu-1 sa vada exprimat in ea caracterul fundamentall al evolutiei. Intr'un timp tottisi in care opera

lui Charles Darwin asupra Originei Speciilor nu aparuse

era mai putin nevoe d a arata mersuf evolutiei decat de a-i
dovedi realitatea. Jata dece, intr'un mic studiu pe care I-a
publicat mn The Leader in Ianuarie 1852 si Mai 1854 sub
titlul The Development Hypothesi,s, Spencer a cautat sa susconceptia transformista impotriva ipotezei creationiste. Cei
ce sustm. ipoteza din urma, spunea el, o intemeiaza pe afirmarea ca ideea ca speciile de fiinte vii ar descinde unele din

altele tnu ar avea in sprijinul ei probe satisfacatoare. Dar

ei nu-si dau seama cal ipoteza ior are 'in sprijinul ei probe
ineal mai slabe. Numarul imens de specii de fiinte vii existente,
1) H. Spencer, The classification of the Sciences ; to which are added
Reasons for Dissenting from the Philosophy of M. Comte. 1864 fr. fr. Pars
Alcan 1897. Classification des Sciences. p. 133. (Pourquoi je me spare
d'Auguste Comte).

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

35

se poate explica mai usor prin descendenta unora din altele

dect printr'un nurnar corespunzator de creatiuni speciale. Dealtfel transformarea insensibila a fiintelor vii, dela forme foarte
simple la forme foa,rte complicate, este fapt de observare curenta. Fiintele vii iau na,stere prin asemenea transformari in

forma lor adulta din germeni organici cari sunt cu totul departe de a, avea masa si structura lor organica atat de complexa. Concluzia era ca aparitia speciilor de fiinte vii trebue
explicata cu ajutorul ipotezei desvoltrii, adica a evolutiei.

In acela an, Spencer a publica.t in Westminster Reviera

un alt articol intitulat Theory of Population deduced from the
,general Latv of animal Fertility, in care ideile sale evolutioniste faceau un pas mai departe. 0 anumita lege a inmultirii,
domneste pretutindeni
sustinea el in acest articol,
lmea fiintelor vii. Grad'ul de fecunditate este invers proportional cu gradul de desvoltare. Spencer mai susfinea ca la
oameni abundenta populatiei, care rezulta din legea fecunditatii, este, prin concurenta vitala i prin inlaturarea celor slabi.

care rezulta din ea, cauza imediata a progresului. Mai firziu,

oancl a luat cunoginta de opera [Ili Darwin,, in calre se facea
din selectia naturala un factor general al -evolutiei organice,
el a regretat ca nu a vAzut in aceasta cauza a progresulta
uman factorul universal al evolutiei speciilor.

In 1853, murind unchiul sau Thomas si lasndu-i o importanta suma de bani, Spencer parasi Economistul, pentru a
putea sa lucreze in mai multi libertate. In aceras an, scrise un
interesant articol intitulat Method in Education, in care ideile
sale asupra evolutiei cap`a."-tara o i alai mare preciziune. Pentru
prima oara aparea aici kleea,
cu cuvenitele ei aplicari pedagogice,
ca spiritul se desvolta ca si bate lucrurile printio
trecere gradata dela orno gen Ia eterogen Fi dela indefinit la
definit.

Dupa terminarea acestui studiu, Spencer a continuat

se ocupe cu problema vietii sufletesti publicind, in 1855, lucrarea intitulata Principles of Psychology. Ipoteza evolutiei

statea la temelia lucrarii ca mijloc de explicare a vietii

fretesti

su-

constituia noutatea ei. Spencer sustinea aici cA fe-

nornenele sufletesti sunt strans legate de acele ale vietii ani-

Din punct de c'redere biologic, viata este,

spunea el, o adaptare a functiunilor interne la mediu. Gradul
de desvoltare al vietii in general diferi era o specie de &rite
vii la alta dupa gradul acestei adaptari. Viaa sufleteasca ea
male in general.

www.dacoromanica.ro

36

Herbert Spencer

insisi nu este decat o forma mai desvoltatal a aceleiasii adaptari,

care a citstigat in intindere, in complexitate, in preciziune, in
generalitate i in specializare. lar aceste modifieri ale functiunii primitive si fundamentale vietii s'au facut sub actiunea
complicarii crescande a conditiilor de existenta ale fiintelor
V11.

care si asa avea

Munca incorclata depusa de Spencer,
pentru a termina Principiile de Psio constitutie subreda,
hologie i-a lasat o oboseala si o incapacitate de munca, de
care 9vea s sufere toat5 viata. El n'a incetat totusi sa iucreze.
Astfel, dupa un an, in Aprilie 1857, a publicat in Westmister
Revietv un mic eseu intitulat Progress; its Law and Cause,
in care a autat s infa,tiseze aspectul fundamental al evolutiei
in toate domeniile trecere dela omogen la eterogen.
ca
Explicarea acestui proces evolutiv era,
dupa prerea de
atunci a lu Spencer,
in principiul muJtiplicrii efectelor 1).
Mai tarziu, el ti-a exprimat in Autobiografia sa mirarea c5
idei pe cari le avusese asupra evolutiei inainte de publicarea
articolului asupra progres'ului lipsesc din acest articol. In Geneza Suinte1, in Arta Eclucatiei (aparuta la inceput sub titlul
Metoda in Educatie) i in Principiile de Psihologie, aparute
inaintea incercarii asupra Pro gresului, el recunoscuse ca unul
din caracterele evolutiei trecerea dela indefm. it la definit. Deasemenea cresterea in integrare fusese recunoscut ca un al
doilea caracter. Totusi in incercarea asupra Progresului singurul caracter al evolutiei era trecerea dela omogen la derogen,
caracter deasemenea recunoscut hi studiile anterioare. Restul caracterelor evolutiei au fost pierdute din vedere
in leseul de care e vorba.
Dndu-si seama curind de aceast.
lipsa, Spencer a scris un nou articol pentru National Review
infitulat The ultimate Laws of Physiology, aparut in Octombrie 18572). Aici el infatisa principiul mecanic al instabilitatii
omogenului ca fiind deasemenea caufa a evolutiei alaturi de
acel al multiplicarii efectelor, pe care-1 mentionase in incercarea
asupra progresului.
Lectura operei lui sir William Grove intitulata Correlation
H. Hffding in Geschichte der neueren Philosophie (Leipzig 1896
Vol, II. p. 506 si urm.) sustine inexact c In eseul asupra progresului Spencer ar fi recanoscut in principiul conservArii energiei cauzk evolutiet. La ideea
aceasta, cum vom vedea, filosofal englez a ajans mai

Angst articol a aparut mal tiirziu in volumele de Incerciri intitulat

Transcendental Physiology, Essays vol. III,

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

37

of Physical Forces, 1-a. determinat pe Spencer sa faca un

in precide data aceasta foarte important,
nou pas,
zarea ideilor sale asupra evolutiei. Grove sustm" ea ca diferitele feluri de forta din natura nu stint decat forme diferite
ale energiei, a crei cantitate in natura este invariabil... Ideea
nu era nou, dar Spencer lua pentru prima oara cunostint
de ea. Concluzia la care ajunse intemem du-se pe aceasta idee
a fost ca instabilitatea omogenului multiplicarea efectelor sunt
consecinte ale persistentei fortei. Astfel, evolutia ca trecere
dela omogen la eterogen, dela indefinit la definit si dela incoherent

la coherent isi capta explicarea in principiul mecanic genera)

al persistentei fortei.
Ajuns la acest stadiu barn' tat de desvoltare al ideilor
sale, Spencer s'a gandit sa le dea o expunere unitara. Prima
in doua volume deocamdata,
incercare a facut-o adunand,
articolele sale publicate pang
aparute intre 1858 i 1865,
atunci in diferite reviste, sub titlul comun: The Essay scientific,
political and speculative. Cum insa o simpla reeditare a arti-

colelor anterioare nu era in masura s da o imagine destul

de exacta a ideilor sale, el s'a &lc:lit .sai le expun sistematic
intr'o serie de publicatii mai intm. se, cuprinznd desvoltrile
necesare, sub titlul comun A System dt synthetic Philosophy.
Primul proect al operei de filosofie sintetica dateaza din lanuarie 1858 si anunt un nurnar de sapte volume. Cel 'dintai
trebuia s cuprinda existenta i legile cufara titlu
evolutia astronomica i cea geologica. Volumul al
doilea trebuia s cuprinda Principiile d'e. Biologic. Cel de al
treilea si al patrulea Principiile de Psihologie. Urmau volumuI
al cincilea destinat Principiilor de Sociologic i al saselea
al saptelea destinate Principiilor Rectitudinii. La ele trebuia
s' se adauge colectia articolelor anterioare in trei volume de
Incercari.

In indeplinirea acestui plan Spencer a avut s lupte tot

cu &la categorii de dificultan deopotrivi
de grele. Prima era, de ordin material, consta in lipsa mijloacelor financiare, i provenea din indiferenta cu care publicul
cititor a primit lucrarile sale. Cea de a doua era de ordin
restul vietii sale

spa'. itual, consta in imposibilitatea de a desfasura o activitate

ihtelectual mai sustinut, i provenea din constitutia sa fizica subreda si din surmenajul pe care i-1 pricinuise redactarea Principiilor de Psihologie. Cu toate aceste greutti, Spencer a dus Oa la capat, amplificand Inca% planul sau de prowww.dacoromanica.ro

38

Herbert Spencer

portii gat de maxi

sustinand activitatea sa

cu o

tenacitate

nara in istoria culturii.

Astfel, in vara 1862, el sfarsia primul volum al filosofiei
sale sintetice, pe care-1 intitul First Principles. Scopul sat'
era s' expuna aici principiul general al evolutiei dind exteni forma sistematica cuvenita incercarii asupra Progresului. Pentru a inlatura ins acuzarea de ateism, Spencer
a sirritit nevoia sA puna in fruntea expunerii o parte introduc-

siunea

tiva, c,are lipsea din articolul asupra Progresulai, privitoare

la existenta incunostibilului si a fundamentului pe care religia
II gaseste in el. Surprinderea lui nu a fost mioa deaceea
vazim' d, dup. aparitia Primelor Principii, cA aceasta prima
parte,
atrasese mai mult atentia
care era secundara,

decat cea de a cloua , care era esentiala, intrucat cuprindea

idei originale.

Dei lipsit dela inceput de once incurajare, i ca puterea de 'munca din ce in ce mgi redusa, Spencer a rners
departe, publieand in 1864 primul volum al Principiilor de
Biologie cu titlul original Principles of Biology. In 1867, a-

paru cel de al doilea. Ele expuneau legile evolutiei

organice.

Transformismul ca forma biologica a evolutiei aparuse in stiinta

inainte ca Spencer sa fi dat la lumina Principiik de Biologie,

cari ii faceau o arnpla expunene, i chiar tnainte de a fi riat
la lumina legea generata. a evolutiei in Primele Principii,
Lamarck 5i cu Darwin. Opera filosofului englez ui era totusi
lipsita de originalitate. Noutatea ei consta In aceea ca prezenta evolutia fiintelor vii ca fiind o forma particulara a evolutiei cosmice generale, si In aceea ca o considera ca Cold
explicaba prin principiul mecanic general al persistentei fortei.
Intre timp Spencer a publicat, in 1864, The Classification of
the Sciences; to which are added Reasons for Dissenting from
the Philosophy of M. Comte, in care , curn arata titlul,
el a incercat o noua clasificare astim. telor adaugand la ea
consideratii asupra punctelor in cari doctrina sa filosofica se
Principille de Psihologie
cleosebea de aceea a lui Comte.
au iaparut, in cloua volume, intre 1870 j 1872. Ele erau reeditarea amplificata a lucrarii cu acelas titlu din 1855 cuprindeau
aplicarea principiului evolutiei la studiul vietii sufletesti. In

terminat primul volum al Principitlor de Sociologic

intitulat in original Principles of Sociology. Ele cuprindeau a,plicarea aceluias principiu general al evolutiei la studiul vietii
colective a oamenilor. Volumul care le cuprindea a fost prewww.dacoromanica.ro
1876,

p.

Herbert Spencer

39

in 1872, de un studiu introductiv in sociologie intitulat

The Study of Sociology.
eclat,

Ingrijorat de starea din ce in ce mai rea

sanatitii

ingadue sa ducal Ana la capat

sale, -- care amertinta
opera sa filosofica asa cum fusese proectata, - - Spencer a
trecut, dupa publicarea primului volum al Principiilor de Sociologic, la redactarea eticei, pe care o considera,
vom
esentiala in opera sa filosofica.
vedea mai departe dece,
Astfel el publica, in 1879, The Data of Ethics, lucrare aparut in traducere franceza sub titlul Introduction a la Morale
vohitionniste. Ea cuprindea a expunere generala a eticei. Spencer a revenit apoi la sociologie publicand In acelas an Ceremonial
Institutions, iar in 1882 Political Institutions, cari formeaza
preuna volumul VII al operei sale filosofice. Intre Aprilie
Iulie 1884, el a publicat in Contemporary Review patru
articole in cari trata probleme cu c.aracter politic 5i pe cari
le-a intitulat Ecclesiastical institutions, cari constituiau partea
I a volumului II din Principiile de Socinlogie. Revenind pentru
moment la probleme de biologie, Spencer a publicat, in Aprilie
si Mai 1886, in Nineteenth Century, articolul intitulat The
Factors of organic Evolution. In 1889, el a revenit la etica
incepAnd

din anul

urmator publicarea primei parti a volu-

mului II a Principiilor de Wrath' (Principles of

intitulata Justice, desi

primul

volum

14 orality)

era neterminat. Apa-

ruta mai intai sub forma de articole in Nineteenth Century

(numai primele capitole, in Martie i Aprilie 1890), aceast

parte a aparut

in volum in cursul anului urmator.

a publicat apoi, in 1892, Inductiile Eticei

cari constituiau partea II si III

Spencer

Etica vietii inPrincipiilor de

More& iar in 1893 Binefacerea negativo i Binefacerea pozitio, cari constitma. u partea V si VI a acelorasi Principa
de Morala. Cu ele filosoful englez a complectat volumul IX
si X al operei sale de filosofie sintetic. In acelas an al a
publicat in The Contemporary Revietv articolul intitulat The
Inadequacy of Natural Selection, in care a afAtat c selectia
naturala este insuficienta pentru a explica mersul evolutiei organice. Infine, in 1896, a

aparut volumul VIII complet al

operei sale cuprinzand volumul III al Principiilor de, Sociologie.

Cu west volum opera sa de filosofie sintetici era terminati,

autorul ei ar fi putut sa se gindeasca la odihria. Spencer a

continuat totusi s lucreze, cu toate greutaiile virstei,

dal' id

editii noi mult refacute i complectate ale lucrarilor anterioare.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

40

Intre Limp, incepand din 1886, al si-a dictat Autobiografia,

care a aprut ca oper postum in doui volume, in 1904. Ultimii ani ai vietii sale el i-a petrecut la Brighton, in apropierea
marl Aici a si murit, la 8 Dec. 1903.
In Autobiografia sa el a ciutat s explice pn'n ereditatea familiilor din cari descindea
Brettel, Spencer, Holmes si Taylor,
principalele trasturi ale caracterului su.
In deosehi el credea c mostenise dela tatiI shu dispozitiile
sale sufletesti. Toate particularittile de caracter si de facultate cari imi vin prin ereditate, le am dela teal meu. Intre
spiritul mamei mele si al meu nu vd nicio asemnare intelectuali. Ea era foarte ribdkoare; eu sunt foarte nerabditor.
Ea stia s suporte durerea fizic sau moral; eu nu stiu s'o
suport. Ea era putin dispus s gseasc defecte altora ; eu
sunt foarte dispus la aceasta. Ea era supus ; eu sunt contrariul" 1). Dou trskuri intelectuale mai deosebite credea Spencer c mostenise dela tatl sn. Prima era tendinta sintetioa,
adic inclinarea de a gsi explicri valabile pentru un numar

din ce in ce mai mare de fapte. Dar tendinta sintetica,

a-

duga el, se intovrseste la mine cu e tendint analitic aproape egal. Desi aceasta a fost mai putin vadit in spiritul
tatlui meu, ea exista totusi intr'un grad mai inalt decal

In cea mai mare parte din spirite" 2). Cea de a doua trskuri
intelectual pe care o mostenise dla tea su era independenta
de spirit cu inclinarea spre critica i dispreful pentru autoritate, cari rezultau din ea. Sunt, mrturisea el, foarte inclinat la critic ; 5i aceasta cu mult mai mult in corlversatie

deck in scrierile mele. Tendinta de a gasi greseli oamenitor

este la mine dominant, penibil de dominant. Am avut toatii
viata mea incurabila obisnuint de a semnala erorile de
dire si de vorbire in cari cad cei ce m inconjur". Iar mai
departe: Dispretul pentru autoritate e rar asa de vldit ea
la mine" 3). Acest spirit de independent era caracteristic, dupi
Spencer, tuturor familiilor din cari descindea,

si

el, it

numea non-conformism". Caracterul de care e vorba consta

In lipsa de considerare pentru autorittile consacrate

in

tendinta de a se libera de prerfle acceptate 4). Dovada acestui spirit de independent o drduser ascendentii si
Une Autobiographie. te. fr. p. 492.
Ibidem. p. 494.
Ibidem. p. 500-1.

Spencer,

Ibidem, p. 1

www.dacoromanica.ro

Hebert Spencer

41

rsin. d de mai multe ori locurile in cari se gaseau, pentru

Ostra independenta religioasa, i atasamentul lor deosebit pentru nouile curente religioase. lar Spencer el ibais
a dat acetas dovad construind un sistem filosofic cu o puternica nota de originalitate, la expunerea ideilor f undamentale ale caruia trebue s trecem acum.
2.

Relativitatea cunoasterii 5i consecintele ei.

Desi, cum am aratat, Spencer a fost surprins de im-

portanta care s'a acordat primei parti a Primelor Principii, unde

sunt expuse consideratiile sale asupra relativitatii cunoasterii,
totusi punctul de plecare al filosofiei sale ramane In aceste
consideratii, pe baza cazara el a cautat s impace religia cu
stiinta. Ca atare ele sunt departe de a fi lipsite de interes
In ansarnblul conceptiei sale filosofice. Este drept c ideea
relativitatii cunoasterii nu era originala. Spencer o luase dela
precursorii sai in filosofia engleza, Hamilton i Mansel. A
gandi este a conditiona, spuneau acesti filosofi. Cunoasterea
fund prin definitie conditionare, iar absolutul fiind, deasemenea
prin definitie, neconditionat, cunoasterea este in mod necesar relativa. A gana spunea Spencer, este a stabili relatii de deosebire

sau de asemLare. Cunoasterea ea insasi este o 'relatie, care

se stabileste" intre subiectul cunosator i obiectul de cunoscut.
Asa fiMd, cunoasterea este, dupa, el, de trei ori relativa. Abso-

lutul, intruat nu poate fi pus in niciun fel de relatie, nici

de asemanare nici de deosebire, i intrucat nu poate intra
nici in relatie cu subiectul cunoscator, nu poate fi in niciun
fel ounoscut. Nu putem cunoaste clecat ceeace este relativ1).
Examenul critic al ideilor fundamentale ale religiei
ale stlintei ne duce la aceasta conduzie. In ceeace prive*
kleile fundamentale sau ,ultime
cum le spunea Spenoer
ale religiei, ele se refera In primul rand la explicarea originei
universului. In acest scop, putem face trei presupuneri. Putem
zice c universul exista' prin sine, sau ca s'a creat pe sine, sau
ca a fost creat de o putere exterioari. Analiza acestor presopuneri duce la concluzia ca toate sunt deopotriva de ininteligibile,

intrucat toate duc la absurditati. A admite c5 universul exista

prin sine, inseamna propriu vorbind a admite c5 el exista fara
cauza,
ceeace nu constitue nicidecum o explicare. Tot
1) Primele Principii. Partea I. Cap. IV.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

42

astfel a admite Ca universul este cauza sa proprle, este a nu

explica nimic, intrucat mintea noastra nu poate concepe cum
un efect este in acelas amp i propria sa cauza. Infine, a
admite ca universul a fost creat de 6 fora exterioara, relativa sau absoluta, este a ne incurca in dificultati logice de
neinvins. Intrucat putini mai Bunt acei cari incearca sa le inlature, nu mai struim asupra lor 1).
Daca, liesand origina universului, voim
cunoastem natura cu ajutorul stiintei, aceleasi dificult.ti se ridica dine-

intea noestra. Spatiul i timpul ,

idei fundamentale cu ajutorul crora cunoastem natura universului,
sunt, decal le
examinrn mai de aproape, complect ininteligibile, fie ca le
concepem ca subiective, fie c le concepem ca obiective. In
aceasi situatie sunt ideea de materie,
ca divizibila sau
clivizibila la infinit,
si ideea de miseare absoluta. Ne este
imposibil deasemenea s ne faeem o idee despre ceeace poate
fi forte in ea inssi sau s intelegem chipul ei de actiune.
Dificultti asemanatoare intampinam in intelegerea ideilor in
legaturA cu explicarea vietii noastre stifletesti. Concluzia la
care ajungem i aici este ca ideile ultime ale stiintei sunt bate
reprezentari de real itati ininteligibile 2).

Din once punct de vedere am examina-o, cunoasterea este

dar relativa. Rezulta de aici c absolutul nu ixista ? Ha-

milton si Mansel pe baza aceleiasi teorii a relativitatii cunoasterii sustineau ca alosolutul este o simpla negatie i ca din
acest motiv existenta lui nu poate fi afirmata. Spencer admitea
ca, 'dei nu-i putem cunoaste esenta, avem totusi constiinta pozitiva a existentei lui, ea purtator al relativului si al fenomenului, si pe baza ei trebue sa admitem existenta
Altfel, dac n'er exista decal relativul, cunoasterea noastra
niei n'ar ma.i fi relativa, fiindea ceeace ar exista ar fi neconditionat i deci absolut, lar cunoasterea lui ea insasi absoluta.
Originalitatea lui Spencer in teoria relativittii cunoasterii
consta toernai in aceea ca a Rent din incunostibil D
a lace
Insa dupa filosoful englez nu ne putem opri existenreala.
uncle afirmri

privitoare la natura lui.

Att in domeniul

experientei interne, cat si in acel al experientei externe ultima

idee la care ajungem este ideea de fora. Toate fenomenele,

sufletesti sau materiale, sunt aspecte diferite ale fortei. Ce
Primele Prmcipzi. Partea I, Cap. 11.
Przmele Prmczpzi. Partea I. Cap. III.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

43

poate fi dar neconditionatul cleat o fort ? rat caracterul ei

fundamental consta in aceea ca este pretutindeni prezenti. Abo forta omniprezenta.
Pe baza acestei conceptii a relativitatii cunoasterii, Spencer
a outat s impace religia cu stiinta. Examenul critic al ideilor
ultime ale religiei 51 ale stiintei ne-a dus la concluzia ca in
aman' doua aceste domenii sfarsim totdeauna la contradictii ineceeace este o dovadi ca' natura ultima a lucrurilor vitabile,
sau absolutul depseste puterea noastra de cunoastere 51 de
intelegere. De aici rezult ea religia i tiinta sunt de acard in

solutul este as'adar

a recunoaste existenta unui absolut incunostibil. Aici, in domeniul acestui absolut, a carui existenta constifue un senfiment pozitiv pentru constiinta noastra, (si are religia obiectul
ei legitim. Rolul religiei este de a da reprezentari simbolide
despre natura lui. Spencer credea ca aceste reprezentAri simbolice ale absolutului ni pot fi adevarate, sub oricare din formele pe cari le-au luat. Fapt este in tot cazul c tiinta tit"gadueste adevarul lor, asa incat conflictul dintre ea si religie
este condamnat sa ramana vesnic. 1)
In ceeace priveste origina religiei, Spencer credea ea ea
a fost sugerata oamenilor din primele lor experiente. Punctul
de plecare al religiei este in reprezentarea a ceeace se chiarna
dublul, adica sufletul, sugerata de miele experiente curente,

cum sunt acele pe cari le ofera visul in deosebi. Mai tarziu,

sentimentul unei existente absolute i-a impins pe oameni s
reprezinte sub formele diferite ale divinitatii. Dogmele
religioase nu cuprind decat asemenea reprezentari ale absolutului potrivite cu graclul de desvoltare intelectuala a oa-

menilor cari le-au conceput. Cat despre formele evolutive ale

religiei, ale au porrn't dela aoele in cari predomina preocuparea

de a gasi

pi-in rnijlocirea

pentru a ajunge la acele

cultului o protectie supranatural,

in

cari elementul moral este domi-

nant. Deasemenea evolut-ia religiilor s'a facut in di-echa eliminarii continue si crescande a caracterelor antropomorfice atribuite djvinittii, adical ale reprezentarii simbolice a absolutului 2).

Rolul cunoasterii propriu zise ramane a fi stabilirea legilor fenomenelor. Aici, in aceasta lume a relativului, i gisesc obiectul lor stiinta i filosofia. Intre ele si cunoasterea
Primele Prinmpiz. Partea L Cap. 1V si V.
Prinmpzi de Sociologic Partea V1, Insttutii e cIesiastice.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

44

vulgar

nu "exist. deosebire de natur..

Singura lor

deo-,

sebire este de grad de organizare si de generalitate. Cunoasterea vulgar este o cunoastere complect neunificat. Stiinta
este cunoasterea partial unificat, dup categoriile de fenomene din natur pe cari le studiaz. Filosofia este cunoasterea
total unificat intr'o formula general aplicabil tuturor categoriilor de fenomene din univers. Ea este asadar cunoasterea in cel mai inalt grad de generalitate. Cu alte cuvinte,
pecand cunoasterea vulgar cuprinde expliciri fragmentare si
incoherente ale fenomenelor, stiinta cuprinde explicri privitoare la categorii diferite de fenomene, iar filosofia cuprinde
o explicare general i unitar a tuturor fenomenelor.1)

3.Principiul evolutiei.
Formula general aplicabil tuturor categoriilor de fenomene, pe care filosofia urmreste sa o stabileasc, nu poate
fi alta, dupii Spencer, decit principiul evolutiei. Dac observarn in jurul nostru, constatam ca aparitia i dispariIia
corpurilor din natur, la care se reduc fenomenele universului,
constau din schimbri ale materiei i ale miscrii. lar aceste
schimbri sunt redistribuiri ale materiei si ale miscirii. Si
anume, cnd un corp ja nastere, o cantitate de materie, care
era imprstia.
se adun sau
Cu un termen telinic
se
integreaza, iair miscarea liber. insensibil pe caro o aveau
cum se
prticelele de materie in stare de impastiere sau
mai spune
in stare difuz pierde din intensitate, intrudit
inluntrul agregatului format prin integrarea materiei mobilitatea elementelor constitutive este scazutl. Asa a luat nastere
sistemul nostru solar cu corpurile ceresti cari 11 alatuesc,
din masa materiali primitiv difuz. In stare incandescent.
Materia care o constituia s'a integrat in numeroase agregate, iar miscarea prtilor ei constitutive, [Ana atunci

a pierdut din be tn ce din intensitate risipinclu-se sub

forma de cldur in mediile inconjurtoare. Tot astfel iau
herb:,

nastere plantele din materia Imprstiat in atmosfer sub form

gazoasa si in pmant sub forma solutiilor lichide, prin integrarea ei insotit de o pierdere concomitent de miscare a
particurelor ei constitutive. Animalele infine iau nastere si ele

din materia risipit In plantele cu cari se alimenteaz

atmosfera in care respira.
1) Primele Principii. Partea II. Cap. L

www.dacoromanica.ro

He rbert Spencer

45

intrebarea care se ridic." este, daca aceste schimbri urmeaza o lege comuna. Experienta ne area in aceast privint
c redistribuirea materiel.

5i

a raise:aril sale retinute se face

prin integrare de materie i prin pierdere de miscare. Experienta ne arat mai departe :A aceasti schun. bare fundamentali
In distribuirea materiei, and iau nastere corpurile, este insotita de alte schirnbari. Constatam mai jilt:Ai o complicare
crescanda a partilor ce a,lcatuesc agregatul, complicare

ce

constitue o trecere a materiei dela o stare relativ omogena la

o stare relativ eterogen. Sistemul solar bunhoara se carac,terizeaza nu numai printr'o integrare a materiei difuze din care
a luat nastere, ci i printr'o complicare crescand.' a structurii
ca si ne
partilor lui constitutive. Structura Pamntului,
prti,
care
din
aceste
este mai apropiat de
referim la una
noi 151 deci mai usor de observat,
este departe de a mai fi
omogena. Ea a devenit cu timpul, data cu formarea scoartei
sale solide, 5i devine din ce in ce mai eterogen. rot astfel
plantele

in procesul

i animalele

tor de formare

capat

structur din oe in ce mai complicat sau mai eterogen, in

comparatie cu structura omogen a germenilor din cari iau
nastere. Dar nu numai modul de distribuire al materiei sufere
In procesul de care e vorba o a.semenea modificare,

mis-

carea. Ca 3 ne referim numal la ultimul exemplu, este cunoscuta varictatea de functiuni ale diferitelor parti constitutive,
organe, cum li se spune,
ale organismelor vii,
functiuni cari nu sunt decat forme diferentiate ale miscarii.

Miscarea ea insasi devine deci din ornogena eterogeni.

Experienta ne arat mai departe ci odat cu aceast
modificare se mai produce una. Concomitent cu complicarea
structurli agregatelor organice sau anorganice 5i a functiunii
lor se constat c atat prtile lor constitutive ea i functiunile lor devin din ce in ce mai grans legate intre dnsele,

ceeace constitue o trecere

mai dependente unele de altele,
dela incoherent la coherent. Sa ne reprezentam masa mate/iali
organism inferior, cari pot fi despartite
sa inceteze, i sa ne reprezentam un
organism cu structur complicata, ale cirui prti i unctiuni

functiunile unui

fna ca viata partilor

sunt atat de steals legate, inca separarea lor provoae moartea organismului si a partilor. Vom recunoaste atunci ca procesul de care este vorba se caracterizeaza printr'o crestere a
solidaritatii atilt a partilor lui constitutive ca si a 'functiunifor lui.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

46

Infine, un ultim caracter al procesului de care ne ocupam este, dupacum ne arata experienta, o creotere din ce
In ce mai mare a ordinei in care sunt aoezate prtile, agregatul devenind in modul acesta din ce in ce mai definit, din
indefinit i haotic cum era in forma lui primitiva. Constaant
mai intai pe calea experientei o asemenea ordine inlauntrul
sistemului nostru solar. O ordine asemanatoare c.onstatam in
distribuirea partilor constitutive ale organismelor vii, plante
i animale.
Acest proces cosmic general, ale carui caractere le-am

vazut, poarta numele d'e evolutie. Legea ei este: evolutia este

integrare de materie insotita de o pierdere
mirare, in
timpul careia materia trece dela o ornogeneitate relativ nedefinit, incoherenta,. la o eterogeneit ate relativ definir si
coherenra, Fi in timpul careia rniscarea retizzuta sufera o transformare paralela 1). Criticele cari i s'au adus I-au determinat pe
Spencer sa-oi precizeze ideile privitoare la procesul evolutiei,
sus tinand ca n.ici starea de omogeneitate, dela care porneote,
nici aceea de eterogeneitate, la care ajunge, nu este absolua,
ci relativa' Propriu vorbind trecerea se face aoadar dela mai

putin eterogen la mai eterogen. O stare de absoluta omogeneitate ea i una de absoluta eterogeneitate nu exista 2).
Dar nu totdeauna evolutia ja forma complicata pe care
exprima legea ei complecta. Uneori, nu e in joc decat
integrarea de materie,
i atunci evolutia este simp/. Cand
la ea se adaugi celelalte schimbari, evolutia este compusa.
Diferenta aceasta provine din gradul de mobilita te interna pe

care o pastreaza elementele constitutive ale unui agregat. Cu

cat se p streaza D mai mare mobilitate interna, cu atat concomitent cu procesul primar al integrarii se produc redistribuiti
secundare mai importante, cari dau loc unei evolutii compuse.
O retinere indelungata de miocare face posibila o acumulare
a redistribuirilor secundare. Dimpotrivi o integrare rapida o i
piendere rapida a mobilitatii interne face imposibile redis tribuirile secundare oi d loc unei evolutii simple. Expliearea
este in faptul ea in agregatele in cari miocarea este cuprinsi
in cantitate mare fortele incidente produc uoor redistribuiri
secundare, o i le produc greu, cand miocarea este in cantitate
Legea evolutiei este expus de Spencer in partea a dona a Primelor
Principif intitulat Cunostibilul in Cap. XV, XVI si XVII,
Przmele Principii. Notele dela 116 s 145 s Apenclicele A din

a asea editie englezg.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

47

scazuta. Ultimul este cazul corpurilor anorganice, cari iau

nastere prin precipitari chimice rapide in deosebire d'e acel
al organismefor vii, cari iau nastere prin. integrari lente de
materie. Asupra celor dintai actiunea fortelor incidente este

aproape nula in comparatie Cu actiunea pe care D exercit, asupra celor din urm. De aici rezulta motivul pentru care organismele vii sufere in timpul integrarii schimbari secundare
mult n-mi importante decat agregatele anorganice1).

Se ridica acum intrebarea: cum se explica evolutia? Ce

cauze o produc? Este ea un proces necesar sau intamplator?
Dupa filosoful englez, evolutia este rezultatul unor legi necesare le naturii. Trei legi mecanice i-au determinat si ii deter-

mina mersul. lar ele sunt consecinta necesara a principiului

mecanic al persistentei fortei.
Ca principiul persistentei fortei este un principia necesar

pentru mintea noastra, rezuit nu din vreo proba directa, pe

care -am aduce-o in sprijin si care, intrucat el depaseste
experienta, nu este posibila, ci din faptul, care constitue u
proba indirecta, dar totusi hotaratoare, ca nu-i putem concepe contrariul. Formula lui este: cantitatea de forta 4in natura ramane constanta. Aceasta formula trebue sa o admitern ca riguros adevarata, pentruc mintea noastra nu poate
concepe c forta se poate crea in natur din nimic sau poate
sa dispara in nimic, asa cum ar trebui, ca s, nu mai fie constant cantitatea ei. lar imposibilitatea de care e vorba provine
din legea fundamentara a gndirii noastre, dup care operatiile ei constau In stabiliri de relatii. A admite c o cantitate
oarecare de forta apare din nimic sau dispare In nimic, este
a exclude posibilitatea stabilirii oricarii relatii. intruda la temelia unei asemenea presupuneri este vorba d un inceput sau
de un sfarsit absolut. Asemenea date au se pot gandi. Mintea
noastra trebue sa admita dar ca o necesitate logic principiul
persistentei fortei, dupa care cantitatea de fortA din natur

nici nu creste nici nu descreste, rmAne deci constanta. Acest

principiu este un adevar fundamental al mintii noastre. Din
el rezulta ca o consedinta necesari legea evolutiei asa cum
a fost stabilit pe baza experientei 2).
Din principiul de care e vorba rezulta ca o prima consecinta principiul mecanic al instabilitiltii omogenului. Materia
Primele Principii. partea
cap. XII.
Ibidem. partea II, cap. VI.

www.dacoromanica.ro

48

Herbert Spencer

in stare omogena este in echilibru instabil. Modul cum este

distribuita cantitatea de forta pe care o pose& inmagazina.ta
modul cum se execut asupra agregatelor ei once forti
incidenta impune materiei, dat fiind principiul persistente; forlei, sa treac dela starea ei omogen la o stare eterogen
dela o stare mai putin eterogena la o stare relafiv mai eterogena. Se stie din mecanica despre existenta a doui categorii
de echilibru, stabil si instabil, dupacum corpul care st.
echilibru si-1 recapata sau nu in mod automat in cazul ,cand
echilibrul sau a fost turburat. Un scaun rasturnat nu-si mai
revine singur in pozitia in care era. Acea pozitie constituia
o stare de echilibru instabil. Un candelabru pus in miscare de
o fort. oare,care revine in pozitia initiala, dupa un numa'r mai
mic sau mai mare de oscilatii. Aceast pozitie constitue o
stare de echilibru stabil. Echilibrul instabil insa al unui agregat nu este extern, ca al unui corp sprijinit pe o baza de
sustinere oarecare, ci este intern. Instabilitatea interna a echilibrului unui agregat omogen consta in aceea ca partile sale
componente nu pot sa pastreze distribuirea lor fra modificare. Aceasta nu fiindca in mod spontan, adica fara cauza,
ele ar tinde spre un nou agregat, ci fiMdca diferitele parti

ale unui agregat omogen, desi cu totul asemanatoare, sunt totusi

expuse la forte diferite, atat interne cat i externe, din cauza
pozitiei lor diferite inlauntrul agregatului, i sufera in consednta modificari diferite, ceeace produce o trecere dela omogen

la eterogen sau o diversificare de structur.. Se intelege

situatia aceasta nu este special agregatelor omogene. Agregatele eterogene nu numai c sunt supuse aceleiasi conditiuni,
dar data fiind complexitatea lor de structura.", actiunea exercitata asupra lor fie de fortele externe fie de cele interne produce o diversificare inca mai accentuata decat in agregatele
relativ omogene, intrucat deosebirea de actiune determinat de
pozitiile relative ale partilor este m5rit de deosebirele lor de
structura. Ca un exemplu de instabilitate a omogenu'lui se poate

lua formarea scoartei solide a pmntulni in masa lui la inceput omogen. Actiunea necesar inegal a pierderii de caldura
asupra masei materiale a acestwi agregat a produs in mod
necesar o diversificare a structurii primitive omogene a agre-

gatului. Formarea scoartei solide a pknnturui a fost dar o

consecinti inevitabil a instabilitatii omogenului. C acest prin-

cipiu este corolarul necesar al acelui adevar primordial care

serveste de baza inteligentei noastre si care este principiul
www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

49

persistentei fortei, este aproape dela sine inteles. Principiul

In ches tie cere ca acolo uncle cauzele difer s, diifere si efectele. Altfel spus o fort trebue s produc schimbri diferite

intr'o mas uniforma, fimdc prtile ei se gsesc in mod necesar in raporturi diferite cu ea. Cu atit mai nnult schimbrile
produse trebue s fie diferite, cOnd agregatul a devenit eterogen. Dacii totusi, in conditiuni necesu diferite, actiunea .ace-

leeasi forte ar fi aceeasi, diferenta de actiune a fortei care ar

trebui s se produc pentru a produce in conditiuni diferite
aceeasi actiune, ar trebui s apar dm nimic. Principiul persistentei fortei ins nu ingdue s admitem aceasta. Instabilitatea omogenului este deci consecinta lui necesar
Odat procesul evolutiei inceput, un al doilea principiu
mecanic, al multiplicarii efectelor, a intrat in aetiune si a determinat tcontinuarea lui, intr'un ritm din ce in ce mai accelerat.
In ,natur o cauz produce totdeauna mai mate efecte, cari la
randul lor devin cauze, cari produc deasemenea mai multe
numrul cauzelor si al efectelor inmultindu-se
efecte,
astfel necontenit. Aceasta face ca transformrile ce se pro-

duc, nu numai s se continue, dar s se produc intr'un ritm

din ce in ce mai accelerat. Multiplicarea efectelor este rezultatul faptului c once fort incident diferentiind, cum am v:izut, *tile asupra crora lucreaz, este ea inssi diferentiatai
prin reactiunile ce se produc in forte cari se deosebesc e
prin directiune, fie prin gen, fie prin cantitate, fie prin /pate
laolalt. La rndul ei, fiecare din aceste forte diferit modificate trebue s sufere transformri asemntoare. Astfel modificat, se intelege cal o forth devine cauzii a unei cresteri secundare a eterogeneittii agregatului asupra caruia lucreaz.

lar aceast cauz6 die diferentiere deviae cu ata mai puternic

Cu cat diferentierea creste e tnsi. Un exemplu de o asemenea multiplicare a efectelor Il ofer evolutia pimantului.
Singura cauz initial, care era pierderea de temperatur, a
determinat concentrarea materiei incandescente, la inceput difuz.
Din aceast cauz unic5 a rezultat eterogeneitatea imens a
suprafetei prniintului ca in nurnr mare de efecte, cari la

rndul lor au produs altele,

asa mai departe. Si acest

prin. cipiu este un corolar al prin. cipiului persistentei fortei. Lu-

crurile pe cari le numim diferite sunt in realitate lucruri cari

reactioneaz diferit. C asemenea reactiuni diferite se produc
1) Ibidenz. partea 11 cap. lax.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

50

atunci cand o for la lucreaz asupra unutii agregat, este j- consecinta a prin. cipiul ui persistentei fortei. Altfel ar trebui ca forte
ceeace este
inegale s produca reactiuni egale i invers,
in contradictie cu principiul persistentei fortei. Potrivit acestui
principiu prtile diferite ale unui agregat reactioneaza dife-

rit asupra unei forte schimband-o intr'un grup de forte multiforme. Aceasta nu este insa altceva decat multiplicarea efectelor. 1).

Ultirnele doua principii mecanice de cari ne-am ocupat

explic evolutia ca trecere dela omogen la eterogen. Evolutia ca trecere dela indefmit la definit,
ceeace cons titu e
aspectul ordonat pe care-I iau lucrurile,
se explica prin

intrarea in actiune a unui ultim principiu mecanic, al segreerii.

Dupa acest principiu, fenomenele se produc intr'o ordine determinata de proportia dintre forth 6 materie. Prti asadar
de materie cari se aseaman sufera aceeasi influenta, cand
lucreaz asupra lor aceeasi forta, iar partile cari sunt diferite sunt diferit influentate. Schimbrile geologice produse de
ape ofer un asemenea exemplu de (riene a unor unita'ti diferite exercitat de o forth incidenta uniform. Paturi geologice stratificate, ale caror elemente au fosi mai intai triate,
sunt rezultatul actiunii uniforme a apei asupra unor elemente
diferite. Si ace,st principiu este deasemenea un corolar al principiului persistentei fortei. Daca fenomenele s'ar petrece al tfel
decalt prevede principiul segregrii, daca aceeasi forth' ar produce in conditiuni asemenea actiuni diferite, atunci diferenta in
p/us sau in minus de actiune ar fi lipsita de cauz. Cantitatea
de forta corespunztoare diferentei. s'ar produce din nimic,
dac ar fi in plus, sau ar disparea in nimic, daca ar fi in
minus,
ceeace, dat fiind principiul persistentei fortei, nu,
este posibil. Forta neputnd nici s creasca nici s diminueze produce in aceleasi conditii aceleasi decte, iar in con(Eli; diferite efecte diferite,
de unde o triere automata a
lucrurilor i cu ea ordinea evolutiei 2).
lata cum legea evolutiei a capatat,
dupa contirmarea
inductiv pe care i-a dat-o experienta,
o confirmare deductiv, ca fiind consecinta necesara a unui principiu logic
al gandirii. Principiul persistentei fortei fiind logic necesar,
consecinta lui logia adic legea evolutiei, apare ea insgsi
Ibidem. panca II, cap. XX.
Ibidem. partea II. cap. XXI.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

51

ca necesara. Cu alte cuvinte ratiunea universalei transformari

care constitue procesul evolutiei se gaseste in principiul persistentei fortei. Datorita acestui principiu evolutia trebue sa
se desfasure Asa cum prevede legea ei.
Se desfasura totusi evolutia la infinit in forma pe care
o indica legea ei? Spencer credea ca procesul evolutiei are
o bariera peste care nu poate trece. RedistAuirile de materie
ce-1 alcatuesc ajung in mod necesar la un capat prin risipirea
miscarii care le produce. Evolutia pleaca dela o stare de

dezechilibru, -- care constitue ceeace se cheami instabilitatea

omogenului,
dar se indreapta in mod constant si necesar
spre o uniformizare dintre actiune i reactiune, -- care duce
h un echilibru din ce in ce mai perfect dintre forte. and echilibrul devine perfect, l pune capat evolutioi. In aceasta stare,
agregatul, ajuns la capatul evolutiei sale, ramane supus tu-

turor actiunilor mecliului sau. Acestea pot mari canti'a tea de

miscare, asa incat s urmeze un nou proces, Cu un mers contrar
acelina. al evolutiei, si care trebue numit al disotutiei. Ca atare,
el desface in mod necesar ceeace a facut evolutia. Dela starea
eterogena, clefinita si coherenta, in care a adus-o evorutia,

materia se reintoarce prin disolutie

la

starea omogena, inde-

finita 5i incoherenta, iar particulele constitutive redobandesc

mobilitatea lor prirnitiva1).
Legea evolutiei fusese stabilita inaintea lui Spencer in

Astronomie, in Geologie i In Biologie ca lege particulara a

grupelor separate de fenomene cari constituesc domeniile lor.
Filosofului englez nu i-a ramas decat sai unifice intr'o lege
generala legile particulare ale acestor 5tiinte i sa4 dea intemeerea logica necesara,
ceeace a si fault. Mai ramaneau
insa domenii de cercetare in cari ideea evolutiei nu fusese, Inca
aplicata. Acestea erau domeniul Psihologiei, al Sociologiei
al Moralei. La contributia lui Spencer de care ne-am ocupat
se adauga aceea nu mai pu,tin importanta a acestei aplicari,

de care urmeaza s ne ocupam. Intrucat insa ele gasesc radacina In evolutionismul biologic, trebue si incepem cu acesta.
4.

Evolutia organica.

Lumea anorganica 2) nu este singurul domeniu in care

se verifica si se aplica principiul general al evolutiei. Aceleasi
Ibidem, partea 11, cap. XII si XXIII.

Desvoltarile Mi. Spencer privitoare la acest capitol sunt in Principii de Biologie, 2 vol.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spgneer

52

transformari produse de aceleasi cauze generale la temelia carora sta principiul persistentei fortei se constata si in lumea
organic a fiintelor vii, plante si animale.
Caracterul fundamental al vietn- este adaptarea la mediu.
In mod obisnuit nu distingem o fiinta vie de un corp neinsufleta dedil observand daca o schimbare in conditiile inconjuratoare este sau nu urmat de o oarecare schimbare percepceeace nu este altceva.
tibila i apropriaf in organismul ei,

deca o adaptare a conditiilor interne la conditiile

externe.

In consecMta viata trebue definit acomodarea continua a relatiilor interne la relatiile externe. Gradul de desvoltare al vietii

atarna de gradul de desvoltare sau de perfectiune al acestei

acomodari.

Privitor la originea organismelor vii inlauntrul erora se

procluc fenomenele in chestie sunt posibile dona ipoteze diferite:
ipoteza creatiei specide i ipoteza eoolutiei.

Prima considera ea organismele vii au luat nastere prin

creatii speciale ale divinitatii. Aceasta ipoteza este lipsita de
valoare mai intai prin origina ei primitiva. Oamenii din primele timpuri din cauza inexperientei lor s'au inselat in interpretarea ienomenelor in multe privinte, asa inca este posibiL
.s'au inselat si in privinta aceasta. Altfel ipoteza In discutie este asociat la o categorie speciala de credinte, cari
s'au dovedit gresite. Conceptia antropomorfica a cauzei prime,
de care teste legata, tinde pretutindeni s dispara. Ipoteza creatiei

speciale mai are neajunsul de a fi lipsita de probe si de a fi

incoherent. Nimeni nu a asistat la crearea de catre divinitate
a fiintelor vii, iar imperfectiunile lor organice si conditiunile
lor grele de viat fac dificil acceptarea unui creator perfect.
Infine, aceeasi ipoteza este lipsit." de valoare ca nedand spiritului nicio satisfactie, nici afectiva nici moral. Este mai uta
din punct de vedere moral si mai pla'cut din punct de vedere
afectiv ca oamenii sa se considere fiintele cele mai inaintate.
in evolutie decat fiinfe decizute.

Cea de a doua ipoteza considera ca organismele vii au

luat nastere prin acumularea continuIt a unor modificari lente
In alcituirea lor organica si in functiunile lor fiziologice. Acaci a luat
ceasta ipoteza este sprijinita de origina ei,
nastere in timpul relativ luminat al epocii noastre i la spiraele ei cele mai instruite,
ceeace constitue pentru ea a
mare garantie de adevar. In al doilea rand, ipoteza in chestiecel puf in in liniaepoate fi conceputi fr dificultate,
www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer
el generale, daca nu
experienta ne arata,

si

53

in amanuntele ei. Stim,

ea o sragura celul, daca este pusii

In conditii prielnice, devine in interval de cativa ani un om.

Asa fiind nu e nicidecum deficil de admis ca in conditiuni
potrivite p singura celula a putut, dealungul a milioane de

ani, s de nastere diferitelor specii de fiinte vii. Proba pozitivi a adevarului acestei ipoteze o avem in realitatea actuala
in deosebi
a procesului evolutiv. Speciile de fiinte vil,
animalele domestice i plantele de cultura,
sufera in ochii
nostri modificari sensibile. 0 serie intreaga de argumente, -asupra carora nu putem sfrui,
scotea Spencer mai de-

parte in sprijinul acestei ipoteze

din caracterul fundamental

al clasificarilor botanice i zoologice, din embriologie, din morfologie si din distribuirea pe suprafata pamfintului a diferitefor
specii de plante si animale1).
Procesul acesta al evolutiei a fost explica f prin adaptarea
la mediu 6 prin selectia naturala. Amandoi acesti factori insa,
cari altfel sunt reali,
nu explica totusi in mod complect procesul evolutiei organice. Transformrile organice se produc Para
indoiala prin adaptarea la medio, i capiti o directiune anumit

prin selectia naturala. Dar se ridica intrebarea: din ce cauza se

produc acestea.? In deosebi dece se produce adaptarea, care
sta la temelia vietii si a evolutiei? Raspunsul la aceste intrebari nu-1 putem da deCat aplicand procesului evolutiei organice principiul general al evolutiei.

Nu este greu de recunoscut ca aplicarea de care vorbim este posibila. Dac comparam speciile de fiinte vii in
ordinea clasifjcrii lor,
care este si aceea a evolutiei lor,
constatam o crestere progresiva in eterogeneitate, in coherenta
si in definire, atat a alcatuirii.loy organice cat si a. functiunitor
ion fiziologioe,
ceeace este in deplin acord cu principiul
evolutiei, care recunoaste aceleasi caractere redistribuirii materiei i miscarii in lumea anorganici. Asadar caracterele evolutier organice fiind corespunzatoare caracterelor evolutiei anorganice, principiul evolutiei, care se aplica lumii anorganice.
se aplica i lumii organice. Dar nu numai ea evolutia fiintelor vii ia aceeasi forma, pe care o ja evcautia corpurilor
neinsufletite, dar ea este supusii acelorasi cauze. EIe sunt:
instabilitatea omogenului i multiplicarea efectelor. Cu alte cuvinte, diferentierile morfologice

fiziologice ale organismelor

1) Princzpzi de Biologie. partea 111, Evolutia

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

54

vii, cari constau in trecerea dela urdormitatea indefinit si

incoherent la multiformitatea definit i coherenta, au aceeasi

cu schimbarile agregatelor anorganice,

prin expunerea
necesar a prtilor cari le com,pun unor actiuni diferite calitativ si cantitativ, sau si una alta ,-- conform principiului
cauzA

Mstabiliratii omogenului. Iar schimbrile secundare produse de

fiecare schimbare primar au devenit in mod necesar mai numeroase pe insur ce organismele au devenit mai complexe,
conform principiului multiplicrix. efectelor.
Ca si in evolutia anorganic, in evolutia organiCa schimbrile sunt concomitente unei treceri progresive spre o stare
de echilibru. Instabilitatea omogenului, dela care porneste pro-

lipse de echilibru
intre fortele incidente i acele pe cari le opune agregatul, atat
In lumea anorganial Cit si in cea organia.. lar trecerea la eterogen este trecerea la o stare de echilibru. O trecere asemnsatoare impiic i cel de al doilea factor fundamental al evolutiei, care este multiplicarea efectelon Sub actiunea aoestui
factor, un agregat cap4tnd impuisiunea unei forte trebue s
cesul evolutiei, este corespunz6toare unei

sufere i s& comunice schimbrile secundare, petn cind totalitatea fortei incidente a fost intrebuintat4 pentru a produce
reactiuni eehivalente,
ceeace cleasemenea constitue reali-

zarea unei stari de echilibru.

Din aceasta consecinti ultim" a evolutiei organice si din
cauzele cari o produc, rezult c i acest gen de evolutie, ca
evolutia anorganic, ale earei rezultate i cauze sunt aceleasi,
isi lare gxplicarea ultima in acelas principiu al persistentei
fortei.
5.

Aplicarea principiului evolutiei in

psihologie.
Empirismul i realismul transfigurat.

Ca functiune biologica viata s'a dovedit a fi o contina;

adaptare la mediu. Acesta este intelesul pe care il clideat

Spencer definitiei vietii ca fiind corespondenta raporturilor interne cu raporturile externe. Viata sufleteasa. 1) nu consti
deciit in aceea c aceeasi adaptare, care caracterizeaza
ca funtcfiune biologic6, este mai eterogera, mai definiti, mai
ocupi cu alte cuvinte o treapre mai inalti del
cohererra,
1) Desvoltarile lu Spencer sunt in Prncipil de Psihologe, 2 vol.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

55

evolutie, dar este de aceeasi n.atura cu aceasta. Asada/. Smug

functiunea biologica a vietii si viata sufleteasca nu exista cleosebire de natura, ci numai de grad de desvoltare. In aseme,nea conditiuni intreharea care se ridic este: cari sunE
factorii ce determina aparitia si desvoltarea vietii sufletesti

si cari sunt formele ei fundamentale?

Treoerea dela schimbarile cari constituesc viata organic
la schimbarile cari constituesc viata sufleteasc., s'a facut, dupa
Spencer, printr'o diferentiere gradat. Si inca in prezent, diferentierea aceasta nu este completa, si nu s'a fcut decat
din punot de vedere functional, nu si substantial. Unii filosofi
urmand in aceasta privinta credintele populare au cautat sa
atribue strile sufletesti unei substante spirituale de natur

deosebita de aceea a substantei materiale. Adevarul este ea o

asemenea substanta spiritual nu exista. Constiinta nu este

deaat o succesiune de schimbri. Presupunand totusi ca ar

exista o substanta spirituala clincoio de succesiunea de schirnbari de care avem constunTha, relativitatea cunoasterli ne-ar
impiedeca sa stim .ceva despre existenta ei.
Un lucru este cunoscut numai in masura in care prezint
aseminan cu lucruri cunoscute dinainte. lar un obiect este
perfect cunoscut, cand aceast comunitate de atribute este to-

tala. Fie insa ca admitem ipoteza idealista, fie ca o admitern

spunea Spencer, intelegralld prin acestea
pe oea realista,
spiritul este imposibil
monismul spfritualist si dualismul,
de recunoscut. In primul caz, spiritul singur existfind nimic
nu mai exista cu ce sa-1 comparm. In cel de al doilea,

desi exista ceva, e de natura anita, asa Inca nicio analogie

nu este posibila, si ca urmare nici cunoasterea.

Ce este in definitiv o stare de constiinta

o sensatie
decal un ansamblu de stari sufletesti
de auz bunao,ara,
individual imperceptibile, ca atomii materiali, produse de socuri
nervoase? Substanta spiritului se reduce la asemenea socuri
nervoase, ce corespund uncielor de misciri moleculare, cari
traverseazi nervii si centrii nervosi. Pretinsa substant a spiritului poate fi dar cunoscut5 ca avnd acest caracter universal.
Viata sufleteasca este astfel strans legata de functiunile nervoase, da4c nu deadreptul identica cu ele.
Totusi, credea Spencer, chiar daca am fi siguri ca
spiritul co-nsta din unititi omogene de stari de constiinta, suntem incapabili s stim ce este el,
ca si in cazul materiei,
despre care nu putem spune ca ii cunoastem esenta, daca stim
www.dacoromanica.ro

56

Herbert Spencer

ca este alcatuita din atomi. lata dece i intr'un caz si in

celalalt unitatea ultim rmne necunoscut, spunea Spencer.
Idenfificarea acestor ultime elemente, -- a atomilor materiali
cu unitatile de stiri de constiinti, -- niu este posibila, intrucit
ele flind elemente ale subiectului si ale obieetului, natura lor
este prin. cipial diferita. O asemenea identificare nu ne-ar duce
la niciun rezultat,
ne-ar lipsi posibilitatea de a face
deosebuH. si asemanari,
principala conditie a cunoasterii.
Unitatea simpla ne ramne astfel necunoscuta. Daca am A
totusi constrAnsi, spunea Spencer, sa alegem intre alternativa
de a traduce fenomenele mintale in lenomene fizice, sau de a
traduce fenomenele fizice in fenomene mintale, ultima ipotezi
ar fi cea mai probabila1)..
lata, acum, cari sunt fazele princpale ale evolutiei vietii
sufletesti. La formele organice cele mai putin desvoltate, cum

sunt monogelularele, corespondenta relatiitor interne cu cele

externe este directa i omogena, in intelesul c modificarile

lumii externe lucreazi prin contact direct asupra functiunilor

interne, iar functiunile pe cari le produc sunt aceleasi in inaltfel cu totul reclusai,
treaga masa a organismelor vii,
ea insasi aproape omogena. Pe o treapa imediat superioara
de evolutie, corespondenta aceasta, ramannd directa, devine
eterogen., in intelesul ca nu mai produce aceleasi efecte in
intreaga mas a organismelor vii, care ja oarecari proportii.
Trecerea aceasta, cane se face gradat, se datoreste
crescande a conditulor de existenta. Inceputul de eterogeneitate, spunea Spe,ncer, in activitatile vitale este in corespondenta cu inceputul de eterogeneitate in mediu. Pe o treapta'
mai inalta de evolutie, corespondenta capaa intindere in spatiu.
Contactul dintre organismele vii si mediul inconjurator nu se
mai reduce la cel direct, ci devine, in parte cel putin, indirect.
Simturile mirosului, auzului sunt acelea cari apar ca organe
cu alcatuiri i functiuni diferentiate, i cari dan posibilitatea
unui asemenea fel de adaptare. lar aparilia lor se datoreste
unei modificari in grade insensibile a iritabilititii de care este
clotat in mod aproape uniform tesutul animal sub formele cele
mai putin evoluate. In ultima analizs activitatea tuturar acestor simturi implica o actiune mecanica oarecare, aa inca
ele implic un pipait mai mult sa,u mai putin raTinat. Mai
departe, aoresponclenta aistig in intindere, nu numai in spatiu,
1) Prtncipil de Pszhologze, 63,

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

57

in timp. Aoest grad superior de corespondent:6 este

abia sdhitat la animalelte superioare, i hu se produce intr'o

ci

forma' desvrsit &cat la om. Forma cea rna inalt a acestei

corespondente o gisim in aplierile tiinlei, cari dau oamenilor
posibilitatea unor asemenea adaptri intr'o form deosebit de
Astronomk a ajuns asifel si ja in considerare epoci
de timp aproape imposibil de conceput. Privit din alt punct
de vedere, viata, sufleteasci a progresat prin. creSterea in specializare, in generalitate i in complexitate a corespondentei
raporturilot interne cu cele externe. Cu alte cuvinte, reactiunile
fiintelor vii la actiunile agentilor externi au devenit rnai ififerite fa de diversitatea lor crescitn' di, mai generale si mai
complicate.

Iat calea pe care viasgt sufleteasc a ajuns la g;radul

de clesvoltare pe care 1-a atins la oameni. Ideile generale si
operatiile rnintale, cum sunt judecata j rationamentul, nu sunt

dedit formele ultime ale acestei modificri a corespondentei

primfive si fundamenta,le dintre raporturile interne si cele
externe. Asadar tot progresul inteligentei este in fond preigresul
corespondentei functiunilor vitale cu fenomenele mediului inconjur:tor in spatiu, tirnp, specialitate, generalitate, complexitate. Instinct, ratiune, perceptiune, concemiune, memorie,
sentimente, vointii, etc., bate acestea nu pot fi deck
grupe conventionale die coresporidente, sau diciziuni subordonate prin. tre diferitele operatii cari servesc pentru a efectua

corespondentele. Oricat de mari pot s, par opozitiile tare

aceste diferite forme ale inteligentei, ele nu pot fi deck moduri particulare ale acomodrii raporturilor interne la raporturile externe, sau pozitiuni particulare ale acestui proces
de acomodare- 1).
C.' este asa ne putem convinge trecnd in revistA principalele forme ale vietii sufletesti. Pe treapta ei cea mai in-

ferioar descoperim, spunea Spencer, add reflex. in care

o singur impresie sau iritatie produce o singur contrac-

tiune, ca reactiune la acea impresie. El reprezintii aurora vietii

sensitive. Sub numele de acte reflexe se cuprin. d totusi actiuni complica.te, intrucat trecerea dela cele simple la acestea
este insensibit, si nu exist intre ele un punct de demarcatie.
Tar trecerea se face datorit eomplicrii crescnde a excitatillor venite din afar.
1) lbzdem 174

www.dacoromanica.ro

58

Herbert Spencer
Actele reflexe complicandu-se din ce in ce mai mult

devm. instincte. Instinctele nu sunt astfel decal acte reflexe

compuse. lata dece nici nu se poate trage o linie de dernarcatie mire ele si actele reflexe. In formic mai desvoltate ale
actiunii reflexe o singur impresie este urmata de un complex
de contractiuni. In instinct un complex de impresii este urmat de un complex de contractiuni. Deosebirea este pritl
urmare de grad de complicare, nu de naturh. Cu cat instinctul
este mai inaintat in evolutie, cu atat coordonarile reactiunilor
ce-1 alcatuesc sunt mati complexe. Linia evolutiei instinctului
se indrepteaza dar,
cum este normal de altfei,
pretutindeni spre o specializare si complicare crescand a miscrilor ce-1 compun.
SiAtemele complexe de reactiuni, cari constituesc insane-

tele, nu pot satisface definitiv nevoile vietii. Evident ca instinetele sunt mai departate de viaja pur fizica decat .simplele actliuni reflexe. Ele stunt insotite de ceva ce se apropie
de ceeace numrn constiint. Pe matsura ce se desvolta, instincteie nasc un apumit fel de constiint, spunea Spencer.
Ele prezinta totusi o regularitate automatidi ce exclude interventia activ a oricrii alte functiuni sufletesti. Cu cresterea
necontenita insa in complexitate a conditiilor vietii, automa-

tismul instinctelor devine prin unele din grupele sale de relatii

interne imperfect organizat, inapt a constitui o buna adaptare.
Atunci apare memoria ca o noua functiune sufleteasca. Ea

apartine acelei clase de stari sufletesti, cari sunt pe cale de

organizare si continua a functiona cit vfeme s'arile acestea
sunt pe cale de organizare, ca s dispara, cand organizarea
lor este complecti. Memoria poate fi considerara ca un fel
de instinct nascand. Ea cuprinde bate treptele sufletesti pe
cale de a deveni organice, si dispare, cand ele au devenit.
Aici deasemenea deosebirea nu este deci decat de grad de
desvoltare, nu de natura.

Dar din dezorganizarea

automatismului instinctelor

nu

naste numai memoria, ci i inteligenta sau, cum ii spunea

Spencer, ratrunea. Abisul care se crede de obicei ca exist
intre rativne si instinct in realitate nu exista. Amandoua aceste
fun.ctiuni ale vietii sunt adaptari ale relatiilor interne la cele
externe. Diferenta nu exist decat in caracterul relatiilor infracari se produce adaptarea. In instinct corespondenta este intre
relatii interne sa,u externe, cari sunt foarte simple sau foarte
generale. In ratiune corespondenta este intre relatii complexe,
www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

59

specia.le, abstracte sau rare. Dar complexitatea, specialitatea,

abstractitmea sau raritatea relatiilor sunt chestiuni de grad.

O ovada ca. diferenta nu este decal de grad este faptul ca

actele instinctive se poi. transforma insensibil in acte rationale.
Deasemenea actele ratipnale devil'. automatice sau instinctive
prin. tr'o repetitie prelungita. Actul rational ese din actul in-

stinctiv, end acesta devine prea complex pentru a fi perfect

automatic. In urma unei cornplicari crescande a excitatillor
ea si a reactiunilor si a unei frecvente descrescnde a lor,
adaitarea automatic a rei.atiilor interne la cele externe devine
i ovg4boare: in atcest moment apare raliunea ,sau
nesigu
inteligenta. lata, mai arnanuntit, .cum se produce aceasta. 'and
im,presiuni complexe se confund cu altele, cari le sunt asemanatoare, naste o confuzie infra mai multe serii de reactiuni motrice nascinde. Aceasta confuzie produce la randul ei o e-

zitare, Ala cane/ cea mai puternica din reactiunile nascande

invm. ge. In acest moment al evolutiei vietii sufletesti, in care
se produce o astfel de clezorganizare a instinctului, apare inteligenta. Instinctul se transforma in modul aces ta pe nesimtite
In

In acelia4 moment al evolutiei vietii sufletesti, can& actele

automatice devin complexe, rare, 55viitoare, apar, odat cu
memoria i inteligena, senfimentul i vointa. Toate formele
vietii sufletesti au dar aceiasi origina 5i aceiasi natura. Ele
au e,it prin transformari treptate din functiunile inferioare
fundamentale ale vietii.
Daca procedam printr'o analiza inversa, plecand dela
forinele cele mai inaintate in evolutie ale vietii sufletesti

spre formele ei cele mai primitive, unitatea de compozitie

cane o descoperim In bate fara deosebire ne duce la aceiasi
concluzie.

Actele intelectuale ce!e mai inalte stint acele cari conrationamental cantitativ compus perfect. Acesta are
la temelie intuitia unei egalitati cantitative a doua raporturi.
Ideea de aserriana7e este dar icleea fundamentala, iar aseminarea atinge aici cea mai mare perfectiune: egalitatea cantistituesc

tativa. Pe o treapta inferioara a operatiilor gndirii intalnim

rationamentul cantitativ simply Fi imperfect. Aici aceasi idee de

aserranare M la temelie, dar aseminarea nu mai este implicata intr'un chip alit de variat i nici nu mai este totala.
Acestei forme de rationament Ii urmeaz rationamentul canlitativ perfect i rationamentul calitativ imperfect. Aici. deawww.dacoromanica.ro

60

Herbert Spencer

semenea ideea aseminiril sti la temelie; dar aseminarea este

calitativi, nu cantitativi. Cel din urma se deosebeste de cal
dintai printr'o lipsi relativi a caracterului diferit al intuitiilor
sale. In logical el poarti numele de silogtsm, i cuprinde intuith' ale aseminirii sau deosebirii raporturilor.
Cum se vede, sub once formi rationamentul consta' chntr'o
comparare de raporturi, i anume din intuitia asenainirii sau
a deosebirii ca,ntitative sau calitative a raporturilor. Rationanamentul inductiv ea si cel ele particular la particular au
aoeeasi aleituire. lar asernivarea nefiind decit un /wort, actul
fundamental al gindirii este intuitia indirecti a unui raport
Dar nu numai rationamentul, ci i celelalte functiuni ate
sunt reductibile la aceleasi intuitii ale unor raporintelioentei
turi.
Clasificarea ca i rationamentul se intemeiaz pe constatarea unei aseminiri, pe tntuitia deci a unui raport. Perceptia
la rindul ei este o asemenea stabibre de raporturi. Ea este
in fond o clasificare. Se 5tie c lucrurile nu pot fi cunoscute

decit prin acte de clasificare sau de recunoastere. Perceptia

unui lucru presupune fie identificarea lui ca lticru particular,
si deci deosebirea lui de oelelalte, fie clasificarea lui cu lucruri
de acelas fel. Ea presupune dar intuitia unui raport de asernAnare sau de deosebire. Astkl pecceptia i rationamentul nu

se deosebesc decit in mod relativ.

Cons tatirn ciar dealungul vietii noastre sufletesti o unitate
de conzpozifie a tuturor functiunilor intelectuale cari o alcitut:sc. Acettsta dovedeste inch' odati origina lor comuni. lar
studiul lor compara,tiv ne-a dus la concluzia c aceasti origini
functiunea primitiv i fundamentali
nu poate si fie dealt
a vietii, care este adaptarea la mediu.
care in privinta aceasta era
Asadar, dupi Spencer,
de acord cu sensualistii din 5coala lui Condillac,
nu numai
cunostintele provin din experienti,- ci si functiunile ele insere
sau
cum li se sp-unea
facultitile spiritului. Origina loll
este in 'functiunile primitive si fundamentale ale vietii, din taxi
au esit printr'o diferentiere continui sau
cu termenii
Spencer

printr'o treoere dela omogen la eterogen. Iar a-

ceasti trecere a fost determinati de complicarea crescandi

a datelor experientei si. a nevoilor ,vietii. Ca si aparitia sistemului solar deci si ca i aparitia vietii organice, aparitia
vietu'' sufletesti este o formi particulari a procesului general
al evolutiei.
Dar
ca s continuim analiza vietii sufletesti

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

61

dincolo de percemide noastre, cari sunt subiective, exista calt-

*A corpurilor, pe cari le cunoastem pe calea perceptiei si

cari pretind a fi obiective. Ce sunt acestea? Este netagacluit
mai intai ca propriettile corpurilor provin din diferitele raporturi cari pot exista intre subiect i obiect in actul perceptiei_
lar aoest raport este totdeauna o activitaie oarecare, ce poate
provina fie din partea subiectulm, fie din partea obiectului,
fie din partea amanclorora. Alta posibilitate nu exista. CAnd
activitatea este din partea obiectului, calitatile percepute sunt
dinamice. In mod obisnuit acestea poart numele de proprietAti secundare ale lucrurilor, sunt manifestari ale unor energuale materiei i apartin corpurilor intr'atat cat sunt active;

sa sunt perceptide de miros, de gust, si de culoare. eind

activitatea este dimpotriva din partea subiectului, atunci
percepute sunt statice; ele ne dau perceptii despre figura
pozitiile relative ale corpurilor. Perceptide acestor atribute
se datoresc unor operatiuni mintale, unor anumite acte de gandire. Figura bunioara se reduce la raporturi de marime pe
cari le stabileste gAndirea. Marimea ea insasi se reduce la
raporturi de pozitie, pe cari deasemenea le determina gandirea.
Iar raporturile de pozitie se reduc la raporturi din tre subiect
oble' ct, adica la raporturile dintre
perceput fata
corpul nostiu. Cfind infine activitatea este de ambele parti, proprietatile percepute sunt statico-dirzamice. Ele sunt indeobste
manifestiri ale unei forte mecanice, i ne dau perceptiile de
greutate, duritate, elasticitate, etc..
La intrebarea ce sunt proprietAtile lucrurilor pe cari le
percepem, putem raspunde acum ca ele sunt manifesari ale
unei activitati fie subiective, fie objective, fie s; una si alta.
Ca atare valoarea lor nu poate fi in iniciun 'caz absoluti. Caci
oeeace cunoastem nu este aceasta activitate ea insasi, ci
rezultat al ei. Asa fiind proprietAtile corpurilor au numai
o relativa valoare obiectiva.
Din prelucrarea lor mintala nasc notiunile fundamentale
ale inteligentei: ideea de miscare, de spatiu si de timp. Ideea
de spatiu este ideea unor raporturi abstracte de coexistenti. Ea
naste In acelas fel in care nasc bate celelalte idei abstracte.
Deasemenea ideea de timp este ideea unor raporturi abstracte
de succesiune. Timpul nu este cunoscut decal prin succesiunea
starilor noastre mintale. Ideea unei perioade de timp este in
intregime determinatA de lungimea seriei starilor de constiinta
pe cari ni le amintim c s'au produs in acest timp. Timpul
www.dacoromanica.ro

62

Herbert Speecer

este notiunea abstract a raporturilor de succesiune a strilor

noastre sufletesti. El nu poate fi conceput, ca i spatiul, ciecat
dup ce am cunoscut i comparat un numr mare de raporturi
individuate. Ideea de miscare este cleasemenea o idee abstract,
pe care mintea omeneasc si-o formeaz pe aceeasi cale a prelucrrii datelor experientei.
La origina tuturo: ideior fundameMa!e ale mintii noastre,

ideea de materie, de spatiu, de miscare, de fort,

se

gaseste ca element primordial unpresia rezistentei. Aceste idei

nasc prin generaliz. ade i prin abstractie din experienta rezistentei cptat ea inssi prin sensatia de presiune i de, tensiune
muscular, elemente fundamentale ale vietii sufletesti. Nu totcleauna ins experienta individual singur explic6 formarea

ideilor de care vorbeam. Acesta este cazul ideii de timp

de spatiu. Isvorul lor este netgacluit in experient. Nu insi
exclusiv in experienta individual., ci,
in, parte ce! putin,
In experienta speciei. In aceast privint Spencer se deosebea
de reprezentantii empir. ismului de [Jana' la el. Ei credeau ca

origina ideii de timp si de spatiu, ca si a tuturor ideilor

general, ar fi in experienta individual. Spencer sustinea

origina lor este in experienta spec.iei, si c se transmit prin

ereditate,
sub forma de predispozitii se intelege, nu sub
aceea de idei propriu zise.
Dar in regtur5 cu problema cunoasterii se mai Tidied
intrebarea nu numai asupra originei, ci i asupra valorii ei
de adevar. Care este aceast valoare? Temelia cunostintelor
noastre o forrneaz perceptiile. Valoarea lor de adevr, Spencer
credea ca. este relativ. Perceptiile noastre ni t sunt total subiective.., cum cred idealistii. Ele sunt ins5: departe de a avea o absoIna obiectivitate, cum erect realistii. Exemple nenumrate doveclesc c ele sunt relative cu structura 5i starea organelor de si m-

tire. Relative deasemenea sunt raporturile dintre ele. Raporturile de coexistent, de succesiune si de diferent, cari exisf intie
perceptiile noastre, n'au nicio valoare In afara constiintei noast re.
Ele sunt operatii ale spiritului. Ceva obiectiv trebue s le

corespund; nu ins raporturile as.a cum ne apar in con0iint4.

C sunt relative, o dovedeste faptul e toate aeeste raporhiri
se reduc la raporturi de difererit si de non-diferent. Asa
sunt bunoar raporturile de coexistent si desuccesiune. Raporturile de diferenta nu sunt ins. decat schirnbri in constiinta noastr. C, ceva trebue s corespund in lumea obiectiv.,

este foarte probabil. Dar schimbarea in constiint care st la

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

63

temetia raportutilor dintre perceptii este fara indoiala o stare

subiectiva. lata dece i raporturile dintre perceptii, ca si perceptiile ele insele, sunt relative.

De aici nu rezulta insa ca lumea din afara noastra nu

cum cred idealistii. Am vazut c dincolo de apa-

exista,

rentele lumii sensibile suntem nevoiti sa admitem existenta

unei lumi suprasensibile. Aceasta teorie asupra valorii cunoasterii
poarta numele de realism transfigurat.
Ca justificare negativa a realismului, avem mai intai argumentul prioritatli. In istoria omenirii, ca si in aceea a fiecarui mdivid, realismul este conceptia primitiva. Faptul acesta

constitue, dupa Spencer, pentru realism o prima justificare.

Avem apoi argumentul simplicitatii. Procesul mintal prin care
se ajunge la idealism si la scepticism este lung, complicat
indirect. Cel prin cafe se ajunge la realism este scurt, simplu
ceace constitue inc o proba in sprijinul
si direct,
Infine, ca ultim argument negativ, Il avem pe acela al claritatii. Realismul este mai ciar si mai inteligibil. Idealismul
scepticismul sunt

conceptii ininteligibile i deci inadmisibile.

Ca justificare pozitiva a realismului avem argumentul ca el

este o afirmatie a constiintei lucrand dupa legile ei proprii. Prin
functiunea normal a procesului cunoastererii ajungem la realism, si acesta 'fiind rezultatul natural ar fi nejustificat sa-1
adoptam totusi pe acel nefiresc.
Ernpiirismul realist este astfel

conceptia epistemologica

la care a ajuns Spencer pe calea aplicarii principiului evolutiei

in stucliul vietii sufletesti. Mill sfarsise prin a da eMpirismului o forma idealista, intrucat, dupa el, in afara sensatiilor
nu mai existau decat simplele posibilitati permanente de sensatii, la cari se reduceau spiritur si materia. Ca atare ele nu

mai aveau o realitate obiectiva. Sub aceasta forma idealista

insa, empirismul ducea la apriorism. El constituia singura posibilitate de a explica raporturile fixe de coexistenta si de
succesiune dintre sensatii. Lumea externa ne mai avand realitate obiectiva nu mai putea sa explice aceste raporturi. Spre
-a evita aceasta grava inconsecventa, Spencer a redat empirismului fundamentul reafist ca-e ii era necesar.

www.dacoromanica.ro

64

Herbert Spencer

6. Aplicare a principiulului evolutiei

In sociologie.
Sociologia 1) reprezinti domeniul in care Spencer a dat
principiului evolutiei aplicarea cea mai intinsi. Inainte de a
in'tra in ananuntele acestei aplicri, trebue mentionat inst
faptul ci filosoful englez a ajuns la ideea ci viata
este supus evolutiei inainte de a fi conceput principiul general al evolutie. Ideca evolutiei sociale a fost exprimati

de Spencer inca din 1850, in lucrarea ap4rutil atunci sub titbit

Statica Social, ciinci nu aparuse niciunul din studiile sale asupra evolutiei ea proces cosmic general.

Ci viata sociali a oamenilor nu st pe loe, c nu este

imobilizata.' in aoeleasi forme invariabile, ci ea este dimpotrivi supusi unei ncontenite prefaceri, Spencer credea, ci nu
mai incape nicio indoiali. Istoria o dovedeste ca prisosinti.
Intrebarea care se ridici, este daci existi vreo lege generat
acestor schimibiri, asa cum existi o lege generali a schimbiritor

din lumea fizici. Dar mai intfii se ridic o altii intrebare ce

este viata sociali, cari Ii sunt caracterele si cum ia nastere?
O societate este o grupare de indivizi. Totusi nu once
ingrimidire de indlivizi constitue o societate i di nastier&
vietii sociale, ci numai acele grupiri, in cari actiunile indi
ilor sunt coorclonate. Exemplele cele mai familiare de asemenea grupiri ni le oferi insectele,
cum sunt albinele
in viata cirora se constata cooperarea
viespiile, furnicile,
sub forma caracteristic in general vietii sociale a diviziunii
muncii. Totusi insectele nu oferi exemple de adevirate grupri sociale. Toate grupirile lor sunt in realitate mari familii constituite din indivizi cu o ascendenti comuna. La
dece la ele specializarea functiunilor, care ia aspectul diviziunii muncii, se datoreste mai mult deosebirii dintre sexe,
nu specializirii sociale propriu zise, care este rezultat al organizirii. Adevratele forme rudimentare ale vietii sociale le
:

cum sunt cioara, casprezint miele vertebrate superioare,

torul i unele dintre pn'mate, -- La cari se observi carac(erul fundamental al vietii sociale : cooperarea unor indivizi diferiti independenti din punctul de vedere al descendentei.

Acest caracter al fenomenelor social face ca ele si

constitue un grup aparte de fenomene fatal de acele ale lumii
1) Desvoltkile in Principti de Sociologze, vol. III.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

65

organiDe i a,norganice. Spencer le-a dat deaceea numele de

fenomene superorganice, iar evolutia eareia sunt si ele supuse
i-a dat numele de evolutie superorganica. Exista totusi, alaturi
de uncle deosebiri incontestabile, Analogii profunde intre vrata
sociala i viata indvidua1.. Aces tor anologir filosoful de care
ne ocupirn le-a dat o deosebita importanta. Studiul lor I-a
intreprins pentru prima oara. intr'un articol intitulat Organismul
social, care a aparut in Ianuarie 1860, in Westminster Review,

l-a reluat apoi dandu-i o desvoltare mai mare in partea a

cloua a Principiilor de Sociologie intitulata Inctuctiile Sociologiei,

Difai o societate este alcatuita din unitati independente,

ea este totusi o existenta unitarg, Spencer spunea: o entiaa cum este un organism viu. Prima analogie dintre
o societate si un organism individual este cresterea continua.
Organismele sociale cresc necontenit, intocmai cum cresc organismele individuale, printr'o inmultire continua a elementelor
ce le constituesc. Pe rda'sura ce !societatile se desvolta, ca
la orga,nismele individuale, structura lor se diferentiaza, iar
tate,

partile constitutive devin intre ele din ce in ce mai solidare.

In societatile primitive, ca i in organismele individuale primitive, masa ce le alcatueste este nediferentiata, omogeni, iar
clivizarea ei nu-i pune in primej die viata. Nu tot asa se intampla, cand masa organismelor sociale, ca i aceea a organiscum se inmelor individuale, a crescut si s'a diferentiat,
tampla cu societatile i organismele individuale inaintate in
evolutie.

Ca si la organismele vii, diferentierea progresiv a gruparilor sociale se insoteste de o diferentiere progresiva a functiunilor sociale. Functiunile sociale ins, ca i acele organice,

nu sunt numai 'diferite, ei sunt unite in asa, chip Incat s se

faca reciproc posibile. Ajutorul acesta reciproc are ca rezultat dependenta mutuala a partilor inlauntrul gruparilor sociale
evoluateca i inlauntrul organismelor vii ajunse la un grad
oarecare de evolutie. O moluse sau o ceata nomad, in cari
cliferentierea functionala nu s'a produs inch', pot fi divizate
in fragmente, cari isi contin.
viata mai departe. Un vertebrat insa sau un stat nu pot fi divizate, fara ea viga lor s
fie suprimata. In urma unei asemenea operatii, organismul viu
moare, iar organismul social se dezorganizeaza: odata cu unitatea lui ii dispare si existenta.
Aceast prima si Tundamentala analogie dintre societati 5i
www.dacoromanica.ro

66

Herbert Spencer

organismele individuate din punctul de vedere al cresterii ne duce

la concluzia ca viata sociata este supusa aceleiasi legi generale a evolutiei, camia am vazut c sunN supuse atk corpurile
anorganice cat 5i cele organice. Intr'adevir ea ne-a aratat ca
cresterea sociala prezinta triplul caracter al mtegrarii si al

progresului in coherenl si in, diferentiere pe care-I prezinta

evolutia organica i anorganica.
Viata social a luat nastere din nevoia cooperarii. Si
anume scopul acestei coopera"ri a fost la inceput apararea,
care era mai eficace in grupuri deck individual. Oamenii,
unele animate, si-au

dat seama de foloasele pe cari le

prezinta viata in comun, i deaceea au adoptat-o. Mai bine spus

nevoile vietii i-au impins pe oameni a se constitui in colectivitati, la inceplit foarte reduse. Cresterea naturala a acestor
grupuri sociale a cleterminat apoi modificarile lor ulterioare.

Starea de omogeneitate a societkii este o stare instabila. Gresterea in masa a societatilor determina in mod necesar cresterea
structurii 5i cu ea ii mareste coherenfa faciind ca partite lor
sa devina din ce in ce mai dependente unele de altele.
Exista dada categorii diferite de factori cari determina
aceste modificari ale vietii sociale. Sunt mai intii factorii extrinsoci, de origina externa, in numarul carora infra: climatul,
solul, flora si fauna regiunilor in cari viata social se desfAsura.
Sunt apoi factorii intrinseci, de origin interni, in numarul
c5.rora intra trasaturile fizice i sufletesti ale omului individual si ale grupului social. In afara acestor factori originali
exist5 o serie de factori secundan i sau derivati, cum sunt modificarile progresive ale mediului, anorganic si organic, cari

sunt efectul actiunilor sociale, schimbarile bunaoara d climat

cauzate de defrisarea padurilor si de uscarea baltilor; sau
influenta mediului superorganic,

aditi actiunea

si

reactiunea

care se produc intre societati vecine.

Nu totdeauna acesti factori au exercitat aceiasi actiune.
Dimpotriva, dupa timpuri i imprejurari, actiunea Jor a fost
foarte diferita. Studiul omului primitiv, din punct de vedere
fizic, intelectual si afectiv, ne duce la concluzia ca el' era mult
inapt pentru progresul social. Frica, atAt de cei, vii cat si de cei
morti, este caracteristic5 vietii suflete5ti inapoiate a primiti-

vitor. Ea a lucrat ca un factor deosebit de a c ti v asupra vietii

lor sociale. Frica de cei vii a dat nastere ozvernmantuluz ceremonial i celui politic, iar frica de cei morti a dat nastere
guvern'cmntului religios. Acestea sunt cliferitele forme de orwww.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

67

ganizare pe cari le-a produs viata social a oamenilor. Scopul

sociologiei este sa le descn'e i si le explice.
Cele mai simple din aceste forme de organizare sociala
sunt acele cari au la baza' actiunile destinate s produca generatiile succesive de unitati sociale i cari dau nastere diferitelor forme ale institutiilor domestice. Tipul lor este familia. Raporturile dintre sexe, cari stau la baza acestei functium'

sociale, nu difera la saatici,

si

este probabil c nu au di-

ferit nici la primitivi, de acele cari exista printre animale.

Nu exista in acest stakliu alte mobile cari determini raporturile

in chestie decat pasiunile momentului, nici alta frn in afara
fricii de consecinte. Promiscuitatea este dar forma lor primitiva. Acesteia ii ia locul treptat poliandria, poliginia i infine monogamia. Obiectul uniunilor monogame permanente pu
s'a stabilit deck printr'o trecere insensibila dela formele anterioare.

Iar cauza care a avut o actiune mai puternicil

instituirea monogamiei a fost conceptia mai desvoltat a proprietatii. Familia monogama ocupa in prezent treapta cea mai
inalt a evolutiei sociale.
Daca familia este prima forma de organizare social,
prima forma de guvernamnt,
intelegandu-se prin aceasta
ansamblul unor regule cari conduc actiunea oamenilor,
a
fost aceea a guvernZimiintului ceremonial. El este constituit din
regulile de conduita sociala. Acest tip de guvernimnt a avut
din toate tirnpurile si continua s aiba cea mai mare parte de
autoritate asupra vietii oamenilor. El se observi si la am.malele superioare, in deosebi In raporturile lor cu oamenii,
fata de cari prin gesturi anumite Ii exprim sentimentul lor.
Salbaticii, cari nu cunosc nici autoritate politica nici relig;oas5.,
asculfa.' totusi de un numar considerabil de regule ceremoniale.
S'a sustinut ca tipurile de conduita cari alcatuesc acest
guvernamnt ar fi expresiuni voit adoptate ale diferitelor sentimente, in deosebi ale respectului sau ale veneratiei, expresiuni destinate s simbolizeze sentimentele in chestie. Presupunerea aceasta insa este neintemeiata. Niciuna din diferitele
ceremonii nu poate fi explicata in mod satisfacator deck printr'o origida. naturala. Toate practicele ceremoniale nu sunf deck
manifestari spontane ale embliilor. Aa sunt trofeele, mutilatiile, caclourile, vizitele, salutarile, titlurile, insemnele. etc., adica
principalele practice ceremoniale. lar emotia care le st cel
rnai adesea la temelie este frica. Progresul lor statornic in

integrare, in eterogeneitate, in determinare si in coherenta dowww.dacoromanica.ro

68

Herbert Spencer

vedte ea ele se conformeaza principiului general

al evolu-

De unde la inceput regulele ceremoniale aveau o absoluti

rigoare, cu timpul aeest caracter al lor a scazut i tinde
sea& necontenit. Este de prevazut astfel c cu desvoltarea
vietii sociale

se va produce o

dezobisnuinta a salutului, a

semnelor de supunere. a titlurilor, a insemnelor,

politeta_
luand locul regulelor ceremoniale, i obiceiurile rationale locul modei. Transformarea aceasta se datoreste unei schimbiri
mai adfinci a vietii sociale, care consta in trecerea dela regimul
militarist la regimul industrial.
Am aratat ca, dupa Spencer, o societate nu se formeaz&
deat atunci and gruparea indivizilor la forma cooperarii. Oamenii rarna'n apoi asociati mai departe din cauza foloaselor
ce rezulta in urma cooperrii. Prima cauza care a determinat
gruparea oamenilor in societatile primitive a fost cooperarea
in razboi cu scopul de atac sau de aparare. Ea a dat nastere
primei forme de organizare politica cunoscuta sub numele de
regim militarist. Inlauntrul acestei organizari cooperarea era
obligatorie. Iar rezultatul ei a fost diferentierea oamenilor
clase sociale.
Cu timpul, tendintele agresive ale oamenilor pierzand din

intensitate, cooperarea a luat forme mai productive si a dat

nastere regimului industrial. Inlauntrul acestui regim cooperarea

este benevola. lar deosebirile de clas create de regimul militarist find sa

dispar din ce in ce mai mult. Alte aecte

ale aceleasi schimbri ale organizarii politice asupra vietii su-

fletesti a oamenilor le vom vedea mai departe, and ne vorn

ocupa de evolutia sentimentelor morale.

Araturi de toate aceste aspecte diferite ale vietii sociale mai gasim infine unul, care in trecut a avut o deosebita
important: este vorba de acel al vietii religioase, care a
dat nastere institutiilor eclesiastice, cu studiul carora se in-

chee Principiile ce Sociologie ale lui Spencer.

Ca si regulele de conduita, cari constituesc guvernmantul ceremonial, ideile religioase, au o origine naturala. Origina supranatural care li s'a atribuit de teologi nu se inte-

meiaza pe nimic. Primitivii nu au nici ideea nici sentimentul

divinitatii. In general frica de cei morti este aceea care a produs credintele religioase, La origine, zeii au fost efi militari disparuti a caror putere era inchipuita ca fiind supranaturala si In consecint era ternut. Zen'. provin astfel dintr'o apowww.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

09

teoz. In evolutia ei ulterioar ideea divinittii a pierdut din

mai intSi
ce In ce mai mult caracterele antropomorfice,

pe cele inferioare cum este mania, i apoi si pe cele superioare,

cum este inteligenta. In cele din urm, divinitatea nu va fi

pentru mintea oamenilor deat o forth' omniprezent, In felul

incunostibilului la care s'a ajuns in Primele Principii.

7. Aplicarea principiului evolutiei in moral..

Cum am aratat, Spencer considera aceast ultim parte
operei sale, al cfirei titlu era Principii de Moral, ca fiind
,cea mai important. Fr sa micsorrn valoarea i interesul
restului operei sale filosofice, suntem de acord In a recunoaste
noi valoarea i interesul deosebit ale acestei ultime prti
destinata a cuprinde apficarea in domeniul moralei a principiului evolutiei. Nu ins pentru motivul la care se referea filosoful englez. Spencer credea c adinca schimbare pe care o
proclusese stiinta in timpul su in ideile oamenilor, fcndu-i

s treac dela expliarile supranaturale ale lucrurilor la exnaturale, a lsat moralitatea, care se intemera. se Oa
atunci pe credintele religioase, lipsiti de fundament. Asa fiind,
datoria oamenilor era s caute s dea vielii lor morale o
nou intemeere,

aonform spititului obiectiv al -stiintei

expliarilor ei naturale. Nevoia aceasta nu era numai necesar, dar si urgentl. Imi sta pe inima,
spunea 'Spencer in prefata Datelor Eticei, prima parte a Principillor
Moralti,
s: schitez aceast opera final, daa tar voi putea
s o termin in intregime, fiinda este o nevoe grabnia de a
stabili pe o baz stiintifia regulele conduitei drepte. Astzi,
and prescriptiile morale pierd autoritatea pe care o datorau
pretinsei lor origini sacre, Iaicisizarea moralei se impune" 1).

Totusi, Principiile de Honda ale lui Spencer nu cuprind,

cum aro avea dreptul s ne asteptm intemeindu-ne pe aceast

afirmare a sa,
un nou sistem de moral intemeiat pe alte
principii deat acele ale credintelor religioase. Ceeace cuprind
ele nu este cleat determinarea pe cale stiintifica, in lumina
principiului evolutiei, a originei si a transformrilor pe cari
le-au suferit pra in prezent si pe cari le vor putea suferi
In viitor sentimentele j ideile morale. Este drept a pe baza
constatrilor la cari a ajuns In urma acestui studiu intreprins
p VI.

1) H. Spencer, Les Bases de la Morale volutionniste. tr. fr. Pars. 1880,

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

70

asupra victii morale a oamenilor, Spencer a crezut,

i vom
ci se poate intemeia un nou sistem
vedea mai departe cum,
de morali, care si dea normele optime de conduit., asa cum

au ciutat si Lei vechile sisteme de morali filosofic'. Dar

Spencer nu s'a ocupat in deosebi de aceasta.
Cu fenomenele vietii morale el a ficut ceeace ficuse cu
acele ale vietii organice, sufletesti i sociale, incadrndu-le in
una si aceiasi categoric de fenomene ale naturii 5i cutind si
le dea o explicare unitari. Prin aceasta el se deosebea fundamental de modul cum consideraser fenomenele morale filosofii dinaintea sa, dupi cari ele ar constitui un domeniti
aparte fat de acel al naturii. Potrivit punctului lor de vedere,
filosofii ciutaser sa dea rnoralei aspectul deosebit al unei

gtiinte normative'', pe care l-a pistrat si mai trziu la unii

din reprezentantii ei. Este drept c nu au lipsit cu totul
inainte de Spencer incerciri de a determina in mod obiectiv
i evolutia ideilor morale, independent de preocuparea
de a determina normele ideale de conduit morali a oamenilor
binele absolut. Le gisim mai totdeauna la filosofii empiristi si la cei ma,terialisti. Ele erau insi lipsite de intemeerea

origina

stiintifici necesari. Spencer pentru prima oar a dat acestei

cercetri asupra vietii morale aspectul unei cercetiri ficut in
spiritul obiectiv al stiintei. In aceasti idee, -- c fenomenele
vietii morale a oamenilor se incadreazi in categoria fewin aplicarea ei,
care l-a dus la
st fir indoiali interesul i valoarea
operei sale. Ele le depisesc in mod simtitor pe acelea ale restului operei sale filosofice prin contributia nott pe care au
menelor naturii,
studiul lor obiectiv,

adus-o.

Asadar obiectul moralei este studiul obiectiv al vietii

morale a oamenilor. Dar in ce const aceasta? Viata morali
a oamenilor sau moral itatea lor,
cum se spune,
se

reduce la conduita lor morali. Dar aceasta la rindul ei ce

este? -Observarea ne arati ci ea nu consti dect intr'o activitate, care are un anumit caracter, de a fi bunii sau rea. Caracterul acesta al unei pirti a activititii oamenflor, de a fi
btm. sau rea, ii este atribuit de mintea noastri dupi ideile pe
can si le face clespre binele i riul moral. Intrebarea la
care rimine si rispundem este asadar: care este origina ideitor morale si in ce constau ele? Concluzia la care a ajuns
Spencer In privinta aceasta a fost c origina ideilor morale
ale oamenilor este in sentimentele lor morale. Ideile morale.
www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

'11

au intr'adevar la baza lor sentimente altruiste, -- cum este

ideea morala cea mai inalt, aceea de justitie. La randul lor
sentimentek altruiste nasc din sentimentele egoiste ale oamenilor.

Sentimentele egoiste stint naturale ata oamentlor cat

animaleor superioare. Viat.a sub toate formele pe cari le ja
dealungul evolutiei este staiparu't de instinctul fundamental al
conser4arii. Sentimentele egoiste sunt manifertarile firesti a le
acestui insfinct. Pe treptele superioare cbiar de evolutie ale
vietii, c.iftd viata sufleteasca ajunge la oameni la un grad inalt
de desvottare, egoismul este Inca stapa'n. Fiecare lucreaza,
spunea Spencer, ca i cind in afacerile vietii ar trebui s
se tin svcoteali in primal rind de binele personal-.

IntreLarea care se ridica este: cum ajung oamenii dela

egoismul natural la sentimentele altruiste, cari stau la temelia
vietii lor morale ? Daca observam mai atent sentimentele altruiste ale oamenilor, vedem ea origina lor este in sentimentul de simpatie. lar simpatia ea inssi are origina in via ta
colectiva a oamenilor.

Intr'un anumit mieles sentimentele altruiste sunt tot asa

de naturale oamenilor ca i sentimentele egoiste. Instinctul de
conservare nu se margineste numai la viata indivizilor, ci

ca de
la viata speciei din care ei fac parte. La oameni,
altfel la celelalte animak,
prima manifestare a acestui
instinct stint actele prin care este crescuta progenitura. La

animalele inferioare actele acestea sunt inconstiente. Altruismul

oamenilor fat de progenitura lor provine din
acest altruism inconstient al animalelor inferioare. Viata
cons tient al

familie face puntea de trecere dintre acest altruism spre altruismul social. In deosebi mariajul monogamic, prin contitinuitatea i intimitatea pe care a, impus-o vietii comune in

familie, a contribuit mai mult la desvoltarea altruismului familial, si prin acesta a altruismului social.
()data constituit, via ta social a oamenilor a inlesnit
desvoltarea mai departe a sentimentelor altruiste. Am ar-

tat cum credea Spencer ca au ajuns oarnenii s adopte viata in

comun, indemnati de foloasele ei. Aici, in sanul colectivitatilor
In cari traiau, au ajuns ei
formeze sentimentele lor altruiste sub impulsul simpatiei pe care o naste in mod natural
viata in comun in anumite conditii. Nu numai la oameni, dar

si la once alte specii de animale cari au o viata sufleteasc

oarecare, cand viata in coman este folositoare, dorinta de a fi
www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

72

Impreuna creste din generatie in generafie prin inssi obisnuinta

de a fi impreun. In acest chip naste plcerea pe care o (Ara'

sentiment preg6titor al simpatiei sociale
cu ea a sentimentelor altruiste. Altfel fr simpatie viata

viata colectiva,

in comun nici nu ar fi posibila prin atacurile crora lipsa ei

ar Pisa liber actiune. Cum ins simpatia ea insi nu se
desvolt decat prin vi ata in comun a oamenilor, intrebarea
care se ridica este. cum este posibil s ja nastere viata colectiv
simpatia, cat timp fiecare din ele, pentru a se produce, are
nevoe de actiunea celeilalte?
Rspunsul lui Spencer este ca origina sentimentului altruist al simpatiei se gseste intr'o form egoisti a simpatiei.
Simpatia a inceput a exista cu ajutorul acestui sentiment, care

inlocuit-o un timp impiedecand de a se produce atacurile

provocate de egoismul pur. La temelia lui stau patru categorii
diferite de motive. In primul rand lucreaz cu o putere deoa

sebit de activ frica de rabunare. Sentimentul acesta in societtile primitive, unde nu exista nicio regul politica, religioas sau social, impiedic pe oameni, nu numai de a comite
atacuri, dai si de a-si satisface dorintele de indat ce se manifest, dac. satisfacerea se face in paguba altora.

Cu timpul, la acest sentiment se adaugi, pentru a lucra

deasemenea ca o frn6 asupra egoismului, frica dispretalui
membrilor dezinteresati ai grupului. Aparitia acestui senfiment este determinat de faptui c societatea tncepe sa se

apere in totalitatea ei. Indivizii cari o compun nu reactioneazi

numai and atacurile Ii ating personal, ci i atunci cand le
sufere altii din grupul din care fac parte. Motivul acestei
reactiuni este Iesne de recunoscut in nevoia pe care o are
grupul social de a se mentine cu scopul ap5r`rii indivizilor,
si in imposibilitatea in care ar fi de a se mentine, dac atacurile ar continua s se produc. lat dece, cand atacurile continua a se produce asupra grupului social
din afar de
astdat
solidaritatea grupului social creste in asa rnsur, incat interesul aprarii individului cade pe planul al
doilea, pentru a se ridica pe planul intai interesul conservrii
grupului social. In felul acesta, ceeace fusese la inceput numai un mijloc, devine cu timpul scop. Aceast transformare
nu se face altfel decal tot in interesul conservrii individului,
care nu mai este posibila decat cu conditia conserVrii grupului social. lar aceast5 transformare in scop a ceeace fusese
mijloc explic aparitia unor sentimente utile conservirii gru-

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

73

cari sunt
cum skint curajul i eroismul,
pului social,
impotriva conservrii individuale. Solidaritatea grupului explic
aparitia sentimentuIui de frica de dispretul membrilor grupului.

Cnd grupul social incepe a avea un 5ef de rgzboi, acesta

andu-si seama de interesul grupului social de a suprima atacurile produse in interiorul grupului pentru pastrarea integritg"tii sale, el le pedepseste,

ceeace determing aparitia unui nou

frau al egoismului, care este frica de autoritatea politic. Sentimentul de care e vorba constitue in viata morala nsandi a
oamenilor primitivi ceeace se chiama controlul politi,c.

impliand cooperare in anumite conditii, de cari seful

devine constient, aoeste conditii devin regule morale. Principala consecinti a aoestei influente este disparitia vrajnag.siilor din launtrul grupului social.

La autoritatea politica a sefului de razboi, and apar credintele oamenilor in spirite, se adaugg autoritatea religioasa,
a arei actiune se exercitg prin mijlocirea fricii d aceastil autoritate. Divinitatea care exercit controlul moral in chestie
nu este la inceput decit spiritul sefului dispgrut. Personalitatea lui devine, Cu trecerea timpului, in imaginatia fecundi a
primitivilor, o zeitate Sul ce in ce mai temuta. Exemplul
faptelor pe cari legendele i le atribue si pe cari indivizii le

admira determina formarea unui intreg grup de virtuti sociale,

cum ar fi bunaoara
Multa vreme in viata oamenilor, nu numai necivilizafi,
ci

in a acelora cari au afins un grad destul de inalt de

civilizatie, aoeste patru categor,ii de frgne morale lucreaza paralel. Spencer spunea "ca ele sunt timp indelungat coextensive.
In aceste mobile egoiste ale conduitei morale a oamenilor
isi are origina constiinta morala i sentimentul altruist al simpatiei ca si forma lui cea mai inalta, care' este sentimental justitiei

Asadar, la origina sentimentelor morale gasim ceeace

se poate chema experientele de utilitate. Nu numai la oameni.
ci si la animale, si nu numai la cele superioare, ci i la cele
inferioare, se observ in activitatea lor o subonionare constanta
a motivelor unele fata de altele. Iar aceast subordonare prem. totdeauna i pretutindeni acelas caracter. Motivele imediate sunt suborclonate motivelor indepartate. Cnd experienta
arata c satisfacerea unei nevoi, care constitue un motiv imediat
de actiune, nu se poate face decit cu o consecintii neplacuta,

www.dacoromanica.ro

74

Herbert Spencer

care constitue un miotiv inde1p5rtat de actiune, aceasti satisfacere este impiedecata de a se mai produce, nevoia cautindu-si alta cale de satisfacere. and dimpotriv unele acte produc rezultate bune pentru individul care le savarseste, ele sunt
repetate oricand ocazia se prezinta. Prin experiente de utilitate
Spencer intelegea asemenea asociatii automate, inconstiente intre

i consecintele lor bane sau rele, sau mai exact intre reprezentkile actelor i intre sentimentele de plkere sau de
durere pe cari le produc. Aceste asociatii suut acele cari indrumeaza conduita morala a oamenilor, Oda' in momenta' and,
ajunsi la o viat intelectuala mai desvoltata, ei trec dela senacte

timente la idei.
Hutton, intr'un articol Intitulat A questionable Parentage

for Morals, a obiectat lui Spencer ca morala nu poate avea

origina intr'un calcul interesat al consecintel or actiunilor ornenesti,
la care filosoful englez a rispuns c nici nu a sustinut
aceasta. Prin experientele de utilit ate, cari stau la origina sentimentelor si a ideilor morale Spencer nu a inteles experiente
generalizari cu caracter intelectual, cum sunt acele cari stau
la temelia formarii ideilor, ci asociatii intre stri sufletesti
concrete, cari devenind automate exercita o actiune deasemenea
automata asupra activitatii. Sursa ideilor morale, spunea Spencer, este In sentimente, iar a sentimentelor intr'un gen particular
de experiente de utilitate, cari nu trebuesc confundate cu acele

cari stau la temelia ideilor. Procesul nu este intelectual. Nu

e vorba de experiente rationale si generalizate constient privind
ceeace este folositor sau vatamator, cum crede Hutton''.. lar
mai departe: Descoperind c anumite acte provoaca mania cu
consecintele ei, primitivul nu alai poate gandi 5a le comiti

fara a-i veni in minte mania ce rezulta i fara a simti teama

ce urmeaza. El nu se gandeste la utilitatea sau la inutilitatea
actului In sine; ceeace-1 refine este frica rklui ce poate s5
urmeze. Acesta este intelesul experientei de utilitate- 1).

Pe cala unor asemenea experientep can au pus In functiune sentimentee egoiste, a luat nastere prima forma a vietii
morale si primele manifestari,
in ci cliferite cle ceeace avea
sa fie,
ale constiinfei morale. La a (Jest nivel die desvoltara

morala a oamenilor s'au produs, in sanul vietii de familie

In salad vietii oolective, primele manifestki dlezinteresate ale
1) H. Spencer, La morale et les sentiments moraux, in Problmes de
Morale et de Sociologie tr. tr. Paris 1894. p. 55 si 60.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

75

simpatiei. care avea si pwduc mi trziu aparitia unei noui

forme de vial:6 morat. Cum am aritat, simpatia este rezultatut
vietii in comun a oamenilor. Sentimentul capabil a se desvolta
numai odat Cu viata in comun, a cirei continuitate o asiguri, simpatia, pn s se produci, a fost inlocuit de sent],
mentul egoist al fricii, sub multiplele lui forme. Dar si dupice

a aprut, simpatia a fost impiedecati a se desvolta de (Iota

categorii diferite de cauze, diritre cari unele subiective, lar
altele obiective.

Cauza subiectiv care a impiedecat desvoltarea sentimentului altruist al smpatiei a fost slaba i anevoioasa desvoltare
a inteligentei. Conditiunile esentiale de producere ale simpatiei sunt expresiunea naturali a sentimentelor i puterea de

a o interpreta. Daci sentimentele nu au dipatat putinta de a

se exterioriza, si daci exteriorizirile lor nu sunt intelese,
atunci simpatia nu se poate produce. Simpatia presupune. producerea unui sentiment core,spimzitor in constiinta unei fiinte
vii aceluia pe care Il trieste o alta. Aceasta nu se poate
deck cu ajutorul puterii de reprezentare, care este o functiune
a inteligentei. Puterea de reprezentare este aceea care, In lipsa
cauzelor directe ale unui sentiment, poate s-1 producia totusi
prin reprezentarea acelor cauze 5i a efectelor pe cari ele le
produc in mod obisnuit. Functiune a inteligentei ins, puterea
de reprezentare atirni de gradul ei de desvoltare. In asemenea conditiuni, se intelege c lipsa de desvoltare a inteligentei este o piedici pentru desvoltarea sentimentului simpatiei. Gradul intinderea simpatiei atarna de claritatea
de intinderea reprezent&rii, spunea Spencer. Cresterea inteligentez este deci o conditie a simpatiei,. Din acest motiv al
lipsei lor de inteligentii, animalele cari triesc in cete, cum
sunt erbivorele, sunt lipsite de simpatie. In schimb ctiinele, care
datoritii felului sau de viata este mai inteligent, este mai accesribil sentimenturui simpatiei. La oameni chiar, slaba desvoltare a sim,patiei, ea tot graclui lor twit de sociabilitate
ca relatiile domestice cari ii sunt 'favorabile, se datoreste in
buna parte incetez desvoltari a puterii de reprezentare 1).
Cu toate acestea Spencer credea
puterea de reprezentare mai desvoltat nu presupune o simpatie mai desvoltati
la rndul ei, daci cel ce o posedi nu a simtit aceleasi
c.:31

1) H. Spencer, Principii de Psihologie. 527 s 530.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

76

Fiecare sentiment altruist de simpatie presupune sentimentul

egoist corespimzator ca un factor absolut necesar. Suferinta
foamei bunaoar nu poate fi fraita prin simpatie decat de
cine a trait-o mai intai ca sentiment egoist. Iata dece spunea
Spencer c sentimentele altruiste sunt excitatii simpatice ale
emotiilor egoiste 1).
Cauza obiectiva care a impiedecat desvoltarea simpatiei a
fost viata de pradi pe care au trait-o, oamenii !Ana nu demult.

Daca lipsa inteligentei a fost in desvoltarea simpatiei o cauzi

negativa, viata de prada a societatilor omenesti necivilizate a
impiedecat desvoltarea simpatiei lucrand ca o cauzi pozitiv.
In societatile in cari starea de rasboi este obisnuita simpatia
nu numai ca nu gaseste un teren prielnic spre a se desvolta,
dar sentimente agresive contrarii simpatiei se desvolta in mod
permanent. Si cum starea aceasta a durat atat de mult in
trecutul omenirii fr s inceteze nici [Ana in prezent in mod
clefinitiv, se intelege c simpatia a Intampui. at o piedica constanta in desvoltarea ei i continua' sa o intampine, dei intr'o
forma mult scazuta.

Nici una insa

nici cealalta din aceste cauze

cari au

impiedecat desvoltarea simpatiei nu au o actiune continua. Dimpotriva actiunea lor este accidental i trecatoare. Inteligenta

cu ea puterea de reprezentare a oamenilor se desvolta necontenit, asa incat cu timpul, din cauza negativa care impie(led. desvoltarea simpatiei, ea ajunge s'a devina o cauza pozitiva de desvoltare a el. Tot astfel organizarea militara
razboinica a societatilor omenesti se transforma cu timpul
in(r'o organizare industriala i pasnich, inlesnind in modul acesta ea o cauza pozitiva de impiedecare a simpatiei si fie
inlocuita Cu o cauza pozitiva de desvoltare a ei.
Odata cu aceste transformari fundamentale ale factorilor
sentimentelor morale se produc i transformari fundamentale
in sentimentele morale ele insele. De uncle 'Ana in acest moment cauzele cari calauzesc conduita morara a oamenilor sunt
cum sunt motivul social, motivul
rezultate indirecte ale ei,
cauzele cari o orienteaza din
politic sau motivul religios,
west moment inainte sunt rezultatele ei directe. Aceste ultime
cauze constituesc motioul moral al conduitei. Acest molly este
o aparitie tarzie in viata sufleteasca a oamenilor, i multi
vreme isi exercita actiunea in acelas timp cu celelalte motive.
1) Ibidem. 527 $ 530,

www.dacoromanica.ro

Herbert Spneer

77

In locul reprezentarii consecintelcr intimplatoare a actelor, pe

care o cuprind celelalte, el cuprinde reprezentarea rezultatelor
lor necesare i naturales.
Autoritatea motivului moral sta in sentimental tlatoriei,
care nu cuprinde numai directiunea in care trebue sa se orienteze, concluita, ci i puterea de constrangere care ji cl imuplsul.
Aoest sentiment naste printr'un fel de generalizare fiind un
sentiment abstract. Aman' doua elementele pe cari le cuprinde
si can ti constituesc esenta nase din eliminarea a tot ceeace
cuprincl deosebitor celelalte motive ale conduitei: social, politic si religios, si din pastrarea a ceeace cuprind comun.
Motivul moral a cgpgtat cu timpul o superioritate crescancla fat de celelalte a caror actiune a scgzut treptat. Sentimentul de obligatie insa sau de constrangere, care-I insoteste
este trecator. Cu timpul implinirea indatoririlor morale nu se
mai face pnri. constrngene, ci din placere. Cel putin, daca
aceasta nu se intampla Inca in prezent, se va intampla desigur
In viitor. In general actele indeplinite de fiintele vii la, inceput
din constrangere, devin cu timpul un isvor de Acere. Acelas
este cazul conduitei morale a oamenifor. Cand transformarea se
va produce, sentimentele morale vor conduce oamenii totasa de
spontan, cum fae ai sensatiile.
Alcatuirea din prezent a vietii sociale impune individului
sg respecte existenta altora, dar uneori este chemat s! o dispretuiasca pe a aoelora cari apartin altor societili. Se intelege
ca o asemenea stare socia], care produce un amestec de
sentimente egoiste

altruiste, impiecieca desvoltarea desavar-

siti a constiintei morale. Cand starea de razboi va disparea

Cu totul, nimio nu va mai sta in calea desvonrii plaicerilor
simpatice, cari vor fi cgutate sporitan. In acest stadiu, constiinta

morat va atinge treapta cea mai tnak

die

dlesvoltare.

sentirnentul care ii va sta la temete va fi keel al juslitie4.

Adest sentiment naste din nevoia cooperarii si din conditiunea fundamentata pe care ea o impune, Gana ia forma
diviziunii muncii, si care este respectarea coriventiilor si proportia cifi,*ntre servicii i beneficii. Inlaturarea atacurilor este
oondifiune necesara a vietii sociale,
dar nu singura. Pentni
ca viata
comun a oamenilor s aib wi Inteles, trebue ca
ei sa-si aclue.' servicii reciproce. In organizarea militara aceste
servicii tau mai ales forma alpgrgrii. In ouganizarea industriala
aoeste servicii tau mai ales forma cooperarii. La inceput cooperarea este compteck ornogen,
ceeaCe inseamng cg oamenii
www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

78

isi fac aceleasi servied in cantitate

i calitate. Cu aparitia.
diviziunli muncii, cooperarea devine eterogen. In acest stadiu
de desvoltare, ea face neoesara stabilirea conventiei la temelia
creia sta recompensarea proportional a serviciilor. In aceasta
forma a cooperarii isi gaseste origina intai sentimental de
justitie i apoi ideea de justitie.

Dar justitra nu are numai acest inteles de dreptate, ci

si de supunere fata de legislatorul aman sau divin. Acesta este
intelesul cuvntuiui papa in timpurile moderne. Jat dece msura a ceeace este just i injust nu a Fos!. aceeasi totdeauna
pretutincleni. Este indeobste cun,oscuta deosebirea aceasta in
diferitele societti omenesti. Ea se explica prin aceea, c ideea
de iustitie ramannd totdeauna in acelas inteles de supunere
fata de legiutr. ile morale, ele diferincl inlauntrul diferitelor societati dupa gradul lor de desvoltare, s'a schimbat i continutul ideii de justittie. Ni se poate lagaclui totusi c aceste
cnterri multiple ale justitiei au avut numeroase elemente comune, si incia nu din oele mai putin insemnate. Ele se grupeaza mai ales in jurul principiului ulilitatii, care clauzeste
in mod suveran viata morala a oamenilor.
In forma ei ultima de evolutie, ideea die justitie cuprinde
doua edemente, dintre cari unul pozitiv i unut negativ. Elementul ei pozitiv afirmr libertatea fiecirui om, libertatea egal,
care este legea morala supremi. Iar elementul ei negativ
ite-aza aceasti libertate la respectul libertatii celorlalti. Cu alte
cuvinte ideea justitiei implica libertatea deplina 5i egala a fieaarui om cu rezerva respectarii libertatii celorlalti. Corolariile
acester formule generale a ideii de justitie sunt: dreptul la integritatea fizica, libertatea de a se mica 5i deplasa, dreptul la
folosinta mediilor naturale, dreptul de proprietate corporala
incorporal, dreptul

de a dartii

si die

a lasa prin legat,

dreptul de a schimba 5i de a face angajamente, libertatea

libertatea credintei si a cultului, libertatea cuvntului si a scrisului. In societatile grosolane, spunea Spencer, guvernantii im-

pieteaza asupra acestor libertapi. Timpurjle moderne insa nu

cunosc asemenea atingeri la liberttile conforme ideii de jusTotusi, in starea actual ia de lucruri, nu numai in regimurile politice autoritare, dar si in cele zise sau pretinse
democratice, lucrurile par a se petrece mai degraba ca in societZfile grosolane.

Dar o societate nu a

atins

desavarsirea, dud justitia

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

79

fie si sub forma cea mai pers'a m' stale In mijlocul ei,
cel putin
fecti. Oamenii ar suferi, daca nu 5i-ax aduce,
servicii
gratuite.
lata
dece
binefacerea
trebue
sa se
uneori,
adauge jusfitiei. Ea este aceea cane di la lumina adevaratele
sentimente altruiste. Aceasta forma a altruismului insa nu trebue
sa depaseasca o anumita limita, care reprezinta un compromis
intre egoism i altruism. Altruismul pur ca i egoismul pur
este daunator vietii sociale. Despre ultimul nu incape

El ar duce la razboial universal si la disolutia sociala. Cat

despre cd dint.i, daca s'ar produce, .ar face ca indivizii, prin
dezinteresul prea mare 'fata de ei insisi, si sufere, 5i viata .so-

ciala s degenereze. Purul altruism se distruge astfel pe sine.

Compromisul care trebue s se produca in mod necesar ja
forma altruismului utilitar i constitue un amestec armonic
de te joism si altruism. Moralistii au condamnat egoismul total
definitiv. Viata insa', aritandu-se mai prudenta, de5i s'a
inclreptat in evolutia ei spre altruism, nu a parasit totusi nicidata un grad oarecare de egoism.
S'a sustinut ca morala lui Spencer ar fi o morat OMtarist. Adevarul este,
cum am mai spus
ca Spencer
nu a formulat un sistem de morala dup modelul. celor de pang
la el, ci a cautat numai si determine origina i evolutia sentimentelor i ideilor morale. lar raspunsul a fost,
cum am
aratat,
ca ea este natural. Placerea este aceea care orienteaza conduita mom.% din punct de vedere practic. utilitatea
din punct de vedere teoretic. De aic'i nasc mai intii sendmentele morale, si din ele idelle morale. Asadar Spencer a sustinut
In moral o teorie evolutionista. Cu aceasta contributie, el nu
poate fi considerat un utilitarist. Ci doctrina utilitarist poate
fi pusa In acord cu teoria sa evolutionista, a recunoscut-o el
insusi1), dar este alta chestiune. Iata dece Spencer a recunoscut in termeni expre5i c accepta utilitarismul. A facut
insa rezerva ca accepta nu acel utilitarism empiric curent,
care nu recunoaste ca indreptar al conduitei decat generalizari
empirice, ci un utilitarism rational, care deduce din legile generale ale vietii 5i din conditiunile existentei ce feluri de actiuni trebue in mod necesar s tinda a produce fericirea sau
nefericirea, cleductiile ei devenind regule de conduita 2).
Principii de Psihologie, Vol. II., 531.
Spencer, La Morale et les Sentiments moraux, in Problmes de Morale et de Sociologie, tr. fr. Pars 1894 p. 51.

www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

80

Incheere.
Intr'un articol asupra Primelor Principii publicat in Revue

des Deux Mondes Auguste Lange' 1-a infatisat pe Spencer

ca fiind un pozitivist sit prin urmare un adept af lui Auguste
Comte,. Pentru a inlitura aceast5 apreciere, pe care o considera neintemeia.
filosoful engliez a scris un mic stmliu
intitulat Doce ma' despart de Auguste Comte, pe care 1-am
mai pamenit.
In acest studiu Spencer pu mergea pfin la afirmara
contrarie aceleia a lui Laugel, c ideile sale filosofice nu ar

avea Mimic cornun cu ideile filosofice ale lui Comte. Punctele

esentiale asupra chrora se considera de acord cu intemeetorul
pozitivismului francez erau urmaoarele: 1) CA once cunoE,Aint
vine din experient; cu deosebirea e ele insole au ngscut

-prin experieng; 2) a prive

cunostinta este relativa si nu

atinge decat fenomenele; infine 3) Credinta c legile naturii

sunt invariabile.

Aceste idei ins,

spunea Spencer in studiul la care
ne referim,
asupra Crora sunt de acord cu filosoful francez,
nu constituesc o descoperire a sa personal51. Ele sunt ideile

pe cari le au azi cei mai multi dintre reprezentantii stiintei

ai Mosofiei. De unde conchidea c faptul c ic admite
nu poate s5 faca din el un adept al niciunuia din acestia,
cu atat mai putin al lui Comte, care nu are meritul de a le
'fi conceput primul.
In ce priveste restul, Spencer credea ci diferentele dintre
conceptiile sale si acele ale filosofului francez sunt radicale.

In deosebi el

st5ruit asupra punctului de vedere personal

pe care I-ar avea in problema factorilor evolutiei morale. Comte

credea c progresul inteligentei determing progresul moral al
oamenilor. Spencer sustinea in studiul de care ne ocup5m.
c dupa el factorul imediat al evolutiei morale ar fi sentimentele, nu ideile. In realitate in privinta aceasta deosebirea este mai mica decat credea Spencer. Cauza imediat5 a
progresului moral al oamenilor r'imfine, duph el, intr'adev.'r,
In sentii-nente. Progresul sentimentelor 'MA
cum; arri araat
este dup propria sa p5;rere determinat de progresul inteligentei.

Adevirata diferenth dintre Spencer si Comte ramine in

leggtur cu problema cunoasterii. Comte a nesocotit problema
existentei lurnii suprasensibile, ca fiind o problem5 de metafizicA i ca reprezentnd asifel un stadiu inapoiat de desvoltare
www.dacoromanica.ro

Herbert Spencer

81

al mintii omeneti. In deosebire de el, Spencer a sustinut

existenta lumii suprasensibile dandu-i numele de neconditionat

i de incunogibil, i a cautat si-i determine natura afirmand
ca este o forti omniprezenta. Altfel atat pozitivismul lui Comte
cat i evolutionismul lui Spencer au la temelie acela empirism
agnostic,

aa ineat nici

din punctul de vedere

al pro-

blemei cunoaterii deosebirea nu este atat de radicala, cat pare

la prima vedere.

Daca voim si caracterizam

conceptia firosofica a lui

Spencer, trebue deci sa spunem ei din punct de vedere epistemologic este un empirism agnostic i realist, din punct de
vedere ontologic un monism al fortei, iar din pullet de vedere
cosmologic un mecanism evolutionist. Cu alte cuvinte in problema cunoaterii Spencer a sustinut ea origina cunotintelor
noastre este in activitatea simturilor, ei obiectul cunoaterii
are existent independenta de subiectul cunoscator, iar valoarea
ei de adevar este relativ; in problema naturii existentei el
a sustinut ca ceeace exista in realitate este o forti omniprezenta; iar in problema universului a sustinut c.a universul in
starea lui actuala a luat natere prin transformgri lente de-

terminate de legile mecanice ale naturii. La temelia tuturor

acestor teorii sta in conceptia lui Spencer ca o idee unificatoare a sistemului sat' filosofic ideea evolutiei.

www.dacoromanica.ro

FILOSOFIA GERMANA
Materialismul german.
In istoria filosofiei, materialismul german dela jurnatatea

secolului trecut se bucura de o situatie speciala,

nu insi
privilegiata. Ea const mai intai in aceea ca nu este luat
totdeauna in considerare, a5a ca i Cad n'ar fi o conceptie
filosofica. Ea consta apoi In aceea ca atunci cand este luat
in considerare i se arata un interes mult mai redus dec.& se
ceeace este mai
arat celorlalte conceptii filosofice. Infine
deasemenea atunci &Ind este luat in consicaracteristic
derare, este aproape totdeauna criticat, de5i nu se procedeaza
din nefericire
in acelas fel cu celelalte conceptii, cari
sunt cel putin totaat de criticabile. lar obiectiunea care
se aduce cel mai adesea este lipsa de originalitate 5i de adancime, a5a ca i cand acestea ar fi obiectivele filosofiei, nu adevarul.

Credem ca un asemenea regim nu are nicio justificare.

Materialismul este o concep tie filasofica a5a cum sunt toate
5i nu vedem dece ar fi respins ca o teorie nefilosoficr sau, cand este totu5i luat In considerare, nu ar
fi expus cu obiectivitatea cu care sunt expuse in general ce-,
lelalte conceptii filosofice, 5i pe care este tinut s o pstreze
istoricul filosofiei. Tratamentul la care este supus i criticele
cari i se aduc scot la iveala o Intelegere gre5ita gat a filosofiei Cat i a istoriei sale. Filosofia nu este chestiune de
profunzirne
ca s5 nu zicem de obscuritate
sau de originalitate, ci de adevar; iar rolul istoriei sale nu este de a

celelalte,

reproduce numai unele din conceptiile filosofice ale trecutului

lasand la o parte sau criticand pe altele, ci de a le reconstitui
explica pe toate cu egal interes i obiectivitate.
www.dacoromanica.ro

Materialismul german

83

Dar materialismul are pentru multi reprezentanti ai filosofiei si pentru toti reprezentantii credintelor religioase eke
ceva deosebit de supartor. Pentru cei dinti conceptia in chekie
face din capul locului fara sens o serie intreaga de consideratii
la cari filosofii de-o anumita categorie tin totusi foarte mult.
Matennlismul este o conceptie ontologica sau
ceeace este
acelas lucru

metafizica din categoria monismelor substantei.

lar substanta unica a carei existenta o recunoaste in univers

este materia. Din pm-let de vedere cosmologic materialismul
si-a asociat totdeauna o conceptie mecanist, explicand noterea universului prin legik miscarii. Infine, din punctul 'de
vedere al problemei cunoasterii, materialismul si-a asociat
o conceptie
In epoca moderna si conten-iporana cel putin
empirista, dupa care origina cunostintelor noastre este in activitatea simturilor. Cu o asemenea conceptie de baza si cu

asemenea teorii asociate nu este anevoe de recunoscut c materialismul nu poate fi in vederile multora clintre reprezentantii
filosofiei, cari tin s o pastreze pe un plan mai ridicat, chiar
daca el nu corespunde cu acel al adevarului. Empirismul in
deosebi, care este legat de materialism, face din capul locului
lipsite de fundament toate consideratiile speculative in mijlocul
carora cei mai multi dintre reprezentantii filosofiei se simt
nespus de bine. Deasemenea pentru reprezentantii credintelor
religioase materialismul nu poate fi o conceptie care sa convini. Religiile admit existenta spiritului, pe care materialismul
o tagaclueste, iar ele admit in univers existenta scopurilor,

pe can materialismul le neaga. lata dece materialismul nu ar

putea sa fie pe plac nici unora nici altora. Prin aceasta, se
explica atitudinea ostil care s'a luat totdeauna impotriva-i si
regimul special la care a fost supus in deosebi in istoria
filosofiei.

Materialismul german dela mijlocul secolului trecut

de care urmeaza s ne ocuparn in capitolul acesta
a aparut

atit co. o reactiune impotriva exagerarilor la c.ari ajunsese

filosofia germana idealist din prima jumatate a secolului al
XIX-lea cat si ca o consecinta a progreselor realizate de
zercetarea stiintifica. Evolutionismul in deosebi, sub forma in
care aparuse in astronomie, in geologie si in biologie, explicand
aparitia atat a corpurilor organice cat si a fiintelor vii prin
transforman lente conforme cu leg-He generale ale naturii, indrepta mintea cercetatorilor spre o explicare mecanista a

universului, care nu se putea da decat pe baze materialiste.

www.dacoromanica.ro

84

Materialismul german

La aceeas conceptie duceau studiile stiintifice privitoare la

natura vielii sufletesti in psihologie si a vietii in general in
biologie. In cadrul acestor cercefat. viata sub toate formele
ei apirea ca o functiune a materiei in general,
ceeace ducea
in mod direot la o metafizica materialista.
Dintre reprezentantii acestei conceptii prixnul care trebue
mentionat

este Carl Vog t. Vogt s'a

nascut in 1817 la

Giessen, unde a studiat medicina i unde a si devenit profesor

In 1847. Luand parte rnsa la turburirile politicv din 1848-49,
a pierdut catedra. Timp de trei ani, el a trait apoi ca simplu
particular, pana in 1852, dind a fost chemat la catedra de
zoologie dela universitatea din Geneva.
Inainte de a deveni profesor la universitatea din Giessen,
Vogt a pub licat celebrele sale Scrisori fiziologice, intre anii
1845-47, in cari a incercat sa arate ca viata sub toate formele
ei este reductibili la fenomenele fizico-chimice ale materiei
in general. O asemenea teorie asupra vietii, care se infaisa
ca o explicatie stiintifica, era in realitate conceptia materialista
expush dintr'un punct de vedere mai restrans. Vogt nu era
filosof i deaceea nu a simtit nevoia s puna problema care-I
interesa pe teren filosofic. Totusi solutia la care s'a oprit

nu a intarziat a lua caracterul Mosaic pe care

II

implica,.1

La schimbarea aceasta au contribuit intr'Q larga misura

discutiile din sanul congresului naturalistilor germani /ilia la
Gttingen in 1854, la care a asistat 5i Vogt. Printre comunicarile facute la acest congres a fost i aceea a lui Rudoif
Wagner intitulata : Asupra creafiei onzului 0 a substanfei
sufletului. Wagner a cautat si arate ca conceptia transformista,
care incepuse sa-5i faca loe in biologie, nu inlatura ideea
creatiei omului de care Dumnezeu, dupacum cercetarile stiintifice intreprinse asupra vie tii nu duc la concluzia ea sufletul
nu ar avea o existenti substantiala. El era asadar impotriva
concluziilor materialiste cari se scoteau din cercetarile intreprinse in biologie In timpul
Intr.() scrisoare care Dressler, Beneke numise conceptia
lui Rudolf Wagner o simpla credinta d carbunar-. Iat doce
Vogt a intitulat Credinfa de ciarbunar i $tiinfa (Khlerglaube
und Wissenschaft) scn'erea polemica in care a cautat s5 combata parerile acestuia. Transformismul, la care aderase ne

cu mult inainte, era pentru el o teorie care Inlatura ca puerila

si falsa credinta eh omul a fost creat de Dumnezeu, iaz ideea
ca sufletul ar avea o existenta substantiali independenta de
www.dacoromanica.ro

Materialismn] german

85

corpul material nu gsea niciun sprijin in nouile cercetiri

stiintifice intreprinse asupra vietii. Cu aceasta Vogt &idea
ideilor sale caracterul general al unei conceptii filosofioe. Totusi scrierile sale nu reprezinti in privinta aceasta decit un
si inc foarte modest. AdeViratul aspect filosofic
inceput
al conceptiei 1-a scos in evidenti pentru prima oar in epoca
de care ne ocup5m Moleschott.

Jacob Molesc h ott s'a niscut In Olanda, in 4822.

A studiat un timp medicina la Utrecht &And apoi docenta in

fiziologie si antropologie la Heidelberg. Aici a publicat lucrarea

sa celebri. Circulatia V ietii (Der Kreislauf des Lebens, physiologische Antworten auf Liebigs chemische Briefe. Mainz
1852) in care sustinea conceptia ma.terialist ca corolarul ei
epistemologic al empirismului si ca corolarul ei cosmologic
mecanismul. Din cauza atacurilor cari s'au pornit in contra

lui pentru ideile sale materialiste, Moleschott a prisit Heidelbergul. In 1856, el a devenit profesor la Ziirich, iar mai
nrziu la Turin si Roma. unde a s'i murit in 1893. Un an &pa
moartea sa a ap'irut schita autobiografici intitulat Perlin,
Prietenii mei (Fiir meine Freunde, Lebenserimerungen, Giessen 1894).
si

Moleschott a nail studii de meaicin si de biologie

a profesat in deosebi fiziologia. El era dar un om de

stiinti In toati acceptiunea cuvintului. Totusi interesul su

pentru probleme cu un caracter mai general 1-a &cut si se
avnte i el in disputa care se iscase, in timpul siu In jurul
materialismului. El a luat in deosebi atitudine impotriva ideilor

pe cari le expusese chimistul german Liebig in Scrisori de

Chimie. Impotriva conceptiilor traditionaliste pe cari le suslinea acesta, Mateschott a afirmat cu tirie conceptia materialist cu toate consecintele ei de ordin teoretic.
Din punct de vedere metafizic
ceeace constitue icleea
fundamentali a materialismului
Moleschott nu era totusi
un materialist in adeviiratul inteles al cuvintului. Materialismul

admite di in univers existi o singur substanti care explic

toate fenomenele din naturi si care este materia. Moleschott
credea totusi ci fenomenele existi i ci toate sunt de naturi
material. Ian dece el nu se numea materialist decit in opozitie
intrucit nu admite existenta spiritului.
Altfel el era un fenomenist. Nu existi o esent a lucrurilor,
spunea Moleschatt, in afara proprietitilor pe cari le cunoastem cu ajutorul simturilor. lar aceste proprietiti ale lucu spiritualismul,

www.dacoromanica.ro

Materialismul german

86

crurilor sunt asa cum le percepem. De aici rezulta pentru el

c noi cunoastem realitatea asa cum este.
Materia nu este deci pentru Moleschott ceva deosebit
de ceeace percepem cu simturile si care este in aoela timp
fenomen i lucru in sine. Cu alte cuvinte ceeace percepem cu
simturile este tot ceeace exista. Viata i fenomenele sufletesti
sunt functiuni ale materiei. Ele se produc in anumite conditiuni

de brganizare a ei, realizate dupa legile generale ale naturii.

Sutfletul este asadar un produs al functiunilor creerului. Gandirea ea insasi este un asemenea produs. Asadar in realitate
materia singur exist, dar nu ca substrat substantia' 1 necunoscut

al fenomenelor din natura, ci ca realitate concreta, asa cum o

cunoastem cu ajutorul simturilor. Fenomenele ei sunt produsul
fortei pe care o poseda i care este inseparabila de ea. Atit
materia cat si forta, care este o proprietate a ei, sunt noperitoare.

Din p-unct de vedere cosmologic Moleschott a sustinut

un mecanism care nu cunostea nicio exoep tie. Totul se explica

In natura prin legile materiei si ale fortei. lar aceste legi

sunt absolut invariabile. Legea naturali, spunea el, este expresiunea cea mai stricta a necesitatir.
Infine, ca un materialist consecvent, Moleschott era din
punct de vedere epistemologic empirist. El credea asadar
toate eunostintele noastre au origina in activitatea simturilor.
Once cunostinta si once adevar, spunea el, vine dela simturi.
lata doce el credea c tiinta si filosofia trebuesc intemeiate
pe experienta. Si intrucat simturile stint la temelia experientei,
el credea mai departe c progresul stiintei si al filosofiei
atarna de gradul de perfectionare al simturilor.

Cu mai multa competenta si cu mai multi autoritate au

sustinut materialismul in aceiasi epoca Czolbe si Diihring,

doi ganditori de o tinuta mai deosebita. Opera lor filosofica

a avut mai putin rasunet decat scrierile celorlalti reprezentanti
ai materialismului german, dei era de o valoare teoretica incontestabil superioara prin intemeerea mai larga pe care o
da conc.eptiei.

Primul dintre acestia, H ein rich Czolb e, s'a nascut

la Danzig in 1819. Ca si ceilalti reprezentanti ai materialismului
de cari ne-am ocupat pana acum, el a facut studii de medicina
si dela aceste studii a ajuns la filosofie, spre care interesul
s'a indreptat de timpuriu. O influenta deosebita a exereitat asupra
sa Lotze, care in explicarea fenornenelor biologice
www.dacoromanica.ro

Materialismul german

87

ideen supranaturala a. nnei forte vitale. Pornind de aici, Czolbe

a ajuns la conceptia sa materialista, care poarta numele de
naturalism. Ea consta in aceea c inlatura ideea de supranatural, nu numai din explicarea fenomenelor -biologice sau
psibologice, ci din explicarea intregii lumi. Czolbe a aratat
unele tendinte spre o asemenea c,onceptie pentru prima oara
In dizertatia sa inaugural, tinut5 la Berlin 1844, Asupra Principiilor Fiziologiei, in care cauta sa dovedeasca insuficienta

explierii fenomenelor vitale prin forte supranaturale,

Mai tarziu, dupa 11 ani, cand polemicele in jurul materialismului erau in 1)65. desfasurare, Czolbe a publicat Noua
expunere a sensualismului (Neue Darstellung des Sensualismus. Leipzig 1855). Prin sensualism el nu intekgea insa numai
acel gen de empirism consecvent pe care il sustinuse cu un
secol inainte Condillac. Sensualismul era pentru filosoful german un materialism in adevaratul inteles al cuva'ntului, cu
toate consecintele lui cosmologice i epistemologice.

Asadar in lucrarea de care e verba Czolbe sustinea c

totul se reduce in .univers la materie si la miscarea ei. Sufletul
nu este decat o functiune a sistemului nervos ca toate celelalte
functiuni ale organismului. Existenta lui substantialh nu poate
fi admisa, fiindc nu se poate intemeia pe nimic. Pe baza unei
asemenea conceptii metafizice Czolbe intemeia empirismul sau
sensualismul su. Toate cunostintele noastre impreuna cu pretinsele facultati ale spiritului sunt produsul activitatii shturilor si a sistemului nervos. In afara simturilor nu exista
niciun mijloc de a &Oats cunostinte.
Czolbe era asadar un empirist convins. Empirismul

nu a luat ins5 forma dogmatica pe care o luase la ceilalti

reprezentanti ai materialismului. Constient de insuficienta cunostintelor stiintifice din timpul 35.u, el 3i-a expus ideile filosofice

nu ca pe niste adevaruri definitive, ci ca pe niste simple supoziii

un grad oarecare de probabilitate in sprijinul lor.
In deosebi credea ca trebue s ne impunem rezerve in afirmarile noastre, cnd este verba s'a construim o conceptie despre
ceeace pentru mijloacele de cari dispuneau oamenii
pe atunci, i se parea o incercare piing de indrasneala.

lume,

Dela aceasta atitudine rezervata Czolbe a ajuns in cele

din urma s paraseasca ideile sale materialista. Empirismul
nu 1-a parasit niciodati. Conceptiile sale ontologice insa au
suferit cu timpul serioase schimbari. In scrierea publicata in
1865 sub titlul Limtele $i origina cunoa$terii omene$ti (Die
www.dacoromanica.ro

88

Materialismul german

Grenzen und der Ursprung der menschlichen Erkenntniss im

Gegensatze zu Kant und Hegel, naturalistisch teleologische

Durchfhrung des mechanischen Princips. Jena und Leipzig
1865), Czolbe nu mai era un adept al materialismului, intrudit alturi de materia moart el recunostea in univers existenta unui suflet cosmic a carui origina nu poate fi [nisi
in activitatea materiei. El credea asadar ca in afara 'ulna'. materiale exista una spiritual. Totusi nici aceasti !iota con-

ceptie nti a sustinut-o ca pe un adevr in afara de once in&jai, ci ca pe o ipoteza mai probabila decit aceea materialista.. Fenamenele cari se produc in natura, spunea el, pot
capata diferite interpretri. Acestea pot avea fie un_ caracter
mecanist si materialist, fie unul teleologic 6 spiritualist, fra
a ne abate dela cerintele logicei. Daca: ne declarant pentru
una san pentru alta din aceste interpretari, o facem au pentruc ne impune stiinta, ci fiindca ne indeamna dispozitiile
noastre sufletesti sa, o facem.

De aici nu rezult insa pentru Czolbe c trebue

sa

ramanem intr'o totala inc,ertitudine sau ca or trebui sa credem

in valoarea relativa de adevar a tuturor teoriilor fara deosebire. Pe deasupra tuturor interpretrilor oari sunt deopotriva de intemeiate trebue sit admitem, intrucfit faptele ne-o
impun, a este imposobil sa explicam lumea printi'un principiu
unic, asa cum fac fie materialislii, fie spiritualistii. Intruckt
viata si spiritul nu le putem reduce la rnaterie, trebue si admitem in natura existenta mai multor elemente constitutive ale
ei. Prin acestea ramne sa intelegem categorii de lucruri pe
oari nu le putem analiza, nici reduce. Atari elemente ireductibile sunt atomii pentru materia moarta, fortele organice pentru fiintele vii si elementele psihice pentru viata sufleteasca.
Mai departe, aceleasi fapte ne impun s admitem cii intre
aceste elemente ale naturii exista o actiune reciproca, si. cit ea
se exercita in natura, in veclerea realizrii unui scop general,
care consta in armonia naturii. In acest fel Czolbe a ajuns
din punct de vedere ontologic la un pluralism, iar din punct
de vedere cosmologic la un finalism.
In scrierile sale ulterioare Czolbe a mers mai departe
aproplindu-se de panteismul lui Spinoza. El a ajuns astfel sa
conceapa spatiul gol ca pe o baza substantiala a lumii de
o natura apropiata de aceea a substantei lui Spinoza. Dar el
n'a mai avut timpul necesar sii-si desvolte (Ana la capt aoeste idei ale sale, fiindca moartea ha surprins, reflectnci
www.dacoromanica.ro

Materialismul german

89

Inca' asupra lor, in 1873, la Knigsberg, unde trise ca medic

primar al- orasului. In a fara scrierilor cu caracter general filosofic el &Anse in timpul, vietii serien i deasemenea fjlosofice,

dar cu un caracter mai particular. Una dintre acestea era

aceea intitulat Matematica ideal al oricrii alte cunoa$teri
(Din Mathematik als Ideal fr alle andere Erkenntnisse in
Zeitschrift far exakte Philosophie. 1866), in care sustinea
c matematica trebue s serveascii drept fundament oricirii
cunoasteri si trebue s fie idealul pe care sa-1 urmreasci
once -Uhl* Desi era empirist, Czolbe &idea asadar cunoasterii matematice o valoare deosebit. 0 alta din scrierile de
cari vorbeam este aceia intitulat Principli ale unei teorii extensionale a cunoffterii. (Grundziige einer extensionalen Erkennt-

nistheorie. Herausgegeben von Ed. Johnson 1875), care a aparut postum si care r-eprezinti o parte dintr'o lucrare mai Intins. inedit, Aici Czolbe sustinea ca nu numai atomii sunt
intinsi, ci si sensatiile. Si atomii si sensatiile sunt In realitate
deopotriv portiuni ale spatiului. Deosebirea consta in aceea
G atomii sunt portiuni de spatiu strabatute de soliditate, pecand sensatiile sunt portiuni de spatiu straba.tute de constiint.
Plecnd de aici el a sustinut caracterul spatial al tuturor stirilor sufletesti. Punctul acesta de vedere era al unei psihologii
extensionale, opus psihologiei punctualiste care tagiduia caracterul spatial al strilor sufletesti.

Cel de

al doilea dintre reprezentantii

materialismului

despre care vorbeam mai sus, Eugen D ii hrin g, s'a nscut

la Berlin in 1833. El a facut studii de drept la Berlin,

si

apoi a intrat in magistratura. Intre anii 1864 ,si 1877, a fost

privatdocent la universitatea din Berlin. Pronuntand acuzri
severe impotriva colegilor si dela universitate, i s'a luat dreptul

de a mai tine cursuri.

Diihring nu a fost numai filosof, ci si economist. Opera
sa filosofica cuprinde un numr mare de lucriiri, dintre cari
cele mai importante sunt: Despre timp, spatitz, cauzalliate $i
des pre logica analizei infinitesimale (De tempore, spatio, causalitate atque de analisis infinitesimalis logica. Berlin 1861),
In care Dahring a luat atitudine impotriva apriorismului !cantian sustinnd c timpul, spatiul si cauzalitatea nu sunt forme
subjective ale cunoasterii, ci reprezint realitati obiective. Au
urmat apoi Dialectica naturalii, nou'd intemeere a stiintei $i a
filosofiei (Natiirliche Dialektik, neue Grundlegung der Wissenschaft und Philosophie. Berlin 1865), Logica' $i teorie a
www.dacoromanica.ro

Materialismul german

90

ftiintei (Logik and Wissenschaftsheorie, Leipzig 1878) i Filoso fia(Wirklichkeitsphilosophie. 1895), in care vi-a
desvoltat ideile sale filosofice. In afara lor Diihring a mai publica t o serie de hicrari deasemenea cu caracter filosofic, dar
cari au mai puling importan ta pentru determinarea conceptiei

sale materialiste. Ele sunt: Valoarea Vigil (Der Werth des

Lebens. Eine Denkbetrachtung im Sinne heroischer Lebensauf-

fassung. Breslau 1865); Istoria critica a Filosofiei (Kritische

Geschichte der Philosophic, 1869); Istorza critica a principlilor
generale ale Mecanicei (Kritische Geschichte der allgemeinen
Principien der Mechanik, Berlin1873); Curs de Filosofie
(Cursus der Philosophie als streng wissenschaftlichen Weltanschauung und Lebensgestaltung. Leipzig 1875); Inlocuirea religiei

cu ceva mai bun (Der Ersatz der Religion durch Vollkommeneres. 1883)

si

Curs general de Filosofie (Gesammtcursus

der Philosophie,
din 1894 inainte). A munit in 1921.
Diihring nu a voit sa" se recunoasca drept un reprezentant
al materialismului. El numea conceptia sa despre lume filosofia

Totuvi conceptia sa este un materialism in cel mai

strict inteles al cuvantului. Dupa" el, toate fenomenele din
natura se reduc la 'fenomene ale materiei. Spiritul nu este decal

o functiune a materiei,

vi

deci nu are existenta substantiala

independenta de materie. Simtirea i gandirea, spunea el, sunt

stari de excitare a materiei. Materia ea insavi este alcatuita

din atomi divizibili, i cantitatea ei in univers este finita. Forta

este o calitate vesnica a materiei; ea atare este inseparabili de

matene.

Interesanta este conceptia epistemologica a lui Diihring,

dei in unele privinte se apropie de aceea a lui Moleschott,

ava Inct ar putea sa par ca nu este originala. Diihring credea
c noi cunoavtem realitatea obiectiva a lucrurilor ava cum este
nu numai cu simturde, cum credea Moleschott, ci i cu gandirea. Prin aceasta el sustinea o conceptie diametral opusa
aceleia a lui Kant, care tagaduise putinta de cunoavtere a axistentei. Dupa el dimpotriva, gandirea noastr are putinta de
a cunoavte realitatea in intregime. Aceasta se datorevte faptului ca legile gandirii sunt identice cu legile realit4ii. Diihidee
ring sustinea avadar totala inteligibilitate a realului,
care este in general caracteristici rationalismului sub diferitele forme istorice. El admitea cu alte cuvinte c ceeace cunoastem este tot ceeace exist in realitate, vi mai admitea cawww.dacoromanica.ro

Materialisranl german

aceast realitate unic este perfect rational',

91
ca.

este adici

intocmai aa cum o gndete mintea noastrI

Dahring credea astfel ca timpul i spatiul nu sunt simple
forme subiective ale mintii noastre, cum sustinuse Kant, ci sunt
realitti obiective. Deasemenea el credea ca principiul cauzalitii i celelalte pretinse categorii ale mintii sunt aplicabile lumii reale, nu numai lumii fertomenale a cunoaterii noastre. Totui el nu admitea c ar fi adevrate toate ideile

noastre fr nicio deosebire. Sunt in mintea noastr i idei

false; printre acesbea este pseudo-ideea de infinit. Realitatea
nu este infinit sub niciuna din formele ei. Universul este
unic i mrginit. lar aceasta pentru motivul c mintea noastr
nu poate concepe numrul infinit; ea nu poate s conceapi
deci nu poate s existe
deea't numrul 'finit.

In afara acestora, de cari ne-am ocupat pan. acum i

cari au adus o contributie mai mult ca caracter filosofic in
constituirea conceptiei, materialismul german din secolul trecut
a mai avut doi reprezentanti, a cror contributie are mai
mult un caracter tijntjfic. Ei sunt Biichner i Haeckel.

Ludwig 13 tichner este cunoscut in deosebi prin opera

sa ajuns popular Foria si Materie (Kraft und Staff). aprutii pentru prima oari in 1855. El s'a nscut la Darmstadt
in 1824.

Studiile

le-a

inceput cu filosofia la Giessen,

pe care ins a schimbat-o, dup un an, ascultnd sfatul tatalui

sat',
1854

cu medicina. A continuat-o apoi la Strasburg, iar

i-a dat docenta la Tiibingen. In 1855 a intervenit in

polemica ce era atunci in toi in jurul materialismului publicand

scrierea amintit mai sus. Din cauza ideilor sale materialipte,
a intmpinat dificultti in cariera sa didactia i a trebuit
s5 o prseasca. Restul vietii 1-a trait exercitnd profesiunea
de medic la Darmstadt, ande a i murit in 1899.

Din scrierile sale filosofice un interes mai deosebit in

afara aceleia pe care am mentionat-o au urmtoarele: Natura
$i Spirit (Natur und Geist. Gesprch zweier Freunde iiber
den Materialismus und iiber die real-philosophischen Fragen
der Gegenwart. Frankfurt 1857); Din Natura 4 $tiinta' (Aus
Natur und Wissenschaft. Leipzig 1862); $ase prelegeri asupra
teoriei darwiniste (Sechs Vorlesungen fiber die darwinsche
Theorie von der Verwandlung der Arten und die erste Entstehung der Organismenwelt. Leipzig 1868); Locul omului in
Natura (Die Stellung des Menschen in der Natur. Vergangenheit,

Gegenwart

und

Zukunft. Leipzig 1869); Pro gresul

www.dacoromanica.ro

Materialismul german

.92

In Natura $i in Istorie in lamina teoriei darwiniste (Der Fortschritt in Natur und Geschichte im Lichte der darwinschen
Theorie. Stuttgart 1884).
Contributia stiintifica cea mai important pe care au
,adus-o materialismului atat Bachner cat si Haeckel a fost in'temeerea materialismului pe teoria biologica transformista a lui
Lamarck si Darwin. Valoarea acestei contributi este cu atat
mai mare cu cat ceilalti reprezentanti ai materialismului, in
.deosebi Czolbe si Diihring, au refuzat sa admita ipoteza transformista si sbi-i dea vreo intrebuintare inlauntrul sistemului
lor filosofic. Pentru Biichner si Haeckel dimpotriva, transformismul ca form hiologica a evolutiei este unul din principalele fundamente ale materialismului. Potrivit teoriei de care
,e vorba viata a luat nastere sub forma fiintelor foarte rudimen tare
prin transformari fizico-chimice ale materiei moarte, iar diferitele specii de plante si animale superioare, prin transformri

dente sub actiunea factorilor naturali din fiintele primitive inferioare. Asa fiind viata nu este produsul unui principiu deo-sebit de materia moartl Viata sufleteasca ea insasi este produsul evolutiv al vietii in general. Sufletul asadar nu este in
liefinitiv decat o functiune a materiei.
Concluzia care rezulta mai departe de aici este c.5. nu
,exist in univers deck o singura substanta,
si aceasta este
materia. Universul este asadar alcatuit numai din materie. Forta
.a

carei prezenta se constata in naturi este o proprietate a

materiei, si ca atare este inseparabili de materie. Legile dupa

cari se desfasura fenomenele din natura, produse ale mateteriei si ale fortei, sunt constante si uniforme. In aspectul in
care universul se infatiseaza in prezent a a luat nastere pritt
transformari lente ale materiei cosmice conforme cu legile evolutiei.

Btichner era asadar din punct de vedere cosmologic evolutionist. Si el era din punct de vedere epistemologic un empirist. Convingerea sa era asadar ca origina cunostintelor noastre este in simturi. Jata dece speculgiIle rationale nu prezentau
pentru el nid o valoare. Filosofia ea insasi, care isi pune probleme cu totul generale, nu numai stiinta, al 61'6 obiect este
studiul naturii concrete, trebue sa se intemeeze pe datele experientei si pe rezultatele stiintei.
Ernst Ha eck e 1, cel din urma dintre reprezentanth'
materialismului de cari am avut a ne ocupa, s'a n6scut in 1834
la Potsdam. Studiile de medicin' si de stiinte naturale si le-a
www.dacoromanica.ro

Materialismul german

93.

field la Berlin 5i Wiirzburg. In 1861, 5i-a trecut docenta la

Jena. Din 1862, a devenit profesor extraordinar la aceeasi universitate; iar, din 1865 inainte, a devenit profesor ordinar de
zoologie deasemenea la Jena. A murit in 1919.
Scrierile sale nu au un caracter propriu zis filosofic, ci mai
mult un caracter stiintific. Ele sunt in deosebi din domeniuI 5tiintelor naturale, i urmaresc sa aduca noui contributii la constituirea transformismului ca teorie stiintifica privitoare la problema
originei viefti si a speciilor animale i vegetale. Ca atare ele.

nu pot sa ne intereseze. Lucrarile sale ca caracter filosofic

sunt mai mult scrieri de popularizare. Dintre acestea este.
foarte cunoscuta scrierea intitulat& Enigmele Universulu (Die
Weltratsee, care a aparut la Bonn in 1899. Ea cuprinde ideile.
filosofice ale lui Haeckel intemeiate pe rezultatele stiintei.
Haeckel a numit monism conceptia sa filosofica, fra
s recunoasci identitatea ei cu materialismul,
dei intre
ele nu exista nicio deosebire sensibil. Interpretarea natural&
a vietii sufletesti pe care o adopt, spunea el, o infatiseaza

ca pe o sursa de manifestari vitale cari ca toate celelalte

sunt legate de un substrat material. Dupa aceasta concep tie
fenomenele sufletesti, toate fara exceptie, sunt legate de fenomene materiale in substanta vie a corpului.
Cu toat aceasta teorie evident materialista despre natura vietii 5i a sufletului, Haeckel s'a considerat un panteist
In felul in care fusese Spinoza. Dumnezeu i lumea, spunea
el, sunt o Isingura fiin. Dumnezeu este a5adar identic ca
natura formnd o singura substanta. Se intelege ca acesta nu
este Dumnezeul personal al religiilor revelate. lath' dece Haeckel credea o religia trebue redusa la cultul 56intei. Prin
tiin ajungem, spunea el, s cunoagem esenta divina a naturii
Cultul religios trebue dar identifieat cu cercetarea stiintifica.
Din punct de vedere epistemologic Haeckel era ca 5i
ceilalti reprezentanti ai materialismului empirist. El a tagiduit
asadar valoarea apriorismului; a facut totusi in conceptia sa
empirista loc unui apriorism al speciei in felul aceluia pe
care-1 concepuse Spencer. Pentru individ exista unele forme
inascute sau apriorice ale cunoa5terii, pe cari experienta sa individuala nu i le formeaza. Nu se intampla insa acelas lucra
cu specia, care a ajuns la ele pe calea experientei 5i le transmite indivizilor prin ereditate. Haeckd a introdus apdar, ca
5i Spencer, ideea evolutiei 5i in deslegarea problemei cunoasterii.

www.dacoromanica.ro

94

Empirio-criticismul german

Empirio-criticismul
Introducere

In alcatuirea filosofica a secolului al 19-lea trasatura cea

nai putin izbitoare pentru publicul cel mare, dar cea mai
insemnati pentru evolutia culturii, e disputa in jurul metafizicii.
Acestei stravechi discipline i se tagdueste, incepand chiar din
veacul al 18-lea, dreptul la existenti printr'o argumentare cuceritoare, care ducea spiritul analitic Ora la consecinte extreme
determina constituirea ca disciplin autonoma, prin desprindere din logica traditionala, a teoriei, cuncltintei.
Teoria cunostintei devine nu numai autonoma, dar si fundamentala: ntreaga filosofie e absorbita de noua disciplini. Pe
frontul antimetafizic din a doua jumatate a secolului al 19-lea,
loal de capetenie Il ocup prin originalitatea i rasunetul lor
doua curen:e inrudite numite empiriocriticismul" (Ernst Mach
si Rich. Avenarius) i filosofia imanentei" (W. Schuppe,
Rich. von Schubert-Soldern si Th. Ziehen). De sigur, i neocriticisrnui, ultimul \distar al kantismului, area aceeas ostilitate fata de metafizica i favorizeaza atotputernicia teoriei
cunostintei, tinsa, cu toata intaetatea motivelor kantiene, el

nu Tapete celor doua curente fizionomia lor personala, mai

ales, pentru urrnatorul cuvAnt. In timp ce neocriticismul, desi
tine sa raman p teorie a experientei", pune accentul pe activitatea sintefica a gandirii i rezolva cunoasterea intrsun proces
al Tatiunii, empiriocriticismul i imanentismul intocmesc o cri-

tica a experientei, Incercand astfel sa elimine din experienta

toate adaosele, socotite iluzoru-, ale gandirii, in scopul de a

desvalui experienta purr (Avenarius), elementele" (Mach),

datul" (W. Schuppe
aceasta cu anumite ingradiri
si Th. Ziehen).
Orientarea empirica apropie nouile curente de filosofia lui
Hume si de pozitivism, in cadrul caruia versiunea germana se

deosebeste de cea franceza, data de Aug. CoMte

prima

e idealista, a doua realista. Empiriocriticismul i filosofia imanentei

e diferentiaza nu numai de criticism dar si de ei-npi-

rismul mai vechiu, afirmandu-si originalitatea intr'un punct hotaritor: ele ocolesc principala greutate ridicata de fenomenul
cunoasterii, greutatea nurnita de W. James prapastia epistemologica". Cum subiectul i obiectul, despartite printr'o prapastie de chiar natura lor, ajung sa intre in raport de
www.dacoromanica.ro

Empirio-enticismul german
-

95

zunoastere? Deslegarea oferit de cele don noui doctrine

empiriste e monista in sensul ca ele suprima dualitatea subiect-obiect sit cauta un factor, oarecum protoplasmatic, in
care ei sau coincid (E. Mach) sau sunt perfect corelativi (Avenariu, 5i Schuppe). Mon:smul elementelor" neutrale (nici obiective nici subiective) i corelativismul par a evita greuttile
clasice ale epistemologiei: relatia. dintre factori art de eterogeni,
cum sunt subiectul i obiectul, spiritul i materia.

Mach si Avenarius au ajuns la aoeleas rezultate aproape

concomitent si independent unul de altul. Principiul economiei
mentale" este expus de Mach in Die Geschichte und die

Wurzel des Satzes der Erhaltung der Arbeit (1872), iar de

ctre Avenarius in serierea de abilitare din 1876: Philosophie
als Denken der W elt gembss dem Prinzip des kleinsten
Kraftmasses. Prole gomena zu einer Kritik der reinen Erfahrung.
Afinittile intelectuale dintre ei, cari au avut evolutii deosebite 5i au activat pe terene diferite, au fost recunoscute de
Mach 1), ganditor de adndi sinceritate, calitate obisnuit la
filosofii empiristi. Amndoi sunt hotaeiti sa depseasch opo-

zitia dintre subject i obiect, dintre psihic j fizic, luand ca

punct de plecare sensatiile" sau elementele" (Mach) si
experienta pur" (Avenarius). Nu mai putin semnificativ
e si deosebirea dintre ei: Mach se simte eras de idealism, iar
Avenarius impleteste idealismul Cu un realism colorat materialist

(rolul central al sistemului nervos):

Ernest Mach (1838-1916)

Nascut in Turas in Mlinen (Austria), Mach se abiliteaz
In 1861 pentru fizied la Viena, in 1864,e profesor de matematic
la Graz, in 1867 de fizic la Viena, iar din 1895 tot la

Viena profeso' de filosofie stiintifica. Din motive de san."tate se retrage 'in 1901 si moare in 1916.
Filosofia ui Mach, intemeiat mai ales pe cercetari de
istoria 5tiintelor, vrea s fie o simpl teorie a cunostintei,
ber de once metafizic

vom vedea in ce masur respecta

acest desiderat. Vorbim de filosofia lui Mach" cu rezerva

dictat de repetata declaratie a autorului: Ich habe schon deshalb
au6driicklich erklrt, dass ich gar kein Philosoph, sondern nur

ein Naturforscher bin (Erlienntnis und Irrtum, VII). Iar

1) E Mach : Analyse der Empfindungen, 5-te Aufl., 1906, p. 38.

www.dacoromanica.ro

in

96

Empirio-criticismul german

alti opera' mai veche, Analyse der Empfindungen, scrie: Noch

eMmal, es gibt keine Machsche Philosophie (p. 300). La
procesul cunoasterii pot fi observate cele mai felurite proprietiti, mai intttiu noi 1'1 caracterizim drept biologic sau economic, asadar ca excluziind activitatea fri scop" (Die Leitgedanken meiner wissenschaftlichen Erkenntnislehre... p. 4). Economia
alegerea mijloacelor, biologicul fixeaz scopul
sub inspirafa darwinismului: adaptarea gandirii la fapte1). Ex-

primat in chipul cel mai scurt, apare ca tema a cunoasterii

stiintifice: adaptarea gandirilor la fapte
adaptarea gandirilor
unele la altele- (id. p. 4). Punand accentul pe laturea economie i finalitatea biologie a cunostinfei, Mach se infliseazi
ca anul din reprezentantii pragmatistnului oontimporan. Cu cat
mai cuprinzittor devine domeniul experientei, la cunoasterea cruia

ajungem prin comunicare, ca atat mai economic, mai cu sgarcenie, trebuesc aplicate mijloacele de expunere, pentru a stapini
materialul Cu o cheltuial msursat de memorie i mune.
Tinta gospodriei stiintifice este o imagine a lurnii cat mai
complet, mai sistematie, mai unitarii, linistit, eat mai putin
expusit vreunei tulburt:i de oarecare semnificafie din partea
unor noui evenimente, o imagine a lumii de cea mai mare stabilitate- (Prinzipien der Wrmelehre, 366). Astfel intreaga noastr: vieat tiintificA ne apare numai ea o lature a evolutiei
noastre organice" (Id. 390).

Privitor la formatia sa intelectual Mach divulg urmtoarele amnunte. Cand, la inceputul activitatii mele ca Privetdocent de fizie (1861), am luat in cercetare operele savantilor,
am descoperit ca specific al procedeului lor alegerea mijloacelor celor mai simple, economice 6 potrivite scopului propus.
Prin legiiturile personale cu economistul E. Hermann, in 1864,
care de asemenea era in cautarea elementului economic din
once fel de activitate, Mach s'a obisnuit de a privi activitatea
oercettorului ca economic. De alt parte se familiarizeaz
cu teoria lui Lamarck, inch' din 1854 ca elev de gimnaziu,
astfel e pregtit a primi in 1859 teoria lui Darwin (adaptarea
ca efect al selectiei). Asadar, chiar de la Graz i se impune
1) Ideile cAlAuzitoare" de mai sus se gAsesc astfel impArtite in operele

lui Mach, dup chiar spusele sale. DominA aspectul economic in Die Geschichte und die Wurzel des Satzes von der Erhaltung der Arbeit (1872)
ambele laturi in Die Mechanik in ihrer Entwicklung (1883) si Die Prinzipien
der Wirmelehre (1896). Laturea biologicA e luat in consideratie In Analyse

der Empfindungen (1886). Teoria sa a cunostintei se gliseste In forma cea mai

desvoltatti in Erkenntnis und Irrtum, 1905 (tradus In I. francez1).

www.dacoromanica.ro

Empirio-eritieismul german

97

opinia ca desfaurarea gandirii e o lupta pentru existentii,

care supravietuote ideea cea mai adaptata. In acest chip se
intregesc fericit cele doua aspecte ale procesului de cunoatere:
cel economic i, cel biologic. Vom inregistra mai jos i precursorii sai in filosofie.
Dou sunt iirnpulsiile determinante ale epistemologiei lui
Mach: 1) hotaeirea de a curati tiinta de conceptele metafizice subintelese, de Imetafizica latenta din tiinta", cum scria
el insu5 (Prinz. d. Warmelehre, VIII); 2) speranta de a
faun* un limbaj tiinific, necontaminat de metafizic j capabil
de a servi fizica i psihologia, care 1.1 interesau deopotriva.
Rezultatul straduintelor lui Mach e urmatoarea viziune monista
nul se pbate multumi cu ideea unei materii
asupea lumii.
solide, a carei unica schimbare e micarea sau schimbarea localL
Fiziologul, respectiv psihologul, nu e in stare sa inceapa nimic

cu un astfel de lucru. Cine urrnre0e insa o sistematizare A

tuturor tiintelor, trebue s' caute o reprezentare, pe care
poate mentine In toate domeniile. Daca rezolvm intreaga lume
material in elemente care totodata sunt elemente ale lumii
psi/ace j ca atare se cheama sensatii, daca mai departe consideram ca singur temii atini. tei investigarea legaturii, conexi-

unii, dependentei mutuale a acestor elemente omogene din toate

domeniile, putem aoepta cu bun temeiu de a, intocmi, rezemati
pe aceasta yeprezentare, o constructie unitara, monista
de a
scpa de dualismul funest prin ratacirile sale" (E. Mach:
Analyse, p. 255).
In ce privege predecesorii i inruririle Mach schiteaza

urmatoarea curb intelectuala. A plecat de la Kant, a trecut

la Berkeley, in sfar5it prin Herbart i[ Fechner, ajunge la
Hume (Analyse, 299, vezi i Leitgedanken, p. 12). C:d punctele mele de plecare nu se deosebesc esential de acelea ale
lui Hume e evident. De Comte ma departez in aceea ca
pentru mine faptele suflete0 sunt izvoare de cunoatere tot
atit de insemnate ca i cele fizice". (Analyse, 38). In sfarit,
dintre contimporani se simte mai aproape de W. Schuppe
R. Avenarius.
Dela inceput trebue insa relevata ubrezenia pozitiei
lui Mach. In lupta sa contra metafizicii gnditorul vienez crede

ca se reazema numai pe rezultate tiinif ice, in timp ce fari

tie construete o noui rnetafizica de mare ecou in cugetarea Je azi, o metafizica a elementelor neutre (nici fizice,
nici psihice). Herbert Buzello in Kritische Untersuchung von
www.dacoromanica.ro

98

Empirio-eriticismul german

E. Mach's Erkenntnislehre (Ergnzungsheft la Kantstudien,

1911), se crede indrepttit s serie: Epistemologia lui Mach
nu e fenomenalism ci metafizic." (p. 10).
Cum inf4tueste Mach indoitul program (aspectul economic si biologic) al cugetrii sale? Constatm intiu ca el
are o just prere despre natura filosofiei, cand postuleaz
siguranta punctului de plecare. Acesta trebue s fie nemijlocit
dat i totodat. simplu, elementar". Pentru Mach este neindoelnic c sensatiile sunt adevratele elemente ale lumii noastre"
dup5
(Prinzipien der Wrmelehre, 360). Elementele
chipul de prezentare economic a lor, alctuesc aci lumea
corporal aci lumea sufleteasca. Deosebirea dintre

fizic

psihic nu e ibsolut, ci e o deosebire de punct de vedere.

Lucru i eu sunt fictiuni provizorii de aceeas specie" (Erkenntnis und Irrtum, p. 13). De aceea nu vd nicio opozitie
intre psihic si fizic, ci simpl identitate in ce priveste elementele. In sfera sensibil a constiintei rnele once obiect e in
acelas timp fizic i psihic" (Analyse, p: 36). Deosebirea dintre
fizic i psihic poate fi definit ca deosebirea dintre ceeace se

petrece in afar. de U sau inlguntrul lui U, daci prin U se

intelege limita corpului meu (Erkenntnis und Irrtum, p. 8).
In afar ca i inluntrul acestei limite intlnim numai sensatiielemente: colori, sunete, presiuni, etc., apoi spatii, timpuri,

care sunt tot sensalii, iar sub raport fizic exist dependente
functionale intre elemente (Analyse, 284). Intruck elementele
sunt considerate neatarnat de corpul meu (U), si numai in
dependentele lor functionale, avem o cercetare ifizica (A. B. C...);
intrucht ele sunt considerate in dependent functional relati
functional', vom vedea, inlocueste la Mach cauzalitatea

de corpul meu (K. L. M...), avem sensatiile (a, [3, 7.) sau eul
(Analyse, 12). Corpul i sufletul sunt complexe relatio statornice de sensatii. eeace numim corp nu e alcatuit, cum credea
Kant, dintr'un fenomen", singurul cunoscut, si din lucrul In
sine" necognoscibil. Lucrul in sine este un rezidiu metafizic,
fr nici o valoare teoretic. Subliniem ins c, pentru el,
sunt inlturate si conceptele de materie", atom'', etc., sub
cuvntul c sunt si ele de ordin rnetafizic. Mach a incettenit
In filosofia contemporan acest .sens gresit al metafizicei: e
metafizic tot ce e in afar de constiinta individual, once
existent deosebit de aceea a elementelor sensoriale, deci

atomul", molecula", etc..

Lumea e format din neinceta.ta devenire a elementelor
www.dacoromanica.ro

Empirio-criticismul german

99

-care se afla in raporturi functionale. Lucrul, corpul, materia,

nu e nimic in afar de conexiunea elementelor, a colorilor,
sunetelor, etc., in afara de asa numitele caractere- (Merkmale)
(Analyse. 5). Curn e de asteptat, deosebirea 'dintre aparenta
si

realitate nu are valoare absoluta. De asemenea nu are

nici un sens stiintific intrebarea adesea pusa, daci lumea e reali

sau e un simplu vis. Visul cel mai confuz e un fapt ca oricare
altur (Analyse. 9). Daca fiziciertii vorbesc Inca de materie",

de atom'', aceasta se intmpla, fiindca ei sunt prinsi in mrejele unui materialism 5tiintific, deci, al unei metafjzici, adesea
ignorate, care preface in existente absolute ceeace e un simplu
Godankensymbol cu valoare practica, simplu mijloc comod
(le a prezenta faptele, singurele demne a fi numite existente.
Mach se vede constrans a conceda ca numai metoda stiintifica
e comoda, nu si rezultatele ei, care trebue si ne satisfaca din
punct de vedere intelectual si estetic (Prinzipien, p. 391). Ne
ingduim observatia ca Mach, crezand ca a suprimat atomul
fizic, a introdus atomul psihic, caci ce altceva e elementulsensatie?

Intocmai cum nu exista materie ca substrat permanent

inapoia sensatiilor, tot asa nu exista un eu permanent inapoia

etc. Eul e tot asa de putin

absolut constant ca si corpur (Analyse, 3). ,Ipoteza unui eu,
unitate reali ce sustine sensatiile, duce sau la solipsism, pe
care il socoteste o monstruozitate (Analyse, 28), sau la agnosticism (negarea posibilitatii de a cunoaste lumea externa.). Sosentimentelor, reprezentarilor,

lipsismul neagg existenta, agnosticismul neaga cunoasterea ori-

carui alt lucru in afara de eul propriu. Daca insa concepem

.eul ca o unitate practica pentru o cercetare ce orienteaza provizoriu,

ca o grupa de elemente legate ceva mai tare, care

se afla in conexiune cu alte grupe de acelas fel dar mai slabe,

nu se mai ridica intrebari de felul acesta si studiile noastre

au drumul liber- (Analyse, 23). Lumea nu const asa dar

pentru noi din enigmatice existente, care produc, prin actiune
reciproca cu o alta existenta tot asa de enigmatica
eul
sensatiile, singurele accesibile noua. Colorile, sunetele, spatiile,
timpurile... sunt pentru noi provizoriu ultimele elemente,

a dim

conexiune o avem de cercetat. In aceasta tocmai consta explicatia adancita a realitatir (Analyse, 24).
Conceptul de substanta, avand numai o intrebuintare practica, se reduce la legea de coexistenta constantg a elementelor,
precum conceptul de cauzalitate e legitim numai Intrucat inlawww.dacoromanica.ro

Empirio-eriticismul german

100

tur subintelesul metafizic de fort:a' productoare *i se mrgine*te a desemna o relatie matematic sau o func(ie. Relatia
e substanta suprema" a lucrurilor. (Erk. u. Irrtum, 134).
Prevzut cu conceptul de functie i cu metoda, schimbrii ceroet.torul p*e*te pe drumul su" (Id. p. 281).
S'a relevat ca originalitatea conceptiei lui Mach rezidi
In strdania de a desfiinta dualitatea eu (psihic)-fizic (corp).

O incercare mai veche dar neizbutit de a ocoli greuttile

dualismului n insufletit filosofia lui Hume. Intrebarea e: intruc..it
mai fericit Incercarea lui Mach? Mrturisim c, lcnd
abstractie de intentie care e bura, executia are nenumirate
puncte vulnerabile. Cine vorbe*te de sensatii presupune ca dat
eu, prima conctie a sensatiilor, mai presupune a
clinainte
lume corporal, care actioneaz asupra eului, a doua conditie a
aparitiei sensafillor. Ne surprinde afirmatia contrar a lui Mach:
Nu corpurile produc sensatiile, ci complexele elementare (complexele de sensatii) formeaz corpurile- (Analyse, 23). Ceeace
im

la Mach e un element *i un principiu, e in realitate un rezultat *i o consecint. O sensatie de sine statgoare, care nu
a,parline unui eu preexistent, e o ipotez arbitrar. Noi Ins
intelegem, pentru care motiv Mach refui a recunoa*te eului
alt realitate in afar de cea practicr. Un eu real ar impune
a*ezarea reprezentrilor in interior

i ar duce la solipsism,

pe cnd un eu,

care e purh compozitie de elemente, las

neatinse, dup disparitia sa, elementele lumir, care pot intra

intr'o nou5 asociatie.

Odat ce Mach a frmitat lumea (eul i corpul)

simple elemente el era nevoif s5 a*eze in locul cauzalit5.tii
dependenta functional& din care a disprut once urm de
activitate, singurul semn al realittii. E greu de rmurit, dac
in geneza doctrinei lui Mach teoria elementelor a impus conceptia functionala a cauzalitatii sau invers. Adevrul e c.
Mach refui a vorbi de eu nau con0iinta, de*i le presupune
implicit. Ce devine conceptul de con*tiint in doctrina lui
Mach? Il eutm in zadar, cci nu-1 intilnim niceri. Faptul
de congiint nu se explic printr'o realitate deosebit de corp,
ci prin relatia functional a elementelor cu anumite corpuri
vii, a*adar, prin raportarea elementelor in genere la elemente
de ordin fiziologic, la corpul meu (K. L. M
Dac eul este un simplu complex, dictat de nevoja de
a infli*a economic elementele, se ridicl inevitabil intrebarea::
de ce elementele, in sine izolate, se unesc i alatuesc un
www.dacoromanica.ro

Empirio-criticismul german

101

eu? Mach nu vorbeste nimic de aceasta, pentru un motiv

destul de simplu: filosoful nostru nu s'a gindit niciodati si
exammeze punctul ski de plecare i ssi se intrebe: ce e elernentul-sensatie? La el sensatia are coeficient absolut. Uneori
Mach are sentimentul a nu existO sensatie Lei un suflet
antecedent. El ocoleste greutatea printr'o analogie: eul e fati
de sensatie, ca lumea materiali fa tO de un lucru. Nu putem
oare studia un lucru aparte frO s ne gndim la restul lumii
materiale? (Analyse, 21). Dece n'am face aceastO abstractie
si

la sensatie? Confuzia e vOdia. De sigur ci pot studio

sensatia izolat, msA aceast nu e o desprindere a ei cre eu,

pentru a o transforma tn element" i apoi a scoate 'din ea
prin compozitie eul.
Mach m`rturiseste impresionant cum a ajuns la conceptia
sa. Intr'o seninO zi de vara la camp imi apru deodat lumea
impreuni cu eul ca o massO conexii de sensatii, care aderau ceva

mai tare numai in eu" (Analyse, nota, p. 24). E vrednici

de t oat lauda tendinta lui Mach de a elimina din stiinti pul
deci antropomorfismul, ducind 0116 la capit revolutia coperniciad si in filosofie, ins desubiectivizarea stiintei nu e

tot una cu a considera eul drept nimic" (Analyse, 291).

Rezolvnd realitatea in sensatii, nu o subiectivizim, nu universalizOm un aspect uman? El insus serie, inErind
noastri: Drept urmare eul poate fi in asa fel extins incit
sA cuprindi in cele din urrn intreaga lume" (Analyse, 10).
Ajuns aci, Mach se vede nevoit si 'Leh o Insemnatii
distinctie, obisnuit in neocriticism i reluatO, cum se va vedea,

de Schuppe, anume distinctia intre cele douit euri: eul restrins

(das engere Ich) sau eul individual si eul lira'. (das

erweiterte Leh), eul generic, constiinta in genere". Aceasta
imbrOtiseaza eurile empirice i corpurile. Cine spune ci marginele eului nu pot Ti depOsite de cunostintO, intelege eul
care confine recunoasterea lumii si a eurilor steine". (Erk.,
und Irrtum, 9). Cu toate ci, ne amintim, Mach nunieste drept
monstruos solipsismul, in cele din urmi el recunoaste consecventa lui speculativi. (Analyse, 293). Numai ci un naturalist nu e tinut sO meargO pini la solipsism, Tiindci el nu
urmOreste un sistem lnchis. Dar Mach mai sivirseste o abatere
de la linia doctrinei si din alt punct de vedbre. Definind

stiinta o adoptare a gndirilor la fapte j miele la altele", et

introduce discret dualismul Intre fapte i activitatea
Stiinta, spune el, nu e posibilit fOr o stabilitate a faptelor
www.dacoromanica.ro

Empirio-eriticismul german

102

ca i a gndirilor ce corespund faptelor prin adaptare. (Erk..

u. Irrtuin, 278-279).

Richard Avenarius (1843-1896)

In vreme ce E. Mach, in primul rand istoric al fizicii,
cladete

filosofie simplista

in continutul ei,

Avenarius,

spirit de stlicta formatie filosofica, are simtul complexittii

In punerea i rezolvarea problemelor i se folosete de o expunere greoae, scolasfica, incarcata de o terminologie noua i de

formule aparent matematice, in scopul de a asigura filosofiei

caracterul de disciplina exacta. De ce filosofia sa nu poseadi
ca i matematica un limbaj tehnic? In acest chip s'ar pune
capat controverselor fra rezultat i s'ar inaugura o filosofie

Avenarius prefera sa nu fie mieles de loe de cat

Lotus spre mhnirea sa
sa fie ru inteles. De aceea
multa vreme publicul filosofic 1-a ignorat sau 1-a pretuit sub
meritele sale, care sunt reale. Reparatia trzie n'a schijnbat
prea mult dispozilia noului public. Era prea trziu pentru
ca originalitatea ideilor sale si fie pretuita dupa cuviinta. El
insu recunoate in prefata la Critica experientei pure": Am
fcut tot ce sta In puterile mele de a da in vileag i a nimici
once prejudecati care ar putea sa m influenteze pe mine

insumi- (XXIV). Inchee insa cu melancolie ca a pornit s

caute adevarul .1 la sfrit s'a multumit sa se lamureasca
pe sine insui" (XXVII).
Nascut la 19 Noembrie 1843 la Paris, unde tatal su: avea
o editur. i librarie german., mama sa fiind nascuta Geyer,

deci inrudita cu R. Wagner, Avenarius a studiat la Berlin, la

universitatile din Ziirich i Leipzig, unde promoveaza in 1869
Cu o tezi asupra lui Spinoza (Ueber die beiden ersten Phasen
des Spinozischen Pantheismus). Se explica inrurirea lui Spinoza in ce privege idealul unei filosofii matematice
In
formule i rezultate, nu i in metoda, care la el, e inductiva
ca i in conceperea gndirii ca mardestarea sfortrii de conservare ce constitue esenta omului. In 1876 se abiliteaz. Privatdocent, la aceea universitate, cu o lucrare ce n'a trecut neobservata, avnd un titlu ce tradeaza intmplatoarea inrudire cu
ideile

lui Mach: Philosophie als Denken der Welt gemiiss

dem Prinzip des kleinsten Kraftmasses (Filosofia ca gndirea

lumii potrivit principiului de minima cantitate de forta). Subtitlul acestei opere anunta opera de capetenie: Prolegomena

zu einer Kritik der reinen Erfahrung. Peste doua semestre,

www.dacoromanica.ro

Emplrio-eriticismul german

103

In care timp el fundeaz impreuna cu C. Gdring, H. Heinz&

si W. Wunidt periodicul Vierteljahrsschrift ftir wissenschaftfiche Philosophic (vol. I. 1877), el e chemat profesor titular
la catedra de filosofie inductiva" din Ziirich.

Opera sa cea mare e Kritik der reinen Erfahrung In

doua volume (1888 si 1890), in care spre deosebire de pea
precedent se afirma o directie realista si se incearci, putin
renovarea stilului filosofic. O versiune concentrat
si mai la indemna, in care se adnceste conceptul de intro-t
iectie'', ,ofera: Der menschliche Weitbegriff, 1891 (editia a
3-a cuprinde alituri de scrisoarea deschisa a lui W. Schuppe
despre Bestatigunig des naiven Realismus i articolnl lui Avenarius : Bemerkungen zur Begriindung des Gegenstandes der
Psychologie). O munci istovitoare curma in 1896, la varsta
de 53 ani, o vieata inchinata adevirului si impedeca desavrsirea sistemului printr'o morala a placerii libere.
Scrierea Philosophie als Denken der Welt are ca scop
studitil problemelor filosofice sub unghiul principiului de mi-

fericit,

nima cantitate de fortr, care e un principia de conservare,

intrucat schimbarea suferit de vechile reprezentari la aparitia
nouilor impresii e cat mai mica posibil, si un principia 'de
evolutie, intrucat dintr'o multime de aperceptii preferam pe
aceia care cu o egala cheltuial de forth d.' un rezultat mai

mare (Prefata). E ciar; vieata sufleteasc e privita dintr'un

punct de vedere biologic si energetic.
Vom schita ideile acestui opuscul. Asemenea tuturor functiilor sufletesti gndirea sau aperceptia are un caracter finalist.

Sufletul se sileste sa execute procesul de aperceptie cat mai

adaptat, adeca., cu relativ cea mai mic risip de forta sau
Cu relativ cel mai mare succes. Economia e impusa omului
de caracterul finit al fpturii omenesti. Dac puterile sufletului ar fi infinite, ne-ar fi indiferent cfiti energie se cheltueste, cel mult ar interesa pierderea de timp (Op. cit., 3).
Destsurarea nepotrivitO a fortei sufletesti in contradictii, lips
de continuitate, se v.deste prin reactii neplcute: nesiguranfa,
indoiala.

In aperceptia teoretica principiul de minima cheltuial de

energie se manifesta in concept, care unifici

i simplifica.

Functia conceptului (si a legu) e de a subsuma reprezentirile

particulare (lucruri si procese), datorit notelor lor comune.
Tot asa conceptele tn. ferioare gasesc unitate prin subordonare
fat de concepte superioare, Oda ce se ajunge la doua conwww.dacoromanica.ro

104

Empirio-criticismul german

cepte universale i, daca e posibil, la unul singur. Filosofia

are ca obiect cautarea unittii supreme, in cadrul experientei,

precum stiintele speciale se multumesc cu unifti subalterne.
Daca linem seama de rolul gandirii, putem conclude ch. filosofia e straduinta de a imbratisa totalitatea experientei cu
cat mai mica cheltuiala de forta. lath' de ce trebue sa concepem
filosofia ca gandirea lumii potrivit principiului de minima

cantitate de fortr. (Id., 21). Dac obiectul filosofiei e determinarea experientei in trsiiturile ei universale, care e metoda ei? Dela inoeput se impune deosebirea dintre experienla.
naiv6 i cea tntificii. Experienta stiintifica se caracterizi

prin elminarea a tot ce Au se gsege in dat i deci a fost

adaogat de gandirea celui ce are experienta (Id., 30). Adausurile antropomorfice sunt de trei categorii: aperceptia mitoprin care adaogam datului intreaga noastra existenta;
aperceptia antropopatica, in care adausul sunt unele senti-

mente; in sfarsit, aperceptia formal-intelectuala, prin care impunem datului pur anumite forme ale intelectului (substanli,

cauzalitate). Principiul de a nu cheltui mai multi putere de

gandire decat cere ohiectul dicteaza filosofiei ca tema ,,cagigarea experientei pure-. De aceea metoda filosofiei nu e metoda observatiei i nici numai simpla critic, ci eliminarea
(p. 40). Eliminarea este operatia metodologica a oricarei stiinte;

dar in filosofie ea se aplica la totalitatea experientei i ca atare

are un rol primordial.

Potrivit operei principale a lui Avenarius, obiectul filosofiei e o teorie formala i general a cunoasterei omenesti(Kr. d. reinen Erfahrung, vol. I, XVII). Tema e formala in
alt inteles decal cel kantian, anume nu e cercetarea formelor
neempirice sau a priori care conditioneaza experienta si organizea,za continutul ei, ci descrierea a ceeace e universal in
once experientii. Pentru a eticheta doctrina sa Avenarius a
faurit termenul de ernpiriocriticism-. Critica experientei- are
o inctoira preocupare: a) Analizeaz elementele i devenirea experientei; b) elimina formele greslie care vitiaza experienta
(introieclia).
Convingerea temeinica a lui Avenarius e ca toata cunospinta noastr se desfasoara in cadrul experientei.. Dar filosofia
pare ca osandeste experienta i postuleaza clepasirea ei. Originalitatea lu Avenarius e de a fi probat c depasirea experientei e

o iluzie, caci ea se face tot cu ajutorul experientei, ori de cate

ori aceasta sufere o deviere, inevitabili, la inceput, dar treptat
www.dacoromanica.ro

Empirlo-criticismul german

105

eliminabila. Idealul cunostintei a experienta purr, asa dar,

o experienta curatita de concepte complimentare" (Beibegriffe),

de sporurile aduse de ganclire. Critica dovedeste ci tema oricarei cuno5tinte nu poate fi rezolvata decat In cadrul experientei pure-. Pornim dela experienta i ajungem la experient.
Avenarius deosebeste doua intelesuri ale expetientei pure:
1) sensul sintetic, anume experienta pura e un enunt, ale carui
componente au drept supozitii numai elementele mediului; 2)
sensul analitic:. experienta e un enunt caruia nu i s'a aclaogat
nimic care sa mi lie tot eiperienta, care deci in sine nu e nimic
altceva de cat experient (Kr. d. r. Erf. I, 4-5). Critica
purcede dela sensul sintetic pentru ca prin eliminarea factorilor
straini sa ajungh la o experienta purificata, ideal filosofic, de
care ne apropiem necontenit.
Cele doua intelesuri ale experientei trebuesc intregite prin
ceeace Avenarius numeste empiriokrifische Axiome-, care sunt
_doua : 1) Axioma continuturilor de cunoastere: once individ

ja ca supozitie primordiali un mediu cu multiple elemente,

alti indivizi cu multiple enunturi (Aussagen) i, in sfarsit,
enunturile ca dependente intr'un chip oarecare de naediu. Toate
continuturile de cunostinta din conceptiile filosof ice, entice sau

necritice, sunt modifieri ale acestei supozitii primordiale. 2)

Axioma formelor de eunoqtere: cunotinta stiintifica nu poseda
esential alte forme sau mijloace de cat cunostinta nestiintifici;
toate formele sau mijloacele 5tiintifice de cunoastere sunt transformari ale celor pre0iintifioe (vol. I, p. XV). Avenarius,
recun,oscand necesitatea ca filosofia s aibe un punct de plecare
in sensul de

sigur, o supozitie empiriocriticr

supozitie
fundament
sustine c omul porneste dela

expe-rienfi

primitiv, nefalsificat de conoepte accesorii (Beibegriffe), dela

acea experienta sintetich, pentru care totul e clat, dela conceptul natural al Iumir Kder nattirliche Weltbegriff).
Care e cuprinsul acestui concept natural-, faza cea dintai
oea mai curata a 'cuno0intei noastre? 1). Avenarius o numeste
,,Prinzipalkoordination'', desemnand astfel relatia fundamentar
dintre numitul eu" (das Ich-Bezeichnete) sau.
mediul sau inconjurimea" (Umgebung). S precizam intelesul
acestei relatii. In niciun caz nu poate fi vorba de vechea relatie
ntre subiect i obiect, pentru care experienta cuprinde numai
umanPP

1) Un fel de Rousseau epistemologic, care ne indeamn s. ne intoarcern la natura primitivA i adevrattia. J, Petrovici: Cercetri filosofice,
ed. 11 (1926), p. 134.

www.dacoromanica.ro

106

Empirio-criticismul german

obiectul, iar subiectul rrnane in afar

de experienta sub pre-

textul c el are experienta i ca atare nu mai apartine experientei.

Dualita tea subiect-obiect face peste putinta intelegerea cunostintei, fiindca reprezinta marea falsificare a, experientei, pa-

catul din nastere al filosofiei. In cea mai stransi dependenta

de west dualism se afla alte dualisme metafizice: suflet-corp,
spirit-materie, care sunt dease.menea vitieri ale experienti pure.
Numitul eu" (Avenarius intelege prin eu omul integral")
mediul se situiaza pe acelas plan 6 inlauntrul unei experiente unice, ambele sunt V orgefundes sau, mai de gt aba, Zusammen-Vorgefundenes. Nicio descriptie completa a pregasitului" nu poate cuprinde eul fara media i mediul fara eu.
(Weltbegriff, p. 191). Asa dar massa de date ssau experiente
se polarizeaza intre cele doua puncte, pe care Avenarius le
mai numeste, neutral, si membrul central" (Zentralglied) si
,,membrui opus" (Gegenglied). La dreptul vorbind, pentru Ave-

narius individul aman" (eul, membrul central) se pierde in

massa experientei, insa in acest cadru, dei e un lucre printre
celelalte, el are o pozitie centrala, iar restul dobandeste coeficientul vag de inconjurime". Once experienta este experienta
unui individ 5i once individ se afla legat de un media. Realitatea concreta e corelatia dintre mediu i eu; nu exista media
fara spectator si nici spectator fara o priveliste1).
In cuprinsul mediului cleosebim lucruri", care se supun
legilor mecanice, dar si semeni" (Mitmenschen), care rezista unei complete reducen i la mecanism. Caracterul amecanic
al semenilor" este o ipotezi, dar o ipoteza in acord cu experienta. Totus aceasta ipoteza, vom vedea, tnchide in sine mari
primejdii, din pricina atteratiilor pe care ea le sufera in
cursul evolutiei omenesti. In principiu, am putea socoti pe

semeni ca simple umbre ale mecanismului universal, insa ne-am

1ndeparta atunci prea mult de pregasit" (Weltbegriff, 193).

Ce anume date determina introducerea acestei ipoteze? Faptele sau miscarile mele sunt legate de enunturi" (Aussagen).
de perceptii, reprezentari, gfindiri, sentimente, etc. Eu atribui,
miscarilor celorlalti, analoage miscarilor mele (gesturi, limbaj),
aceeas semnificatie mai mult deck mecanici". Analogia clintre
mine si semeni" se reazema pe supozitia fundamentala a
egalitatii principiale a oamenilor", datorita careia eu sustin
I) Doctrina lui Avenarius are ad o actuantate, pe care si. In alte privinte a relevat-o W. Drabowztch: La Bio-psychologie de R. Avenarius, Revue philosophique. 1933, I, pp. 402-448.

www.dacoromanica.ro

Empirio-criticismul german

107

ca precum semenul este element al experientei mele

sunt element al experientei semenului (Weltbegriff, 19).

Critica experientei pure" are de acum ca tem si des-

crie formele generale si variatiile" experientei primitive sau

ale coordinatiei principale". Once valoare accesibil descriptiei,
IntrucAt e un element al mediului, e denumit prin litera R
(Rei--excitatie), iar once valoare accesibil descriptiei, intruca
e un continut de enunt, e denumit prin E (Empfindungsensatie).
(Vezi Kr. d. r. Erf. I, 15). Problema cardinal. a Criticei este
examenul raportului dintre R i E. Observm mntiu ch. once
valoare E" corespunde unei valori R" i ca aceasta universal corespondent se explic prin dependenta. lui E de R.
Valorile E" alcatuesc seria vital dependentr. Mai departe,

observm c E nu depinde numai de R, ci i de individul

uman", iar la individul uman mai ales de sistemul nervos, pe
care Il numeste sistemul C" sau substitutia enipiriocriticistr,
fiindc a luat locul individului ca atare. Individul nu vede
spre pild pomul, daca nervii sunt tiati, dar 11 poate gandi";
dacA se distruge creerul, dispare 1ntreaga experientA. Prin ur-

mare valorile E" atfirra nemijlocit de sistemul C" (creer)

mijlocit de mediu (R).
Valorile E" se impart la randul lor n doui categorii: demente" (colori, sunete, gusturi, mirosuri) i caractere" (plcut,
neplcut, frumos, urat, bineficAtor, repugnant, etc.). (Kr. d. r.
Erf., 16). Dependenta enunturilor" de mediu prezint dou_

laturi: mediul ml e numai o multiplicitate de excitatii (R),

care provoac reactiile individuale, ci i un sistem de elemente
nutritive, care conserv fiinta uman. Pentru nouile elemente

Avenarius intrebuinteazg litera S (Stoff---materie). Se tritele_ge c sistemul nervos din trebuinta de a lupta cu mediul, e
silit s ta din acelas mediu mijloacele de, trai, alimentele. Astfel

s ,sistemul C" e dependent nu numai de R, dar de materia

nutritiv' (S). Aceste dou mrimi stau In raport invers:
cat munca sistemului nervos, din pricina excitatiilor (R), e mai
mare, cu latit mai mare e desasimilarea sau cheltuiala de energie. Trebue subliniat c raportul dintre E (sensatie) sistemul
nervos nu e un raport cauzal: creerul nu produce sufletur,
intocmai cum creerul, vom vedea, nu e contintorului stifleRaportul e de ordin logico-rnatematic sau funcional,,
Inrudit dar nu identic cu paralelismul psihofizic i deopotrivi
opus monismului materialist ca i dualismul. E vdit ins5.
doctrina lui Avenarius st mai aproape de materialism (depenwww.dacoromanica.ro

108

Empirio-eriticismul german

denta constiintei de materie) de cat de dualism, cu toata opozitia ireductibila inclivid-mediu.

Dupa statornicirea acestor propozitii fundamentale, Avenarius trece la descriptia raporturilor dintre E
sistemul C cu
mediul (R i 'S). Prirnul volum din Critica experientei pure"

se ocupa de mediu i sistemul C", al doilea de seria vitalia

dependentr (E). Sistemul C nu e nici sustras schimharilor

nici inclestructibil, de acee,a sub presiunea mediului el lupta sa
conserve si drept urmare sufere oscilatii" (Schwankungen). Valoarea de conservare a sistemului C variaza, iar variatia 3e cheama Vitalcliferenz. Diferenta vitala e egala cu zero,
daci conservarea vitala 6 maxima, exprimata prin ecuatia: a (diferenta vitala)= f (R) +f (S) O. Daca osc,ila.jiile sunt pozifive, adeca daci unul din cei doi factori sporeste, avem ecuatia:

-se

= f (R) +f (S)> 0; daca oscilatiile tind din nou spre prima

ecuatie din pricin. ca untd din factori sufere scadere,, oscilatiile
-sunt negative (Kr. d'. r. E. I, 86). Toate oscilatiile strabat
trei faze: apar, treptat sunt modificate, dispar. Sistemul C linde
spre maximul vital, spre constanta i imobilitatea intr'un mediu ideal", care este insa o simpla fictiune. Soarta omului, dupa

nastere, e lupia i suferinta. Un singur mediu se apropie de

conditiile idealului, e mediul dinainte de nastere: sanul matern,
,,acest sanctuar al conservarii" (I, 63).
PrimuI act al sistemului C este afirmatia in fata mediului,
adaptarea, cunostinta. Once variatie a acestei prime stari apare
ca o negalie, fiindca aduce un factor nou'", necunoscut"; o
-problema. In a treia faza sistemul C se reafirma, elimini'
moutatea i mentinand prima afirmatie. In locul sentimentului de
incordare, de straniu, de problematizare, reapare sentirneritul

de familiaritate, deproblematizarea. Si cu aceasta facem trecerea

la volumul II. Trebue s observm in treacat ca Avenarius,

recurgadd la expresia de oscilatie" cerebrala, nu feral rezultate ale unei observatii controlate, ci o constructie biomecanica, o dialectica cerebralr, cum a numit-o W. Wundt.
Volumul II are ca tema seria vitala dependentr sau ,valorile E" ce insotesc oscilatiile cerebrale In toate nuantele acestora. Valorile fundamentale", cele clintai studiate, sunt urma.toarele: calitatea sensatiei, intensitatea ei, cara.cterul afectiv (das

Affektional), Identialul, care uneste Heterotul (altul) si Tautotul (acelas), Fidentialul sau gradul de obisnuinta ai unei excitatii. Urmeaza valorile

de existentr, sigur", cunoscut".,

Vin la, rand modificarile generale ale valorilor fundamentale",

www.dacoromanica.ro

Empirio-criticismul german

109'

care alcatuese determinki mai complexe. Asa de pila acelas.

continut se infatiseaza sub forme diferite: lucru, imagine, &dire. Dupa modifiekile generale sunt luate in cercetare cele specia' le si mai concrete. 'Sunt examinate in primul rand modificarile

Afectionalului (placut-neplacut) si ale Coafectionalului" (re-feritoare la motricitate: greutate", miscare-, activitate", pa-sivitate-, in care se oglindesc sentimente muschiulare).
Daca toate acestea ,stmt unicele componente ale ..conceptului

natural de univers'', pentru care cuvnt a variat- acest concept, unul i acelas pentru intreaga omenire, and nastere la
doctrinele cele mai contradictorii, cum dovedeste istoria
zatiei si a filosofiO? Un-singur rspuns e ingaduit: experienta
primitiv a fost alier,atit fiindca s'au strecurat in sanul datului
sau pregasitului elemente nedate, neempirice, produse artificiale
ale gandirii. Adevarul ins ramane unul. Cum se ponte ajunge
la o filosofie stiintifica? Prin eliminarea din experienta a elementelor neempirice, prin restabilirea conceptului db univers",

prin intoarcerea li experienta purr. Intrebarea cea mai tulburatoare e Ins: cum au putut elemente neempirice s strice
experienta, daca unicul izvor de cunostinta e experienta, cum a
ajuns experienta s se depaseasc i s se _puna sies? Raspunsul lui Avenarius desvlue contributia sa cea mai originali:
teoria introiectiei, 1). (Introjektion, Einlegung).
Ne va preocupa deci, cum se constitue introectia, care introduce iluzia i supraempiricul In realitate i experienta pura. Introiectia hi face aparitia numai daca tinem seama de existenta a cel
putin doi indivizi (M i T). M se ,giseste pe sine (sistemul C) in
coordinatie cu un mediu, in care se aft R i T (ceilalti indivizi).
Totdeodata el rnai g6sege ca fiecare T (sau sistemul C. al acestuba' ) se Afli in coordinatie cu mediul, in timp ce 114 (trece in rancelorlalti indivizi. La tot acest pregase se adaugi ipoteza,
de care vorbeam inainte. Am constatat la mine valori amecanice
(placere, perceptii, etc.). Vd c2a."1 In mediul meu T indeplineste
miscari analoge. Pfina aci totul e exact: ipoteza sustine inalreptatit
ca i miscarile lui T au valoaxe amecanic. Introiectia i deci
falsificarea experientei pure e rodul unei rele interpretari a,
numitei poteze. Indemnul la falsificare vine dela faptul expe-

rientele altora nu-mi sunt date nemijlocit: nu vid, nu aud, etc.

intocmai ca ei. Atunci M face primul pas pe calea pervertirii
1) Inainte de Avenarius teora introiectiei a fost schitat de Johannes
Rehmke In opera sa din 1880: Die Welt als Wahrnehmung und Begrff, p. 69.

www.dacoromanica.ro

Empiro-criticismul german

110

experientei pure: el localizeaza sdu transporti- in T, d'eci in

altul, propria sa experient, sm. gura dat nemijlocit. In acest
chip experienta, care laorigine era una, se imparte in Jdoui
chiar tin Jou5. lumi: extern i interni Prin
experiente
introte. ctie unitatea na,turat a lumii empirice e frnt4 in doui di-

rectii: in o-lume externi si o lume intern, in obiect si subiect

(Weltbegriff, 29). De notaX e 04 la origine lumea interni e atri-

buir numai lui T sau altuia, cum se va arita. De o parte

stau in afar lucrurile, de alt parte in interior perceptiile, reprezentrile, conceptele corespunzitoare. Odat cu introiectarea
In T a starilor mete se ,constitue i ideea de suflet", de spirit'',
care se opune id.eii -de materie. Astfet c in loc de un T am doi

T (T1 sau corpul $1 T2 sau sufletul). Ceeace s'a constatat

Ja T e apoi generatizat i asa ja nastere anirnismul
insufletirea tuturor lucrurilor. La inceput dublarea in corp
suflet e omogen, adec amndoi sunt socotiti de datur fizica;
mai trziu, prin evolutia' introiectiei, sufletul dobndeste proprietti opuse corpului. Rezultatul e dualismul metafizic.

In primul stadiu al intfoiectiei M localizeaz in T, nu

in sine insus, percepWle, sentimentele, etc. In al doilea. stadiu
,egalitatea principial a oamenilor face cu puting rstumarea
rolurilor: i T piveste pe M din punctul de vedere l introiectiei,
atribuindu-i dubl experient: lucrul extern i perceptia lucrului

In isuflet sau in creer. Ultima explicatie a introiectiei e supo-

zitia ca M poate s ia locul lui T, adeca s ocupe ambii

acelas loe in (acela s timp. E aci o gresit transpunere, o
instalare tlin gaud'', Ended una real. contrazice experienta(Weltbegriff, 69).
Hotilitoare e insa a treia etapa a procesului, anume
.autointroiectia.- (Selbsteinlegung), prin care M, dupei ce a
localizat experienta in T, o localizeaz in sine. Deacum reprezentarea nu mai apartine pregsitului- sau experientei unitare,
ci subiectului sau interiorului. Rezultatul inevitabil e idealismul
sau iluzionismul: lumea e reprezentarea mea-, obiectul e _absorbit de eu. Avenarius lobserv cu bun dreptate ea la inceput

nu s'a zis: lumea

reprezentarea meas' (M), ci lumea

reprezentarea lui T". Ceeace pentru M e realitate, pentru T
din punctul de vedere al lui M
este o idealitate sat/
pur reprezentare. Spiritualismul metafizicii i idealismul teoriei
,cunostintei sunt efectul introiectiei. Asadar idealismul actual e
,cea din urm form a animismului
La inceput dualitatea corp-suflet era situata in experien0.;

www.dacoromanica.ro

Empirio-criti eismul german

111

mai trziu ins sufletul e decretat neempiric, iar ratiunea trece

drept o cunostin% suprafizic,. In aeelas timp sufletul pierde
caracterul de receptivitate i castigi pe acela de activitate.
Kantismul: gndirea e posibiliultim faz6 a introiectlei
tatea experientei- (Weltbegriff, 43); intelectul ordoneaz." .prin
formele sale sensati,ile. Se rstoarn astfel raportul de depon-

dent: la Kant mediul depinde de enunturi , de valorile E;

obiectul p produsul intelectului- si ea ataire el e fenomen subiectiv, nu realitate In sine. In procesul introectiei obiectul str-

bate, trei faze: 1) Obiectul nu mai e empiric; 2) obiectul e

necunostibil; 3) insfarsiit, inc mai conseevent, el nu exiSt,
Obiectul rmne vepic afar, i efectul salt, perceptia, e tot
asa de incomparabit cu obiectul ca i existenta cu constiinta(Weltbegriff, 60). Inlturarea idealismului ca i a tuturor dualismelor

(lucrul In afar --reprezentare in mine) cere nea-

parat denuntarea introectiei (Op. cit., 90). Intrebarea indrepttit nu e: cum atribuim realitate lumii externe, care n'ar
fi decia o rprezentare, ci cum ajungem s credem ea lumea
externa e numai o reprezentare. (Id., 132).
Avenarius a ,linut s fuel o aplicatie speciala la stiinta
de curand pozitivat, la ,psihologie. (Bemerktmgen zum Begriff
des Gegenstandes der Psychologie, republicat in Weltbegriff).
Obiectul psihologlei a strbtut urnatoarele trei fa,z,e: 1) faza
naiv-enzpiricA, potrivit ereia psihologia e stiinta sufletulur,
acesta [hind conceput ea, substanti, deci ca o existent autonom
inainte de nastere i dup moartea corpului; 2) .faza
In eadrulpreta. cleosebim troj directii: a) psihologia tr suflet,
care totus mai vorbeste de functii psi lzjce, ca 5i cum, dup
.eliminarea sufletului, mai, are sens a vorbi de psihio (Weltbegriff,

185); b) psihicul e inlocuit cu constiinta ea suma- sfrilor,

deci ea ceva re nu e cleosebit de ele; Avenarius respinge
conceptul de constiinfia, ca fiind un rezidiu al substantializrii
sufletului; c) psihologla e stiinta perceptiei interioare, identificate

LU procesul cerebral. In sfrsit, 3) directia empiriocritici elimin introiectia i produsele el. Fireste, interiorul- nu poate

cneerul, iar un sens pur sufletesc al interiorulur e o ab.

-surditate.

Obiectul psihologiei e experienta puri privit in dependent

de sistemul C-, de individ-. Obiectul psihologiei e experienta in genere ea dependen% a sistemului C (Weltbegriff,
231). Am gresi, diaci am spune, cum tagadueste i azi H.
Bergson (Matire et Mmoire), c sensatiile, etc., se afl In
www.dacoromanica.ro

Filosofa manentei

1 12

creer; exact e numai ca sistemul C este membrul central"

al unei coordinatii principale". Psihologia exclude once dualism

mentinand numai sus numita dualitate in cadrul

experientei. Experienta plina sta mai presus de dualismul
metafiz. ic,

psihic

fizic" (Weltbegriff,

250),

propozitie ce

rezumi

pozitia filosofic a lui Avenarius.

Filosofia imanentei"
Intr o.d ucer,e
o versiune germana a
In timp ce empiriocritkismul"
pozitivismului i se definete prin opozitia sistematica fat de
kantism, filosofia imanentei" mijlocete intre pozitivism i

acesta din urma mai ales in interpretarea lui Fr. A.

Lange -- numarand ca predecesori pe Hume i chiar Berkeley
(asupra acestuia Schuppe face restrictii). Caracterul mai complex i oarecum eclectic al imanentismului explica' asocierea lui
tism

cu ,apriorismul i cu metafizica, ambele insa cu nuante originale:

forma a priori este Mdisolubil legati de continut, iar metafizica e Mductiva, imanenta, nu deductiva, speculativa i transcendenta.

Ideile fundamentale ale filosofiei imanente" sumt urmatoarele:

Respingerea oricarei transcendente i aplicarea cu toata

strictetea posibila a imanentei. Gandul unei existente nera-

portate la contiinta, a unui obiect transcendent sau total independent de eu, este absurd. Once obiect e o ex-isle* contienta, e un continut de contiinta", e deci imanent eului sau
subiectului.

Corelativismul. Obiectul cere subiectul, contiinta implica existenta, dar i invers, contiinta fara obiect sau fara.

un continue' au e simpla forma, ci e neant. Reali e corelatia

dintre contnta (subiect) i existenti (obiect). Existenta e
.totcleauna un continut de conflinta. Absorbirea existentei de
catre contiinta' are ca epilog solipsismul, care e aparent ocolit
prin deosebirea dintre eul empiric i eul abstract sau contiinta in genere". Eul ce cuprinde lumea, eul cosmic, nu e ceI
individual, care e un continut printre celelalte continuturi, ci
eul abstract, contiinta in genere", dat ultim care nu mai poate
fi data, pentru motivul ca e conditia tuturor celorlalte definitii.
In chipul 'cle a concepe eul imanentismul se departeaza de
pozitivismul

lui Mach i Avenarius, potrivit carora eul e o

www.dacoromanica.ro

Filosofa imanente

113

simpla conexiune provizorie de elemente", un rezultat, nu un

principiu.

Punctul de plecare neindoelnic al cunogintei e datul

nemijlocit, care e unirea, nu desprtirea, gandirii i existentei.
Concretul e contopirea, nu izolarea abstracta, a subiectului
obiectului. Ceeace incepe prin a fi separat, nu mai poate fi
unit. Filosofia imanentei" e dar un monism epistemologic".
Vom avea indat prilejul ,a constata ca, dac izolarea
a existentei i eului ridica greutati de neinvins pentru corelatia
lor in actul cunoagerii, nu mai putin aparitia dualitatii obiect-

subiect e tot a5a de inexplicabila in fata unitatii primordiale.

Cerina unei filosofii neprevenite 5i exacte, intemeiate
pe intuitia datului 5i pe analiza far prejudecati a acestui
dat, este contributia pozitiva. valabila pana in vremea de fati,
cum reiese din afinitatile doctrinare dintre fenomenologia lui
Husserl i imanentismul iui Schuppe 1), sau din afinititile metodologice
dar 5i acestea partiale
dintre sistemul lui J.
Rehmke i conceptia lui Schuppe.
Reprezentantul cel mai de seama al directiei e Wilhelm
Schuppe, dupa care urmeai: Richard von Schubert-Soldern,
Anton oon Leclair (inrudit cu Schuppe), Max Kauffman (are
afinitati cu Schubert-Soldern). Din 1896 directia pose& o
tribun a ai in revista Zeitschrift fiir immanente Philosophic,
condusa de Kauffmann, 5i, dup moartea aCestuia, de Schuppe
incepancl din 1897. Uimitor a c pana in cele mai recente
tratate de istoria filosofiei i chiar in monografii2) e inregimentat printre exponentii filosofiei imanente" Johannes Rehmke,
ganclitorul de netgaduita originalitate3), care, dei a profesat intamplator la universitatea din Greifswald alaturi de
Schuppe st la antipodul imanentismului (pentru Rehmke nici
un obiect nu e continut de con5tiinta). In sfar5it, Theodor
Ziehen, cel mai aproape de noi, faurege o filosofie a datului, in care se contope5te ideea imanentist cu aceea

Rudolf Zocher: Husserls Phnomenologie und Schuppes Logik. 1932.

Regina Eitinger-Rezchmann: Die Immanenzphilosophie, 1916.
Aprecierea e a fenomenologului Max Scheler : ener der grtindlch-

sten und originellsten Denker unter den gegenwrtgen Philosophen", (vez:

Deutsches Leben der Gegenwart, herausgegeben von Prof. Wtkop, 1922).

www.dacoromanica.ro

114

Filosofia imaaentei

Wilhelm Schuppe (1836-1913).

Schuppe, fost profesor la Greifswald (Prusia), pretue5te,
cum se cuvine, prima cerint a filosofiei: a avea un punct
de plecare sigur i fOr prejudeeti. Acest punct de plecare
este eui, con5tiinta sau gandirea in sensul cel mai general.
Drept urmare disciplina fundamentar in filosofe e logica.
Ins logica lui Schuppe se contope5te cu teoria cuno5tintei,
e dar o erkenntnistheoretische Logik", nu e o logici formar sau pur metodologic6. (W. Schuppe: Erkenntnistheoretische Logik, 1878. 4). Cea dlinti eroare a logicii traditionale

o aflgm in aceea c separi a5a numita form a gindirii"

de continutul ei, ca 5i cum dup eliminarea orierui continut

mai nimane forma. De fapt nu mai rmne nimic. Gndirea

are totdeauna un continut. un obiect, care pretinde a fi socotit
existent (Grundriss der Erkenntnistheorie und Logik) editia

II-a, 1910, p. 7). Logica epistemologicA es te totodati o on-

tologie. Forma ar putea fi desficuti de continut, dacg ea ar

fi ceva extern continutului, cum e sfoara fat. de mOnuchiul de

flori In gandirea a5a cum e data de fapt nu ggsim nimic.

care sO se comporte ca forma fat:6 de materia formati" (Erkenntnisth. Logik, 24).
Cele constatate in logic la forma 5i continut sunt valabile
5i la celelalte corelate: subiect-obiect, eu-noneu, gandire-existentO. Dacg pornim dela datul nemijlocit, nu intilnim de o
parte gAndirea sau congiinta 5i de alta existenta sau obiectul
ci conexiunea lor indisolubil. Schuppe combate hotrit realimul
teoretic", intemeiat pe despirtirea inilial gfindire-existentO, pe
dualism, care presupune transcendenta obiectului fa tO de eu.
Un .,lucru in sine", apdar ceva in afarO de con5tiinti" e

un nonsens ce se suprim singur, cici indat ce e gindit, el

continut de conoiint. E evident c cu gandul sau
cu vorba existent in afarg de con5tiintr se suprim eo ipso
acest in afarr, de vreme ce acest lucru e &die' (Erkenntnisth.
devine

Logik, 34).
Dualismul (epistemologic) e nu numai absurd, dar i cu
totul incapabil a explica faptul elementar ci existenta i Ondirea corespund, deci c obiectul poate fi cunoscut. DacO

cepem prin a-i separa, nu-i mai putem uni. E fir sens a
ne intreba, cum o &dire sau o con5tiinti Uri obiect sau
continut, insO deja prezent, ajunge sO a tragO in sine 5i sa
facg obiectul sOu ceva prezent in afar de con5tiint sau cum
www.dacoromanica.ro

Filosofa imanentei

115

obiectul poate ptrunde in prima- (Erk. Logik., 85, compar

Weltbegriff, 165 in scrisoarea catre Avenarius). Cum e de
a0eptat, Schuppe nu prime0e nici teza lui Avenarius, care
twaza, In cadrul experientei, pe ace14 plan mediul i membrul
central-. Experienta apartine totdeauna unui eu, deci medtul
experient fr un subiect ce are
congnutul comtiintei.
experienta e, dupa chiar enuntul experientei celei mai naive
lipsite de reflectie, tot ga le imposibil, ca 5i un gnd
pe care nu-1 gndege nimeni sau un sentiment pe care nimeni
nu-1 'simte- (Weltbegriff, 172).

Schuppe, dei respinge realismul teoretic", e de acord

cu realismul naiv", pe care el il intfire0e tiintific" (Weltbegriff. 137). De oarece realitatea e chiar continutul de contiinta, urmeaza ca tot ce cunoa0ein exist. In consecinf
Schuppe protesteaz impotriva clasarii sale printre idealitii
pubiectiNi. Ocolirea subiectivismului e facutA cu putinta de

listinctia dintre eul empiric 6 conftiinta generic:a (Bewusstsein

iiherhaupt). Lumea (existenta) nu e continutul unei con0iinte
individuate sau ernpirice. In ipoteza aceasta existenta ar deveni
realitate psihologica. Universul e continutul unei con0iinte
generice", concept eminamente kantian. Congiinta individual

o concretiune" a conoiintei in genere datorit corpului propriu, care prin constanta prezentei sale ocupa un ioc aparte in
continuturile de con0iint. Eul individual e un continut particular alituri de celelalte in cadrul con5tiintei generice".
Conoiinta generic" e alcatuita din elementele comune
sau universale ate perceptiilor noastre i ca atare ea exprima
realitatea obiectiv, independenta de eul individual; eul individual este format din abaterile subiective dela acest fond comun

din miwarile" suf1ete0i (afecte, nazuinte). Dar contiinta

genericr e nutnai un moment abstract in eul individual, care
real, fiindc el imbrati5eaz bate continuturile. Printre continuturi noi pregasim" i sufletele sau contiintele ahora; acestea nu .sunt nemijlocit date, ci conchise prin analogie cu
propria individualitate pe temeiul asemanarilor corporate. Dei
emichisa, existenta celorlalti nu e mai putin sigur. La conceptul de DM apartine a5adar pluralitatea indivizilor- (Erk.
Logik, 78), afirmatie deosebit de Insemnat in moral
filosofia dreptului. Dar conchiderea altor con0iinte au e o transcendare a contiintei, fiindca toate fragmentele singulare ale
unui atare concept le gsim In experientr (Op. cit. 696).
Mai consemnim c in cadrul
externe" se integreaza,
www.dacoromanica.ro

116

Filosofa imanentei

nu numai ceeace e perceput, dar si ceeace

poate fi perceput, enunt care apropie pe Schuppe de J. St.
Mill.
Ganditorul nostru merge si mai departe pe unja con-

dupa Schuppe,

chiderii : acorda realitate i reprezentarilor care pot fi numai

end ite, nu si peroepute Dumnezeu, nemurire. Imanentul absoarbe i factori netagaduit transcendenti, datoriti largirii ex cesive a conceptului de continut de constiintr. Largirea aceasta, surprinzatoare, i gaseste totus explicatia in rolul recunoscut de Schuppe gandirii in sens restrans, de adaus la

perceptie. Fireste, A gandirea in senS restrans nu e un adaus

strain de perceptie, ci un factor pururea solidar cu continuturile sale.
Gandirea in sens restrans, care apartine constiintei generice, e judecata, iar judecata presupune principii de gandire- , legi de gandire-, categorii-, care sunt : identitatea

(m ausiv deosebirea) i cauzalitatea. Ambele sunt moduri de

asimilare sau de legare a datelor (Grundriss, 38). Categoriile
trebuesc socotite ca a priori, intrucat ele nu sunt intemeiate
pe experienta, ci anticipeaza experienta. Analiza mai distinge
urmatoarele trei feluri de elemente : 1) calita tile sensibile
(colori, sunete, etc.) si determinarile fie temporale (cand)
fie spatiale (unde). Ca litatile sunt separabile numai abstract
de timp i -spatiu. dar si invers : once figura sau moment

temporal poseda o calitate sau un continut ; 2) Gentil specia

care se aplica la toate elementele precedente: coloare (gen)rosu (specie) ; figura (gen) - rotund (specie) ; timp (gen)- prezent (specie) ; 3) Lucrurile care sunt alcatuiri unitare din
calitati i determinki temporospatiale. Lucrul nu presupune o
ci o identitate individuala, o idensubst anta inapma.
titate ce se explica prim absoluta indestructibilitate a spatiului si
(partile lor nu dispar, cum dispar calitatile) i prin
legalitate in schin-Ibarea

In acest chip ia fiiuta realitatea, care e tot una cu adoE real (sau adevarat) tot ce sta in conexiunea intregii
Iumi, prin urmare realitatea are ea punct de plecare perceptia
varul .

ca incoronare eonexiunea legal, necesitatea gandirii. Eroarea,

care e fraugerea conexiunii, decurge din alterarile individuale

ale continuttdui de constiinta. Adevarul ar fi absoluta concordant:a dintre peroeptibil si gandit. Un asifel de adevar absolut
ramane un ideal, fiindca presupune disparitia subiectului, a
individualitfij umane, in constiinta generica. Omul trebue sa
www.dacoromanica.ro

Filosofa imanenlei

117

se resemneze a avea un aclevar relativ, farg a renunta la cel

absolut ca indreptar necesar al oricarei cunostinte valabile.
Filosofia practicg a lui Schuppe mentine i in Someniul

valorii principiul imanentei, lsand deschisa posibilitatea i chiar

neoesitatea prelungirii in ordnea metafizica. Cum glasueste titlul
lucrarii de morala: Grundziige der Ethih und Rechtsphilosophie
(1881), Schuppe tine sg Impleteasch i aci factori ce par independenti: etica i dreptul. Fara filosofia dreptului monk,
n'ar desvolta principiile ei pima la ultima consecint si de aceea
ar fi expusa, cum a si fost, la neintelegeri; iar fara morali
filosofia dreptului e lipsit de fundamentare (Op. cit. III).
Morala imprumut obiectul ei tot experientei si, ea bate
cerintele metafizicii, ea ramane metodologic inlauntrul datului.

E un fapt c toti oamenii au, conceptul de bine, pe care il deosebesc de placerea subiectiva si de util; de asemenea toti
oamenii descopera leggtura dintre bine si conceptul de absoluta

nevoe de o
stiintg a moralei, e fiindcg toate faptele de mai sus se vad
obligatie, de datorie, de Sollen. Dacg totus, e

contrazise de altele. Ma,rea semnificatie a binelui i datoriei

nu se potriveste cu constatarea c popoare i epoci au pretuit
ca moral si imoral lucrurile cele mai felurite. Apoi d'atoria
pare a intra in conflict cu puterile reale ale omului, iar vieata
ne constrange sa tinem seama nu numai de sublimul datoriei,
dar i de placere sau utilitate.
Cum spuneam, morala se poate prelungi in speculatie metafizica, insa ea nu are nevoe, pentru a se constitui, de o
sfera transcendentg. Morala se reazem pe premise sigure,
nu pe ipoteze metafizice. Orice evaluare rezicli pe sentiment- (Op. cit. 7); frumusetea i bungtatea sunt date ca
placeri, contrarul lor ca neplaceri. 'E dar superficial a soc:oti
sentimentul ca ceva secundar, iar valoarea ca fiind independenta
de sentiment. Principiul imanentei ne invati ca a despgrti sentimentul de lucrul simfit e o abstractie si a nu trebue
uitam cat de intim sunt legate 5i cum alcgtuesc un tot subiectul i obiectul, interiorul i exteriorur (Id., 42). Esentialul
e c5

exista reactii emotive, care apartin, asemenea

speciei umane si de aceea au valabilitate obiectivg (Id. 45).
In consecinth, o actiune, care e produsA cu necesitate de once
constiintg, e pretuita deopotrivg de dragul ei ca 5i de dragul
placerii ce pricinueste. Euderoonismul e inevitabil; Para el nu
se explica beatituclinea misfica i puterea ascezei.
Emotia pune In miscare vointa, iar vointa se manifesta

www.dacoromanica.ro

Filosofia imanentei

118

ca

un trebue- (Sollen), ca o datorie. Eu simt c

trebue

sa lucrez asa si nu altfel. Analizand clatoria, Schuppe observa'

ca in constiinta datoriei ce calauzeste fapta mea e cuprinsa.
voinfa altuia, care statorniceste

are

s'a'

5i

ce

trAue fcut si cine

fiptuiasca. Datoria e dar o porunca a altuia pentru

mine, ins porunca e recunoscut de mine. Deci o porunca are

caracter moral, cand t'Asnn in propria mea vointi. Dreptul
de a porunci i datoria mea de a asculta, exista numai dind
eu insumi, in interiorul meu, socotesc tocmai aceasta ea indrepti
i de aceea eo ipso o voiesc" (49). Nobletea legii
morale sta nu numai in datorie, dar si in binele sau valoarea

pe care o simt.
Exista o valoare absoluta si inevitabila? Cu teama de a
desarngi, Schuppe d acest rspuns: Varoarea absoluta in
sensul aratat e constiinta; evaluarea inevitabil absoluta e placerea legat de existenta constient sau de constiintr. (108).
Dac toate celelalte sunt valabile conditional, vieat constient
are o valoare in sine, concluzie reluat in Franta de Alfr.
Fouille. Ce consecinte are valoarea absoluta? Suprema eva-

luare a consiintei cere pretuirea a tot ce intretine obiectul

acestei plceri sau impiedeci vatamarea lui. Intaiu, e conservarea

de sine ca i stipanirea de sine, care implic indrumarea prin

gandire (Op. cit. 181 si urm.). A doua consecinta e iubirea
de adevr sub cele dou forme: setea de a cunoaste i sinceritatea, care se incoroneaza cu dragoste de munc. A treia
consecint e iubirea activa de aproapele, iubire ce merge pan
la. jertfa de sine. Pe iubirea de aproapele se fundeaza comunitatea de vieata a oamenilor. Necesitatea comunitii decurge
din esenta omului, din identitatea constiintei in toti indivizii.
care sunt concretiunile temporo-spatiale" ale acelei constiinte
generice. Astfel plicerea pricinuita de existenta semenilor

a relatu-lor cu ei e intemeiati In esenta cea mai aclam a

omului" (Id. 226). Din incapacitatea omului de a-si fi gies
indestulfitor. Dmul simte placere a tal, a se conserva si a
progresa in comunitate. Omul afirma once congiinfa i vrea

ca toate constiintele 35. se afirme ele insile.

Daca omul ar fi calauzit numai de intelepciune si iubire,
morala dar mai avea nevoie de ajutorul dreptului sau legii. Etica
neaga principial egoismul; dreptul i statul tin seama de el
ingrdesc pe temeiul autorittii morale. Vointa
dedusa din cea morala, esta sau negativo (interzice orice %/afamare mutuala i cere implinirea de anumite acte ca despagubire,

www.dacoromanica.ro

Filosofa imanenlei

119

plata imprumutului, 'respectarea contractului) sau pozitivci (pretinde fiecaruia sa promoveze pe ceilalti). Prima cerinti e

dreptul in sens restrns, a doua presupune statul (guvernarea

administrarea) (289-290).

Richard von Schubert-Soldern (nscut 1852)

R. von Schubert-Soldern, profesor extraordinar la universitatea din Leipzig, apoi profesor secundar la Goritia (Gbrz),
e un ginditor de rasa, atit prin consecventa logic a doctrinei,
cat i prin multilateralitatea ei (teoria cunostintei, psihologie,
sociologie, pedagogie). Filosofia e o stiint de sine stttoare,
ea e fundarnentul, nu sinteza, stiintelor, obiectul ei fiind alcatuit
din elemente prezente in toate domeniile de specialitare. Omul
de tiinta plteste tribut naivittii, and ii inchipue c face
stiint cu totul independent de filosofie; in once specialitate
sunt implicate concepte filosofice: lucru, schimbare, existenta,
cauzalitate, etc. Disciplina filosofica de bazi e teoria eunostintei,
care se confund, ca i la Schuppe, cu logica traditional. intr'un
articol din Archiv fiir systematische Philosophie (1913), von
Schubert-Soldern face marturisirea ca el a inceput a filosofa

incercind s respinga pe Schuppe 5i pe von Leclair, dar recunoscind sincer soliditatea conceptiei lor o imbratiseaza
impune modificrile pe care le vom vedea.
Greseala filos ofiei ,moderne e caracterul ei unilateral; ea
porneste nurnai dela unul din cele dou momente ale experientei:
sau obiectul, natura, sau subiectul, gandirea, conoiinta, straduindu-se a deduce sau construi celalalt moment. Asa si-au
%cut aparitia de o parte materialismul, de aka parte idealismul
metafizic al lui Cogito (Descartes 5i urmasii). Punctul de
plecare cert este nemijlocit datul care imbratiseaza ambele momente: subiectul (constiinta) 5i obiectul (continutul). Nu avem
&dire far existenta i existent far constiinta. Eul 5i lumea
alcatuesc un tot originar. Nu avem existent, care nu e 5i conoient, 5i nu avem nimic constient, care si nu fie existent"
(Grundlagen der Erkenntnistheorie, 1884, p. 7). De sigur, cele
doua momente ale experientei pot fi desprtite in abstracto,
cum se constati in psihologie 5i stiinta naturii, dar putinta de
separare abstract nu dovedeste inclependenta lor, cum crede
metafizica, ci dimpotriva legatura lor indisolubila. Existenta
transcendent e o iluzie; transcendentul e o falsa dublura a conlinutului de constiinta. Tot atat de fals e si problema epistemologica: cum ajunge obiectul sa fie cunoscut. Transcend'entul
www.dacoromanica.ro

Filosofta tmaneutet

120

nu e nurnai de ordin metafizic (substante, esente), ci s'a strecurat i in stiintg (atom, creer, materie, sau, in psihologie,
incongientue. Atomul e numai un concept ajutgtor.
Dar atunci in ce se deosebe5te realul de nereal (subiectul)?
In desacord cu Schuppe, von Schubert nu admite o con0iint
generid, un eu abstract, ci numai un eu individual. Lumea e
continutul unui eu individual. Incheerea fatal a anei asemeaea
viziuni este solipsismul epistemologic", punct de vedere impgrasit i de Kauffmann. Nu trebue confundat acest solipsism
cu altele doug: metafizic i practic. Solipsismul tnetafizic reduce lumea la continutul unui suflet-substantg, iar Gel practic
acordg individului o putere magiog asupra lumii. Putem vorbi

de o realitate mdependentg de constiintr, insg aceast realitate e aid:with.' din perceptii, care sunt in adevir altoeva decat reprezentgrile, sentimentele, dorintele, -singurele obiecte ale
psihologiei. Insg independenta perceptiei e afirmat. tot in cadrul
congiintei. In ce privete unitatea lumii perceptive, imanentismul
lui Schubert-Soldern nu e categoric: el incepe prin a admite

numai o lume perceptiv (realg) personalg, din care poate fi

construit abstract o lume unid. Autorul acordi i obiecte reale,
care nu sunt actual percepute, dar sunt perceptibile. Printre
,,adausele" cerute de caracterul fragmentar al perceptiilor, Schubert-Soldern numgeg preexistenta i postexistenta. sufletului (personal), sub mofivul cg once obiect, potrivit imanentei, are
drept corelativ eul individual, singurul existent (solipsism). Vieata
vesnicg a sufletului e cerut de solipsism i imanentism. E

dar cu putinti o metafizid imanentg cu caracter ipotetic; chiar

spiritismul ca teig general nu e absurd.
Unitatea continuturilor nu se explicg prin unitatea contiintei, ci prin trei momente ale continutului: spatiu, timp
deosebire, timpul fiind cel mai cuprinzgtor. Unitatea constiinter e unitate-a timpului, iar modalitatea fundamentalg a timpului
e prezentul, care cuprinde i tre,cutul (reproductia) i viitorul
(a0eptarea). Once dat e in sine ceva deosebit de altul i intim

legat de timp

spatiu. O consecintg a imanentismului e nei timp. Acestea sunt originare,

garea apriorismului la spatiu

nu derivate, insg ele nu preced datul ci apar deg cu el.

Deosebirea" este fundamentul oridrei operatii logice, iar aceasta

e legatii, cum s'a vgzut, de once dat. Lumea e aldtuit din

lucruri particulare (Dinge), care cuprincl trei momente: a) conexiunea datelor; b) legalitate in schimbirile acestor date; c)
www.dacoromanica.ro

Filosofia imanentei

121

modalitatea schimbarilor: un arbore ars nu mai e acelai arbore

dei avern o legalltate in trecerea dela arborele nears la cel as
arborele ars poseda o alta modalitate de schimbare.

Theodor Ziehen (nascut 1862)

Th. Ziehen e unul din ultimii reprezentanti ai unei rodnice
formule de filosofie, pare a ilustrat a doua jumatate a secolului
al 19-lea i azi tinde, din nefericire, a disparea: enciclopedismui
Nascut in 1862 ca fiu al unui ziarist i apoi profesor
particular in lupta cu greutatile vietii, el primete i dela,
parintii si o solidi i variata culture*: literatura, filologie clasica,
muzica, filosofie, tiinte naturale. Cum unica bursa disponibila
se acordd pentru medicina, tnarul studiaza din aceasta disciplina
mai ales psihiatria, cea mai apropiata de filosofie. In 1887 'e
Privet-docent de psihiatrie de Jena, in 1892 tot acolo profesor
extraordinar, fare' a inceta de a se indeletnici cu filosofia prin
mijlocirea psihologiei normale i patologice. In 1900 e chemat
profesor titular la universitatea din Utrecht (Olanda), apoi in
1903 la Halle i in sfamit in 1904 la Berlin, ande desfaoara in
clinica psihiatric o istovitoare munca. Doritor de a se trichina
filosofiei se retrage in 1912 la Wiesbaden, dar in 1917' e chemat

la catedra de filosofie din Halle, pe care o paraste in 1930.

In afara de tratatul de Psihiatrie" (1894, editia IV in
1911) i Anatomia ,sistemului nervos central" (2 vol. 1899-1926),

Ziehen a cultivat filosofia intaiu prin opere de psihologie.

Principela sa lucrare de acest gen e Leitfaden der physiologischen
Psychologie (1891, editia XII in 1924), in care opune psihologiei

lui Wundt, dominante pe atunci, un asociationism, inspirat mai

putin de englezi i mai ales de fiziologul Meynert. Asociationismul

salt, mai complex leek eel vechiu, s'a dovedit in stare a explica
Cu ajutorul conceptului de constelatie" faptul gandirii i al
structurilor suflete0i.
Cum e i logic, cea dintai preocupare filosofica a sa
are ea obiectiv disciplina fundamentala, care, pentru el, este
teoria cunoointei. Dupa schita din 1898 (Psychophysiologische
Erkenntnistheorie), urmeaz lucrarea mult mai desvoltata din
1913: Erkenntnistheorie ant psychophysiologischer und physikalischer Grundlage. O noua editie cu totul refacuta a inceput
a publica in 1934 sub titlul prescurtat de Erkenntnistheorie (deocamdata partea I). In 1915 da la lumina Grundlagen der Psychologie (2 vol.), in care sunt unite Leitfaden sau psihologia
fiziologica cu teoria cunotintei, in scopul de a formula fun
www.dacoromanica.ro

Filosofia imanenfei

122

damentele autohtone sau principiile specifice ale psihologiei.

Ca o intregire a teoriei cunostintei apare in 1920 Lehrbuch der
Logik auf positioistischer Grua'lage mit Beracksichtigung der
Geschichte der Logik, vasta lucrare de documentare istorica
de personala prezentare a problemelor clasice. De acum gandul
lui Ziehen e aplicarea si la celelalte domenii filosofice a vederilor sale psihologice, epistemologice i logice. Astfel inregistram: Grundlagen der Naturphilosophie (1922); V orlesungen
iiber Aesthetik (2 vol. 1923, 1925); Das Problem der Gesetze
(1927); Die Grundlagen der Religionsphilosophie (prelegeri la
radio, 192E0; Grundlagen der Charakteroiogie (1930).

Liniile generale ale doctrinei lui Ziehen sunt simple si deci

luminoase: ele se refer mai putin la continutul, cat mai ales

la forma universului. Autorul a faurit pentru a eticheta doctrina
proprie termenul de binornism sau dubla legalitate (nomos) a
proceselor (gignomenelor) ce alatuesc lumea. Vom intidni la
el o'a treia legalitate de ordin logic. Ideea legaliti universale
pare a avea obarsia in viziunea spinozista, cu care el se familiarizase din tinerete. Dintre contemporani au exercitat oarecare
inrurire Mach, Avenarius, mai putin Schuppe i von SchubertSoldern (Philosophie der Gegenwart in Selbstdarstellungen, vol.

IV, 226 si 230).

Toate cunostintele noastre au. ca unic material initial data'
(Erkeirintnistheorie, ed. II-a, 1934, p. 1). Datul cuprinde tow],
(Gru.ndlagen der Psychologie, 1915, vol. I, p. 5). Dac luam
datul in sensul cel mai legitim, care e cel mai cuprinzator, nici

nu vedem, ce alt izvor de cunoastere ar fi cu putinta. Autorul

conceda c termenul de dal- nu e lipsit de intelesuri prejuditioase 5i nu e comod, fiindca nu are (in L germana) plural
si nu ingadue formatii adjectivale. Ins date' e cel mai
potrivit dintre termenii curenti. Acela de fenomen- presupune
contrarul sau, lucrul in ine'', si se refera numai la sensatie,

timp ce datul cuprinde toate trairile (Erlebnisse):

emotie, etc.. Expresia de trire- nu e fara primejdii:
ea cere neaparat pe cel ce traeste, pe traitor-. Respinge cuvantul de experienta- ca neutilizabil. Daci dorim un termen
tehnic corect, suntem nevoiti a crea unul. Ziehen prefera pe
acela de gignomen, care subliniaza caracterul de proces, de
deoenire. In consecint principiul datului e numit si principiul
In

gignomenal-, iar disciplina fundamentala, acea prima filosopoarta la el numele de Gignomenologie. (Cuvntul de gignomen nu exist in teoria cunostintei din 1898). Ziehen recuwww.dacoromanica.ro

Filosofia imanentei

123

noaste inrudirea cu J. Rehmke, caruia li adreseaz, pentru a-si

atribui o originalitate excesiva, invinuiri neintemetate. (Rehmke

aumai ca o determitotal
opus
continutului
de con5tiinfr).
nare secundar si
numeste datul Bewusstseinsbesitz, ns

Rezultatul cercetrilor gignomenologice poate fi previzut

numai intr'un singur punct: este cu desvrsire exclus ca cercetarea s. ne ofere cunostinte care depsesc datul. Transcen-

dentur nu are niciun sens. De aceea principiul datului mai

poate fi numit i principiul imanenter, cu bate echivocurile
posibile ale cuvntului. Mai ales trebue deosebit imanenta in
dat (sens legitim) de imanenta in con$tiinta (sens gresit). Avern
toate motivele 56 preferm principiul pozitivist- (Grundl. d,
Psych. I, 14). Daci prin metafizic se intelege transcendarea
oricgrui dat, ne aflrn in fata unei false 5tiinte. Eliminarea
elementelor metafizice e in adevr nota caracteristic a analizei
intreprinse de filosofia imanent" (Id., 12). Un dat poate fi
depsit numai cu ajutorul proprietatilor imprumutate dela alt
dat. Metoda de transcendare a datului e dubli; a) intensificaren
calitativ sau cantitativ a propriettilor (supraproprietate, ca
d. p. infinit de intelept, bun, etc.); b) negarea oricrei proprietati date (transproprietatea). In cazul intiu transcendarea
e aparent, in cazul al doilea ea pierde once continut.
Caracterul esential al datului sau gignomenului, cel putin
In intentia autorului, este neutralitatea. Datul primordial nu e
nici fizic, nici psihic, nu e nici obiectiv, nici subiectiv: aceste
calificri vitiaz datul unitar, fiindc II frnge in dou existente eterogene. Filosofia imanent, asa cum o concep eu,
se situiaz dincolo de opozitia dintre fizic i psihic" (Grundlagen

d. Pych. I, 12). Tottis Ziehen, asemenea lui Mach, nu respecti

neutralitatea, ci aratA prefering pentru psihic, ins' cu rezerve
5i cu teama de a nu fi clasat printre psihologisti si idealisti.
Gignomenek se subdivid intaiu in doui: sensatii (Empfindun;:d reprezentari (Vorstellungen),
la care el adaogi mai
trziu: gndirea, sentimentul, vointa. (Erkenntnistheorie, p. 26).
Tema gignomenologiei e adunarea si clasarea gignomenelor
sau datelor. Clasarea sau ordonarea se intemeiaz pe faptul
in date descoperim nu numai o nesfrsit varietate, ci i egalitti sau aseminri. Prezenta asemnrilor e un fapt primordial
si inexplicabil. Asemnrile sunt de trei feluri: pro priative (calitafi sensibile, intensitti, afecte); topografice (spatiale) 5i chro,

gen)

nografice (temporale). Primele fiind universale, pot fi clasate;

celelalte rmin legate de indivizi.
www.dacoromanica.ro

Filosofa iman en tei

124

Gignamenologia are ca principala tinta sa descopere 5i alte

afinitati" sau asernanari in gala de cele cuprinse In clase.

Aceste afinitati se refera la legalitate, preocuparea de capetenie a oricarei 5tiinte 5i a teoriei cuno5tintei. mire gignomene
rolul principal revine sensatiilor sau, in te-rminologia lui Ziehen,
,,Gignomenelor E". Daca pornesc dela _gignomenele E in forma
lor primitiva sau genuina nu pot scapa de impresia ca lumea
e wri baos de procese, de prefaceri necontenite. Cel mult dupi
indelunga observare constat oarecari repetitii sau lirnitate regularitati. Sunt Inca departe de legile universale, dorite de
5tiinti. Situatia nu e desperata, daca recurg la analiza oricarui
gignomen in elementele" sau componentele- sale. Sa luiim eateva pilde:: caderea unei pietre pe un munte, apusul soarelui, topirea la soare a unui cristal de ghiata. Daca urrnaresc elesfa5urarea acestor procese, nu descoper nicio adevarata lege; numeroase momente tulbura sau inascheaza legalitatea. Dup cum
ma aflu aci sau dincolo-, unja de cdere a pietrei apare altfel
(dreapta, circulara, parabola.). Tot a5a, dupa spectator, pozitia soarelui variaza: pentru locuitorul din America soarele e
la zenit.

Tot a5a la cristalul de ghiata. Daca inchid

ochii

soarele dispare; daca 11 privesc printr'o sticla colorata, el nu

mai e galben. Injectia de atropina mic5oreaza discul soarelui;
jar aceea de santonin coloreaza bate obiectele in galben (Grundlagen der Naturphilos. p. 5). La cristalul ce se topete sub
actiunea luminei constat topirea, schimbarea figurii 5i colorii, etc..

Analiza kid desvlue legalitatea datului, dac elimin" din

gignomene componentele variabile, legate de subiect-, de spec-

tator: coloarea soarelui, distanta lui de mine, coloarea cristalului, figurile 5i formele sale, etc.. Raman atunci elementele
obiective, pe care le cerceteaza 5tiinta naturii: traectoria corpului ce cade, mi5carea astronomica a soarelui, fenomenele fizice
din cristal, sau cele fiziologice din retina care percepe raza soarelui 5i cristalul. Aceste elemente sunt numite de liehen reducte- .componente de reductie- sau componentele R". Reductia are ca rezultat esential descoperirea ca toate camponentele R" asculta de legalitate 5i anume de o Iegalitate

cauzala- sau naturala. Lumina actioneaza cauzal asupra ghetei,

ca 5i asupra retinei, de asernenea cristalul" actioneaza cauzal
(excita) retina 5i in genere sistemul nervas. A5a dar, com-

ponentele R" asculti de legi cauzale- sau de legi naturale".

Daci numim R toate reductele ce exprima diferitele stadii
ale soarelui ce apune (galben, ro5u, violet, etc.) 5i R' starile
www.dacoromanica.ro

125

Fi/osofia imanentei

sistemului nervos, constat (vezi fig.)

ce exprima colorile (R1,
R'1 N1

starile obiective
R2, R3) se deter-

ca.

!min
cauzal; de asemenea c fiecare schimbare
R'2 11 N2

R2

de onclulatie influenteaz sistemul nervos (R'1,

R'2, R'3), iar procesele fiziologice ascult si ele

de cauzalitate. Dar ce devin componentele eliminate, pe care el

R3 .1 R.3 11 N3

le numeste ,.componentele N": sunete, colori, gusturi, intensitate,

tonal afectiv, temporalitate si localitate, acestea din urm intrucit
sunt legate d'e calitti sensoriale? Ele nu apar si dispar arbitrar,

ins legalitatea acestor gignomene e de alta natur. In prima

linie se constat c numitele componente N" nu exerciti
actiune cauzala asupra. c4omponentelor R": sticla colorat, santoninul, pozitia mea, etc., modific obiectele, dar aceasta mostint dedificare nu e cauzal. In schimb componentele
pendente de sistemul nervos (R'), ins
aci e diferenta cea.
mare
dependenta nu e c.auzal. Nu e ingadtut a spune
procesul cerebral produce causal coloarea, sunetul, gustul, afectul, etc.. Intre creer si calittile sensoriale sau afectele e o

prpastie. Nu pot spune deck un lucru: ori de cate ori se

petrece in creer un proces apare instantaneti", tara succesiune,
ca in cazul ca.uzalittii, componentele N" (galben, sonor, etc.).
Aceasta legalitate necauzala e numita de Ziehen /egalitate

paralela sau de coordonare", iar cornponentele N" mai sunt

i componente paralele" (vezi figura).
Acum putem universaliza, ajungnd la conceptia numit.
de Ziehen binomism: in once gignomen de sensatie analiza.
descopere doua feluri de componente si de legalitati: componente de reductie ca legalitate cauzal si componentele N cut

numite

legalitate

paraler

sau

epigenetica.

in ele

insile

compo-

nentele N (starile sufletesti) nu stau in raporturi cauzale,ci

de asociatie, in schimb ele au constitutiv 'durati si de aceea
cunosc eaolutia, creatia, pe cand durata i creatia lipsesc
reducte" (fenomenele fizicochimice i fiziologice). Cu tot caracterul epigenetic, de imbogtire, legalitatea paralel e secundar, pe cand cea dintai e fundamental. E secundar,
legalitatea cauzal e independent de perceptia individului psihofizic. In sensatta" nemijlociti cele dou componente se suprapun i de aceea dubla lor legalitate nu e vizibil dealt
pentru analiza. Pe scurt, adevarul filosofic primordial e pOstulatul strictei legalitati, sau principid nomistic- (nomoslege).
principiu ce nu po ate fi dovedit, dar e dictat de once expewww.dacoromanica.ro

Filosofia imdnentei

126

rienta. In timp ce legalitatea cauzal constitue tiinta naturii,

legalitatea paralel p tema psihologiei.

Alturi de cele dou legalitti Tratatul de logica" (1920)

aeaz, o a treia: legalitatea logic. Ideea fundamental a acestei
opere e urmtoarea: legile logice nu sunt nici legile specifice
ale gAndirii, cum sustine psihologismul, nu sunt nici legile unui
al treilea domeniu (logicul pur sau valoarea), cum afirm lo-

gicismul, ci sunt legile cele mai generale ale gignomenelor sau

datelor fie componente R" fie componente N". Legile logice alctuesc factorul comun al celor dou lega1iti CA preferintele lui Ziehen sunt pentru psihologism reese din strdania,
autorului de a asigura in toate cazurile .baza psihologic a' conceptului, judectii

rationamentului.

Un concept formal, cum e legalitatea sau legea, [Area

impropriu oricrei valorificri religioase. In Grundlagen der Religionsphilosophie (1928) filosful inceare a ne convinge de

contrarul. Sou renuntm la conceptul de Dumnezeu sau Il identificam cu acela de ,,lee" in toate Inftiserile acesteia. Dumnezeu
Logos, e etern i netemporal ca i legalitatea. Monoteismul este un nomoteism e religia unei divinitti neantropomorf ice i deci suprapersonale. In deosebi personalitatea divin

e jertfa cea mai grea adus de religie pe altarul legalittir.

De asemenea e discutabil, dac religia se va putea lipsi _vreodat de antropomorfism. In -sfArit, Dumnezeu e inftipt ca
Legea universal, care e in lucruri, dar deosebitei de acestea,
contrar panteismului, care confund pe Dumnezeu nu numai
cu legea dar 5i c lucrurile ordonas te de lege.

www.dacoromanica.ro

NEOKANTIANISMUL
a) PersonaHAW neokantiene

Friedric h Albert Lange.

Lange este cunoscut in deosebi ca autor al Istoriei Haterialismului. Aceasta este intr'adevir opera sa cea mai importantg, care l-a si fcut celebru astigindu-i totodati nu
numai admiratia, ci si o adevirat si bine meritat simpatie
din partea multora, asa cum rar se poate intimpla cu o scriere
cu caracter istoric, al cirei principal obiect este si reconstitue
un trecut devenit inactual. Ea este, spunea Vaihinger, o operg
minunatg, care ramane un monument nepieritor al unui spirit
bogat i curat-. Dar prin insis aceasti scriere Lange si-a cistigat un loc in istoria filosofiei. Intr'adevir ea nu este o
scriere pur istorici. Pirerile ins asupra contributiei sale filosofice ale acelora cari l-au considerat ca atare sunt departe
de a fi aceleasi. Unii 1-au infitisat ca pe un apArtor pasion.at al materialismului-. Eduard von Hartmann a calificat dimpotrivg conceptia sa filosofici un scepticism subiectiv-. Heinze
il

considera idealist". Adevirul pare a fi ca autorul german

de care ne ocupim nu a fost un filosofs in .adevratul mieles al

cuvintului, intrucht nu a dat in opera sa o conceptie mai mult
sau mai pu(in noui si persona% despre lume. In _filosofie ati-

sa este mai mult, daci nu exclusiv, critici fati de

toate sistemele deopotrivi, a ciror valoare este pentru el aproape egali, asa incit nu se poate spune ci el ar fi adeptul
tuclinea

unuia dintr'insele i adversarul celorlalte. Aceasta nu micsoreazg totusi Intru nimic interesul contributiei sale filosof ice in
istoria gndirti. Credem dimpotrivi ci el este mai mare deck"
se obisnueste a se admite, i meriti deaceea s5 ne oprim
asupr-i.
www.dacoromanica.ro

Personalitti neokantiene

128

Omul si opera.
Friedrich Albert Lange s'a nascut
1.

Septembrie, la Wald, linga Solingen, in provincia Rm. ului. Ta.tal

la

28

sau, care i-a supravietuit aproape un deceniu, era preot, ir

mai t5.rziu profesor de teologie i consilier consistorial la
Bonn. Curind dup5 nasterea lui Albert, preotul Lange a fost
chemat la Langenberg, iar in 1832 la Duisburg, unde viitorul
Mosof a urmat scoala primar5 i gimnaziul. In 1841, fatal lui
Lange, care era un scriitor i un poet fecund, a fost chemat
ca profesor la Ziirich. Aici
inceput Lange studiile universitare ascultand in deosebi cursuri de filosofie si de teologie.
In 1848, el a trecut la universitatea din Bonn, unde a studiat
In deosebi arta greaca, geometria analitica, dar mai ales filologia, care pare a-1 fi acaparat. El a ascultat acolo deasemenea
cursuri de istorie a filosofiei antice.
Dup o asemenea pregatire multilateral., el a devenit,
in 1852, profesor la gimnaziul din Kln dovedindu-se un zelos
priceput pedagog. In 1855, si-a trecut docenta la Bonn.
Cum ins5 sansele de a ajunge profesor acolo eran reduse,
el a trecut ca profesor la gimnaziul din Duisburg, uncle invitase
el insus. In timpul acesta a desfasurat o activitate stiintifica
sustinuti colaborand cu articole interesante la o enciclopedie
care apiirea la Stuttgart. In 1860, deveni membru al asociatiei
nationale, i lua de atunci inainte parte activ5 la 'iata politica.
Din aceast cauz ins, el a trebtut, in 1862, s6 prseascit
Invattnntul. A timas totuvi mai departe in Duisburg ca. secretar al Camerei de Comert i ca corector la Rhein- und
Ruhrzeitung''.

Cu timpul ideile sale politice si sociale, cari niciodati

n'au fost conservatoare, orientandu-se intr'o directie din ce
In ce mai radicala, Lange a fost nevoif s plece din Duisburg.
in Elvetia, la Winterthur, u.nde a devenit redactor la Landsboten". Convingerile sale politice le-a desvoltat in excelenta
sa scriere Problema muncitorease in insemnatatea ei oentru
prezent i viitor, ca i intr'o foae personala Boten vom Niederrhein", care frig n'a aparut nici un an. Din punct de
vedere politic, Lange se angajase in opozitie in contra 16
Bismarck, iar din punct de vedere social el devenise un adept
al socialismului. La Winterthur, ca si mai inainte la Duisburg,

a pornit sub egida acestor idei politice si sociale o violent campanie de presa.
el

www.dacoromanica.ro

PersonaMO neokantiene

129

In mijlocul acestor preocup5ri cu caracter practic Lange

a avut totusi timpul si energra sa-si inchee opera care avea
sa-1 faca celebru Istoria materialismului si critica insemn&tii
sale in prezent (Geschichte des Materialismus und Kritik
seiner Bedeutung in der Gegenwart), care a aprut In toamna
1865, la Iserlohn, purtand ins data 1866. Cum am aritat, aceasta nu este o simpl lucrare istoric. Critica materialismului
din timpul sau, pe care Lange a facut-o in lumina mai ales a
apriorismului kantian, scoate in evidenta propriile sale idei filosofice, al cror interes este departe de a fi neglijabil. Inca
din tinerete, Lange fusese influentat de operele filosofice 'ale
lui Hegel, Herbart ii Schleiermacher. Teoria kantiana a cunoasterii este aceea ins care i-a retinut mai mult atentia
i-a influentat mai mult convingerile filosofice. Cum vom vedea
mai departe insd, el nu a admis deck en serioase rezerve aprrorismul kantian. Ideile sale filosofice pornesc dela Kant, fara

Ins a se mai intoarce

la el,

dei trece in istoria

filosofiei

drept unul dintre primii cari au preconizat in miscarei filosoflea' germana din jurul lui 1870 reintoarcerea la Kant.

Putin timp dupa Istoria Materialismului". Lange a dat

lumina' o noua scriere, de ast data cu c,aracter social filosofic, intitulata: Ideile lui J. St. 11/1ill asupra problemei sociale i pretinsa raturnare a tiiptei sociale de cutre Carey, 1866,
(j. St. Mills Ansichten fiber die soziale Frage und die
angebliche Umwalzung der Sozialwissenschaft durch Carey).
In 1870, i s'a oferit un post de profesor de -filosofie inductiva
la universitatea din Ziirich, la care tinuse prelegeri Inca de pe
vremea and era la Winterthur. Atmosfera de acolo Ins nu
i-a fost nicidecum prielnica. Dusmania pe care o eaptaser
Elvetienii pentru Germani in urma rasboiului din 1870 11 nemultumea adanc. Acesta a fost motivul pentru care, in 1872,
a acceptat chemarea ca profesor de filosofie la universitatea
din Marburg, chemare care s'a produs desi ideile sale politice
la

radicale pentru oarneni cu veden i mai limitate ar fi putut

s constitue o serioasa piedica. La Marburg Lange a avut s

lupte cu mari greutti. Unele proveneau din ideile inexacte
cari circulau asupra convingerilor sale filosofice i politice.
Dar impotriva acestora el a putut s ias inving5.tor. Cursul
su public plin de insufletire asupra poeziei filosof ice a lui
Schiller i-a c4tigat numeroase simpatii i un cerc intins de
actiune. Alte piedici, mult mai serioase, proveneau din starea
rea a san.tatii sale. Impotriva lor n'a putut s lupte deck
www.dacoromanica.ro

PersonalitAti neokantiene

130

prea putin timp. Dupa trei ani dela instalarea sa la Marburg,

Lange a murit la 21 Noembrie 1875.
In

1877,

a aparut ca opera postum lucrarea sa neter-

minat Studii logice (Logische Studien, ein Beitrag zur Neubegriindung der formalen Logik und der Erkenntnistheorie) iar
In 1897 Introducere $i comentar la poeziile filosofice ale lui
Schiller (Einleitung und Kommentar zu Schillers philosophischen Gedichten). In timpul vietii sale, Lange mai publicase, in
1865, Intemeerea psiho'ogiei matematice (Die Grundlegung der
mathematischen Psychologie. Ein Versuch zur Nachweisung des

fundamentalen Fehlers bei Herbart und Drgbisch).

Lange era indragostit pentru adevir i pentru libertate.
Aceste doua mari pasiuni, cari i-au orientat activitatea, se intre\tad in opera sa social. i filosofica. Ele i-au astigat admiratia
mare de care s'a bucurat. Sub indemnul lor Lange a isbutit sa
ia in filosofie o atitudine care, cu tot caracterul ei critic ce
ar fi trebuit s.-1 duck' in mod fatal la conflicte, a isbutit sa-i
cAstige o solicitudine aproape general. C5.ci dragostea de adevar
1-a facut sa cntareasca mult valoarea parerilor, iar dragostea

de libertate s acorde fiecareia partea cuvenii de Indrepttire.

Lange a fost astfel departe de a se declara In filosofie adeptul
unei singure convingeri i dusmanul tuturor celorlalte. Pe deasupra incercarilor de constructie personala, el a 5tiut s.-i pstreze independenta. Aceasta fara a renunta totusi la pareri definite si personale. Meritul saiu consta mai ales In aceea ca,

intr'un timp in care Kant parea a fi cazut in desuetudine, el

a aritat ca gandirea filosofica trebue s se intoarc la el ca

dar nu mai mult decat att,

la un isvor de inspiratie

construind pe el, frii a se opri la amnuntele sistemului

fiiosofic.

:35.0

Modal cum vedea Lange aceasta utilizare a ideilor lu

Kant , ramane sa-1 examinam dar mai de aproape, intrucat
constitue substanta teoriilor sale filosofic-e.
2.

Ideile filosofice.

In precizarea convingerilor sale filosofice Lange a plecat

dela critica materialismului. Acest punct de vedere era firesc
pentru el intr'un timp in care in filosofia germana materialismul tindea s devin atotstapnitor. lar critica aceasta, cum
am mai spus, el a facut-o in lumina apriorismului kantian,
lsand totusi s se resimt asupra-i influenta inversa a materialismului.

www.dacoromanica.ro

Personalitti neokantiene

131

Pentru Lange, materialism] este din punct de vedere

,stlintific o conceptie, dacii nu pe deplin justificati din punct
de vedere teoretic, cel putin necesar din punct de vedere
practic. Ganditorul german de care ne ocupam, cu limpezimea
lui impresionanta de veden, si-a dat seama ca stiinta in cercetarile ei este nevoita sa recurga la o conceptie nu numai
realista, admitnd ca lucrurile pe cari le studiaza au existenta
independenta de eul nostru cunoscator, dar si materialista, ad-mitand ca in producerea lor nu intervin decat fortele obisnuite
.ale naturii. Aceasta este o teorie asupra careia in prezent nu
-mai incape nicio discutie. Din acest punct de vedere asadar,
materialism' este justificat. Cercetarile stiintei ne duc la el
ca la o concluzie inevitabila. $i el este pentru stiinti o adevarati binefacere fata de incercarile de constructie speculativa,
cari se incumeta sa determine adevrul asupra esentei lucrurilor independent de experienta. Dar materialismul nu trebue
,sa pretindi a fi mai mult. El este o simpla maxima a cercetarii de amanunt a stiintei. Ca teorie filosofica valoarea Lai
este cu total discutabila.
Kant, spune Lange, este acela care ne-a deschis ochii
'in aceasta privinti. Ideea sa ca cunoasterea este subiectiva
este aceea care ne pune In imposibilitatea de a crede ca materialismul ar fi o metafizicit adevarata. Dar aceasta este singura idee pe care o putem reline din intreaga opera filosoficii

a lui Kant. Tot restul este departe de a fi in afara de once

discutie. Cuceririle durabile ale filosofiei kantiene, spune Lange, stau in Critica Ratiunii, pure, i. aici numai in cateva propo-

zitii fundamentale". Ele se reduc in definitiv la una singuril:

cunoasterea noastra este subiectiva, pentru mofivul ca este produsul unor factori subiectivi. Gat despre natura fa-ctorilor de
cari e vorba, Lange era de cu total alta parere decat Kant.
Pentru Kant, ea este in structura logica a sensibilitatii si a
inteligentei. Factork' de Cari e vorba sunt asadar de natura logica. Pentru Lange, ei provin din structura noastr organica.
"Natura lor este deci psiho-fiziologica. S'ar putea spune, zice
el, cii apriori este corpul, daca corpul el sinsus n'ar reprezenta
modal de a concepe al unor raporturi pur spirituale.
Structura noastra psiho-fiziologica asadar, nu formele logice ale gandirii, este aceea- care consfitue factorul subiectiv
,al cunoasterii. Dar nu structura organica individuala, comple-teaza Lange, ci aceea a speciei omenesti. Lumea asa cum o
cunoastem este deci o reprezentare a noastra, dar nu ca inwww.dacoromanica.ro

132

PersonaMAO neokantiene

divizi, ci ca specie. Lumea este, spune Lange,- fenomenul pentru

specie, sau ceeace apare speciei potrivit structurii sale psihofiziologice. Cu alte cuvinte noi percepem lumea asa cum o
percepern datorita organizarii fizice a speciei din care fa-

cem parte. Se intelege ca

aceasta organizare trebue conceput5 tot ca un simplu fenomen, nu ca o substant5, intrucAt.

ea Ins5 face parte din lumea reprezentrii noastre sensrbile.
In afara acestui factor subiectiv trebue s5 admitem c5
cunoa,,terea are un factor obiectiv. Factorul subiectiv nu-i d
i

decat forma; cel obiectiv Ii d continutul. Lange era in aceast privint de acord cu Kant. Cat despre natura factorului obiectiv al cunoasterii, Lange ca si Kant credea 0'5 ne
ramne prin ins4i conditiile subiective ale cunoasterii incunotibil. Acest factor obiectiv constitue ceeace se chiarna lucrul

Filosofii au cautat s dep4easc6 experienta

determine natura. Dar o asemenea operatie din nefericire nu
este posibila. Parerile cari s'au formulat asupra naturii lucrului
In sine rman simple pareri, cari nu se pot intemeia pe nimic.
Ideea lucrului in sine ramane un simplu concept limita, adici
o simpla idee negativ5 a ceva ce credem c trebue s5 Ee, dar
nu putem sti ce este. Nu se poate fgidui dar existenta unor
lucruri cari exercit actiune asupra organizarii noastre psihofizice. Dar ele sunt i r5m5n incunogibile.
Ce putem crede dar despre realitatea lucrurilor? Ea se
reduce in definitiv la contiinta noastr. Cunoa5terea este produsul organizarii noastre. Organizarea noastra- ea in* este un
obiect al corqtiintei noastre. Ea nu exist5 decal in con5tiinta
noastra i pentru ea. Despre rest nu mai putem ti nimic. Lucrul in sine, in existenta cruia credem, este el insus un produs
al organiz5rii noastre. Fara a presupune existenta lui noi nu
In sine.

putem s ne explicam modul de producere al cunoaterii. Altfel,

cum este inaccesibil cunoagerii noastre. el ar putea nici s5
nu existe. Lange pare a ajunge astfel la o concluzie idealista.
Nu exist decAt contiinta de care putem fi siguri. Pentru acest
motiv conceptia sa filosofica a fost calificata de Eduard von

Hartmann drept un scepticism subiectivist-.

Cu spiritul sari critic desvoltat i cu vederile sale largi
el i-a dat seama ins c5 nu s'ar putea opri aici
din.
punct de vedere practic cel putin, dac nu i din punct de
vedere teoretic. Kant, spune el, a limitat cercetarea metafizicei,
al carei obiect era determinarea adevaratelor fundamente ale
existentei. din cauza imposibilitatii unei deslegari sigure a awww.dacoromanica.ro

P ersonalitati neokantiene

133

cestei probleme, la descoperirea elementelor apriorice ale cunoaterii. Este discutabil mns dae o asemenea problemi poate

capita o deslegare. Si este deasemenea discutabil daca' inchnarea naturala a mintii omenesti spre metafizici va putea fi
-asa de usor parasita, cum crede Kant, si dacg ea nu va face
mereu noui incercari de a determina natura ultima a existentei.
Tocmai aceasti tendintal naturalg a spiritului omenesc pare a
o fi nesocotit Kant, si caut Lange s'i o restabileascg in
drepturile ei firesti.

E un fapt care nu poate fi tigiduit, c spiritul nostru

e asa fgcut ca sa-si construiascg o conceptie armonica despre
lume, i ca aici ca pretutindeni idealul pe care Il urmOreste
potrivit cu nevoile sale morale sti deasupra realitiii. Intr'o
asemenea constructie' spiritul nostru se odihneste de luptele
nevoile vietii ridicindu-se cu gindul intr'o lume perfecta. Acestea sunt .conceptiile metafizice. Ele trebuese considerate ca
fiind produsul nevoilor morale ale spiritului omenesc. In asemenea nevoi i gisesc ele singura i deplina lor indreptitire.
0 atare tendinta spre ideal a spiritului omenesc capt
putere in convingerea c realitatea asa cum o cunoastem cu
simturile nu este absolutO, cg ea este o aparenta a dispozitiilor
organice ale speciei umane in colaborare cu factori obiectivi
necunoscuti. Credinta in existenta acestor factori necunoscuti
d libertate spiritului nostru si
reprezinte asa cum ti impun
nevoile sale morale. Conceptiile metafizice nu sunt deck rezultatul acestei activitOti creatoare a spiritului omenesc.
Constructia speculativa de care e vorba se face printr'un
lel de poetizare a datelor experientei. lar scopul ei este de
a ne hisufleti. Universul, spune Lange, asa cum il unoastem
stiintificeste, ne poate insufleti tot asa de putin ca o Ilia& silabisit. Daca' il concepem insg ea unitate, atunci introducem
In actul sintezei natura noastr proprie, asa cum ne apare armonic in intuitie un peisaj, oricit dizarmonie ar putea s ascundg in detaliu. Once sintezi, continua mai departe Lange,
urmeazi, unor principii estetice, i once pas spre intreg este
un pas spre ideal. Un sistem filosofic este doar o constructie
cu un pronuntat caracter estetic; este in fond! o oper poetici,
este o poezie de idei. lar scopul lui, ea al oricarii poezii,

este de a ne ridica sufleteste; de a ne inilta spre ideal; de

a ne face si triim in lumea pe care o dorim.
Rezulti de aici ca se poate sustine In filosofie once?
Rspunsul lui Lange la aceasti intrebare este negativ. Realiwww.dacoromanica.ro

134

PersonaMai neokantiene

tatea noastra, observa el, nu este o realitate dup dorinta

noastra, nici chiar din punct de vedere filosofic, i cu Mat

mai putin sub aspectul ei sensibil. Filosofia este deaceea mai

mult decat o simpl speculatie poetizatoare lisata in boia
libera a dorintelor noastre. Constructia filosofica are la temelia ei ca conditii necesare regulele logicei, -critica i teoria
cunoaterl Nicio coriceptie filosofica nu poate si se afirme
fari sa lin socoteala de ele. Exista aadar o deosebire apreciabil intre poezia pura i simpl i intre speculatia poeti-

zatoare. Una este pe deplin libera; cealalta trebue s se restrng5 intre limitele unor anumite regule. Poetul este liber
s creeze in jocul liber al spiritului sau o lume dupa placerea
cel putin nu cm
sa. Filosoful este tinut sa nu paraseasca
contiinta
terenul realittii, pentru a se avnta in regiuni
nebuloase, unde pierde contactul cu lumea. Cu alte cuvinte
conceptiile filosofice, dei sunt in esent poetiziri de idei ale
realii atii, nu pot fi lipsite de once fundament logic i expe-_
rimental.

Kant facuse deosebire in spiritul omenesc intre o facilitate teoretica i una practia., 6 atribuise acesteia din urma
capacitatea de a da mintii omeneti o cunoatere a lumii metafizice. Lange a mentinut aceea deosebire, fsra insa sa recunoasc valoarea de adevar a ideilor la cari ajunge spiritur
omenest pe calea elementului moral pe care I] cuprinde in
sine. El a separat aadar ca fiind distincte justificarea moral
a ideilor de intemeerea lor teoretica. Aa fiind ideile lutemeiate pe cerintele morale ale spiritului infra in acela domeniu lipsit de justificare a religiei i a poeziei. Proba directa in sprijinul unor asemenea idei nu poate fi niciodati
adusa. In deosebire de Kant aadar, Lange nu putea credec ideile intemeiate pe nevoile morale ale spiritului ar putea
avea in acest caracter al lor o justificare.
Lange numea aceast conceptie a sa despre ceeace putem
ti i gndi asupra lumii punctul de vedere al idealului- : der
Standpunkt des Ideals. Prin aceasta expresie el intelegea o,
conceptie idealista despre lume construita cu respectul legilor
logice ale mintii omeneti, dar contienta in acela timp i de
caracterul ei In buna parte poetic. Ceva mai mult, intelegea o
conceptie despre lume cu un caracter poetic voit, i contient
deci, insi construiti cu respectul logicei mintii omeneti
fra pretentiunea adevarului absolut.
www.dacoromanica.ro

Persona1itAi neokantiene

135

Hermann von Helmholtz (1821-1894).

Helmholtz, fizician si fiziolog cu reputatie universal, e
revendicat cu aceea tarie si de filosofie pentru tendinta generala
a gandirii sale, care intrupeaza in mod tipic aspiratiile filosofice
ale Germaniei aela mijlocul veacului trecut. Dupa desamagirea,
pricinuita de filosofia speculativa (Schelling, Hegel), mai ales
prin nefericita incercare de a construi dialectic natura, urmeaza

In Germania, mai tarziu dealt in celelalte tari ale Apusului,

dar cu un avant inca mai puternic, un rstimp de fanatica cultivare a stfintelor naturale si concomitent o voita nepsare fati
de filosofie, care, cel mult, era ingaduita sub forma simplist
a materialismului.

In aceast atmosfera de neintelegere si chiar de dusmanie

intre filosofie si stiinta, Helmholtz proclama senin si convingator necesitatea unirii 'or, unire care va da roade, numai

daca filosofia renunta de a mai ,intretine o stearpi metafizici

transcendenta i daca se margineste la teoria cunostintei, asa
cum propusese I. Kant, insa un Kant altfel nteles decal pana
atunci. Poate ca e o bun doza de exagerare in ;aprecierea lui
Alois Riehl ea Helmholtz a preconizat cel dintaiu in 1855
actualitatea

lui Kant si trebuinta unei intoarceri la Kant"

pentru insanatosirea filosoliei1), insa nu se poate tgadui ea'

actul de adeziune la kantism al unui savant cu autoritate a
contribuit in cea mai lar_g msura la constituirea neocriticismului. C interpretarea kantia. na a lui Helmholtz nu e in totul
credincioas metodei transcendentale, vom arita indata, insa ea
era o cerina a vremii, cum se constata din inratuirea si sta..
ruinta

ei pani chiar in

timpul nostru. Spiritul interpretarii,

pregatite de Schopenhauer si reluate cu deosebit rasunet de

Fr. Alb. Lange, poate fi rezumat in -formula: apriorismul sau
transcendentalismul primeste o fundare empirica (fiziologica
la el, biologica, psihologica sau sociologic. mai tarziu), iar
once fel de metafizica, inclusiv cea materialista, e respinsa.
(Erinnerungen sau nota autobiografica in voT. I din Vortrge
und Reden, p. 17).
Helmholtz, nascut la Potsdam in 1821, e fiul unui profesor secundar, care a adiase din inclinare filosofia la Fichte,
1) A. Riehl Helmholtz et Kant (Revue de Mtaphysique et de Morale),

1904, P. 579.

www.dacoromanica.ro

136

Persona11010 neokantiene

dar pe care vieata il silise s imbrtiseze filologia. Predilectille

filosofice ale tatlui n'au rimas fr influenti asupra fiului,
cum intreste chiar acesta (Vortrge I, 17) si cum se intre-

vede din crutarea lui Fichte, in timp ce Schelling si Hegel

sunt executati. Atras de stiintele naturale, Helmholtz nu poate
indestula ri.vna sa decat accept:and a fi elev in Institutul medicomilitar Frederic Wilhelm (1838). Elevul de 17 ani ceteste pe Kant i in acelas timp e cstigat de teoriile fiziologului
Johannes Mtiller. Simultaneitatea celor dou inrauriri e hotritoare pentru gndirea lu_i Helmholtz, medic militar din 1842,
apoi din 1848 profesor de anatomie la Academia de Arte ,frumoase si asistent la Muzeul anatcitnic din Berlin. In 1849, an' cl
e deslegat de obligatiile militare, e chemat profesor de fiziologie la Kanigsberg, in 1855 la Bonn, 1858 la Heidelberg si
1871 profesor de fizici la Berlin. In 1894 moare covarsit de
onoruri si mrturii de recunoastere din toat, lumea.
Dintre descoperirile sale stiintifice cele mai cunoscute
sunt oftalmoscopul, oglind ce prinde interiorul ochiului, si
timpul de propagare a excitatiei in nervi.

Opera: Ueber die Erhaltung der Kraft (1847), in care

Helmholtz intocmeste cea dintai justificare a noului principiu
de conservare, enunta.t inainte de Rob. Mayer, pe care nu-I
cunostea, si. de englezul Joule, ale cirui lucrri ii erau putin
cunoscute; Ueber die Wechseltvirkung der Naturlzrfte (1854);

Ueber das Sehen des Menschen (1855), important cuvntare

rostit la Knigsberg in amintirea lui Kant; Handbuch der
physiologischen Optik (1856 -66, ed. II-a revazut in 1896).
Dup optic?' urmeaz acustica: Die Lehre von den Tonempfindungen (1863); Ueber das Ziel und die Fortschritte der Naturtvissenschaft, cuvntare la adunarea naturalistilor in Innsbruck (1869); Die Tatsachen der Wahrnehmung (1879), forma
ultim a teoriei perceptiei trecutl in editia a II-a a Opticii;
Vortrcige und Reden, 2 vol., in care sunt retiprite toate conferintele sale populare; Wissenschaftliche Abhandlungen, 3 vol.
(1881-95); Vorlesungen iiber theoretische Physik, 6 vol. (18971925); Schriften zur Erkenntnistheorie, editate de P. Hertz
si M. Schlick in 1921.
Discordia ce desparte azi filosofia si stiinta naturii nu
exista pe vremea Itti Kant (Vortrge, vol. I, 88). In adevar,
filosofia kantiani spre deosebire de aceea a lui Schelling si
Hegel nu urrnrea s sporeasc prin pur gndire cunostintele
www.dacoromanica.ro

PersonaMali neokantiene

137

noastre. Ea sustinea ca once cunoaster a realitatii trebue

sa he sorbita din experienta si drept urmare tema filosofrei
-era sa cerceteze isvoarele stiintei i gradul ei de justificare,
preocupare ce pururea va reveni filosofiei i careia nu i se
va putea sustrage fara, sanctiune nicio epoca- (Id. 88). De
aceea problema fundamental a a culturii mai nou, e Leona
cunostintei, in care concorda stiinta i filosofia, cu deosebirea
c acestea

ataca problema din directii opuse: filosaia cer-

ceteaza activitatea spiritului, iar stinta naturii se indreapt

spre realitatea externa cu legile ei (Tatsachen in der Wahrnehmung, Vortrge., II, 222).
Ideea de legalitate sau de ordine cauzala e sufletul
afirma Helmholtz chiar din 1847 in scurta si substantiala
introducere la memoriul clasic Despre conservarea fortei".
Tema numitelor 5fiinte (ale naturii) e de a cauta legile, datorita carora procesele particulare din natura sunt reduse la
reguli generale, lar prin aoestea din mina pot fi din nou de-

terminate" (p.. 2.). Ultima tint a stiintelor teoretice ale naturii e de a descoperi cele din urma cauze neschimbatoare ale
proceselor din natura" (3). Cauz,ele neschimbatoare presupun
forte constante sau mai exact miscari permanente ale elementelor materia. le ce poseda forte motrice neschimbatoare. Asa
dar sustinem ca tema a stiintelor naturale fizicale reducerea
fenomenelor naturale la forte neschimbatoare de atractie si de
repulsie, a caror intensitate at:it-TA de distanta" (6).
Dac in problema cunoasterh se intalnesc i convietuiesc
pasnic stiinta i filosofia, centrul problemei cunoasterii i prilej

fericita colaborare a celor (Iota discipline este explicatia

perceptiei, a elementelor ce cohstitue experienta1). In explicatia perceptiei, mai ales a celei optice si acustice, Helmholtz
constata desavArsitul acord dintre kantism i fiziologia simturilor a lui Job. Miller, care formulase legea energiilor specifice a simturilor". Apriorismul kantian, pregatit de Locke,
este confirmat de fiziologie. Cea mai serioasa obiectie, adus

-de

interpretarii kantiane date de Helmholtz, priveste confuzia dintre

a priori genetic (constitutia nativa a sistemului nervos) si a

priori logic, singurul autentic. Nu se poate tagadui ins succesul kantismului lui Helmholtz, sumes istoric, fiindea a pus
In lumina o lature nesocotita a Criticei, dar si didactic, fiindca
1) St. Hall : Die Begrunder der modernen Psychologie; Lotze, Fech-

ner, Helmholtz, Wundt, 1914.

www.dacoromanica.ro

PersonaMAO neokantiene

138

a deschis un drum mai accesibil la idealismul transcendental.

Mai e de subliniat ea intez-pretarea kantianA a lui Helmholtz
sufere o dislocare treptatA spre empirismul lui J. St. Mill.

Pasul cel mai insemnat, pentru a pune chestia pe teTenn.] cel mai potrivit, a fost f Acut de Kant in a sa
a ratiunii pure, in care el deduce once continut real de stiinti.
din experientA, dar a deosebit de continut ceea ce e conditionat
In forma intuitiilor i reprezentArilor noastre de care capaci-

titile proprii ale spiritului nostru. Gandirea pur4 a priori ne

poate da numai formal propozitii juste, care fiind legi necesare ale gfinairii i reprezent5xii ne apar de sigur ea absolut
stringente, dar nu au nicio simnificatie efectiva pentru realitate, asa dar nu ingAdue vreo concluzie asupra faptelor cuprinse
intr'o experienti
In aceastA conceptie perceptia e recunoscuti ca un efect,
pe care II produce obiectul perceput asupra sensibilittii noastre, efect ce in determinirile lui particulare atArd tot atiit

de cel ce actioneaz ca si de natura celui asupra cAruia se

actioneazi. Acest punct de vedere a fost transpus la raporturile empirice in deosebi de Joh. Miiller in a sa teorie a
energu-lor

specifice a simturilor''.

(Handbuch

der physiol.

Optik, I, ed. 2-a, p. 612).

Asa dar si fiziologia recunoaste calitlile sensatiei ca

simpl formA a intuitiei. Kant merge mai departe. El a proclamat nu numai calitAtile sensatillor ca date prin particularittile facultAtii noastre de intuitie, dar 5i timpul i spatiul, de
oarece nimic nu putem percepe din lumea extern fArA s se
petreac intr'un anumit timp i s fie orAnduit intr'un loc anumit; determinarea temporal revine chiar fiecaxei perceptii interne" (Op. cit. 586-587). Prin urmare, adaogA Helmholtz,
Kant nu atribue nici gpatiul lucrului in sine, ci .asemenea colorii, sunetului, etc., si spatiul e ,transpus prin ochiul nostru"
In lucruri.

E lAmurit ca Helmholtz asimileaz formele a priori ale

intuitiei (spatiul. i timpul) energiilor specifice ale simturilor" (fiece organ sensorial percepe anumite calitti, acelea
care sunt date dela inceput in structura lui, independent de
obiecte). In aceast5 asimilare descoperim in afarA de confuzia relevat
formele kantiene sunt reduse la stAri fiziologlee inniscute
si un echivoc destul de serios. Helmholtz
sustine ca' de [xi& spatiul e subiectiv, intrucL atArn de struc-

tura organismuluz nostru, insA nu e o iluzie, ci are in afarA

www.dacoromanica.ro

PersonaMitt neokantiene

139-

corespondente reale, anurnite momente topogene-, intocmai cup

calitatilor sensoriale, de asemenea tributare organelor, le corespund momente hylogene- (Vortrge, II, 268). Teoria

firesc aceast intampinare: daca spatiul ca i calitatilesunt conditionate de obiecte, ce rost mai are dependenta kr
de structura fiziokgicia
Analiza fenomenului perceptiv la Helmholtz are inca
i legea cauzalitatii ca
fundament al obiectivarii. Simpla sensatie luminoasa% nu e iria.
perceptie vizuala; sensatia e o modificare a organului ,sen-

lature caracteristica: teoria semnelor

sibil.

Pentru a avea o perceptie trebue s ajungem prin sen-

satie la cunoasterea lumii externe, trebue asa dar s obiectivm,

Cum se ajunge la acest rezultat? Sensatiile sunt e,fecte in organele noastre i ca atare ele exprima natura acestor
organe, dar totdeauna ele sunt produse de obiecte externe i de.
aceea nu sunt cu totul strine de modul de a fi al obiectelor.
Intrucat calitatea sensatiei noastre ne aduce la cunostinta proprietatile actiunii externe, care a excitat-o, ea poate fi socotita
ca un semn (Zeichen) al acelei actiuni, nu insa ca o copie
(Abbild)" (Physiol. Opfik, 586). Nu e o copie, fiindca, oncecopie cere un fel de asemanare cu. obiectul copiat (forma la
statua, coloarea la tablou, proectia perspectivist la desemp).
Semnul nu are nevoe de niciun fel de asemnare cu obiectul
al carui semn este. Relatia dintre ei se limiteaza la aceea
acelas obiect, in aceleas imprejurari, produce acelas semn
ea asa dar la actiuni inegale corespund semne inegale. Cu
toate acestea Helmholtz recunoaste ca avem si o cunostintacopie a realitatii: legea sau raportul constant dintre lucruri
(semne). Si ceeace e mai important semnele pot sa reproduci.
exact (abbilden) legea acestui proces. (Physiol, Optik, 587,
vezi i Vortrge, I, 395).
Problema legalitj.ii sau cauzalitatii are in conceptia
Helmholtz o insemnatate exceptionala. De buna seam,
mane intrebarea: dac sensatia e numai un semn subiectiv,.
prin ce proces ea e transformata in obiect extern? Principiul
cauzalitatii ne d checa fenomenului de exteriorizare sau de.
proectie. Trecerea dela sensatia subiectiva la lumea extern
opera unui rationament incon$tient. In adevr, daci obiectul
extern nu e perceput direct urmeaza ca' e dat indirect, printr'o judecat, care se foloseste de cauzalitate. Cum nu exist_
sensatia. .

efect

(seknne

subiective)

fara

cauza,

trebue

presupun,

prezenta obiectelor externe drept cauz a excitatiilor (Phywww.dacoromanica.ro

Personalitati neokantiene

140

siol. Optik, 583; Vortrdge, I, 116). Aceasta teorie, care

explica perceptia' externa ca o judecata inspirat de princi-

piul cauzalitatii, a fost intoemita intaiu de Schopenhauer, care

trimitnd lui Helmholtz din operele sale (Ueber die vierfache
Wurzel i Ueber das Sehen und die Farben) s'a crezut indreptatit a revendica prioritatea. Analogia e vadita, dar nu trecem cu
vederea nici deosebirea: La Schopenhauer subiectul creiaz obiectul extern, la Helmholtz creiaza numai cunoagerea lui.
Dar de unde tim ca nu exist efect fara cauza? Pn'neipiul cauzalitatii nu e &cos din experienti externa,
vazut. aceasta
presupune pentru a se constitui, nici din
experientd intern, care e domeniul libertatii. Kant a dat fa'spunsul exact, deslegind astfel i problema cardinal a epistemologiei: corespendenta dintre reprezentare j obiect. Prin.
cipiul cauzalitatii e a priori, premerge deci once expen'enta
e conditia acesteia. Nimic nu e inteligibil, daca, nu se supune
cauzalittii, intoemai cum achiul nu princle altceva deck
coloare. Cauzalitatea face lumea inteligibila, e o lege
data a priori, transcendental" (Physiol. Optik, 594). Princicipiul cauzalitatii e tot una cu legalitatea", iar legalitatea ,:onstitue earacterul esential l realitktii. Din realitate cunoaoem
numai ordinea legal. exprimat In sistemul de semne al impresillor sensibile (Optik, 593). Ins legea nu e Narita arbitrar

de noi, ei e deseoperit i ca atare ni se impune ea un dat

obiectiv, pe care )1 numim forta sau cauzei a fenomenelor. Postulatul nostru, de a intelege fenamenele sau de a descoperi legile lor, capata o alibi forma de expresie, anume aceea c
noi avem de explorat fortele, care sunt cauzele fenomenelor"
(Vortrge, I. 376).
Ideile lui Helmholtz asupra cauzalitatii au evoluat treptat in directia lui Hume i j. St. Mill prin ehiar logica metodei fiziologice. Dup e in Physiologische Optik el nurniri
printre factorii innascuti numai reflexele i tendintele, consi,derind principiul cauzalittii ea o generalizare a experientei,
In faza final a conceptiei sale, consemnat in notite, cauzalitatea e reclusa la o simpi ipoteza.
Punctul, in care Helmholtz se desparte mai mult de Kant,
privege chipul de a intelege aprioritatea sau caracterul inniscut

Nativismul lui Kant i J. MU/1er

sufera la el o insemnat limitare. Kant a considerat spatiul 5i
timpul pur i simplu ca forme ale orioarei intuitii, Kra a examina mai de aproape ce rol a avut experienta in aleatuirea
al spatiului

timpului.

www.dacoromanica.ro

PersonaMAO neokantiene

141

i temporale. O astfel de
cercetare se afla in afara drumului sau. De aceea el a socotit
axiomele geometrice drept propozitii date originar in intuitia
spatiala, o prere pe care eu am incercat s'o resping" (Physiol.

amnuntita a intuiliilor spatiale

Optik, 613).
Helmholtz, separand cu strictete spatiul ca forma a priori
de axiome, care sunt castigate empiric, sustine posibilitatea
a altor axiome geometrie,e in afara de cele trei axiome euelidiene: a) intre 10115 puncte unja cea mai scurt e dreapta;

b) intre trei puncte se aseaza o suprafat; c) printr'un punct

la 0 dreapta e posibila numai o paralela. Sihntele lui Kant
de a dovedi aprioritatea axiomelor au dat gres. Convingerea
lui Kant era oh noi nu putem reprezenta relahii geome.
trice in contradictie cu cele euclidiene. Dimpotriva Helmholtz sustine c prin exercitiu putem castiga rapiditatea
sigurant in reprezentarea unor spatii metamatematice". In-

tocmai cum in mod a priori putem spune numai e' once coloare e legata de spatiu, nu insa ce anume coloare, tot asa
din faptul ca spa tiul e o forma a intuitiei nu urmeaz nimic
privitor la datele ce sunt exprimate in axiome (Vortrage,.

II, 234).

De uncle vin aceste axiame? Helmholtz nu conceda

axiomele geometriei euclidiene sunt dependente intr'o m'asura
oarecare de intuitia spatiala. Noi am izbutit s ne reprezentarn
o alta lame decat cea euclidiana, dovada ca axiomele yam' za
cu spatiul in care locuim (Id., II, 10). Gauss a numit pro-

prietatea de a mica pe o suprafata figuri, fara ea acestea sa

sufere deformari. curbur. Daci curbura spatiala e egala cu
zero, axiamele corespunzatoare acestui spatiu sunt cele euclidiene; daca curbura e pozitiva avem spatiul sferic (Rie-

mann); dada curbura e negativii spatiul e pseudosferic (Beltrami, matematiciad italian). Rana &Aim, serie Helmholtz in
1870, masuratorile astronomice n'au descoperit o curbura.

deci au intarit axiomele lui Euclid, insa nu e exclus

ca alte experiente sa impuni axiomele spatiului sferic. In rezumat, axiomele presupun un continut real, care poate fi confirmat sau respins de experienta (Vortrage, II, 30).
Kant, In ipostaza de om al fiziologifor", e unul din cele
mai instructive episoade ale neocriticismului contemporan. Multi

vreme in lumea naturalistilor a fost primita ca o lozincil titantuitoare aprecierea lui Fr. A. Lange: Kantism evoluat
corectat". O reactie de un deosebit rasunet a pornit dela
www.dacoromanica.ro

142

$coala de la Marburg

joh. Rehmke, care a tinut o conferinji cu titlul Fiziologie

Kantianism" la Adunarea genera% a naturalitilor i me-dicilor germani din Eisenach in 1882. Rehmke face dovacia c

In realitate se case:a o prpastie de netrecut intre fiziologie

kantism"), fiindc nici subiectul, nici obiectul, nici sensatia produsi de obiect In subiect, nu au in fiziologie acela4
inteles ca in filosofia lui Kant. Subiectul fiziologiei e orga-nismul nu comtiinta generic, obiectul e lumea materiala nu
lucrul in sine", inaccesibil, iar sensatia fiziologiei e un fapt
-dat ca atare, pe cfind la Kant sensatia. e un element, care nu
prins niciodat izolat.

b) Samla de la Marburg
Pe la 1850, toate orienarlle filosofice erau lipsite de
-o teorie a cunowerii ciare. Falimentul romantismului indemna
pe gAnditori s.-i caute un sprijin solid pentru filosofia lor,
exacte. Intre anii 1850 i 1860, rasun
in principiile
lozinca Zurikk auf Kant'', care raliaz pe gfinditorii de frunte
ai Germaniei i ai Frantei. Opera care pecetluete biruinta
curentului neokantian in Germania este Geschichte des Materialismul" (1866) a lui Albert Lange. Acesta nu este ins
-un kantian in intelesul strict al cuvntului. Dar el deschide
calea unui idealism critic inrudit. Albert Lange n'a fcut

-coal. In schimb, a animat pe multi dintre ganditorii tineri

ai vremii. Cel mai insemnat dintre aceOia, este urmaul ski
la catedra de filosofie din Marburg, Hermann Cohen. Ar
fi greit sii credem ca acesta este elevul lui Lange, de caro
se va deosebi in puncte fundamentale ale interpret:arii kantiene,

dar se poate spune mai curand, di Lange a fost influentat de

-colegul sau mai tnr, cum deaitfel a i mrturisit-o.
$coala dela Marburg, dei descinde "in linie directa dela
Xant, are o fisionomie a ei proprie, i se constitue0e intr'un
sistem nou de Ondire, sub influenta nouilor teorii tiintifice.
.$coala neo-kantian. dela Marburg are dota profile bine distincte : unul privind interpretarea lui Kant, cellalt infitiAnd
un idealism critic ce nu se inspimnta de ultimele sale consecinte. Pe linga Hermann Cohen, capul coalei, citm pe
-Paul Natorp, considerat ca al doilea cap al ei, pe Rudolf
Stammier, profesor de drept la Halle, pe Frantz Stauclinger
1) J. Rehmke : Gesammelte philosophische Aufstze, 1928, p. 144.

www.dacoromanica.ro

$coala de la Marburg

din Darmstadt, Karl Vorkinder

si

143

pe August Stadler. Nu.

mai putin influentati de metoda, gandurile

principiile acestei

scoale, sunt A. Auffarth, In scrierea sa despre Platon, A.

Goerland, in studiul sau despre Aristotel si Matematich% 6
in special E. Cassirer, in opera sa important, Das Erkentnissproblem-, precum si Kinkel

si

A. Buchenau.

Hermann Cohen, nscut la 1842, profesor de Filosofie

la Marburg, publici la 1871, Kants Theorie der Erfahrung, oper5 ce va rmne clasic, deschizand un drum nou in interpretaTea kantian. Lucrarea sa unntoare, Kants Begriindung der Ethik
din 1877 ,accentueaz5 conlucrarea metodei istorice i filologice cu punctul de vedere sistematic, 6 (1 o fundamentare nou'i
a kantianismului, iar a doua editie, 1885, din Kants Theorie der
Erfahrung-, prezint teoria kantian a cunoasterii intr'o lu-

min cu totul nou. La 1889 palici Kants Begriindung der

Aesthetik. Dac in aceste trei opere, ca 6 in introducerea
scris pentru editia a cincea a operei lui Lange, in care isi
,exprim preriie cu totul personale asupra relatiunn. intre Etici
Religie, intre Fizie i Logic, s'ar prea ci este incii
In intregime tributar lui Kant, in operele ce urmeaz: Logik
der reinen Erkentniss (1902), Ethik des reinen Willens
Aesthetik des reinen Gefiihis (1912), construeste un sistem de
filosofie propriu. Cohen moare la 1918.
Interpretnd pe Kant, Scoala dela Marburg Il scoate
din me,diul sau traditional. legand rationalismul lui de cel al
lui Leibniz, Descartes si Platon, i scotand empirismul lui
din linia Bacon-LoCke-Berkeley-Hume, pentru a-1 apropia de
fondatorii stiintei moderne, Kepler si Galileu. Desi recunoaste
c Immanuel Kant a fost desteptat de ctre Hume din somnul
-su dogmatic si Ci datoreste filosofiei engleze o salutar accentuare a sensualismului pe care Il opune rationalismului sterp
wolfian, Scoala dela Marburg deduce empirismul kantian din
stiinta j filosofia Renasterii, care in esent,. nu este decit
renasterea platonismului. Privite sub acest unghiu contradictiile
interioare ale sistemului kantian, se estompeazi.
,su nu mai e o inconsecvent6, rationalismul nu mai e o pre-

judecat motenifg. Ele se impadi in conceptul superior de

-experienti
Erfahrung
asa cum a precizat-o Newton,
a arui &dire e quintesenta Renasteriislim' tifice. Subiectobiect, formi-materie, ratiune-simturi, nu se mai contrazic definitiv, opozitia lor_ nu este decAt relatim la conceptul metodic
superior: experienti-cunoastere.
www.dacoromanica.ro

$coala de la Marberg

144

Problema central a criticii kantiene:- Cum sunt posibile judecatile sintetice a priori?" se referg la judecitile
stiintifice, i nicidecum la cunoasterea naiva, asa fel ea solutiunea prin formele apriorice isi pierde nota metafizica, regasindu-si sensul ei original platonic, de metodi analitich. Hypothesis"., a ganditorilor din Renastere, devine metoda transcendentala la Kant. Analiza constiintei nu inseamng bineinteles
deca.'t analiza constiintei obiective,
tiin1ifice, nicidecum analiza procesului subiectiv bio-psihologic; aprioricul nu este consiclerat ca un element psihic ireductibil, ci ca un simplu fun-

dament logic. Problema lui Kant este cu totul deosebita de

problema empirismului englez, dei Kant ii recunoaste legitimitatea acesteia, fara sg fie preocupat de punctul de vedere
psihologist pe care urmasii i l-au atribuit, provocand o neintelegere prin denuntarea multor contradictii i compromisuri.
Kants Theorie der Erfahrung" pune capat acestei confuziuni,
proclamand aprioricul kantian ca pe o metoda. Aprioricul ca
lex menti insita'', ca organizatie pshica innascutg, asa cum a

ggsim in prima editie a Criticii Ratiunii Pure" in capitolul

despre deductia metafizicg a elementelor formale ale cunoasterii,
ar putea stgrni critica acestei interpretgri. Hermann Cohen
relevg dincolo de sensul psihologic, atribuit acestui sens de
apriori, un rost sistematic. Aprioricul metafizic kantian este
numai primul pas al metodei transcendentale; este silm' ta de
a salvgarda credinta In unitatea 5tiintei; este apgrarea punctului
de plecare criticist, care trebuia afirmat cu energie i salvat
de scepticismul distrugator, inerent sensualismului. Aprioricul

metafizic nu este nici tipar nici organizatie tipica, nu are o

preexistentg mitica, ci este un simplu mijloc, o ipotezg, care
explicg unitatea gandirii omenesti dealungul tiintei. Impartirea criticii ratiunii pure in estetica sj Ingicg pare suspect&
Scoalei dela Marburg, si inainte de a renunta complect la
ea, muta centrul gandirii kantiene din Esteticg in Logica. Considera punctul *de plecare din sensibilitate ca o greseaa, dar
se stradueste, in faza interpretativa, sa explice diferentierea
functiunilor spiritului,

preconizate de Kant, nu ca o analizg

psihologica a constiintei individuale, ci ca o analizg metodica

a constiintei obiective.
Pentru Kant intuitia i sensibilitatea constituesc unul din.
izvoarele cunoasterii. Caracterul lor este receptivitatea. $coala

dela Marburg vede in ea un element compromitator pentru

idealism. Cauta dar intentia lui Kant dedesubtul terminologiei,
www.dacoromanica.ro

$coala de la Marburg

145

crede a recunoaste in receptivitate, nu eat un raport dela

constiin% la un object exterior, cat raportul constiintei cu

propriul ei continut. Sensibilitatea ar fi o atitudine. speciala a

constiintei cunoscittoare, atitudin. e diferiti de cea a reflexiunii.
dat
marcheaza diferenta unui
Termenul gegeben",
procedeu fat de procedeul mai spontan al gandirii reflec-

tante, 6 nu trebue luat in sensul popular. Ceeace e dat, e

materialul fenomenului de cunoastere. lar material" si forma",
sunt termeni corelativi la experient5.-, ctmoastere". Forma
este determinantul, fondul determinabilul, i amandoua nu pot
fi legitina percepute deck ca conditiuni echivalente ale cunoasterii. Pe And n sens popular datul" inseamna o materie strging
de cunoastere, venita din afara ei, Kant nu-1 poate intelege
cleat ca raport al constiintei la propriul su continut. Scoala
dela Marburg, isi d silinta de a proba prin citate, c5 Estetica transcendentala nu da sensibilittii rolul unui organ receptiv. i c intuitia kantiang nu are nimic pasiv in ea, ci
este intreagg creatoare. Aceasta nu impiedeca Scoala dela

Marburg sa recunoasc prim' ejdia ce rezida pentru ideatismul

critic, in Estetica transcendentali. Ea pgstreazg urmele unui
sensualism latent, pe care intentia lui Kant nu 1-a putut inlatura, 6 pe care Il denunta chiar locul ei in Ks' tem, pre,
mergand logicii, i ii intareste situatia noumenului" inuntrul
logicii. Cu toata incercarea Scoalei dela Marburg de a apara

criticismul kantian 6 de a-1 corecta prin propriile sale mijloace. reprezentantii ei se vad siliti sa se desparta la un moment dat de sistemul kantian, pentru a construi cu metoda
kantia. n, un idealism crific mai consecvent. Raportul Esteticei fata
sidente.

de Logica, este punctul de plecare al acestei di-

Cohen si intreaga scoala, refuza s5 dea sensibilitatfi rolul

de isvor de cunoastere, de element constitutiv al experientei
stu-ntifice, ti neaga drepturi echivalente cu cele ale gandirii.
Pentru rezolvarea problemei cunoasterii objective, nu este nevoe
de interven tia sensibilitjtii ci ajunge gindirea pura. Cu ba-

trnul Parmenide, Cohen proclama: gandirea este firea". Cu

toate explicatiunile justificatoare pentru eroarea sensualisti strecuratg in sistemul kanba. n, Scoala dela Marburg se vede to-

tusi 5ilt sa excluda din cunoasterea 5tiintific erice element

strein de gandirea propriu zisa, de care ea nu este responsabila. Hermann Cohen Incearcg sa refaca logica si teoria
cunoasterii, exclusiv pe fundamentele gandirii creatoare, dupa
,

www.dacoromanica.ro

lo

146

Swale de la Marburg

ce arrnareste ivirea acestor fundamente in prima faz a a stiintei

filosofiei antice, dupa ce le urmareste de-alungul evolutiei
stiintei si le vede stralucind in stiinta Renasterii.
Gandirea a fost scoas ca greu de filosofii greci din
fluctuatille nehotarate ale reprezentirii psihologice, 6 fixati de
ei Intr'o caracteristica logica, pe care manualele de lo.gica
au uitat-o, dar care insufleteste sistemele superioare de filosofie i tiinta adevarata. Gandirea ca gandire creatoare, nu
iata fundamentul pe care Scoala
doar sintez ordonatoare,

dela Marburg incearca s construiasca un sistem modern de

filosofie. Gandirea Pura este singurul isvor creator de stiinta
obiectiva,
numai in urma unei stiinte tritemeiata pe aceasta

&dire pura, se va putea inlta o etica si o estetica

fundate. Temelia sistemului, logica, va fi garantul pentru valabilitatea intregului sistem. Deaceea problema cunoasterii, a
valabilitatii si a adevarului se concentreaza in logica, care
constitue o chezasie pentru once alta cunostinta, pentruca ea
singura elaboreai cerfitudinea metodei care va calauzi apoi
cautarea legilor, etice estetice, psihologice.

Prima grije a Secalei dela Marburg este de a deosebi

net gandirea naiva de gandirea atiintifica. Pe aceasta din urma
nu o considera in aspectul ei psihologic, ci o cerceteaz5 in
realizarile ei acumulate in stiinta exacta. Ce intereseaza este
factum-ul tiinlei, asa cum 11 gsim obiectivat in operele gem' le de stiin1.5.. Obiectul sfiintific e in intregnn. e creeat de

&dire. Sensatia este numai un punct de plecare, un semn

de intrebare, i st ca totul in afara continutului cunoasterii
stiintifice, care consta in unitatea multiplului; ori unitatea, de
once fel ar fi ea, nu este de competenta sensatiei.
Pentru Kant, unitatea sintetica a cugetarii era precedata
de un multiplu, pentru Hermann Cohen dirnpotriva, aceasta
unitate a gandirfi este generatoare a multiplului. El constati
in gandirea stiintific o insusire esentiala: aceea de a fi o
unitate originara, pe c.are o numeste Ursprung. Garrdirea este
creatoare a propriului ei continut. Fireste crea tia
Erzeu-

gung -- nu este inteleasi

ca un fenomen psihologic, si nu
este o cauzare, ci un fundament. Nu este o cauzi eficienta,
ci o ratiune suficient. Nu este un fenomen de constiinti,
ci o metoda logica,
anume, o metocla care se opune

celei sensualiste. Astfel se desavarseste criticismul kantian in

mod consecvent. .5i se intelege pentru ce Hermann Cohen

www.dacoromanica.ro

Scoala de la Marburg

147

ca si sooala sa, se considera ca adevarati continuatori ai lui

Kant.

Capitolele despre origina -. Ursprung

si despre Rea-

litate lumineaza intregul sistem. Origina cunostintei si reali-

tatea obiectului sunt revendicarile cele mai dame ale senzatiei.

Zadarnic le-a combatut Kant in idealismul sau, caci nu le-a
taiat din radacini, ci ele se intorc primejdioase tocmai inpotriva acestui idealisrn. Scoala dela Marburg va corecta pe
Kant, implinindu-1 in sensul lui Platon, si cu mijloace imprumutate dela Leibuiz.
Peateu ca idealismul sa fie temeinic, trebue ca fundamental sg. fie ins4i origina (Logik der reinen Erfahrung, pag.
33). Obiectul, in Critica ratiunii pure, este rezultatul c,onditiiior apriorice care il constituesc. Dar gala vreme cat actul
logic al constituirii insasi nu este garantat impotriva pretendes Gegebenentiilor sensibilitatii, a metodei datului
cu alte cuvinte, cata vreme inceputul logic al obiectului cu-

noasterii nu este o problema rezolvata, idealismul nu st in

picioare. Mai inainte de toate, trebue garantaf originea obieotului, in aprioric. Pentru a evita confuzia la care a dus conceptul Originei
Ursprung , acesta trebue elucidat. Cohen
cauta acest principiu al originii in istoria sliintei, si il gaseste ascuns, cu ,infatiseri diferite. Astfel, de cand gandirea
stiintifica s'a ivit in lumea culturii, ea s'a prezentat sub chipul
problemei originii, (.2Pri.) Dealtfel, inainte ce mintea omeneasca
sa-si puna problema Originii, nu exista pentru ea irleoet

cunoasterea sensibila a lucrurilor individuale. Deabia cu problema Originii, lucrurile individuale se topesc intr'un tot, numit fiinta, existenta, pe care o cerceteazi stiinta, si care se
deosebeste esential de realititile individuale peroepute prin
simturi. Se constata ca problema Originii, care nu trebue confundata cu cea a inceputului, a fost intotdeauna in centrul filosofiei si ca a fost solutionata priritr'o judecata nelimitat:
cbrapov, emin60s-cov, si infinitul mic, iata exemple pentru faptul
ca spiritul stiintific caut originea fiintei dincolo de Eintfi,
in ceeace Democrit si Platon numeso piq ov. Originea finitului e oautati in infinit, si aceasta inseamni tendintastilt'. lei
de a cauta Originea existentei intr'un principiu eterogen, adica
metoda de a Intemeia, de a garanta, de a da socoteali de
insusi fundamental cunostintei.

,,Ursprung-, Originea, nu este o entitate mistica, cum a

fost invinuiti de detracto ni idealismului consecvent, nu este
www.dacoromanica.ro

Scopela de la Marburg

148

decal o metoda a ganclirii, prin care ea se apr impotriva

pretentimailor sensatiei. Este negarea defensiv a oricarui element

strein de &dire, care s'ar

tatea

tnsinua si ar intrerupe continui-

i unitatea actului de cunoastere.

Originea afirrn si garanteaza elementul pe care catego-

riile, ca forme de gandire, il vor determina, fiecare in fella

sau, dar pe care niciuna din ele, nici spatiul, nici timpul, nici

fiecare in parte nu 1-ar putea

cauzalitatea, nici substanta,
creea. Originea inseamna unitatea tuturor formelor apriorice

in chiar actul lor creator. Ea singura poate propune nede-

terminatul, x-, a carui insusire e de a

fi determinabil. Si

numai acest nedeterminat poate figura ca prim material intr'o

filosofie critica. Once dat-, once alt material, este un element strein, ce poarta in el o determinare nejustificata Principiul originii, departe de a fi dovada unei recaderi intr'un
dogmatism metafizic, sau preludiul unei metafizici mistice, mar-

cheaza, dimpotriva, un progres evident al metodei critice devenita constienta de toate posibilittile ei. In evolutia. idealismului, Scoala dela Marburg reprezinta etapa cea mai consecvent. Mijloacele metodice vor putea varia la infinit, dar
metoda idealista este astfel definitiv consolidata, ca directiva
nesfrsita a unui drum ce se destapar in timp.
Conceptul de Ursprung'', a provocat o mica divergenti
intre cei doi capi ai scoalei. Paul Natorp mentine unitatea
sintetic ltantiana dar felul cum interpreteaza unificarea mulfiplului, arata c divergenta este numai: in termeni. Sinteza
este, Logic vorbind, momentul initial al cunoasterii. Ea este
actul fundamental, si consista in penetratia reciproca a unitatii

i diversitatii,

in asa fel incat diversitatea, multiplul,

acest element periculos idealismului, face parte integrat din

inssi sinteza. Pentru Paul Natorp, centrul oficial al sistemului
este metoda. Pentru Hermann Cohen, este originea. Dar am-

bele nu sunt deck accentuarea deosebita a aceleiasi tendinte

idealiste. Cei doi termeni: act de &dire i origine, sunt
echivalenti.
Gandirea, intrucat este cunostint stiintifica, s'a relevat

intotcleauna ca act creator, si continutul ei este 1ns4i unitatea,

adica continuitatea actului indjvizibil. Continutul se identific
Cu insusi actul de gandire. Sensul logicei se schimba ()data cu
determinarea ce se da gndului pur. De acum inainte, logica

este eliberata de once tutela metafizica sau psihologica. Ea

raspunde singura de valoarea cunostintei, intrucat aceasta este
www.dacoromanica.ro

$coala de la Marburg

149

gandire obiectiva tiinjific. Irmoirea aceasta a logicei, pe fun-

darnentul originei, cere o remaniere a sistemului de forme apriorice.

Scoala dela Marburg .terge deosebirea dintre formele
apriorice ale sensibilitatii, spatiul i timpul, i categortiile gandirii, renuntand ipso facto la scheme, formule intermediare,

la principii, cari sunt rezultatul legaturei intre formule pure

heterogene. Tot Aprioricul este redus la forma uniog a categoriei, Sistemul de fundamente devine i mai simplu i mai
suplu. Dar categoria nu mai e caracterizata ca concept"; ci

ca predicatiune, ca o forma de judecata. Ea nu e o stare,'

ci un act, i astfel idealismul scapa de fahul nativism. Logica lui H. Cohen e o logica a judecatii. Aceasta o pazete
de anchiloza care cuprinde logica intemeiata pe imuabilitatea principiilor. Daca logica e logica timntei vii, acest factum
nu poate fi un tezaur difnitv pecetluit ci un capital de cunotmte ce circula i crete. El nu poate fi nchis intr'un
numar precis de principli neschimbitoare ci e curgator i viu.
Obiectul tiintei poate fi vreodatg complect ispravit? Izvorul
originer, al creatiei, poate vreodata seca? Daca gandirea a
act, obiectul cuno4terei nu poate fi decat un vecinic determinabil. $tiinta nu e un factum, ci un fiieri nesfgrit. Aci e
cauza preferintei lui H. Cohen pentru forma judecatli ca cea
care exprima mai adecvat caracterul gandirii pure, care este
continua, neintrerupti creatie. Judecata act logic, desbarata de
once fixitate, pierde rigiditatea care facea din ea, pentru cai

tegorii, un adevarat pat al lui Procust (Schopenhauer). Ea

nu mai e decal albia unui rat' care indreapti curgerea apelor
fara 3'0 stanjeneasca. De aceea, in loaul corespondentei

race intiun fel de judecata 5i o singura categorie, H. Cohen

stabilete o larga corelatie antre judecgti i categorii, aa incat
o categorie poate ajunge la deplina ei desvoltare, suferind

orientarea rnai multor feluri de judeciti. Se inlatur astfel

once dogmatism, caci spargand cadrele fixe ca numar

i calitate 15i dand categoriilor depling libertate de inicare i cre-

tere, nu mai sunt forme infailibile, totul se schimba, se adancete, evolueazi

cu trebuintele j problemeIe tiintei. Stint

categorii cari nu apar decat cu ultimele problerne ale fizicei

cine ar putea prezice soarta lor in viitor? 5i totui trebue
pstrata o permanenf in aceasta evolutie neconteniti a cugetarei creatoare. H. Cohen pastreaza impatrita directiune
judecitilor traditionale: calitate, cantitate, relatiune i modawww.dacoromanica.ro

150

coaltt de la Marburg'

litate, cari nu sunt fixe i dogmatice ci sunt numai puncte de

vedere ale conAintei
dovada unitatii spiritului atiintific, a
continuitatii sale de-alungul veacurilor. FirA aceasta unitate
a directivei. atiinta s'ar topi in impresiuni, calauzite de intamplare.

H. Co-hen deosebeate deci patru grupe de judecati:,

1. Judecatile legilor de gandire (Origine, Identitate, Contradictie; 2. Judeoati matematice (Realitate, Multiplu, Totalitate) ; 3. Judecati ale atiintelor matematioe despre

natur

(Substang, Lege, Notiune); 4. Judecati Metodice (Posibilitate, Existen., Neoesitate).

Pe aceste fundamente metodice ai in cadrul acestei etasificiri se cladeate logica gandirei pure intr'o continua i foarte
adancita raportare atat la filosofia clasica cat mai ales la
problemele i principiile atiintei exacte.
Relevam aci numai cateva din aspectele noi ale preinoitului sistem de forme constitutive ale cunoaaterii objective.
Scoala dela Marburg cauti fundamentul matematic al obiectului fizic Intr'o metoda mafematici in care trecerea dela
cantitate la calitate S nu mai ceara sprijinul vreunui element
strain de gandire.
Conceptul marimei aaa cum ti intrebuinteaza Kant pentru
a aplica matematica la obiectul fizicei, ti pare echivoc, cu
deosebirea marimei intensive, sau poate tocmai
pricina acestei deosebiri, care tradeaza urmele empirismului
In conceptia marimei extensitre. Cum in fizica totul e miatoatA

care, tot astfel in matematica totul e devenire. Valoarea metodioa a matematicei consta in faptul c`i nu e nimic dat
c,ontinutil ei ci se creaZ, se genereazi. Gfinclirea matematia
pentru a incepe legitim, are de raspuns preten. tiunilor

Fundamentul ciutat e categoria infinitutui mic. Realitatea care

creea la Kant o categorie a

calitati,i,

in Logik der reinen

Erkentnis- sta in fruntea judecatilot de cantitate. Cu alte cuvinte fundeaza obiectul cunoaaterei sub ambele aspecte, de
calitate i cantitate, de-odaa, creand continutul real al obiectului, nu numai pe cel formal. Aceasta realitate e numarul,
aaa cuan La precizat Leibniz ai Newton i matematica moderni numarul infinitesimal. Realitatea e infinitul mic. Acesta, fie c e instrument al mecanicei, fie al analizei, a
insemnat pentru descoperitorii lui, origine: origina miadirii, a
curbii, a numarului ordinar,
in fine unitatea generatoare a
mArimei de once fel. Intemeiat pe competenfa infinitului mic
www.dacoromanica.ro

$coala de la Marburg

15f

atat pentru problemele matematice pure cat i pentru fizica,

Cohen recunoaste in el mijlocul, metoda de a rezolva problema
realului care se mai complica la -Kant cu instalnla sensibilitafii
si a noumenului.

Aceasta categorie nou a fost viu contestata ca

si ca-

tegoria originii, de catre cei cari, confundnd realitatea obiectului stiintific cu existenta, vedeau in infinitul mic o realitate
hipostaziata.

Pentru H. Cohen si scoala sa, infinitul mic nu e deck

categoria numarului ajuns la deplina desvoltare a sensului
sau, la obiectivitate prin ruperea sa de senzatie. Infinitul mic
e numarul ce nu a mai fost citit de pe lucruri c s'a nascut
din &dire pura. Istoria numarului infinitesimal e plina de
Emanciparea sa de conceptia empirica se face incet :

dela indivizibila pana la diferentiala si derivata

e un

drum greu. Pentru H. Cohen infinitul mic e mai ales derivata, o dovada cat de departe e de a-1 considera un absolut.
Infinitul mic e purtaorul realitatii, dar mi ca o marime infinit de mid si definitiva, ci ca un procedeu care caracterizeaza
giindirea pura in originalitatea ei creatoare.

E drept c mersul sintetic al &dim- lui H. Cohen e

greu de urmarit si c atat categoria originei cat i a infinitului mic par la inceput abstractiuni metafizice, dar pe masura ce se infiripeaza in realitati stiintifice, intelesul lor metodic apare tot mai limpede. Infinitul mic nu este insi numai
un mijloc auxiliar, nu e numai un instrument artificial de a
calcula fenomenele fizice pentru cari calculul cu numarul obisnuit e insuficient, el e procedeul natural fara de care lucrurile i evenimentele nu pot fi clasate i specializate
care in ultima instan duce la acea formatiune_ fara de care
calculul obisnuit ar ramne lipsit de obiectul su, in adevaratul sens al cuvantului (pag. 133). Nu e alt mijloc de a
formula i de a intemeia legile naturei decat mijlocul sigur
al infinitului mic, zice H. Cohen. Si mai departe: este unicul

mijloc de a reprezenta cat de cat,

felul

de a se crea

al

fenomenelor naturale". Asa dar importanta categoriei

mic ca metoda a gandirei matematice-stiintifice rezid
In rolul sau indispensabil pentru crearea naturei in cunoasterea stiintifica. Cohen subliniaza mai ales derivata : in aceasta
se videste pe lang caracterul creatar al gandirei pure si un
nou interes logic, caci derivata dx" nu exprima numai legea,
generatoare a marimei dupa cum o face diferentiala, ci dewww.dacoromanica.ro

152

$coala de la Marburg

termini precis aceasti lege creatoare a derivatei, procuri tocmai

niijlocul de a determina matematic aceste legi, a,dici de a
exprima strict si legal, calitatile. Superioritatea logici a derivatei consisti in caracterul calitativ care in ea atinge o expresiune cantitativi adecvati. Iat pentru ce Secala dela Marburg proclami infinitul mic: realitatea, adici in mijlocul ginclirei pure, senzatia i caljttjle subiective sunt inlocuite prin
calititi matemat ice obiective.
Dar telul citre care tinde calculul infenitesimal este calcu-

lul integral, cu alte cuvinte infinitul mic nu e decit o metodi

pentru rezolvarea problemei infinitului. Origina i realitatea
infinitesimal sunt categoriile cu cari procedeazi gindirea pur
pentru determinarea obiectului fizic al naturei.
Dar in integrarea infinitului mic e implicit propunerea
multiplului, i cu ea a realititii fizice sensibile. Integrarea cere
o alti instanti, logici, un nou procedeu, care este categoria
numrului obicinuit, discret.
Obiectul filosofiei kantiene

i neo-kantiene este cunoal-

terea stiintifici a naturei, prin urmare diversitatea, i multiplicitatea, care e doar scheletul su matematic, e problema
central i a ins4i continutului cunostinteistim' tifice. Idealismul
dela Marburg caut metoda prin care gindirea puri creazi
diversitatea din propriul ei isvor, fir:6 s recurgi la ajutorul
sensibilittei si o giseste prin categoria timpului. Acesta nu
mai este, ca in conceptia curenti naiv, considetat ca succesiunea lucrurilor existente i care 11 preced sau cel putin
sunt independente de el. Timpul e mieles ca anticipare; el e
viitorul, simbolizat prin semnul aditiunei. Timpul este
la infinit. Logic se iveste acum trecutul corelatip la viitor.
Viitorul i trecutul, iat6 diversitatea primordiali; ea e creati

de gindirea puri in categoria timpului si nu are in ea nimic

sensibil. In ea este embrionul Heim* continut de cunoastere
iar desvoltarea lui i incumbi categoriei numirului. Infinitul
mic garanta unitatea i origina puri a oricirui numir ordinar,
in schimb, pentru ca aceasta unitate s poatA -da nastere ele-

mentelor din a ciror integrare s iasi mirimea obiectivi, ea

trebue si se imbrace in valorile seriei de numere ordinare.
Realitatea ideal a infinitului mic nu are rost decit pentru
existenta finiti. Pluralitatea nu are termen, -- ea exclude un
sfirsit. Deaceea este una din conditiunile de determinare a
continutului cunoasterii obiective, dar nu insisi continutul. Alta

e categoria, forma gindirii pure, care are competenta de a-1

www.dacoromanica.ro

$coala de la Marburg

153

crea, oprind din fuga f'ara tel a timpului elementele create

de el i aclunanclu -le intr'o unitate superioara. Acest instrument
nou al gandirii pure, e categoria spatiului, i judecata prin care
lucreaz e. judecata totalititi, cea cape in matematica La' sensul
de integral.
Totalitatea nu e insumarea tmor elemente dinainte determinate, ci e legea care reglementeaza formatiunea lor, adica
legea lox generatoare. Numarul nscut prin integrare este fara
indoiala un produs al gandirii pure. In infinitul totalitatii
gsete adevrata semnificatie infinitul mjc, czi metoda , infinitului n'are ros't decat pentru deslegarea problemei finitului.
Diversitatea, adjc continutul cunostintei, i atinge prima
sa forma definitiv in totalitate, cki numai totalitatea fundeaza

unitatea obiectului

ca

atare. Integralul e mai mult

clecat un numar: el duce direct la determinarea spatiala, care

inseamna simultaneitate. Simultaneitatea este un caracter ce
revine spaliului, din faptul c acesta e o totalitate, un
nu din fapttil ca' e o pluralitate. lar dad, spatiul e altceva
decat timpul, daca numi el garanteaza exterioritatea, obiectivitatea, aceasta e o lovitura noua impotriva empirisrnului,
care las obiectivitate pe seama sensatiei. Competenta de

a crea exteriorur nu poate fi decal a gandirii pure. Continutul e Insasi natura, i aceasta presupune ca n conditie constitutiva spatiul, care este ansamblul seriei infinite de unitti parcurse de timp,
este insasi proectarea, este exterioritatea. Ceeaoe se prezinti i se conserva ca ansamblu

nu mai e intern, nu mai e subiectiv, ci devine insusi exteriorul". Spatiul e proectiunea unitatii constiintei, e gandirea
care isi creaz corelativul in fire'', ca exterioritate-, ca

naturr. Spatiul e o categorie care determina natura ca ex-

terioara gandului,

j intrece

astfel competenta categoriei nu-

marului.

Dar cunoasterea obiectului naturii se desavarseste prin

judecatile de relatiune, prin mijlocul categoriilor de substanta,
de cauzalitate i de reciprocitate.
Hermann Cohen urmareste evolutia sensului lor dealungul
tlintei exacte moderne. Daca I. Kant definise substanta ca
o conditie pentru raporturi posibile, Lea o ilustrase ca exemple
luate din stiinta modern.,
ca de exemplu energia sau conservarea energiei, totusi, pentruca a fkut loc intuitiei sensibile, a oompromis sensul metodic al substantei, desteptand
bnuiala ca Ding an sich- este o substant in sine, care
www.dacoromanica.ro

$coala de la Marburg

154

afecteaza simturile. Cohen indrasneste s interpreteze noumeda sub-nul ca o etern problema

eine Aufgabe
starttei sensul foarte precis si adecvat stiintei fizice moclerne,.,
acela de conservare a energiei.
Cauzalitatea; care ca problema a succesiunii necesare,.
forma un interes central al filosofiei veacubli, al 18-lea, se;
indepirteaza de aspectul ei caracteristic psihologic in sistemul.
dela Marburg, si se orienteaza spre dinamic, luand sensul.

foarte precis de transformare a energier, In Logica Gan-dirii Pure'', principlur cauzalitatii se desfsoara In trei cate--

gorii: 1)categoria functiunii 2) a energiei. 3) a cauzalitatii_

Aceasta din urma se raporta la insasi exlstenta: energia
problema mai specia' lit' a stiintei naturale fizice, iar functiunea
este expresiunea matematic6 a aceleiasi probleme. In functiune
rezida puterea cauzalittii, care nu e cauza ci cauzare, adicafuncliune, conditionare. Ceeace intrece functionarea, se reali-

zeaza prin energie, care la randul ei e tot o functiune, dar ofunctiune ale carei elemente s'au desvoltat din realitati infinitesimale in realitati intensive. Energia.' accentuiaza categoria substantei, i realizeaza legea. Ea este fundamentul specific al
stiintei naturale matematice.
Fireste, legea este unul din cei mai importanti factori
pentru cunoasterea naturii, caci ea intemeiaza insasi unitatea"

naturii. Cu toate acestea, pentru ca legile s constituiascA o

naturi cu adev'rat una, e nevoe s formeze intre ele un sistem de relatiuni reciproce; e. nevoe ca seriile cauzale ce coexista, s intre in raport unele cu altele. Cauzalitatea determin

locul evenimentelor in timp, dar pentru ca un lucru

existe,,
trebue ca locul sau sa fie fixat i n spatiu, i aceasta nu.
se poate decat printr'un nou fe] de catualitate, care este
comunitatea. Para aceasta din urrn, once perceptie ar

mne risleata, once experienta ar

un inceput ce nu s'arcu alte cuvinte, nu_

ar fi cu putinti unitatea experientei, unitatea naturii. Obiectivitatea prapriu zig a unei cunostinte, nu este de inieles decal
prin reciprocitatea de raport a obiectului cu intregui din careface parte. In aceast lge a actiunii i reactiunii, prin caro
fi

lega de o experient premergtoare,

se fundeaza insasi unitatea naturii, cauza i efectui nu ramita

clistincte, dar se unesc mai de aproape decat in legea cauzalitatii. se intrepatrund intr'un sistern".
Sigtemul,

este

deci

mijloc

prin

-direa pura i constitueste obiectul cunostintei

www.dacoromanica.ro

care

Wan-

tiinlifice. De

$coala de la Marburg

155-

categoria sistemului, H. Cohen leaga conceptur cu un aspect special al ei, si previne protestarile impotriva
categoriilor, aratand c ganclirea pura nu este posibilitatea do
a cre,ea concepte.., ci categoriile ei sunt fundamente, sunt cu-prin cari conditioneaza problemele
acte
noasteri,
Acestea din urnaa se inmidtesc si se rncluesc. Rostul
este sa construiasca seria lor ierarhioa.
Conceptul apare la un anumit moment al cunostintei
temeiul unei probleme speciale; el are competenta de categorie.
Categoria comunitatii desavarseste obiectul cunoasteru ca
unit ate a unui sistem, adica o unitate intotdeauna relativa, in-totdeauna in stare de a se imbogati, de a creste, cu totui
contrarie uaitatii rigide a obiectului cum o intelege sensu.alismul,
este asa dar conditia sucomunitatea,
reciprocitatea

prema a cunostintii naturii.

Pe larva obiectul

i fenomenul fizic, natura cuprinde

fenomenul biologic. Acesta nu se lasa cunoscut prin mijloaoeleoferite de categoria cauzalitatii si a sistemului mecanic, prim
care sistemul e determinat ca un sistem de puncte ce se
/nisei descriincl spatii in timp, i ramane o vesnica abstrac-

tiune. Natura nu poate fi constituit numai din asemenea ab-Ea e inainte de toate: concretul. Pe acesta nu-1
poate explica mecanica, el cere alt soi de stiinta, alt soi de
metode de &dire; se vrea determinat in calitatea structurii
sale, cu alte cuvinte, concretul i viaja sunt probleme noui,
stractiuni.

fundate pe categorii logice noui.

Conceptul, iata noua categorie, i incluctia noul instrument
al stiintei. Caracterul lor propriu este ca ele nu solutioneazaprobleme, ci mentin un vecinic problematic, o vecinica preinnoire a problemei nsi. Aceasta implica Insa o serie nesfarsita de solutionari partiale, care intretin problema vecinic deschisa. Solutionarea nu se poate afla decal prin categoriile
precedente. Stiinta nu comporta d.eci alta solutiune pentru tome
problemele naturii, decat pe cele mecanice, dar ac,estea sunt
harazite s fie vecinic insuficiente, i sl starneasca vecinic
probleme noui. Deosebirea intre sistemul mecanic i concept.'
o face scopul, care nu inseamni altceva decat unitatea sistematica desaoarsita. Conoeptul este mijlocul prin care gandirea
pura intretine vie aceasta problemi a unitatii desavarsite. Finalitatea propune un fel non de problema, dar solutia ei depinde de cauzalitate. Teleologia nu este decat adaptarea unei
probleme noui la probleme vechi, sau mai precis, adaptarea.
www.dacoromanica.ro

156

$coala de la Marburg

metodelor intre biologie si mecanica. Conceptul este categoria

care fundeaza obiectul naturii in ambele sale aspecte: ca obiect
matematic, fizic, 0. ca organism viu. Conceptul este prin ur-

mare locul logic in care se intalnesc cele doua interese ale

stiintei: legea si mdividul. Deaceea conceptul formeaza tranzitia fireasca intre logica si morala. Kant facea legatura partilor din sisternul sau filosofic printr'un punct de vedere exterior. Primatul moralei era funclat sentimental. La Secala
dela Marburg, cladirea sistemului de discipline se face cu
ajutorul cunoastern logice. Gandirea nu este silita &Ali schimbe
orientarea, continuitatea intre probleme este desavarsit. Nu e
loe pentru primatul unei metode in sensul de superioritate; act
nu se recunoaste decat o evolutie logica dela o metoda la alta.

Daca am insistat mai mult asupra partii teoretice, am facut-o pentruca in sistemul dela Marburg, centrul de greutate
se ,afla in k)gica, fiindca in ea se determina conceptul general
de eunoa,stere puril, precum si cel de sistem. Odata cunoscute
prin logica, toate partile sistemului apar in rostul si caracteruI
lor special. Kant e invinuit de a fi negat rezultatele logicei
pentru a face loc eticei. Necesitatea organica sistematicA R
eticei nu putea fi recunoscua clack atunci cand se recunostea
ltic.rului in sine un sens critic, iar nu metafizic. Atata vretne
cat noumenul trecea drept fiinta neconditionata si incognoscibik- etica, cu al sau Homo noumenonY, cu pretentia ei
de a revela nestiutul, nu putea fi considerata &oat ca o contrazicere flagranta a Criticii Rtiunii Pure. Secala dela Mar-

burg face din etica o consecinta necesara a teoreticului, ca,

o logica a unui nou fel de realitati: datoria
Sollen-.
Numai Platon si Kant au pus cu adevarat prOblema eticei
a posibilitatii unui alt soi de realitate decat aoeea a naturii.
Dreptul de viata al moralei ca disciplina proprie, depinde
tocmai de recunoasterea unei realitati noui deosebila de rea-

litatea fizica. Numai Platon si Kant au dat moralei un funchiar Aristot si Spinoza, au
alcauit un sistem de prescriptiuni morale.
dament. Ceilalti ganditori,

Realitatea etica nu mai este constitutiva,

ci regulativa.

Ea subzista si in afara de once existenta pentru care ar valora. Etica este independenta de subiectele existente sau co-

sibile. La Kant e greu de

,deosebeste intotdeauna ciar

inteles acest lucru, caci el nu

realitatea de existen(. Dealtfel,

.deosebirea nu era cu putinta decat dupa solutionarea problemei

www.dacoromanica.ro

$coala de la Marburg

157

originei"
Ursprung ; si tot astfel nu se putea justifica
nici datoria ca o valoare transcendentala nona. Caci valoarea
transcendentala e cea care d cheia pentru sensul nou al realitatii, intrucat e realitatea datoriei, si nu a existentei. Reanu
litatea in sensul transcendental, inseamna obiectivitate,
in
in intelesul naiv, sensibil, ci
sensul care s'a acordat
principiilor constitufive, considerate ca realitati intrucat sunt
valabile pentru cunostinta. De vreme ce realitatea este conceputa,

das Sollen,
dei
e numai un regulativ, poate totusi fi considerata ca o ,realitate
cu conditia, fireste, ca ea sa-la recunoasca caracterul ei tun' itativ
fata de experienta. Unii critici au crezui din pricina acestei lupte
in contra psihologismului, c morala liantiana este dincolo de
om. Parerea lor e complect falsa. Pe de o parte Kant
a lasat opere ce prIvese aplicarea eficei la moravuri, la drept,
la religie, iar pe de alt parte el a gasit legea morala in
insesi inimile oamenilor, chiar pana si in cele mai pacatoase.

ca valoare de cunoastere, datoria" ,

In

efica scoalei dela Marburg se da o lupta decisiva intre

idealism si empirism pentru fundamentarea moralei. Etica este

pentru empirist o distilare din experienta practici, pe cAnki pentru idealism,
actiunile morale sunt o concretizare a ideii

etice. Nu este vorba de a se dezumaniza etica, ci de a-i garanta un fimdament dincola de experienta. Hermann Cohen,
dupa ce fixeaza conditiunile unei etici posibile, constata
aceasta nu numai ca' ar fi posibila, dar e chiar cerut de ratiunea pura. Logica a ar4tat c obiectul cunoasterii nu e dat,
ci e o problema pe care ratiunea pura o rezolva treptat, prin
categoriile ei. Dar cum o parte a problemei naturii,
viata
ramne nerezolvata prin legile mecanice i formele apriorice

cunoscute, viata e o problema noua, pe aceeasi linie de cercetare cu natura mecanica,

irisa nerezolvabila prin
logicei cunoasterii. Ea cere o logic..5. noua. Problema vietii
e problema individual jtiii biologice pe care o rezolva fmalitatea; dar dincolo de individualitatea biologic, creste cea
psihologica. Pe aceasta nu mai poate sit o solutioneze categoria linalittii, decat in extrema ei limita, adica scopul
nemaiputand fi mijloc, ci ramanind scap final. Jata metoola
cea nou., pentru problema cea nod, a personalitafii. Cere,etarea adevarului trece dela cunoasterea lumii la cunoasterea
datoriei. Aclevarul nu se poate realiza cleat print complectarea
existentei cu datoria, a ceeace este prin ceeace trebue s. fie.
Dorneniul datoriei nu ne e dat prin experienta, ci rezulta din
www.dacoromanica.ro

158

coala de la Marburg

interesele ratiunii pure. Distinctia intre faptul natural si cel

moral, nu o poate face deck ratiunea pura. Etica este o logica

noua, logica 5tiintei spiritului. Ea nu poate figura in sistem
dec,at in urma logicii teoretice, ea o incununare a cercethrii
adevarului. Altfel n'ar fi intemeiat deck psihologico-metafizic.
In Critica Ratiunii Pure" Kant facea deductia transcendental' a principiilor ce constituiau 5tiinta naturi. Nu a ficut
acelas lucru pentru principiul moral. In ultimul moment, se
multumeste cu deductia tui metafizica. Imperativul categoric
-nu este justificat -deck subiectiv, prin afirrinatia ca e prezent
In once constiinti. Cohen cauta un factum obie,ctiv in cultura,
din care sa deduca legea morala, i Il gaseste in jurisprudenta,
In care prin. cipiul etic este realizat, foarte aproximativ, e drept,
-dar aceast relativitate este ceruta de insusi conceptul idealului. La Kant exista rare morala ideala si mania i;earizat
nu numai o diferenta de grad, ci o adevarata antinomie. Morala este intemeiat pe libertate, legalitatea pe constrangere.
Aceasta e o consecinta a faptului cl I. Kant si-a construit
inorala independent de faptele. 5tiintelor morale, si nu a ficut
deck ulterior aplicare,a la drept i 1 toate domeniile vietii
morale. Sciziunea intre ideal si real este iremediabira.,
Altfel procedeazi Scoala dela Marburg. Hermann Cohen
caut principiul moral in moralitatea existenta. Il cauta ca pe
conditia sa transcendental, dupa cum cautase In matematlea
principiile gandirii pure. Legalitatea nu e deck obiectivarea
morala ideal. Dreptul ideal si cel real nu pot izvoni din
izvoare (Mcrae. Distanta ce le desparte e infinita, totusi ele
se afl in aceeasi orientare.
Conceptul care unific. toate 5tiintele morale este istoria.
Aceasta cuprinde diferitele manifestatiuni ale culturii spiritual%
poate sa 'Lea plauzibila legatura dintre ideal si real gratie
progresului cartu'a istoria ii da un sens viu. Drumul spre ideal,
care parea izolat j inaccesibil, e gasit Cu ajutorul istoriei, care
preschimba eternitatea in fluxul progresului. Discipolii scoaler,
In frunte cu Natorp, gasesc c temelia culturala a dreptului
este prea stramta pentru morala. Credem totusi c dreptul e
manifestatia culturii in care etica ti gaseste elementele cu care
lucreaza, mai exact definite decat ori i unde. Astfel personalitatea, actiunea, n'au fost nicaeri
nici in religie sau
arta, mai precis formulate ca in drept. Dealtfel, pentru FI.
Cohen, dreptul e inainte de toate dreptul public, adica cel
care converge spre ideea superioara de Stat. Ideea etioi a
www.dacoromanica.ro

$coala de la Marburg

159

visul lui de a lega individul i umanitatea , e

astfel pe c,ale.a Implinirii, caci Statul, intrucat .e unitatea tuturor indivizilor supusi acelorasi legi, este forma cea mai .inaintata a comunitatir, care Linde spre totalitate, adica spre
unitatea ideala a umanitatii. Ratiunea teoretica 5i ratiunea practica sunt una 5i aceea5i, cci ambele sunt pure, 5i puritatea
inseamna cunoastere. Cunoasterea nu este insa. numai intelec-

Li Kant

tual; ea este 5i o 5tiinta a datoriei.

Etica este 5tiinta principiilor ce constitue dreptul i statul
,Corespunz.toare intelegerii pure, se presupune o vointa pura

concept eminamente etic, ce nu este de confundat cu conceptul psihologk. Hermnn Cohen Il apara, pe de o parte de
:psihologismul care 1-ar degrada in instinct, pe de alta de intelectualismul care 1-ar anemia

si

1-ar sari& Scoala

dela.

"Marburg sustine originalitatea vointei pure, care este si ea un

fel de cunoastere, dar nu a lucrurilor, ci a datoriei,
gase5te caracteristica in hoffnire, in actiune. Fireste. actul pur
o tema
in care
nu este ispravit, ci e eine Aufgabe",
-se aliaza adscarea afectului cu linistea gandirii. Gandirea puri.
.se raporta la obiecte externe. Vointa puna se indreapta inspre
actiune; se raport prin urmare la subiect, sau mai bine zis
la cunoasterea de sine. Originea eului moral este in ideea aproapelui. Constiinta de sine implica un corelativ, o altl constlinta. Aproapele
alter ego" , este conditia fara de
,care ,constiinta eului nici nu este cu putinta. Nicaeri nu este
-mai precis rea4atia constiinta de sine, deeat in persoana
Mica; 'nicaeri deci nu e mai vadita corelatia intima intre eu
alt eu, cad persoana juridica nu este individul izolat al

psihologiei, vointa ei s'a contopit din vointa multora. Ea e fireste o fictiune, dar este o fictiune cu putere de fundament
ibgic,si de actiune juridica. Persoana juridica este ilustrarea
cea mai convingatoare c eul nu este posibil ca unitate
contiinta de sine, decat in comuniune cu altele. Constiinta de
sine e cu a-tat mai puternica cu cat constiinta de altul e mai
vie. Ea este desvoltarea insului ca ins al totalitatii sociale.
Comunitatile naturale, etnice, nu se pot preschimba in comuni-:
tti morale, in State, decit prin etie.
Statul, fiind cvitensenta unei multimi de personalitati, vointa sa se manifestii prin legi. Deaceea trebue ca legea nescrisa
a constiintei de sine, s'a fie indreptarul pentru legislatia pozitiva, 5i norma care este valabit pentru toli, i care este go.
tata de consideratiuni asupra viitorului, nu asupra trecutului,
www.dacoromanica.ro

160

Scoala de la Marburg

trebue si domine ca principiu suprem de drept, in locul obligatiunii. In constiinta de sine ca scop final, consta programul
eticei moclerne, i prin urmare al polificii moderne. In ea se
inta.lneste ideea antica de Stat, cu gandul crestin al individului
liber. Autonoma constiintei morale se manifest in legiferarea
pozitiv ca emancipare d% orisice influent strein de morali
in hotOrirea actiunilor singulare ca autodeterminare, ca responsabilitate in ciuda cauzalitatii din natur, ca conservare a eului
pedeapsa nsi, considerat ca mijloe de educare, si

fine ca realizare a culturii, eat teoretice cat si morale, de

care fiecare individ.
Partea pur teoretica a eticei lui Hermann Cohen se termin ca o perspectiva asupra divinittii. Ce ar deveni morala,
dap;i oamenii 6 inssi natura, ar pieri? Am vizut mai sus ca
idealismul etic, pretindea o complecti independentO de existenta
naturii,
c etica nu %Tom- s aib deaface deck cu vesnicia.
Aceste exagerar ave,a.0 un rost: ele asigurau valoarea proprie a eticei, drepturile ei, originalitatea vointei fat:a de intelect.
Dar iat cii vecinicul,
acest refugiu logic al Datoriei,
pentru a nu fi destrarnat in simplO inchipuire, trebue 6 el, la

randul sau, consolidat. Intrebarea despre adevarul naturii, pe

care si-o tot pune idealismul, priveste mai ales etica. Cci
idealul insusi cere realizarea sa progresiva, avand astfel nevoe
de o natura etern5., in care 6 prin care sa e manifeste. lat
&A se impune un garant pentru eternitatea naturii, care singur
poate face posibila eternitatea idealului. Acest chezas este
Dumnezeu. El apare cu necesitate logic, ca legatura intre cele
doua lumi,

lumea existentei

lumea datoriei. Dumnezett

este asffel confunclat cu tnsui Adevarul. Caci adevarul este:

ceeace exist, plus ceeace va trebui sa fie. Din simplu postulat contestabil, cum il aflim la Kant, el devine un principiu
metodic ce fa.ce parte din insusi sistemul cugetirii pure. Ca
Dumnezeu al Religiei, el este principiul Binelui, suportul perfectibilittii, care trebue s se realizeze pe pamant, In Drept
6 in Stat. El e garantul progresului in evolujie, transcendenta
sa impiedica despartirea intre lumea fizic si cea moral5
El flind locul in care se intalnesc firea si idealul. Scoala
dela Marburg refuzase once fundament religios pentru moral, a carei autonomie o apara darz. Principiul moral nu trebue sa fie strein de constiinta omeneasol, nici valoarea omului
si fie garantata de altceva deck de constiinta de sine
bewusstsein

Selbst-

dar independenta moralei fati de religie nu

www.dacoromanica.ro

$coala de la Marburg

161

o exclude pe aceasta din urm ca o cerinta logic legitimatii

a constiintei culturale. Etica vointei pure rnai construnte
teorie a virtutilor, inspirata dup. Platon. Pentru Hermann
Cohen, toate virtutile sunt fragmentare, osandite de a nu atinge
niciodata idealul moral. Ele sunt numai drumul catre perfec-

tiune. Cea mai apropiati de ideal este dreptatea. Dar nici

ea,

nu--1 atinge, fiindc legea nu va putea niciodat. s imbratiseze

bate cazurile. Corelativul ei st in virtutea omeniei
Menschlichkeit , care este virtutea central i instanta de control

pentru bate celelalte. Ea implineste cunoasterea de sine, intruca

recunoaste insuficienta, imperfectiunea oriearii virtuti in

parte. Ca iubire

omului, ea trebue deosebit de ideea de

umanitate, ultirn scop

al.

Eticei. Diferenta intre omenie

umanitate trebue subliniat, pentruci numai ea lmureste conflictui dint,re idealul etic al umanitatii i realizarea sa
fecti, care este Statul. Si tot virtutea omeniei ingadue impriicarea intre Stat i Umanitate, fiincici ea e cea p.re evalueaza realizarile morale in Stat. Ea a aparatorul minorittilor,
a celui slab in turnea politica", a individului in comunitate. Prin
ea privirea omului se ascute, prinde nuantele morale cele mai
delicate, devine perspicace pentru cazul special, se lrgeste,
intelege tot, reculegerea ei se adanceste, i cu unitatea interioari
se naste pacea i armonia, dupa cum melodia este intim legat
de armonie, a. ca omenia este puterea care armonizeazi toate
puterile spirihdui. Ea d acordul fundamental pentru once

actiune moral. Once pas moral care nu este caauzit de aapro,ape de omenie, rmane monoton i neisprtvit, ca melodie

Iipsit de armonie". Omenia nu este numai o directiv'. ci a

un izvor viu care tarnadueste fiinta moral de rigiditate 5i de
seciituire, si care rispandeste peste activitatea moral' pace,
prospetime,
(Ethik des reinen Willens, pag. 632).
Prin omenie, ouml atinge un grad de naivitate, de curitie, care
nu este inconstienfa copilreasca, ci senintatea ce inalta sufletul invingator peste conflicte. Aceast aaivitate este rodul
unei culturi desavarsite, pe care nu o paa.te tr.ai decat adev.ratul ganditor i adevratul artist. E Epontani, i at:it de liber' incat s'ar parea CA e amancipat chiar de libertatea moral. Dar aceast iluzie este datorita faptului c. omenia., isvorul denunta relativitatea oricarii virtuti. Aceasta chiar ne
poart spre marginile eticei, acolo de uncle armonia deschide

perspectivele unei lumi noui

lumea frumosului. Omenia este
o virtute totodat moral i estetieg. Poate deaceea umanismul

www.dacoromanica.ro

11

$coala de la Marburg

162

este complice:e artei. Daca morala este unul din stalpii artei
nu este mai putin adevarat ci arta purifica morala. Omenia

prin acest dublt aspect al ei ea

ii Mich nivelul. Ca virtute;, e cea mai
buna arma moral. Ca sentiment, ea face din arta, arta idealului. Omenia face ca efica i estetica sa se intalneasca6
le impinge spre acelasi
unirea tuturor popoarelor intr'o
singura umanitate, intr'o Imparatie a spiritultn. Inainte de a
trece la egtetica scoalei, trebue s subliniem c etica poarta
pecetia socialului. In afara de operele de specialitate juridical
sociologica ale lui En. Stammler i Em. Staudinger, sunt
fiind virtute si sentiment,

suscita activitatea

,deosebit de importante

operele de pedagogie sociala ale lui

Paul Natorp1), in care filosofia criticista i de roadele practice, descriind un plan de organizatie a familiei, a scoalei, a
vieii publice, pe temelia ideii de autonomie.
Estetica este coordonata logicei i eticei, in aceasta filo-

sofie insufletita de tendinta spre o unitate desavarsita a sistemului. Drepturile ei stuit delimitate cu grije i fata, de etici
fala de religie. lar originalitatea artei este apirata chiar
de supraestimarile care o compromit.
$tiinta morala sunt conditiuni sistematice, sine qua non,
ale artei. Materialul ei sunt: natura i omul. Si totusi continutul ei este cu total diferit de aceste conditiuni. Prima grije
a esteticianului este dec s valorifice factorul original artistic.
Scepticismul esteticei e dusmanul filosofiei sistematice, fiindca,
lasand fara ;fundament o intreaga clasa de manifestari ale conscopul filosofiei critice, acela de a unifica cultura printr'o legalitate metodica, se afla zadarnicit. Sunt combatute la
randul lor 5tiinta artei ca j istoria artei, intrucit au veleitatea
de a inlocui estetica. Dupa cum unitatea stiintei e opera logicei, unitatea artei, dincolo

de toate variatiunile

ei,

nu o

poate funda critic decal estetica. CaIaluzit de ideea 'fundamental idealista', ideea orzginii, Hermann Cohen incearca construirea metodica a constiintei estetice. Pentru idealism, obiectul
corespunde unitatii constiintei, si o problemi noua inseamn

mai presus de toate o unitate noua de constiinta. Kant gasise

In sentiment acest nou ,aspect al constiintei, neexplorat 'de logica
si 'de etica devenind astfel fondatorul esteficei filosofice. Din
nefericire, nu e scos sentimentul pur din invelisul lui psihologic
1) Sozialphdagogik", Volkskultur und Persimlichkeitskultur". Religion innerhalb der Grenzen der Umanitat", Pestalozzis Ideen fiber, Arbetterbildung und soziale Frage". etc.

www.dacoromanica.ro

Scoala de la Marburg

de plicere, durere

Lebensgefhr,

163

cum defineste sen-

timentul. Aceasta pm ificare o intreprinde Hermann Cohen.

II deosebeste cu minutiozitate de toate aspectele psihologice

ale senfimentului, care nu sunt decit a,companiamente, sufixe

ale continutului obiectiv de constiinta. Sentimentul pur, care
e fundamentul artei, este iubirea omului. Prin iubirea de om,
estetica se intalneste cu etica pe drumul perfectiunii. Dar constiinta suf ere totusi o schimbare, eaci pe and in morala seopul
se implineste prin

umanitate, in estetica

individualitatea. Raportul intre ins

si

scopul este insasi

umanitate rarnane acelasi,

dar accentul cade pe Ms. De abia in estetica, Eul se 1ait:6neste definitiv ca sentiment de sine. Individul pur se naste ca
sentiment par. Continutul constiintei estetice, a eului pur,

nu

un fapt, ci este o tema eine Aufgabe, in care e implicita

solutia. Once opera' de arta geniala ramne fireste insuficienta Cana o masuram cu vesnicia, cu idealul. Dar aceas'ta consideratie apartine istoriei. Ea nu este implicita in momentul

de creatie estetica. Opera de arta geniala este desavarsit. Prin

avAntul ei spre perfectiune, ea implich aceasta perfectiune.
Continutul ei nu se E.)oate ispravi. Si totusi este simtit i trait
ea o perfectiune. Clipa de traire estefica este o actiune, o
rasfrangere a constiintei inspre forta ei pura primitiva, inspre
izvorul ei uncle simtirea i miscarea se confunda. Once obiect
exterior, once subject etic, e luat de valul puternic al sentimentului pur, care este iubirea, si din ca,re ia nastere eul esteticei. Acest sentiment este iubirea de om, iubirea naturii omului, a omului naturii i in natura. In gradatiunea acestei
formule, Hermann Cohen introduce in incinta esteticei i natura moarta, dei afirm'a ca nu e natura frumoasa fara imanenta

Omul pe care 11 creaza aceast iubire este omul in capacitatea sa de perfectionare. Cu acest prilej, autorul desvolta
o teorie a umorului, care e definit ca miilocul de a iubi
astfel este introuds ca o problema. a -esteticei. Frumusetea,
conceptul estetic superior, nu este coordonata sublimului ca
la Kant, ci decretata singurul i uuicul huidarnent din care
se desprind cele dou'A limite: una spre Divin, cealalta spre
animal. Forma ideala a omului
das Urbild , se revela
in operele de arta geniale ca armonizare intre fiinta trupeasca
cea morala.
Prin armonizarea trupului si a spiritului in faptura Artistica, opera de arta intareste credinta in perfectiune, si a-

www.dacoromanica.ro

$coala de la Marburg

164

proape intrece morala. Constiinta infinitului in clipa ContemplArii frumosului, apropie esteticul de religie. Prin credinia in
bine, ce se desteapti in contemplatia artistici, eul se tarnidue* de egoism, n clipa aceea i realizeaz. idealul. Arta
d iluzia perfectiunii, i prin aceasta intAreste dreptul idealului
mai mult chiar decit restrictiunile moralei. De aci, puterea ei
educativ.

Pornia dela faptul cultural al operelor de arti existente,

estetica are de implinit un scop: unitatea arbei. Si pentru a se
itistifica, ea e obligat s urmareascii realizOrile acestui seop
in diferitele arte existente. De aci nevoia, unei clasifidri
artelor i cerina unui concept superior care si serveasd. drept
fundamentum divisionis". Acest concept este poezia, pe care
H. Cohen o consideri ca punctul comun al tuturor artelor.
Prin poezie, materialul intelectual si moral, oricare ar k, e
topit intr'o tniscare de interiorizare a oonstiintei. E innecat in
sentimentul pur
reapare transfigurat in eul pur, care este
singurul obiect al artei.
Dup consiclereiunile teoretice, in Aesthetik des reinen
Gefiihls", unmeaza un studiu amanuntit al fiedrei arte in particular, si a strOluciti critici de artii.
Psihologia. Ideatismul dela Marburg se intituleaz idealism sistematic, fiindd nu concepe filosofia in afari de un
sistem j fatii unitatea uaei constiinte culturale. Cele trei discipline: logica, etica i estetica, au studiat fiecare cate o
parte a contu-nte,i, intrucat congiinta este izvorul unei clase
speciale de manifestri
drept. arta. Rezultatal
cercet:rilor lor a rimas abstractiune, fiindc constiinta asa cum
reese din fiecare clin ele, nu reprezinta unitatea momentului
de viati. Pe aceita
va infptui psihologia' , pe care Scoala
dela Marburg a indepOrteaza dela baza sistemului, pentru a-i
face loe in cul.mea lui: combate psihologismuf, dar cere a
psihologie pentru desvrsirea sistemului filosofic. Ganditorii
dela Marburg imprtisesc cu toti psihologii parerea ca psihologia este stiinta subiectului, dar condamn psibologia de laborator, care tinde

Si' fad, prin metoda care

obie' ctiveaza,

mai mutt Klima naturii decat a subiectului. Subiectul insusi

ii scapa, i procedeul n'are nimic original. oici el obiectiveazi
inssi subiectivitatea, i in cazul acesta nu ne invatii nimic
nou, ce dam fi aflat dela logic."', etica i estetica, care ne-au
dat cunostinta dbiectiv. Psihologia este studiul fenomenului,
www.dacoromanica.ro

$coala de la Marburg

165

dar st fati In fati cu stfintele obiective, fr a se confunda

cu ele, cici ei i incumbi studial intim al fenomenului:. cunoasterea imediati. Dar aceasti cunoastere imediaa e un nonsens,
61'6 cunoasterea e prin natura ei obiectivanti. Intimul, imediatul, nu poate fi prins decit printr'o privire retrospectiv asupra experientei obiective, inspre ceeace este in ea implicat
ca conditie primordial:a' : subiectul. O psihologie nu este posibila decat printr'o inversiune a punctului d'e vedere, printr'o
reconstituire a subiectului cu elementele constructiunii obiectului. Constructia obiectului i recunstructia subiectului ii corespund punct cu punct; nu se deosebesc clecast prin directia
lor apusi. Prin urmare continutul psihologiei, materialul ei, nu
este nou, dar ceeace fi constitue originalitatea ei sistematic
este unificarea Intr'un subiect viu a abstractiunilor obiective,
este reconstituirea eului in toati integritatea sa. Locul psihologiei la sfirsitul sistemului este astfel legifimat: con$Hinta
reconstruiti prin acest fel de psihologie, este constiin0 culturii,
sinteza unititilor partiale descoperite in logici, etici 5i estetici, ca izvoarele diferitelor directiuni culturale, ca:

morali, arti. Cum ramurile culturii nu numai a nu stau legate intre ale, dar nu au legitur nica' intre diferitele etape
ale propriei lor evolutiuni, psihologia critici ii ja sarcina s
co

si limureasc pitrunderea, urificarea acestor grade

de desvoltare a constiintei culturale, at:it in individ cit i In
popoare. Astfel, Scoala dela Marburg introduce conceptul de
evolutiune in filosofia sa, ficind din el cea mai inalti sarcini

studieze i

a psihologiei, sarcini care

n'a

putut si se nasci decat

in

a unititii culturii.
Din nefericire, o psihologie a Scoalei deja Marburg n'a
fost scrisi; programur unei psihologii este insi raspindit in
toati opera lui Hermann Cohen, si concentrat intr'un capitol
din Philosophic, ihr Problem und ihre Probleme, casi in Allgemeine Psychologie de Paul Natorp.
Invintur' ea de pan-metodism" a acumulat asupra scoalei
binuial aceast filosofie este arid i steer* Sistemul
Intregit prin psihologie, vicleste insi pentru gnditorul care.il
urmreste in intregimea lui, c. acest idealism critic nu ste o
constructie de abstractiuni, ci ci, trigndu-si puterea din insisi
viata, iar nu din visri metafizice, constitue adevaratul realism.
Sub abstractiunile cele mai severe, svirlite sub forma de
aforisme, cetitorul este izbit de imagini puternice, frumoase $i
vu'', care concretizeazi pagini de rationamente stiintifice. El
www.dacoromanica.ro
problema unititii,

166

$coala de la Marburg

simte atund cum trivia' zit' din umbra abstractiunilor si de sub

probleme reci si indiferente ale 5tiintei, problema unic, centrar,
aceea a vigii sub toate aspectele ei i unitatea culturii umane.

Paul Natorp a fost al doilea cap al Scoalei dela Marburg. Nscut la 1854, mort la 1924. A piece dela positivismul
lui Laas, dar prima sae lucrare mai mare, Descartes' Erkentnislehre (1882) este scrisa sub influenta criticismului lui Cohen,
a crui metod a adoptat-o, si a aplicat-o in mod original
la toate disciplinele filosofice. Afar de lucrrile citate mai
sus,

citan opera sa asupra lui Platon, care este totodati o

introducere sistematic in idealism, ca si Die logischen Grundlagen der exakten Wissenschaften. In filosofia sa teoretia
tinde la stabilirea unui sistem al conceptelor Fundamentale stiinVice, pe temeha' functiuni sintetice a ratiunii. Logica este inrudit cu matematica, ea vrea exclusiv
descopere unitatea
cunoasterii si a conditiilor ei. Legile logice casi cele maiematice
sunt valabile pentru toate timpurile. Cunoasterea este un proces

indefinit. Ea est o tem logic, eine logische Aufgabe-

ego* toate determinrile nu dau dect valor] aproximative. $tiin-

tele naturale nu au alt scop dect s cuprina tot mai strns

In limitele gndirii un nedeterminat. Legea unitktii ca lege.
fundamentala a constiintei, este valabil i pentru etic. Legea

moral formar a lui Kant nu inseamn dealt o unificare a

scopurilor, sub conducerea vointei pure sau vointei rationale,
care se ridia dela impuls prin voint in sens obisnuit, pn.
la pLritatea desivarsit. Din cei trei factori ai activittii -pornire, voint, ratiune,
Natorp deduce sub influenta lui
Platon un sistem de virtuti individuale, cari sunt complectate
de conditiunile sociale ale culturii, considerate la rndul lor
ca conaitiuni culturale ale vietii sociale. Casi Pestalozzi, Natorp vede scopul moral al evolutiei sociale te desvoltarea integral a fiintei umane, intr'o unitate armonicA a puterilor sale
fundamentale. Drumul spre acest ideal social arat pedagogia.
social ca organizatie i rnetoda a Creterii vointii. In oeeace
prive0e rebgia, Natorp se apropie mai mult de Schleierma'cher
dect de Kant. Sentimentul religios care topete in el gndirea i voirea, devenind sentimentul infinitului, rmne pur
subiectiv. Nu se leagi de nicio existenf transcendenti, ci concentreaz5 religiozitatea in puti umanitate, fr nicio pretentie
de obiectivitate i renuntnd la once salvare in afar de aceea
a unei moralizri progresive a umanittii.
www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

167

c) Scoala din Baden

Scoala dela Marburg a incercat sa desgvarseascg filosofia
kantiang in sensul until idealism logic-epistemologic, asezand
logica in centrul filosofiei i in raport cu cunoasterea mate-

matic naturalistg 6 relevand, mult mai mult decit la Kant,

problema fundamentgrii logice a stiintelor spirituale. Metodologismul rezultat

din plecarea dela gandirea purr se pare

cg descompune existenta in raporturi logice, iar cunoasterea

devine un proces nernrginit, ceea ce inseamng o vesnicg proHenri'. Cu aceasta granitele dintre existentg (Sein) i idealitate
(Sollen) dispar aproape cu totul. Si de aceea este our de
inteles, c idealisnaul transcendental al lui Kant mai putea fi
desgvgrsit intr'o directie, prin aceea cg nu se mai aseza in

centrul filosofiei kantiene logica existentii, ci idealitatea, fun-

damentindu-se astfel o filosofie a valorilor. E drumul care

duce dela Kant la Fichte. Aceastg formg de idealism transcendental este reprezentatg de asazisa Scoalg filosoficg germang
de Sud-Vest" (Sudwestdeutsche Philosophenschule) sau Scoala
dela Baden" (Badische Schule) intemeiati de Wilhelm Wi nd elb and (1848-1915) 5i de elevul acestuia Heinric h R ick er t (1863-1936). Acestia caut ca, prin o teorie a valorilor,
sg depgseascg abstractiunea idealismului logic si sg fundamenteze

din acest punct de vedere mult mai solid stiintele spirituale.

Si de aceea problemele stiintelor spirituale devin la acesti
gfinditori mult mai importante decgt la aderentii Scoalei dela
Marburg. Asa c. pentru Windelbancl 6 Rickert filosofia se
transformg intr'o filosofie a culturii, cu menirea de a cerceta
notiunea, fiinta si obria culturii, cat i devenirea acesteia
In marginile istoriei.
Windelband a fost elev al lui Kuno Fischer (1824-1907).
Dupg terminarea studiilor universitare el ajunge profesor la

Universitatea din Strassburg, iar mai tgrziu la aceea din Heidelberg, uncle r'Arnhne Oda' la moartea sa. Activitatea filosoficg

a lui Windelband a fost nespus de bogat. Lucrgrile lui mai

principale sunt: Die Geschichte ler neueren Philosophic, 1880;
Pralu.dien, 1884; Geschichte und Naturwissenschaft, 1894; Ueber
Willensfreiheit, 1904; Die Erneuer.ung des Hegelianismus, 1910,
Die Prinzipien der Logik in Encyclopdie der philosophischen
Wissenschaften, '1912; Einleitung in die Philosophie, 1914 3.
Aufl. 1923.
Opera monumentali a lui Windelband rinfine insi a sa
www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

168

.,Geschichte der Philosophie", a carei insemnatate nu se afla

numai in domeniul istoric, cat mai ales in domeniul sistematic.
Expunerea istorica este fundamentata pe o notiune precis despre

filosofie, pe care Winclelband o formuleaz in felul urmator:

Relativismul este renuntarea 6 moartea filosofiei. De aceea
ea nu poate s5 tr5iasc5 deca't ca o invatatura despre valorile
universal-valabile. Ea nu se va _mai amesteca in lucrul stiintelor
speciale. Ea 'nu mai are ambitia nici sa mai cunoasca inca odata,
din punctul ei de vedere, ceeace au cunoscut stiintele specia. le si
nici pl.cerea complicatiei, ca din

rezultatele generale" ale

disciplinelor speciale sa compileze produsele cele mai universale

(allgemeinste Gebilde). Filosofia are domeniul ei propriu si
menirea ei proprie in valorile ,acelea universal-valabile, care forineaza elementele oricrei functium, culturale i coloana ver-

trebala a oricarei vieti pline de valoare. Ea descrie si lamureste aceste valori numai din dorinta de a da o justificare vaea trateaza aceste valori nu ca pe niste fapte,
labilittii
ci ca pe niste norme- 1).
Acest program isi gaseste expluierea mai amanuntita in
studiile atat de pline de lumina din Prludien" si in special

in capitolul: Was ist Philosophier Un iaspuris la aceastii

intrebare este nespus de greu de dat, din motivul c in istoria filosofiei nu exista o definitie precis a filosofiei 2). De
fapt, aproape in fi,ecare epoca si la fiecare *filosof gasim un
alt sens al cuvantului filosofie, indiferent c acest sens deriva din obiectul sau din metoda filosofiei 3). Dar, zice Windelband, faptul acesta nu se datoreste mntmpirii, ci el are
un sens foarte adanc in viata cultural a omului apusean
La inceput prin filosofie s intelegea stiinta in genere, apoi
o stiinta speciala, p5n5 cand Aristotel intemeaza acea prima
philosophia. "

numita mai tarziu i metafizica

iar stoicismul

face din filosofie un mijloc distins spre fericire" 5). Stiinta

este subordonata vietii-, iar filosofia devine o arta a vietii
si un exercitiu spre virtute. Aceasta pozitie subordonat o p5si in epoca evului mediu, intrucit ea trebue
s serveasc. credinta. Dar nici eliberarea de sub tutela credintei nu duce la o noua notiune a filosofiei, caci filosofa

treaz5 filosofia

Windelband, Lehrbueh der Geschichte der Philosophie, 4. Aufl.

Pag. 564.

Windelband, Prludien, Bd. I, pag. 2.

idem, pag. 9-11.
idem, pag. 12.
idem, pag. 16.

www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

169

devine iari metafizic6. Alma' in secolul al XVII-lea din opozitia impotriva metafizicei se naste o asemenea notiune. Dac
nu existi metafizici, ci numai stiinte speciale, atunci trebue
existe o stiint5 a acestor stiinte speciale. Asa se transform
filosofia dintr'o viziune despre lume i viat5J, Intr'o teorie a
stiintii 1).

Schimbarea de sens a cuvntului filosofie ii are temeiul

In aprecierea diferit a cunoasterii 5tiinlifice in decursul evolutiei culturii europene. Istoria numelui filosofiei e totodat
istoria insemnaltii culturale a stiintii" 2). Cea mai adOnc5 schim-

bare de sens a no,tiunii de filosofie este legat5 ins de numele

lui Kant. Si pentru Kant filosofia este tot o teorie a stiintei.
Dar Kant nu intelege prin teorie a stiintii o lmurire genetic5 a gndirii
ci o cercetare critici a acesteia 3).
Acest lucru are valabilitate ata pentru teoria cunoasterii
cat si pentru domeniul moralei si al esteticei. Si in aceste domenii trebue sO se fac5 o deosebire intre 15murirea geneticO
valabilitatea normativi, intre fapte, cari devin si valori, care
valoreaz, intre quaestio facti i quaestio juris. In aceast generalizare filosofia apare ca tiinta despre valorile universale
necesare. Filosofia intreabO dacO exist o stiintO, ceea ce
inseamnO o &dire, care s posede valoarea adevOrului cu o
valabilitate universal
necesarO: sau dacO exista o moralO -o von i o activitate , care s posede valoarea binelui cu
valabilitate universal i necesarg; sau &ea exist o art, ceea
ce inseamnO o intuitie si o simtire, cari s posede cu o valabilitate universal 5i necesar valoarea frumosului- 4).
In leg5tur5 cu filosofia kantian Windelband isi eistig5
o notiune ideal despre filosofie: filosofia este pentru el stiinta
critia despre valorile universal-valabile. Valorile constituesc obiectul, iar critica metoda filosofiei. Cu ajutorul metodei critice Windelband incearcO s inteleag5 valabilitatea valorikw,
pentru a putea s5 demonstreze, c5 pe lng5 necesitatea legilor
naturii mai exist5 si o neoesitate normativ5 sau idealO, c5 nu
existi numai o constiint empiric5, ci si una normar sau normativ. $i filosofia nu este decilt stiinta despre aceast5 constiinf normal 5).
Were, pag. 19.
Idem, pag. 20.

idem, pag. 25; Lehrbuch der Geschichte der Philosophie (6. Anfl,

1912) pargr. 38-40.

idem, pag. 27.
idem, 46.

www.dacoromanica.ro

170

Scoda din Baden

Pentru Windelband, i deci in opozitie cu Scoala dela

Marburg, filosofia nu este numai o teorie pur5, o simpl stiint,
ci el accentuiag insemntatea filosofiei pentru via15. Ca
tiin despre constiinta norm% a insului filosofia nu este numai
cunoastere, ci ea trebue s'a fie viat. Cci, ca o intelepciune

teoretica despre lume, filosofia trebue s5 dea omurui un sistem

atotcuprinzator al cunoasterii, iar, ca o intelepciune practic a

vietii, ea trebue
ofere insului un indreptar pentru viat.
$i Windelband crecle, c nicieri nu se giseste mai ciar relevat leg."tura dintre aceste dou laturi ale filosofiei ca in filosofia kanfian. De aceea si defineste Windelband filosofia ca
pe o stiint critic a valorilor universal-valabile". Criticismul
kantian a contribuit mult la formularea acestei definitii.
In concordant cu aceste dou laturi ale filosofiei
delband imparte problemele ei in dou grupe si anume: 1. in
probleme ale existentii si ale cunoasterii (probleme teoretice)
si 2. probleme ale vietii si ale valorilor (probleme practice
sau axiologice). Cu a sa teorie ciespre existent Windelband
rimine pe temeiurile solide ale filosofiei transcendentale. Natural, Windelband nu recunoaste dreptul nici unei metafizici
dogmatice. Pentru el lumea empiria real este o lume a aparitiei, fr ins s admit5 existenta unui lucru in sine, cad nedeterminatul este pentru Windelband numai mit sachlicher
Notwendigkeit aufgegeben". Postulatul logic depiseste datul si
slujeste la constructia ealittii absolute. Cu aceasta Windelband intrebuinteazi notiunea kantian de Vernunftidee", care
se gseste si la Natorp si Cohen. Problemele metafizice sunt
inevitabile, dar ele rmn probleme, care nu vor putea fi
niciodat deslegate de ratiune- 1).
Categoria fundamental a existentii este pentru Windelband categoria inherentei. Grafie acestei categorii noi ordonm
momentele perceptiei intr'o unitate obiectiv i suntem condusi la acceptarea substantelor ea obiecte adevrate Cu anumite atribute. Categoriile au o functiune constitutiv, spre deosibire de valori, care au functiune normativ. Si, pentru Windelband produsul logic al constituirii sau al cunoasterii este

o sintezr de reprezentri. lar la intrebarea cum pot s posede

aceste sinteze sau unit5ti de reprezentAri gsite in analiza constiintii o insemntate, care. s5 depgseasc5 miscarea reprezentrilor in individ 2), Windelband rspunde:
noi &dim
Wrndelband, Einleitung in die Philosophie, Tiibingen 1914, pag. 40.
Windelband, Einleitung in die Philosophte, pag. 212.

www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

171

elementele (ceca ce inseamna reprezentarile singulare) intr'o

legatura care le revine de fapt- 1). De aceea obiectivitatea
(Gegensiandlichkeit) nu este altceva decat necesitatea faptici(sachliche Notwendigkeit). Acesti doi factori sunt relatiunea
obiectivb.' dintre continut i forma.

Forma aceasta o numeste Windelband categorie. Prin

categorii noi intelegem formele sintetice sao raporturile (in

acest caz in sensul principiului de raportare abstract) in cari

continuturile date intuitiv, sunt legate laolalt prin constiinta- 2).

Aceste forme au valabilitate in sine, au valabilitate pentru

existent (pentru obiect) 5i au valabilitate si pentru cunoastere,
dar valabilitatea .lor pentru existenta si pentru cunoastere se
bazeaza numai pe valabilitatea faptica pur care le revine in
sine- 3). De aici se deduce determinarea obiectului: Obiectul
este real numai gratie formei in care constiinta leaga intr'o unifate partile singulare ale continutului- 4).
Windelband mai deosibeste intre categoriile constitutive
acelea reflexive. Categoriile constitutive sunt, cele reflexive
au cdabilitate 5) . Cele dintai sunt relatiuni obiective transcendentale. Gratie spatiului i timpului categoriile reflexive pot
deveni constitutive. Din punctul de vedere al filosofiei transcendentale pe primul plan nu se afla problemele existentii, ci
ale cunoasterii: problemele noetice, caci posibilitatea cunoasterii
formeazi presupunerea problemelor ontice i genetice. Proble-

mele noetice scot la iveala opozitia fundamentala intre rea-.

litate 6 valoare, raportul dintre existenti si norma'', asa c
ele formeaza trecerea dela problemele teoretice la cele axiologice- 6). Ca o notiune fundamentari apare aici notiune,a adevarului. Windelband nu admite nici un Abbildverhltnis" (raport de imagini) intre reprezentare
care este considerati
ca adevarata
i realitate. Dar adevarul nu poate fi considerat nici in sens pragmatist un simplu mijloc pus in slujba
activittii, caci adevarul nu trebue sa cuprinda alte temeiuri decal
acelea care se afla in obiect si in legalitatea (Gesetzmassigieit)
gandirii. Pe Windelband nu-1 preocupa problema psihologici
a nasterii unei valori a adevarului, ci problema valabilitatii
idem. 232.

Windelband, Von System der Kategorien, pag. 45.

VVindelband, Prinzipien der Logik, pag. 54.
Windelband. Einleitung in die Philosophie, pag. 232.
Windelband, Prinzipien der Logik, pag. 29.
Windelbana. Einleitung in die Philosophie, pag. 194.

www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

172

logice a acesteia. Din punct de vedere psihologic valabilitatea

valoarea trebuesc raportate la o constiint obiectivg. Sensul
adevgrului, ins, pretinde o valabilitatte in sine frg nici un
raport cu o constiintg, sau i mai putin ca o constiint5 determinatg, empiric& Cgci insemntatea logk a valabilitglii se
aflg fundamentat pe un postulat al tecunoasterii generale, care
isi are temeiul in statornicia fapfic a continutului constiintii" 1).
Adevirul este valabil sau are valabilitate in sine independent
de actul psihic al recunoasterii, care se intimpli in subiectul
singular. Obiectele cunoasterii sunt formate
dupg cum am
ar'tat mai sus
prin puterea de sintezg a constiintii. Prin
aceast5 putere stint ele alese i ordonate In asa fel, incgt
noi castig6m o portmne din realitate. Gratie continutului
formei obiectele sunt reale si formele in care acestea se ordoneazg se aflg fri realitate, dar ele sunt produse ca plgsmuiri
(als Gebilde) in constiint abia prin sinteza selectivg- a cunoasterii. Caracterul sintetic al cunoasterii se reveleazg mai
ales in stiintele rationale, cum sunt matematica i logica. Dar
-chiar nici stiintele empirice, zice Windelband, nu sunt strgine
de aceast. alegere din multiplicitatea realului.
E meritul mare al lui Windelband de a fi observat, c in
preocuparea unilateral cu critica kanfiang a cunoastern se afl
euprins prirnejdia mare a srcirii interioare a neokantianisWindelband face o obiectiune pe deplin justificat, cki
Kant n'a cercetat numai structura interioar a cunoasterii
ci i aceea a moralititii, a dreptului, a artei i a religiei.
Ba Windelband condamng am' r i numai o interpretare a filosofiei kantiene, c5ei pentru el Kant verstehen, heisst fiber ihn
hinausgehen-. Si de fapt, Windelband a si depsit In multe
privinte gndirea kanfian. Asa de exemplu Kant s'a orientat,
atunci cAnd a determinat conditiile i legile interioare ale cunoasterii omenesti, numai dupg matematicg si 5tiintele naturii.
De aici i pgrerea lui Kant, ci numai matematica si 5tiintele
naturii ar fi stiinte adevgrate si, deci, numai ca ajutorul acestor
discipline se poate ajunge la determinarea fiintii si a granitelor cunoasterii omenesti. Windelband a argtat insg cg a-

ceastg parere a lui Kant nu este justificatg, pentrucA reflexiunea epistemologic6 poate fi intinsa i aplicatg si in stiintele
istorice 2). Cgci atat stiintele matematice-naturale cat si cele
dem. pag. 211.

Windelband, Strassburger Rektoratsrede Geschichte und Natur-

wissenschaft", 1894.

www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

173

istorice sunt stiinte ale experientii. Deosebirea consta numai

ace,ea c stiintele naturii sunt nomotetice, ceea ce inseamn
c

tiinlele naturii caut s

stabileasca

legalitati

genera Le

(allgemeine Gesetzmssigkeiten), 8.5 descrie ceea ce mereu se

repet in acelas mod'', pe cand stiintele istorice sunt idiografice, pentruc acestea cauta s Mteleag realitatea individuala,
unica, careia ti revine o valoare culturala. Naturalistul cercateaza legue cari guverneai procesele naturii. Istoricul dia
contra' ramne la individual cu intentia irgendein Gebilde der
Vergangenheit in seiner ganzen individuellen Auspragung zu.
ideeller Gegenwartigkeit neu zu beleben''1).
Aceste consideratii epistemologice nu sunt pentru Windelhand un scop in sine, ci nurnai o pregitire, pentru a se putea
raspunde la intrebarea: care grupa de stiinte trebue sa determine fundamentaren stiintifica a unei viziuni despre lume

si viga? Ce este mai important pentru scopul acesta

ultirrr

al cunoasterii, stiinta despre legi sau stiinta despre intfimplari?

Intelegerea esentei generale i supratemporale sau intelegerea
intimplarilor individuale si temporale? Windelband se hotiraste pentru acestea din urma, cu justificarea c in aceste intmpl ari istorice nu se cuprincle numai ceva trector, schimhator si temporal. Prin legatura cu viata istorica noi
parte la valorile culturale, care s'au realizat in decursul evolutrei istorice. Dar aceste valori .formeaza un imperiu al supratemporalului i al vesnicei valabilitati. Si din acest punct
de vedere istoria se dovedeste a fi organon"-ul adevrat ai
filosofiei. Kant n'a putut s'a aprecieze valoarea istoriei pentru
filosofie, pentruc el nu s'a putut desface intru totul de modut
de gndire ata de neistoric al iluminismului. $i de aceea Windelband accentuiaza aici importanta lui Hegel, care a recunoscut
atat de ciar faptul, c aceea ce este zeitlos
sau in

limba lui Hegel ideea'', ratiunea-, spiritul absolut- -- se

realizeaza in istorie 2).
Valorile culturii i gsesc realizarea lor in natura in clipa
in care constiinta omului recunoaste in aceste valori niste norme
sau un' perative cu o valabilitate absoluta pentru viata. Constiinta omului se raporta in activitatea ei la aceste norme. Si

Vezi asupra conceptie lui Windelband despre filosofa storie stu-

clar s indicios al lu Nic, Bagdasar In Filosofia eontemporan. a

store", Bucurest 1930.

$t de aceea Windelband i pretinde, ca o renastere a hegeliansmului este o complectare necesail a neokantansmulni.

www.dacoromanica.ro

Swale. din Baden

174

Windelband nameste aceasta raportare a consiiintii la normele etern-valabile Beurteilung- spre deosebire de judecata
teoreiica. lar daca asemenea judeciti axiologice au pretentii
asupra unei valabilittzi generale, atunci, zice Windelband, ele
trebuesc sa fie fundamentate pe valori universal-valabile. Simpla
larnurire psihologica a valorilor
ca generatoare de placere
intr'o constiint individual
nu este suficienta, caci din experienta zilnica se poate vedea, ca se formeaza valorificri noui
supraindividuale, cari sunt in raport cu o constim. ta generala.
Mara de aceast constiinti, Windel band mai admite
in
spirit veritabil kantian
inca o constiinta, pe care el o numeste
.,conftiinta normalir sau constiinta in genere. Pe deasupra formelor temporale ale unei constiinte generale exista o constiinta

in genere, la care trebue s fie raportate valorile in sine asa

cum si in teoria cunoasterii este necesara o asemenea constiint
In genere pentru fundamentarea legalitatii logice (zur Begriindung
der logischen Gesetzmassigkeit). Si constiinta aceasta inseamn

numai ca aici este prezenta o ordine faptica, care nu poate

fi descompusa in raporturi psihologice ale unui subiect individual.

Asa dar, Windelband nu mai cauta supratemporalul intr'o

lume transcendentr, ci in lumea valorilor vesnic valabileale adevarului, binelui si frumosului. El vorbeste despre valori
logice, etice si estetice. Si, in ceeace priveste etica, Windelband
se gseste asezat tot pe temeiuri kantiene, cautand desigur,
ca si Schiller, sa depaseasca rigorisrnul moralei kantiene prin
adrniterea idealului unui suflet frumos. El deosibeste mai multe
planuri de motivare ca: soeialitatea natural, legalitatea, moralitatea meritorie si imperiul moralitatii. Pe planul acesta ultim
se pcate realiza o concord.anja desavarsiti intre vointa indivi-,
duala si legea morala, intre inclinare 5i datorie. Constiinta

datoriei este principiul formal, general al Eticei. Windelband

nu se multumeste, insa, numai cu acest principiu, ci el cauta
si un principiu material. El descopera acest principiu in raportul dintre individ si societate, in legatura dintre vointa individual si vointa sociala. Societatea ideala a fiintelor rationale
este pentru Windelbatid
ca si pentru Kant
un postulat
al ratiunii practice. Societatile istorice formeaza formele istorice ale constiintei generale si de aceea acestea au menirea

de a incuraja valorile pe cari ele le con tin, cu scopul de a

desavarsi vi eta societatii. Aceasta nu se poate insa realiza decal

prin crearea unui sistem cultural, a5a c rnenirea oricirei sowww.dacoromanica.ro

$coala din Baden

175

cietati este crearea unui sistem al culturii"1). Cu aceasta

Wm' delband determini i rostul vietii individului, care consta

In colaborarea activa la realizarea culturii. Scopul suprem al

vietii omenesti este realizarea valorilor, san cu alte cuvinte
realizarea personalitatii purtatoare i crela. toare de cultura. Etica

se transforma la Windelband in filosofie a culturii 2).

Daci constiinta generala si normativa este o entitate metaatunci ea trebue s fie gandita ca o realitate spirituala
originara, sau ea- o ratiune absoluta. Si, prin faptuI ca. valorile
logice, etice i estetice sunt raportate la o asemenea realitate
suprasensibili, ele primesc un colorit religios. Windelband- nu
inmulteste numarul valorilor Inca' cu una, dar continutul valorilori trebue ancorat intr'o entitate metafizica, intr'o viata supratemporala a personalitatilor. Constiinta 'morala devine o realitate
metafizica, pe care Windelband o numeste sfintenie 3). Pentru
o filosofie a valorilor raportul cu o realitate transcendent

apare ca absolut necesar. Constiinta nu r:imfine pe un plan

social ca o sinteza ultima, ci ea pretinde o fundamentare
spirituala, un fundament de drept absolut situat dincolo de
once experient. Omul nu poate fi religios decal intrucat el
se stie determinat in constiinta

lui de Transcendent". De

aceea pentru Windelband religia este viata transcendenti, csentialul in religie fiind trairea, viata peste experient, contiinta
apartine unei lumi a valorilor spirituale, das Sichnichtgenagenlassen am empirisch Wirklichen"1). Windelband las intentional, prin statuarea unei fiinte divine ca pureitoarea unei
lumi suprasensibile a valorilor, deschisa contrazicerea dintre
existenta

si

ideal, valoare

realitate. Dualism" acesta nu

trebue ocolit, caci valorificarea nu e posibila decat prin ace,e,a

c valoarea nu este in concordanta cu realitatea. Lumea valorilor lumea realitatii trebue sa se raporte reciproc una la
alta, Para insa sa se identifice vr'odata. Dualitatea dintre valoare i realitate este o problem de nedeslegat, ea este misterul slant gratie caruia noi anal-J-1 granitele fiintii si ale cunoasterii noastre". Sensul adnc al temporalului constitue deosebirea intre aceea ce este si aceea ce trebue sa fie. $i pentruca
Wzndelband, Pritludien, Bd. II. 5. Aufl.. Tbingen 1915, p. 191.
Windelband este initiatorul unei miscg.rt filosofice, care va fi continuat's de Bruno Bauch, Richard I-Rungswald si Johannsen. Vezi B. Bauch,

Wahrheit, Wert und Wirklichkeit, Leipzig 1923. R. Hbrugswald, Uber die

Grundlagen der Pdagogik, Munchen 1927,
Wzndelband, Praludien, II. Bd. 295.
idem, p. 305.

www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

176

aceast deosebire, reprezentat in vointa noastr., constitue conditia fundamental a vietii omenesti, cunoasterea noastr
poate s'o depseasc niciodat i s ajung la intelegerea originei

ei''1).

cu toate c el este un neokantian

isi pstreaz6 o pozitie independent fat de Kant, se alai poate
vedea si din felul cum trateazi problema divim'atii si a nemuririi.
Kant a incercat, in razuinta lui de a dovedi nemurirea
sufletului, s produc5 un argument moral. El fundamenteaz
postulatul nemuririi, pe pretentia unei rspltiri dupi moarte,
pentruc in viata aceasta impirtirea norocului si a nenorocului
CA Windelband

se face fit-a s se ting cont de meritul moral 2). Dar, zice

Windelband, nzum' ta dup o rAspltire dreapt este un sentiment moral indreptatif? Un rigorism sever
asa cum este
cuprins in imperativul categoric kantian
va nega acest lucrui
si va gsi c virtutea si fericir ea sunt dou lucruri, care nu

au si nici nu trebue s aibA nimic comun". $i apoi cine

garanteaz, ca trebue s existe intr'adevar, aceea ce noi am
don i si fie privit ca moral?"
Windelband vede dorinta dup nemurire in damn' ta metafizica a personalittii de a-si cistiga o insemn.tate, care s
depsease lumea simturilor. Si nzuinta aceasta a omului este
intru totul indrepttit, cci amul are posibilitatea, ca, in lumen
aceasta temporal, s se impartitseasci din valorile vesnice
supratemporale i s colaboreze la realizarea acestora. A fi
nemuritor insemneaz5., dup Windelband, a fi purttor de valori vesnice, a fi o personalitate, cci personalitatea este expresia mrginit, temporal, a valorilor nemrginite i vesnice.
Deasemenea, Kant isi sprijin postulatul lui despre Dualnezeu tot pe imperativul unei risplatiri viitoare, si d'e aceea
Windelband nu recunoaste nici argumentul moral kantian despre
existenta lui Dumnezeu. Windelband consider problema teo-

diceei ca ceva ce nu va putea fi niciodat solgionat, cci zice

Winclelband, cum se poate impca conceptia c in lume exist.
cu credinta intr'un Creator si Sustintor al acestei lumi?
lar dac se vorbeste despre insemntatea educativa" a rului
despre asezarea unor mijloace contrare, puse insa in slujba
Windelband, Einleitung in die Philosophie, p. 431.
Din cauzA c omul nu se poate impitrtilst in aceast lume de feri-

cirea de care s'a aralat deran so muss eine andere Welt sea/ oder em

Zustand. wo das Wohlbefinden des Geschpfs dem Wohlverhalten desselben

addquat sein wird". Kant, Vorlesungen uber Metaphysik, p. 241; Kritik

der prakttschen Vernunft. p, 14.

www.dacoromanica.ro

Scoala din Baden

177

realizarii scopurilor divine, atunci se poate raspuncle, ca oare

dece un Atotputernic bun sit intelept n'a ales pentru realizarea
scopurilor sale mijloace mai putin dureroase". Incercarile care

se fac de a se micsora importanta raului fizic neglijeaza

subestimeaz puterea i realitatea pacatului in lume. Si tocmai
aici este punctul, in care nazum. ta spre o intelegere unitara
lumii se afla in fata unei enigme. Lumea valorilor i lumea
imperiu] idealului i acela al cauzalittii nu sunt
straine unul de cel1alt, ci ele se indica reciproc. Dar ele

de departe de a forma o unitate. Realitatea

este patfunsa de o dualitate adinca.: in ea se afla alatnrea
sunt tot atilt

de valori si o putere intunecata, care este indiferenta fata

de once valoare. Si daca noi intelegem sub numele divinitatii
un principiu unitar in care i are obarsia i fiinta tot ceeace
poate fi trait, atunci nu se poate intelege niciodata, cum, este
posibila o asemenea dualitate, care contrazice fiinta acestei

Noi putesn, insa, totusi, ca in fata a:cestui mister

ultirn

sa ne multumirn a recunoaste in aceasta dualitate a

valorilor" conditia intregei activitati omenesti. Daca valoarea

realitatea ar coincide, daca tot ceea ce este rational ar
fi real si tot ceea ce este real ar fi rational
asa cum credea Hegel -- atunci care ar mai fi scopul i rostul vietii
omului?

Natural, Windelband nu vede menirea filosofiei intr'o

creatie a unei culturi ideale,
cum pretindeau un Eucken
sau un Nietzsche
ci rostul filosofiei este acela de a intelege cultura data. Windelband nazuieste sa determine pe am,
ca sa nu-si .mai gaseasca bucuria

aelm. istea vointii, ca

care noi suntem prinsi in meschinele preocupri trecitoare ale

lurnii aparitiei, ci

numai din linistea

intuitiei 6 a gandirii

pure, in care se reveleaza valorile Vesniciei".

Acela care a cautat s dea filosofiei valorilor un temeiu

epistemologic a fost Heinrich R ick ert (1863-1936), fost
profesor de filosofie in Freiburg si Heidelberg si un filosof
de mare prestigiu, inzestrat cu un puternic spirit logic, cu D
gandire nespus de clara
cu o mare putere creatoare 1).
1) Lucrri despre filosofia lu H. Rickert : Siegfried Marck, Die Dialektik
in der Philosophie der Gegenwart, Mohr 1929; Richard Kroner, Anschauen
und Denken, Kritische Bemerkungen zu Rickerts heterothetischem Denkprinzip. Logos Bd. XII; Mcolae Bagdasar, Der Begriff des theoretischen
Wertes bei H. Rickert, Berln 1927; W. Moog, Die deutsche Phil. des 20

www.dacoromanica.ro

12

178

$coala din Baden

In cuva.ntarea sa rectorala din 1894 Windelband face deosebirea, atat de insemnata pentru Secala badica de Sud-Vest,
intre stiintele nomotetice i idiografim. Stiinte nomotetice sunt
tiintele naturale, al eror scop este adunarea realitatii sub
legi generale. Stiintele spiritua-le au din contra un caracter
idiografic, ca'ci acestea se ocupa cu evenimente unice. Scoala

dela Marburg a teat din filosofie o critic5 a stiintelor nomotetice. Dar, dupa Windelband, este necesar ca filosofia
devina i o critic5 a tiintelor spirituale, pentru a se putea
apropia de viata. Aa cum Kant a fault din Tiloslofie o critic5
a principiilor logice ale tiintelor naturii, tot asemena ea va
trebui s devina si o critic5 a stiintelor spiritual-culturale.

lar, aceea ce Windelband a schitat programatic numai, a incercat s5 realizeze pe deplin Rickert in epocala lui operl Die
Grenzen der naturwissenschaflichen Begriffsbildune.
Rickert a devenit, alaturea de maestrul sau Windelband, inteme,etor de coala. filosofica. El reja firul ideilor pe cari
Windelband le stabilise in Cuvantarea rectoralr i le desvolta pfin la ultimile lor consecinte, aprofundandu-le, pentru
a le da, o baza logici cat mai larga.
Sistemul lui Rickert vrea s5 fie un sistem critic adevarat
sau

in legatura cu expresia kantia."

o filosofie transcen-

dentala. Si la Rickert, ca i la Windelhand de aide', intalnim

tendinta de a-1 dep4i pe Kant, continuandu-l. In realitate nici
Rickert nu-1 continua numai pe Kant, caci i la el intalnim,
alaturea de motive kantiene, i idei cari 4i au obaria in
filosofia lui Fichte.
In continuarea ideilor desvoltate de Windelband in Cuvantarea rectoralr Rickert pleaca dela intrebarea: Care este
scopul ultim al tiintelor naturii? Realitatea este constituita clintr'o

bogatie de date intuitive, care din punctul de vedere al cantitatii si al calitalii este pentru noi inepuizabila. Stiintele naturale incearc5 s [mina aceast5 multiplicitate ha,otic intr'un
sistem de notiuni i prin aceasta sa cunoascr aceast multiJahrhund., 1922; I. Brucdr, Filosofi si sisteme, Buc. 1933; Nicolae Bagdasar
Filosofia contemporan a istortei, Buc. 1930.

Lucrrile lui Rickert stint: Zur Lehre von der Definition; Der Ge-

genstand der Erkenntnis, 1892, 3. Aufl. 1915; Die Grenzen der naturwissenschaftlichen Begriffsbildung, 1896, 2 Aufl. 1913; Kulturwissenschaft und

Naturwissenschaft, 1899, 4 Aufl. 021; System der Philosophic, Erster

Allgemeine Grundlegung der Philosophie, 1921; Die Philosophie des Lebens,
1920; Kant als Philosoph der modernen Kultur; Goethes Faust, 1932; Die
Heidelberger Tradition in der deutschen Philosophie ; Psychophysische Kausalititt und psychophysischer Paralelismos; Wilhelm Windelband,

www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

179

plicitate. Scopul aces ta nu poate fi realizat dect atunci cind

aceste notiuni n'au valabilitate numai pentru imperiul experientii
insului, cj au o valabilitate necesar i universal4 ceeace -inseamnii

numai dac ele cuprind legi ale naturr. Asemenea notiuni

(Gesetzbegriffe) sunt, insa, notitmi in care sunt exprimate raporturi legale (gesetzmssige Beziehungen) sau relatiuni. Raporturile trebue s aib5 o valabilitate. Notiunile de !via:time
presupun. asadar, notiuni obiective. In notiunile obiective se
cuprinde, ins, mai mult intuitivitatea (Anschaulichlteit) datului
origin,ar.

Si de aici

nfizuinta stiintelor

naturii de a intelege

lucrurile, obiectele, ca pe niste fenomene cam se nasc si dispar

determinate de anumite legi, ceea ce inseamn si transforme
notiunile de substanta in notiuni de relatie. Dar chiar i intr'un
caz ideal mai r'a"mAn totusi obiecte ultime" despre care se
neag tot ceca De este valabil pentru obiectele sensibile. Aceste
obiecte ultime" sunt gandite ca fiind nedevenite i netrecatoare
si in acelas timp ca lipsite de once multiplicitate. Toate schim-

barile in raporturile acestor obiecte ultime nu pot fi decit o

schimbare de pozitie, asadar de miscare. Si aceste mic5ri
pot fi intelese i stkoanite de un sistem de legi ale micarii
formulate matematic. Idealul stiintelor naturii este intelegerea
mecanicist a lumii.
Rickert inglobeaza acestor stiinte ale naturii chiar si psihologia. El subordoneaz viata sufleteasci form:6ra notionale
a stiintelor naturii. Putem chiar s anticipin i s spunem,
c teoria rickertian6 despre psihologie depinde in mare msur

de opozifia 1) pe care Rickert o aseaza intre realitate

loare, filosofie

i va-

tiinte naturale i tiinte culturale.

In cercetarea metodologic5. din Die Grenzen der naturwissenschaftlichen Begriffsbildung" psihologia' e considerati ca o
stiinta generalizatoare i deci deosebit de stiintele culturii.
In conceptia' aceasta dew. psihologie se pot deslusi ciar
i

tiint,

fluente pozitiviste, ea'ci, din punct de vedere al teoriei cu.noasterii, psihologia este pentru Rickert o stiint. obiectivatoare.
Obiectul ei
eul empiric
este un obiect ,ca i celelalte
obiecte, a ch'rui obiectivare nu numai ei este posibil, dar ea
este chiar impus." de progresul stiintific. Obiectul psihologiei
poate fi, deci, fixat in sfera obiectelor naturii, fr s fie
1) Cuvintul HoPozitied si nu fie inteles aid drept contrazicere, sau
paradox In sens kierkegaardian, ci un relationism care duce la conceptia
unoi sistem vesnic deschis. Vezi H. Rickert, System der Philosophie,
1921, p. 44.

www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

180

prin aceasta

falsificat. Cu aceasta psihologia i pierde po-

zitia ei speciala in sistemul stiintelor, iar valoarea eului psihologic cat i ideea valorii dispar cu totni din conceptul sufletului.

Psihologia se misc in imperiul noneului imanent. Ea se

ocupa cu eul individual i acest eu este un eu-obiect i deci,
fata de eul epistemologic absolut, el este un non-eu. Rickert
crede, ca el a facut posibil, ca i psihologia sa poat formula

kgi pure ale fenomenelor psihologice care se desfasoara in

timp. Si cu aceasta Rickert devine partizanul acelei conceptii
WAscutsa in epoca pe care Husserl o nurneste asa de nimerit
epoca antegalileica a psihologiei-. Trebue, zice Rickert, si
fie permits ca sa se La abstractie de once produs, iar realitatea sufleteasca s fie cercetata numai in ceea ce priveste
existenta ei, asadar fara sa se tin6 eama de vr'un sens sau
semnatate a acesteia" 1).
Dar, realizarea ideala a acestui deziderat descopere anumite granite, cari nu pot fi depOsite, caci o asemenea formare
de notiuni ignoreaza intuitivul, deosebirea calitativa, unicul, individualul. Si acest individual nu mai poate fi cercetat de
stiintele naturii, ci el formeaza. obiectul ceroetarilor istorice.

Rickert vorbeste de o formare notional istorici, care nu se

anargineste s povesteasc numai cele intamplate
wie es
eigentlich gewesen ist"
ci ea cauta sa aleaga esentialul
de neesential, punand materialul istoric intr'un raport cu va-

lorile culturale recunoscute. Acesta este un raport pur teoretie. El d posibilitatea istoricului, ca sa descopere personalitatile cari au contribuit la creiarea culturii. Valorificarea

negativa sau pozitiva a faptelor istorice este neesentiala. Esenlul este pentru istoric ordonarea individualului in legaturile
lui generale.

O asemenea legatura gaseste istoricul in aceea ca el presupune intre fapte un raport cauzal. Pentru Rickert opozitia
dintre natura, ca ceva determinat cauzal, i intamplarea istoca ceva nedeterminat, e falsa. Opozitia logica dintre
stiintele naturn- i tiintele istorioe n'are nimic de-a-face cu.
opozitia dintre necesitatea cauzal i libertatea de vointa. Rickert neaga libertatii de vointa once amestec in stiinta empiric6
a istoriei.
Desigur, trebue s se fac iarasi o deosebire intre le.

1) Rickert, Gegenstand der Erkenntnis, p. 159.

www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

181

gaturi cauzale individuale i legi cauzale, sau legi ale naturii,

pe care noi le castigim prin abstractie din legaturi ceuzare

individuate. In acestea din urma efectul cuprinde intotdeauna

ceva nou, pe cat vreme stiintele naturii fac abstractie de acest

ceva nou", declarand c intre cauz i efect este o egalitate
klesavarsitai. Consideratiile istorice presupun ins o neegalitate

cauzal. De aceea istoria nici nu cautg s fixeze legi ale

evolutiei istorice, tocmai pentru og formarea ei notionala nu
e generalizatoare, ci individualizatoare 1).

Din cele de pan aici se poate vedea ca s'a ajuns nurnai

la o determinare formalg a deosebirii dintre stiintele naturale
si cele istorice. Pentru Rickert, 'neg., o asemenea deosebire torment nu e suficienta ca sa determine o Impartire a lucrului
stiintelor.

Realitatea empirica poate fi cercetata atat din punct de

vedere al tiintelor naturale cat si din acela al stiintelor isto-

rice. Dar pentru stiinta istoric realitatea spiritualr e mult

rnai

insemnatg decat aceea corporala. Spiritualul

se'

nu fie

base mieles ca fiind identic cu sufletesc" sau psihic". Viata

sufleteasca nu e demni sa fie numitg viata spiritual decat
intrucat aceasta cuprinde o atitudine pozitiva tali de valorile
Numai prin fap tul c viata sufleteascg este purtgtoarea

unui sens poate fi intelease de istorie. Asa ca, dace' notiunea

spirit" este inteleasg in felul acesta, atunci istoria poate fi
numita stiinta a spiritului.
data stabilit deosebirea intre stiintele naturii i tiintele
spirituale, se pune acum intrebarea, care este rostul prelucrirei
notionale separate a datului empiric? Sau, poate corespunde
acestor notiuni o realitate adevaratr, care s'ar ascunde inapoia
lumii experientii? Sunt aceste notiuni imaginea unei realitati
metafizice? Atunci, zice Rickert, noi trebue sg credem intr'o
concordantg misterioas, egal cu o armonie prestabilitr, intre
notiunile noastre i realitatea absoluta. Valabilitatea notiunilor
noastre ar rmnea atunci tot asa de problematica ca i acceptarea unei asemenea armonii. Acceptarea unei realitati transcendente", care, dup realism, trebue sa asigure valabilitatea
obiective a notiunilor noastre, ne calguzeste inspre scepticism.
In procesul cunoasterii nu este vorba de reprezentarea unei
ealitati absolute, ci de crearea produttiv a unor lumi no1) Logic este posibil sA se gseascl devenid tipice ale popoarelor
turale, dar aceasta nu privesc storia el sociologia. Vez in aceastti
lucrarea liii Mc. Bagdasar, Filosofa contemporanii a storiei.

www.dacoromanica.ro

182

Scolds din Baden

tionale, cari, spre deosebire de realitatea data nemijlocit, pot

fi cuprinse cu privirea, intrucal ele releveaza aceea ce pentru

scopul cunoasterii este esential. Dar, valabilitatea notiunilor

noastre nu se fundamenteaza, zice Rickert, nici pe concordanta,
acestor notiuni Cu obiectele date empiric, cgci aceste obiecte
sunt create abia prin formarea notionala a materialului faptic.
Valabilitatea noliunilor nu depinde, deci, decAt de modul de
activitate al subiectului, pe care acesta o savarqte atunci cand
formeaza notiunlle.

0 alta intrebare care se iveste acum este daci se mai

poate vorbi din punctul acesta de vedere subiectivist de o
valabilitate obiectivi? Rickert raspunde pozitiv prin aceea ca
ca in actia
arata ---, dupa cum vom vedea mai departe
cunoasterii este vorba de pozitia pe care subiectul trebue s

o ia in fata valorilor. Cad nu exista nici o cunoatere, care

n'ar fi realizata de un subiect ce recunoaste legatura dintre
formit si continut-. Asa ca putem spune, ca valabilifateq obiectiva a formrii notionale stiintifice depinde de valabilitatea valorilor fata de cari subiectul cognitiv ia o pozitie si in vederea carora el t5i formeaza notiunile sale.
E adevarat ca Rickert nu s'a straduit sa desvolte un
si aceasta
sistem al valorilor teoretice, dar el accentuiaza
ca val abilitatea obiectiva a istoriei
impotriva naturalismului
are un curs mai urcat dec.& aceea a tiintelor naturii, tocmai
pentruca aceasta face mai putine presupuneri. Istoricul, zice

Rickert, se poate multuni Cu supozitia ca realitatea in evolutia ei temporala poate sa stea intr'un raport cu oarecari
valori valabile absolut, dar cari lui ii sunt complect necunoscute. Stiintele naturale din contra trebue sg admit presupunerea mult mai speciala ea' stabilirea de judecati universal valabile sau legi ale naturii personifica o valoare teoretica absoluta s'i ca o apropiere de realizarea acestei valori in decursul
evolutiei istorice a stiintii

e posibilr.

Interesant la Rickert e faptul ea el a fost contient, ca.

intr'o viziune mai cuprinzatoare despre lume 6 viata e necesar ca, alaturea de valoarea teoretica, sa se poat Arma
6 alte valori. Si acest lucru e posibil prin aceea ca valoarea
teoretica devine pentru subiectul cognitiv un imperativ cp.tegoric.

Cercetarea 6 recunoasterea adevarului devine pentru acesta o

datorie. De aceea, zice Rickert, noi trebue sii vedem in subiectul care recunoaste constient, liber 6 autonom valori un
www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

183

furbdament supralodic 1), pentru realizarea valorilor logice in

evolutia istorica. Vointa plina de eonstiinta datoriei devine presupunerea in genere pentru realizarea oricarei valori absolute
si de ace,ea vointa aceasta capita ea insasi o vaIoare absoluta.
Acesta e motivul foarte puternic, care determina tiinta si nu
vada in atitudinea constienfai i plin de tragicul datoriei a
omului fata de valori ceva individual, ci ceva universal valabil.
In centrul oricarei expuneri istorice se afla oameni volitivi,

cari iau o pozitie, o atitudine fati de valorile generale si normative ale comunitatii lor i cari simt datoria s realize' ze
valorile in bunuri.

Din cele de mai sus se poate deduce ca obiectivitatea

stiintifica a cunoa5terii legilor naturii este intemeiata pe presupunerea formala, c unele judecati universale i necesare au
o valabilitate absoluta. Obiectivitatea istoriei are deasemenea
trebuinta numai de presupunerea formala, c anumite valori;
au o valabilitate absoluta. Obarsia continuturilor acestor doui
stiinte este experienta.

Si cu aceasta Rickert a dovedit, c

istoria are pretentia asupra unei valabilitti obiective,

istona este o stiinta tot asa de exacta ea si stiintele naturale.
Desigur Rickert face aoest lucru cu intentia vadita de a da
posibilitatea filosofiei sa depaseasca atat istorismul" cat
naturalismul", prin aceea ca el accentuiaza ideea
supraistorice.

Pana acum am fost preocupati mai mult sa aratam care

este, dupa Rickert, insemnatatea stiintelor naturii si a stiintii
istorice pentru filosofie. Problema aceasta duce insa necesar
la problema notiunii i a rostului filosofiei.
Filosofia se raporta, spre deosebire de stiintele singulare,
nu la prtile lumii, ci la intregul acesteia, zice Rickert. Pilosofk este o. stiinta universala, a carei menire este determinarea
totalitatii lurnii". Filosofia pleaca de la nazuinta de a ajunge la o claritate teoretica asupra intregului lumir 2). Scopul
sistematic al filosofiei este acela de a forma din haosul teoretic
un cosmos teoretic 3). Windelband impartise filosofia in intelepciune teoretica despre lunie si in intelepciune practica a
vietii. Rickert incearca sa depaseasca aceasta impartire, cauCu aceasta notiune Rickert cautti s' se apere impotriya acuzatiei
cA ar fi intelectualist. Comp. Rzckert, Die Philosophie des Lebens, p. XI, Si
Rickert, Der Gegenstand der Erkenntnis.
Rickert, Die Philosophie des Lebens, p. 152.
idem, cap. Der Kampf gegen das System.

www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

184

tnd s arate, ci problema valorilor nu se m`rgineste numai in

domeniul practicului, ci si pentru forma teoretic a vietii re-

cu.noaterea adevirului ca valoare formeaz o presupunere necesar. Riekert accentuiaza caracterul stiintific al filosofiei, dar
nu neglijeaz nici insemntatea vizionar (Weltanschauungsbedeutung) a acesteia. Desigur, Rickert exclude din filosofie once
conceptie subiectivg despre viat i lume, coi pentru el filosofia este wissenschaftliche Weltanschauungslehre. Dar ca
o conceptie despre lume, filosofia. trebue s fie totodat o con-

ceptie despre valori sau o filosofie a valorilor. Cu aceasta

Rickert precizeaza domeniul filosofiei, care nu este altul deefit
problema valorilor, eat i obiectul acesteia, pe care II formeazi5

intregul lumii.

Intregul lumii, ea obiect al filosofiei, nu trebue ins' iden-

tificat cu Absolutul, dei Rickert recunoate, c o negare a

Absolutului nu e posibil. Din contra, dac filosofia vrea s
fie 0 tiint universal, atunci ea trebne s inteleag Absolutul
In corelatie cu relativa Rickert numeste punctul acesta de
vedere relationism, pentruca once ceva trebue s fie determinat

ca un raport al unuia cu cell alt, iar Absolutul nu poate fi

gndit decat ca Relation der Relata". Relationisrnul vrea sa'' fie

o depire att a relativismului cat si a absolutismului. Tendinta fundamental a gandirii lui Rickert este ocolirea antino-

prin aceea ci Rickert nu se oprete niciod.t la o

paradoxie, ci el nazueste ca, cu ajutorul unei atitudini critice,

s-i dea endirii un caracter neantinomic. Heterologie si nu

antinomie trebue s fie lozinca omului teoretic"). Conform
principiului heterotetic dela fundamentul sistemului rickertian,

totul se reduce la explicarea corelatiei dintre ceva- si altceva- si unde altceva nu este o negatie, o antinomie, ci este
ceva pozitiv. Heterologia insemneaz5 pretentia unei legturi lip-

site de contraziceri in gandirea notional a unui ceva." cu

altceva", raportul neantinomic sit neparaclox intre membrele
unei sinteze 1ogice. Heterologia e principiul unui relationism

de nepatruns, dup care desprtirea i legarea trebuesc Ondite impreun. Relatiunea care leag si desparte in acela

timp unur de celalalt", ceva de altceva nu poate fi

eli-

minat din lume prin nici o gndire". 2).

Filosofia lui Rickert cu caracteristica ei logicisa trece drept
I) Rickert, System der Philosophle, I Teil p. 14.
2) idem, p. 44.

www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

185

cel mai consecvent si mai pregnant criticism contemporan. Ric-

kert numeste punctul su de vedere subiectivism critic sau

idealism transcendental, de unde se poate vedea destul de ciar
intentia

lui Rickert de a depsi pe Kant. Si Rickert inter-

preteaZ doctrina kantian din punctul de vedere al filosofiei

valorilor. Prin laceea ci I. Kant gsit obiectivitatea in subiectivitate, ceeace Insemneaz6 intr'un subiect normativ, supraindividual si transcendental, a ficut din problema obiectului
ontologic o problem a valorilor, cad, dup." Kant, obiect este
aceea ce subiectul transcendental determin ca atare dup reguli valabile, dupi norme.

Teoria. cunoasterii nu e pentru Rickert deal o parte a

teoriei generale a valorilor. O interpretare a sensului cunoasterii
nu e poSibilra decht pe temeiul valorilor teoretice 1). Rickert
nu oboseste niciodat, s arate, c obiectul cunoasterii nu
este -transcendent si nici real imanent, c el nu trebue inteles
ca un dat existent, ci obiectul cunoasterii este ceva tematic
(aufgegeben) in 'sensul ideei kantiene. In procesul ounoasterii

nu e deloc vorba de o reprezentare a unui ce real, ci cunoasterea este o judecare si de aceea numai judectile sunt
adevrate, cci numai acestea au o insemnitate teoretic 2).

Sensul logic al judeckii const in4 in recunoasterea sau neadmiterea unei valori, intr'o afirmare sau negare 3). A cu-

noaste, zice Rickert, este recunoasterea unor valori sau respingerea unor nevalori, in timp ce eroarea trebue inteleash ca
o nerecunoastere a valorilor si o admitere a nevalorilor- 4).
Intr'o judecar avem de-aface cu un imperativ normativ care
se reveleaz nemijlocit in necesitatea judec.lii" (Urteilsnotwendigkeit) 5). Adevarul const In recunoasterea imperativului.

Acest imperativ nu este, ins, ceva real, el ceva was zeillos

gilt". Rickert nu accept ca obiect al cunoasterii un lucru in
sine situat inapoia fenomenelor sensibile, ci ajunge la conceptul
unei valori transcendente, care e privit ca fiind adevratul
obiect al cunoasterii. Si aceasta valoare e descrisi ca un imperativ transcendent, ca un imperativ pentru subiectul cognitiv
care trebue s formuleze judecti, asadar s recunoasc anu1927.

Vezi Dr. Friedrich Rotter,Die Erkenntnistheorie der Wertphilosophie

Rickert, Der Gegenstand der Erkenntnis, p. 235.

33 idem, p. 153.
Rickert, Der Gegenstand der Erkenntnis, p. 153, siKantstudien, XIV,
p. 182.

Rickert, Der Gegenstand der Erkenntnis, 4-5 Aufl. p. 175.,

www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

186

mitor continuturi anumite forme logice. Cunoasterea este,., deci,

din punctul de vedere al unei valori transcendente, o hotarire

a subiectului cogriitiv daca o forma si un continut Isi apartin
sa.0 nu, masura dnd-o in aceasta privinta valoarea transcendenta. Desigur, Rickert nu intelege pm' aceasta transcendent un

transc.endent care ar exista aevea. Caci indoiala intr'un imperativ transcendent independent, in valabilitatea lui, de once

vointa reala, ceea ce inseamn6 absolut independent de un subiect cognitiv pur, duce la un nonsens logic: contestarea acestui imperativ, ha chiar i numai indoiala in acesta se
anuleaza pe sine insusi" 1). Sensul judectii, care e independent
de actul psihic al judecatii, nu este ceva real, ci el trebue
.ein theoretisches Wertgebilde von transzendenter Geltune i ca atare el presupune, dupa Rickert, un irnperativ
(Sollen) transcendent 2). Ba ceva si mai mult, once determinare
a existentii cuprinde ca judecata un raport cu un imperativ
transcendent. Si de aceea Rickert si zice c imperativul transcendent si sensul recunoasterii acestuia apartin presupunerilor logice ale existentii reale" 3au ele sunt begrifflich friiher als
die immanente Realitt" 3). Cu aceasta Rickert face sa dispara contrazicerea dintre problemele axiologice i teoretice
pe care am intiilnit-o la Windelband
i transforma in acelas
timp i notiunea realiftii obiective. Formele, categoriile 6 legile cari constituesc realitatea obiectiva nu mai apar acum ca
niste forme existentiale transcendent date, ci ca norme, care
se raporta la un subject judecb..tor 5i de aceea totalitatea realitatii objective nu poate fi Ondita ca, ceva care exista real, ci
ca ceva Seinsollendes".
Drumul pe care merge epistemologa sa e numit de Rickert
drumul psihologic transcendental sau subiectiv, pentruca el pleaca

dela subiect. Desigur e necesar, ca s precizam, ce anume intelege Rickert prin acest subiect. Teoria rickertiana a subiectului se caracterizeaz printr'o atitudine antidialectica 4). Ea,
desvoltii, in strns legatura cu teora. obiectului, amfindoua
elementele criticismului kantian: fenomenalismul si idealismul
transcendental. Rickert transforma fenomenalismul kantian intr'un

idealism al reprezentirii, curatit de once adaos metafizic, iar

idealismul transcendental

11

pastreaza intocmai.

idem, p. 244.

Hem, p. 266. Comp. si Logos", IV, p. 27.

idem, (3 Aufl.), p. 333.

Comp. S. Marck, Die Dialektik in der Philos. der Gegenwart.

www.dacoromanica.ro

Scoala din Paden

187

Cu cunoasterea, zice Rickert, e legat necesar un subiect..

Dar in urma principiului idealist devine si subiectul cognitiv
din cauza functiunii constitutive

legat necesar de obiectul

cunoasterii. In raportul necesar dintre subiect si obiect, insa,

eul eznpiric este complect exclus. De ce oare aceasta? Pentrued', clupa Rickert, eul real este el insusi, in cunoasterea sa,
un membru al lurnii obiectului. Eul empiric este el insusi un.
imanent. Si Rickert se gandeste, atunci cand vorbeste despre
aceea ce nu poate fi obiectivat din su'biectui empiric, la teoria
lui abstracta a functiunii cunoasterii.
Pe temeiul altor trei notiuni ale eului, empiric si ale o'biectivarii acestora Rickert ajunge la aceea ce el numeste subiect
epistemologic" sau la constiinta in genere" (Bewusstsein iiberhaupt) 1). Constiinta in genere este subiectul care ramfine,
atunci cand noi &dim eul real in totalitatea lui ca obiect" 2).
Aceasta constiinta este functiunea abstracta i generala a cunoasterii ; ea este forma abstracta a functiunii judec.7a.tii. Notiunea a judeca nu poate fi gandita, ins, fara subiect. Asa ca,

constiinta in genere" este de fapt der identische Subjektfaktor".

Pentru a asigura temeiurile

Rickert zice Urteilschaconstiintii in genere" Rickert produce dota argumente: Exista trei notiuni ale eului. Primul eu este acela care
rakter"

este inteles ca un ce opus lumii externe. Al doilea eu este

der vorstellende Ich". Iar al treilea eu este der urteilende
Ich" 3). Primul eu n'are nici o valoare pentru idealism. Al
doilea n'are nici o insemnatate teoretica, iar al treilea este
considerat ca obiect, dar nurnai atunci and este recunoscut

un imperativ absolut valabil 4).

Al doilea argument este urmatorul : Obiectul are structura
sensului transcendent. Acest sens are ins forma judecatii 5).
Constiinta in genere kantiana devine la Rickert subiectul
epistemologic insemnand: Ratiunea care prescrie naturii
.
Pentru scoala filosofica de Sud-Vest sfera valabilitatii nesenzibile (Unsm' lich-Geltenclen) este complect deosebita de lurnea
obiectelor si a subiectului. Rickert deduce din deosebirea imperativului transcendent notiunea subiectului epistemologic, care,
Rickert, Gegenstand der Erkenntnis, p. 32-53.
idem, p. 277.
Hem, p. 280.
Mena, p. 282.
idem, p. 300.

www.dacoromanica.ro

188

$coala din Baden

primind predicatul kantian iiberhaupt", devine fat de subiectele

reale un subiect ireal, formnd astfel un Zwischen-Reich"

intre subiectele reale si sfera transsubiectiv a valabilitkii. Deoparte realitatea, de alt parte imperiul valorilor, iar intre acestea un imperiu de mijloc in care troneaz subiectul epistemologic.

Valorile formea.ea asadar un imperiu situat dine+ de subiect

obiect, un imperiu al irealului. Si tocmai acest ireal e conditia fundamental a cunoasterii noastre, cci, dupl Rickert,
cunoastem realul numai prin aceea c, in acesta, noi recunoastem irealul. Rickert prefer in teoria cunoasterii drumul
subiectiv. Metoda obiectiv, de exemplu aceea a unei logici
pure, ar trebui s rup forma teoretic ca valoare transcetident
pur de once continut. Si fiindc5. teoria cunoasterii trateazi
despre sensul cunoasterii, domeniul acesteia nu poate fi acela
al valorilor obiective pure, ci domeniul dintre obiect i subiect,
domeniul sensului in care sunt inodate forma si continutd.
Teoria rickertian a cunoasterii are marele merit de a
face imposibil once fel de realism naiv. Dar o nedumerire
rmne totusi, dac deslegarea de mai sus se afl tocmai in
acceptarea unui imperativ transcendent", sau dac nu cumva
valabilitatea logic a adevArului poate fi accentuat

fr

ajutorul acestei notiuni. Ba este posibil chiar, ca aceast valabilitate s fie o presupunere a imperativului transcendental.
Punctul de vedere transcendental-psihologic

subiectiv sufere

de meteahna de a nu se putea debarasa de subiecte

si de

a ajunge prea usor la abstractiuni a caror obarsie sunt presupuneri metafizice sau psihologice. Si de aceea raportul acestei
teorii a cunoasterii cu o logic pur rmine o problem foarte
grea. Rickert pleac dela deosebirea dintre subiectul cognitiv
obiectul independent de subiect, care trebue cunoscut. Obiectul este considerat ca transcendent si, intruct cunoasterea se

orienteaza dupa acest obiect, el, este o problem, ein Gesolltes.

Punctul de plecare al lui Rickert este vulnerabil, caci este
problematic dac intr'aklevr se poate ajunge de aici la o fundamentare a valabilittii obiective a cunoasterii. Rickert crede
c aportul mare al metodei transcendental-psihologice este tocmai c gratie acesteia se poate cuprinde raportul dintre subiect

obiect. Dar acest lucru este adevrat numai pe jum6tate,

6.'6 ea cuprinde numai laturea subiectiv a acestui raport,
pentruc subiectul i obiectul sunt desprtite i numai dup5
aceea puse iatili intr'un raport. Dar dac obiectul este iuteles

ca obiect al cunoasterii, fr s se tin cont de separarea

www.dacoromanica.ro

Senala din Baden

189'

obiectului si a subiectului, ci numai de raportul sistematic

necesar, atunci obiectivitatea logica i relatia logica au prioritate.

atunci drumul care duce la intelegerea valabilitatii

obiective nu poate fi decat drumul logic-obiectiv, iar cat priIn sistern,

veste raportul sub iectiv valabilitatea sistematica obiectiva devine

o presupunere fundamentara a acestuia.
Si fundamentarea epistemologica are la Rickert o mare in-

semnatate pentru arhitectura sistemului filosofiei. Rickert face

deosebirea intre imperiul realittii i imperiul valorilor. Existenta se imparte intr'o imparatie a valabilului si alta a realului.

Valorile sunt pentru Rickert ceva ireal, ceva valabil. Valorile ireale se opun, ca un imperiu pentru sine, tuturot obiectelor
reale, cari deasemenea formeaza un imperiu pentru sine" 1).
Realul exista aevea
el are un Dasein
valorile au vasi de aceea ele nu sunt niciodata reale. cad chiar
acolo unde se vorbeste de o realizare a valorilor, nu poate
fi nicidecum vorba de o patrundere a valorilor in realitate,
asa ca acestea sa devina un obiect, ci ceeace se realizeaza

labilitate

este un bun care contine valori ireale 2). Desigur pentru Rickert

lurnea ca intreg este necesar atat reala cat si iral, iar raportul dintre valoare i realitate devine pentru Rickert
cat
pentru elevul acestuia Bruno Bauch 3)
o problema nespus
de importanta. Amandoua felurile de existenta
ca Sein"
Dasein"
sunt unite intr'un imperiu de mijloc al sensului
imanent, dar in asa fel, incat particularitatea acestor moduri
de existenta se pastreaz. 4). Ceeace inseamna c i Rickert
nazueste spre un monism, dar spre un monism la carel se poate

ajunge numai prin dualism. $i de aceea lui Rickert ii apare

necesar ca domeniile deosebite sa fie ,legate in aa ' fel
preuna, incat, in aparitia di-feritelor lor laturi, s fie intrezarita
aceiasi fiinfai" 5). De aici i necesitatea pe care o simte Rickert
de a aseza intre imperiul realitatii i acela al valorilor un al

treilea imperiu" numit imperiul sensului imanent". Acestui

imperiu de mijloc ii apartine actul valorificarii in care se
poate constata arit o existenta psihica cat si o valoare, care
nu mai este psihica, ci o valabilitate ireala" 6). Pentru Rickert
valoarea ramane o irreale Wesenheit". Valoarea domneste
Rzckert, System der Philosophic., p. 114.
idem, p, 112.
Vezi Bruno Bauch, Wahrheit, Wert and Wirklichkeit.
Mckert, System der Phil.. p. 254.
idem, p. 235.
Rickert, System der Phil., p. 126,

www.dacoromanica.ro

$coala din Badea

190

ca un mod de existenta valabil- in imperiul. de mijloc, fira sa

formeze ins5 o sintez5 cu realul, aa ca ea s5 inceteze de a
mai fi,

ceea ce ea era, adica o valoare valabila (geltender

Wert).
Sistemul valorilor

este pentru Rickert de niare insem-

natate, pentru c5" numai din sistemul acesta se poate deduce

tnenirea filosofiei i interpretarea sensului vietii. -Si el ajunge
la acest sistem al valorllor, prin reflexiunea asupra mulfiplicitatii obiectelor, care confin valori, lar aceste valori sunt pentru
Rickert bunuri culturale. Ceea cc' inseamna ca multiplicitatea
valorilor nu se poate realiza decat in bunurile culturii sau in
viata. culturala. Si de aceea cultura reala i obiectiva, in care
realitatea este impreunat5 cu valori eterne, apare ca material
pentru filosofia culturii. Caci pentru Rickert filosofia trebue sa
fie o filosofie a culturii.
Convingerea lui Rickert ca obiectul filosofiei nu poate fi
.altul decat valorile culturale cuprinde totodata si o respingere
hotarita a asazisei filosofii a vietii, care injoseste valorile
culturii, prin aceea ca considera viata in sens biologic ca fiind
-drept cea mai suprem5 valoare. Desi Rickert tine sa accentueze
chiar dela inceputul lucririi in care el combate aceasta Modephilosophie", ca el nu este propriu zis un dusman al unei filosofii care influenteaza formativ in viat.a. In acest sens
Rickert tinde tot spre o filosofie a vietii1). Oricare filosofie
.adevarat atotcuprinzaoare trebue s5 fie o .filosofie a vietii,
a vietii care ne cuprinde pe toti 2). Rickert se ridica insa
potriva unei filosofii in care se pune acoentul pe insfinct i iraevitandu-se discernamantul critic si logic, impotriva unei

filosofii des blossen Lebens" 3), care face din viata fiinta"
,universului, pentru a junge la punctul de vedere al imanentii
vietii" de unde nu mai exista nici un dincolo de viata, ci mascara viata numai dup viatr 4). Acuzatia pe care Rickert
:i-o aduce acestei filosofii nu este aceea c aceasta vrea
fie o filosofie a vietii", ci ceea ce 11 revolta pe Rickert e
faptul ca asazisa filosolie a vietii crede ca poate ajunge sa
fie o filosofie atotcuprinzatoare numai pe temeiul vietii". Dar,
zice Rickert, viata
als blosses Leben
este dupa mine
fara sens. Abia o filosofa'e a vietii Ana de sens, care intotdeauna
Rickert, Die Philosophie des Lebens, 2. Aufl. 1922, p. X.
idem, p. 181.
dem, p, X.
dem, p. 5.

www.dacoromanica.ro

Seoala din Baden

191

este mai mult deck via simpla, mi se pare mie demna de

nazuinta. Si scopul acesta nu poate fi ajuns decat printr'o
-doctrina a valoritor valabile si neviabile, cari imprumuta vietii
un sens'', zice Rickert 1). Rickert combate filosofia intuitionist a vietii cu intentia sa faca loe liber unei filoso fu a
unei vieti pline de sens-.
Natural, Rickert recunoaste si el Ca viata este un bun,

Aar el este de parere ea viata luata numai in sensul biologic

n'are nici o valoare, daca aceasta valoare nu i-a fost imprumutati de un altceva. E adevarat ca multora le apare ca ceva
dela sine inteles, c viata ca simpl viata este un bun. Dar
aceasta nu este suficient. Caci este pur si simplu un non-sens
.sa se spuna, oh' totul are valoare, numai din motivul c acest
tot este. viabil. Numai un anumit mod de viabil poate fi considerat ca valoros, pe oand un alt rnod poate fi mai putin
valoros, ba chiar impotriva oricarei valori. Ce mod este valoros, acest lucru nu ni-1 poate trada viabilul niciodata 2).
Asa ca nu tot in ceea ce omul este viabil, poate avea
valoare-. Si, ca sa clarifice i rnai bine, ceea ce Rickert vrea
sa spuna in aceasta propozitie, el adauga: Valoarea vietii mele
atarna numai de rnodul vietii mele sau de caracteristica trairilor mele 3). Viabilitatea in sine este indiferenta fata de va
lori (wertindifferent) si de aceea este un non-sens ca cineva
,s5 afirme ca sensul vietii I' consfitue viata insasi 4). Caci
cine trile?te numai, tra'qie faril sens"). $i acest lucru vrea
sa spuna, c intre viat i valoare este o profunda deosebire,
viata fiind mereu ceva real, iar valoarea ceva ireal, ceva care
trebue realizat in viata, tocmai pentruca prin realizarea valorilor viata s primeasci un sens 6). Viata ramane ceva, un
fapt care exista i despre care nu se poate spune nimic mai
mult deck cum este create 7). De. aceea noi, zice Rickert,
nu putem inceta niciodat sa nu intrebam de sensur vietii
,noastre i acest sens nu poate fi interpretat deck pe temeiul
valorilor, care au valabilitate- 8). Noi tinem la viat ca rea,litate

pentruca altcum nu putem filosofa

idem, p. XI.
Idem, p. 128.,
idem, 129.
Hem, IN 130.
dem, p. 136.

idem, p. 145.
dem, p. 167.
dem, p. 169.

www.dacoromanica.ro

dar cu bate

$coala din Baden

192

acestea cauta'm o lume care este celalalt al vietii" (das Andere

des Lebens). Acesta este rnotivul pentru care omul teoretic

sau filosoful trebue s vada peste tot atat umil cat 5i celalalt
(sowohl das Eine als auch das Andere), a5adar nu numai
viata reala, ci totodat i ceeace nu este viabil i tocmai de
aceea este mai mult decat viata" 1). Si de aceea e necesar,
als blosses
dupa Rickert, sa se fac deosebire intre viata
Leben
5i intre o viata Ana de sens ; o viata a5ezata pe
temeiurile valorilor ve5nice. Zeitlich ist alles Leben, soweit
es

nur

lebt.

Ewig

wird

es,

insofern es

lebt, was

als

Wert zeittos gilt" 2). Problema ve5niciei devine la Rickert o

problema a valorii. Una, valabilitatea supratemporala, nu numai
ca nu exclude pe cealalta, viata temporala, dar amandoua sunt
legate in viala plina de sens i numai reflexiunea filosofica
le desparte pentru a le intelege" 3). Un sistem al unei filosofii

a vietii nu poate fi a5ezat deck pe temeiurile unui sistem al

valorilor 4). $i sistemul acesta Il constituesc valorile estetice,
etice, logice
religioase.

Rickert imparte domeniile valorilor in doua grupe; o grupa

caracterizata prin atitudinea contemplativi a subiectului, iar
cealalta prin activitatea acestuia. In grupa dintai au prioritate
valorile logice, iar in a doua valorile etice. Rickert incearca
sa deosibeasca valabilitatea logica de cea practica. Dar, prin.
conceptia lui despre imperativul transcendent (transzendentes
Sollen) logicul e apropiat mult de etic, a5a. ci 5i la Rickert
ca 5i la Windelband
se poate vorbi de un primat al
ratiunii practice.
Grupei de valori care pretind o atitudine contemplativa a_
subiectulm. ii mai apartin afara de logic, estetica, etica,
filosofia religiei. Rickert admite, ca temeiu al valorificari,
putere sfanta, care se afla in afara puterilor noastre. Con5tiinta neputintei noastre fati de aceea ce trebue sa -fie, pretin& o realitate obiectiv buna sau sfanta. Realitatea aceasta
absolut maccesibili intelegerii noastre 5tiintifice. Numai prin
con5tnta noastra, care ne porunceste s activana bine, ni se
pretinde aici ceva, ceea ce noi nu putem sa cunoa5tem niciodat" 5). Rickert e con5tient de faptul ca, cu postulatul de
idem, p. 170.
Hem, p. 193. 10) idem.
idem.

Vezi si Br. Bauch, Die erziehrische Bedeutung der Kulturguter.

Rickert, Der Gegenstand der Erkenntnis, 2, Aufl. 1904, p. 736.

www.dacoromanica.ro

$coala din Baden

193

mai sus, el n'a istovit fiinta credintei religioase i c notiunea

lui de religticiser Glaube" e o notiune pur formal, care rmine inapoia vietii religioase, ba chiar nici nu satisface necesittile religioase. De aceea deterininrile notiunilor normale
ale filosofiei religiei trebuesc deduse ,umai din via% istoric,
asa cum religia istoric e forma pe care trebue s'o aibA once
via% religioas. Dreptul la viat al religiei istorice e recunoscut de Rickert. Ba mai mult el consider religia revelat
deasupra oricrei stiinte, cAci stiinta nu-i poate oferi religiei
revelate, ceea ce aceasta n'ar avea deja. Dar filosofia religiei are cu totul alt menire dect religia. Ac6asta este o
stiint i ca atare ea pune probleme, pe cari religiozitatea nu
le poate solutiona.
Meritul mare al scoalei filosof ice neokantiene dela Baden
este ci a indreptat idealismul transcendental in directia unei
filosofii a valorilor 5i a culturii. In fata afirmrii stiintelor

naturii si a metodelor acestora era necesar, ca cercetrile filosofice s czuiasc s descopere i structura stiintelor spirituale
sau culturale i pentru realizarea acestui gnd filosofia istoriei,
filosofia culturii i filosofia valorilor sunt absolut indispensabile.

Scoala filosofic de Sud-Vest are in filosofia contemporana o multime de aderenti i continuatori ai ideilor lui Windelband si ale lui Rickert. Arnintim aici pe cei mai insemnati
dintre

acestia. Emil Lask (1875-1915) a incercat s fun-

damenteze o nou teorie a judectilor si a categoriilor1). Tot

acestei

Georg

scoale

filosofice

mai

apartin Richard Krone r,

Mehlis, Broder Christiansen si Jonas

C oh n2). Mai departe acestei scoale ii mai apartine si Bruno

Bauch (n. 1877, profesor la Universitatea din Jena) care trece
drept unul din cei mai buni cunosctori ai filosofiei kantiene3).
Lask, a'seris urmtoarele lucrar i: Die Logik der Philosophie und
die Kategorienlehre, TUbingen 1911; Die Lehre vom Urteil, Tiibingen, 1912;
Despre Lask vez? G. V. Lukcies, Kantstudien, XXII, p. 349-370.
Lucrarile lui Kroner sunt Zweck und Gesetz in der Biologie, 1913.
Von Kant bis Hegel. 2. Bde, Tubingen 1921 si 1924; Anschauen und Denken;
Logos, Bd, XIII, p. 90; Die Selbstverwirklichung des Geistes, Prolegomena zur
Kulturphilosophie, Libingen, 1928, Johnas Cohn a scris : Voraussetzungen
und Ziele des Erkennens, 1908; Theorie der Dialektik der Erkenntnis, Formenlehre der Philosophie, Leipzig 1923; Die Philosophic im Zeitalter des
Spezialismus, Berlin 1925.
Bruno Bauch a fost elev al lu Windelband si Rickert. A seria: Luther und Kant, 1904; Immanuel Kant (Sammlung Goeschen) Berlin 1911;
Immanuel Kant, Berlin, 1917; Wahrheit, Wert und Wirklichkeit, Leipzig,
1923; Das Naturgesetz, 1924; Die Idee, Leipzig, 1926; Philosophie des Lebens
und Philosophie der Werte, 1927; Grundriss der Ethik, Leipzig, 1935,

www.dacoromanica.ro

13

Realismul critic neokantian

194

d) Realismul critic neokantian

Felul cum se interpreteaza in filosofia postkantian no-

tiunea lucrului in sine- a facut ca si se hasci clou6 scoale

filosof ice neokantiene: o scoala realisa si alta idealista. Aderentii scoalei idealiste vad in acela lucru in sine" kantian
o idee, careia nu-i corespunde nimic ce
sau noumenon
ar exista real.
Pentru idealismul critic categoriile corespund directillor
fundamentale ale gandirii sau judecatilor. Si aceste forme fundamentale ale gandirii se acopere cu formele existentii. Pentru
idealismul neokantian o lume a unor obiecte, cari ar exista
,,in sine-, n'tare nici o existenta. Si de aceea iicj osibilitatea
unei metafizici,

ca o cunoastere a unei asemenea lumii, nu

exista. Gandirea luata in sensul de continut al cunoasterii

in sensul de obiect al gandirii
si existenta
:sunt identice,
ceeace inseamn c contin' uturile gndirii, orora noi le atribuim obiectivitate, nu reprezinta numai existe*, ci c ele

sunt aceast existenta. Asa 0 tot ceeace s'ar afla dincolo- de gandire, ca das Ding an sich7, e o simpla fantoma.
Filosofii cari interpreteazh realist teoria kantiana a cunoasterii consider din contra lucrul fin sine" ca fiind ceva
care ar exista real in lumea datului. Ceeace acestia inteleg
grin realitate" e existenta unei lumi, care e independent
atat de subiectul cognitiv cat si de cunoasterea acestuia. Caci,
zic realista neoriantieni, spusele lui Kant, care ar putea
interpretate idealist, trebuie sa fie intelese din n5zuinta lui
Kant de a fixa precis granitele cunoasterii teoretice. Dar Kant
ca
prelungim
n'a afirmat niciodata, ca noi nu putem
expresia real si asupra Acelui ce"
s ne expriman asa
care e presupus ca fiind dincolo de domeniul cunoasterii sen-

sibile. Kant a trebuit si se multumeasca in a sa Kritik

der reinen Vernunft" s dovedeasca adrnisibilitatea formarii

notiunii de Ding an sich".

De aceea el si zice: Notiunea unui noumenon e notiunea
unui lucru care nu poate fi gandit ca obiect al simturilor, ci
ca un lucru in sine si aceasta nu e o contrazicere, caci
despre sensibilitate nu se poate afirma c ar fi singurul 'fel
posibil de intuitie. Mai departe aceasta notiune e necesara,
pentruca intuijtia si nu fie intinsa si peste lucrul in sine (a
carui existe* e totusi presupusi) i pentru a margini valabilitatea obiectiva a cunoasterii sensibile, caci restul, pe care
www.dacoromanica.ro

Realism] critic neokantian

195

aceea nu o arata, se numeste de aceea noumenon, pentru ca

sa se arate, c acele cunostinte nu pot intinde domeniul lor
peste tot ceea ce gandeste inteligenta" 1). Desigur, Kant adauga numaidecat observatia, ca domeniul din afara fenomenelor",
sari cunostintele noastre teoretice
rimane Rentru noi"
,,gol", Ifisa, intrucat el adauga pentru nor, arata totusi
acest domeniu nu e in sine" gol. I. Kant accentuiaza,
ea notiunea unui noumenon e numai o notiune
(ein
Grenzbegriff) pentru a stavili aroganta (Anmasung)

asa dar ca are numai o intrebuintare negativa'', asa ca

interpretarea cea mai verosimila, dupa1 realistii

neokantieni,

este ca ar fi o aroganta, daca cineva ar dectara natura perceptibila pe cale sensibila

asa dar domeniul fenomenului
drept totalitatea realitatii.
Mai departe realistii kantieni sustin ca pentru Kant era
un fapt ciar i sigur, c aceea ce el numia fenomen!A
(Erscheinung) presupunea ceva care aparea in acest fenarnen,

asa dar un lucru in sine 2). Kant zice: Denn sonst ' wiirde
der ungereimte Satz darauf folgen, dass Erscheinung ohne
etwas wre, was da erscheint". Acesta este motivul pentru
care Kant nu consider fenomenele ca fiind o aparentar
(Schein)

cum credea Schopenhauer 3).

Si Kant s'a declarat in repetate randuri pentru o 'interpretare realist a doctrinei despre acel misterios lucru in
sine". Asa de exemplu in articolul polemic Ueber eine Ent-.
deckling nach der alle neue Kritik der reinen Vernunft durcli
eine ltere entbehrlich gemacht werden soll", pe care Kant
II scrie impotriva prof. Eberhard din Halle, Kant zice
dupa ce l-a intrebat pe Eberhard: Cine da sensibilitatii materia ei"?
Noi putem sa alegem once voim i totusi noi
ajungem la lucrul in sine". E vorba aici de afirmatia criticismului, dupia care fundamentul materiei reprezentarilor senzi-

bile nu e In lucruri ca obiect al simturilor, ci in ceva suprasensibil, despre care noi nu putem avea nici o cunostinta.
Kant zice: Eu admit o exista corpuri in afara noastra. ceeace
insemneaza lucruri care, dup cele spuse mai sus', ne sunt ne-

cunoscute in ceeace ele sunt in sine".., dar care nu sunt

mai putin obiecte reale".
Asa cum omul nu se creiaza pe sine, tot atia de putin
Kant, Kritik der reinen Vernunft, Messer. p. 235.
idem, p. 64.
Kant, Prolegomena,
p. 67.
www.dacoromanica.ro

196

Realismul critic neokantlan

creiaza. el si lumea. Dei e adevarat GA in operele kantiene

se foloseste aoest fel de exprimare, dupa care omul ar creea,

gratie formelor apriorice, lumea obiectelor i natura. Dar Kant
se gandeste intotdeauna la natura ca o lume dath. a fenomenelor
In care domnes'c legi generale. Noi presupunem insa intot-

deauna, ca aceste fenomene sunt fundamentate pe ceva care

exista in sine. Si, dupa realitii neokantieni. locurile in care
Kant poate fi interpretat realist sunt foarte numeroase 1).
Asa dar putem spune, c realismul neokantian se gaseste
In opozitie atat cu idealismul critic al $coalei dela Marburg
cu acela al $coalei delft Baden prin aoeea ca, pleand
dela Jucrul in sine-, acest realism ajunge la concluzia
exista o lume reala independenta atat de subiectul cognitiv cat
si de cu.noastere.

Din punctul acesta de vedere realist e posibila chiar 5i o,

inetafizica cu caracter stiintific. Dar rostul acestei metafizici
trebuie sa fie ca, fundamentata pe stiintele naturale i istorice,
ea sa faca incercarea de a castiga o viziune unitari despre
lumea reala. O asemenea metafizica nu va mai construi a
priori, ci ea va avea un caracter inductiv co si stiintele reale,.
ale carat- nezultate le intrebuinteaza.
Reprezentantul principal al realismului hantian este Alois
Riehl (1844-1924) care pune in legatura criticismul kantian,
cu empirismul lui Locke g Hume. Riehl a fost profesor de
filosofie in Graz, Freiburg, Kiel, Halle si. Berlin. Lucrarile
mai principale ale acestui filosof sunt urmatoarele: Der phi,Wophische Kritizisma und seine Bedeutung. 'fiir de positive
Wissenschaft, Leipzig 1876; Zur Einfiihrung in de Philosophic
der Gegentvart, 1903, 6 Aufl. 1921; Logik und Erkenntnistheorie, 1906, 3 Aufl. 1921; Piihrende Denker uncl Forscher;
Philosophische Studien aus vier Jahrzehnten, Leipzig 1925.
Riehl se ridica impotriva idealismului de nuanta, kantiana care, dupa el, face experienta extern dependienta de ex-

perienta interna i de aceea acest idealism nu numai cal nu

poate si exylice realiiatea lumii externe, dar chiar niCi rea1) Ca' aceste interpretiiri realiste nu pot fi sdruncinate de unele afirmatii idealiste din Opus posiumum", o dovedeste E. Adickes. Kant era sigur
ch'. un fenomen nici nu poate fi &Ida fair un lucru in sine corespunzlitor,
care ea apar in acest fenomen. El recunoaste c'e, din punctul de vedere al

teariel cunoasterii pure, existenta acestui Iucru in sine" nu poate fi dovedit, dar ea rAnalne totusi un fapt sigur. Existenta acestui lucru in sine"
era pentru Kant o asemenea premis'a care se gAseste foarte des in toate sistemele marl filosofice si care are atla important si o evident asa de mare,
Incal n'a fost push' Ia Indolal niciodaVa." E. Adickes, Opus postumum, p. 687

www.dacoromanica.ro

Realismul critic neokantian

litatea constiintei.

197

Parerea lui Riehl este ci experienta ex-

terni cat si cza intern:A nu sunt decAt tmoduri coordonate

de aceiasi valoare ale constiintii-. Dupa Riehl au exist:4i doui
exPeriente ,,oi munai una ou douai direotii s,au laturi independente. Experienta generala a fenamen (Erscheinung) care are
ca un corelat al ei totalitatea lucrurilor reale- 1). Si din aceste
,cuvinte eineva ar fi inclinat s creadi c Riehl ar Ti reprezentantul unui pczitivism, care ar semilla cu acela al unui
Avenarius sau cu realismul psihologic al lui Wundt. Riehl
nu accepti experienta pura a lui Avenarius, pentruca aceasta
ar fi un produs al abstractiunii-, o indepartare de experienta
reala, care face imposibili deductia gindirii din senzatfi
' Punctul de vedere al lui Riehl este din contra un punct
de vedere monist-, intrucat el considera atit fizicul cat si
psibicul numai ca doui moduri de a privi aceeasi inthUtplare
Ceeace il interezeazi pe Riehl este fundamentarea
experientii si a stiinte pozitive. Caei, dupa Riehl, intre
stiinta i experienta nu este nici o contrazicere, ci tiinta este
experienta oca mai exact5
cea mai desvfirsiti, ea este
"experienta tnsi, intrucat elementele ei sunt legate sistematic
unde e posibil, determinate de msur i num'r-, expeTienta stiintifia fiind aparitia logici a realitittli- , iar legile
uaturii sunt legi aplicate ale gfindirir 3).
Riebl accepta, ea si Kant, anumite fundamente logice,
apriorice, ale experientei, ciutind s inlature once consideratii psihologice din problematicul logicei. Logica este, dupa
Riehl, o matematica a cunoasterir i ca atare complect
dependenta de psihologie. Tot asemenea i teoria cunoasterii,
care se ocupa cu propunerile obiective ale cunoasterii si nu
cu obArsia subiectiva a acesteia, se deosebeste de psihologie.
Pentru Riehl obrsia notiunilor apriorice e unitatea apriorica a constiintei. Toate fenomenele, at:it cele psihice cat si
cele materiale, sunt fenomene ale constiintii, cici nemijlocit

dat nu este &cit constiinta cu saimbul ei de, influente interioare i exterioare, in Limp ce deosebirea. dintre fenomenelb
fizice i psihioe e asezati pe temeiuri abstracte. Noul nu ne
sunt date decAt fenomene psiho-fizice al' cat'ur temei logic
se aflti in unitatea constiintei. Constiinta are dbaceea, pentru
A. Riehl, Der philosophische Kritizismus II, 1, p. 4.
A. Riehl, Logik und Erkenntnistheorie. Die Kultur der Gegenwart,
1. 6, 3. Aufl. Berlin. 1921.
A. Riehl, Der philosophische Kritizismus, 11,1, p. 219.

www.dacoromanica.ro

198

Realismul critic neokantian

Riehl, nu atit o insemnatate psihologic5, at mai ales una

epistemologica. Dei ar fi gre5it sa se creada, c Riehl nu
admite ca existente decfit fenomenele con5tiin.tei, caci el mai
admite 5i o existenta reala, a5a dar in' dependenta de con5tiinta.
O importanta nespus de mare are pentru Riehl problema
realittii lumii externe. Riehl crede, ea% chiar daca el ar presupune ca fiind data nemijlocit numai existenta con5tiintei lui

proprii, realitatea lumii ar fi dovedita. Caci el se intemeiaza

In argumentele lui pe doua dovezi : pe dependenta con5tiintii
In sensatie i perceptie 5i pe existenta in con5tiinta a sentimentelor altruiste i sociale- 1). Prin cel dintii argument senzatia devine un fapt fundamental, ca i pentru pozitivism. In
senzatie se Vade5te existenta realr, ha clue' r forma realitatii
in genere- 2). Numai gratie senzatiei e posibili cunoa5terea
unei realitati transsubiective. Existenta senzatiei cuprm' de in
sine i existenta unui non-ego. Sentio ergo sum et est" 3),
Deaceea Riehl intelege prin con5tiint con5tiinta nediferentiata a senzatiei, careia trebuie sa-i corespunda o existenta
reala. Desigur Riehl nu observase ca, din punct de vedere

logic 5i epistemologic, senzatia nu poate fi ceva ultim, ci ea,

pentru a putea exista ca atare, trebuie sa fie a5ezata pe temeiul legilor logice, cari fac ca diversitatea excitatiilor sa
fie ordonata intr'o senzatie. Kant a aratat acest lucru nespus
de evident atunc,i eand spune ci, de5i materialul senzatiei nu
e cunoa5tere, el apartine totu5i cunoa5terii, ca, apdar, 5i ceea
ce e a posteriori e supus logicului 4). In sens kantian se poate
vorbi aici de un a priori al unui a posteriori. Caci din punct
de vedere epistemologic nu exista un a posteriori para sit de
orclinea unui a priori. Si de aceea con5tiinta despre care vernu poate fi, din punct
be5te Riehl
con5tiinta senzitiv
de vedere logic-epistemologic,

o con5tiinta

pura.

Riehl ra-

mane de aceea prins In empiric, fara sa se poata ridica la

temeiuri logice, ceeace face ca argumentele lui impotriva idealismului logic sa fie foarte 5ubrede.

Designr ar fi gre5it s se creada ca la Riehl am av ea

de a face cu o interpretare sensualista a experientii 5i a cunoa5terii, din motivul ca, alaturea de insemnatatea temeiurilor
reale-materiale, el accentuiaza i legalitatea logica (logische
lc:Tern, op, cit. p. 172.

idem, p. 70.
ideal. p. 67.
Kant, Kritik der reineu Vermunft, 2 Ausg, p. 50.

www.dacoromanica.ro

Realismul critic neokantian

199'

Gesetzlichkeit), unnand astfel intr'o oarecare raasura" ctiticismul logic kantian. O deosebit atentie da Riehl mai ales fundamentirii logice-epistemologice a sfiintelor naturii. Pentru el
timpul i patiul isi au temeiurile ideale- in apfitudinile
logice ale spiritului nostru-, iar temeiurile reale empirice in.
raporturile diversittii senzatiilor- 1). El deduce deasemeni
principlul cauzalitatii din principiul temeiului (aus. dem Satz
vom Grund) si din principiul unitatii logice a ga.udirii, ramanand ea si la Kant o categorie a gandirii, care poate fi
aplicat In natura. Legile naturii sunt pentru Riehl rezultatul
legilor
ceeace face ca el sa pastreze neatinse valabilita.tea generaI
i neeesitatea legalitii logice.

Riehl pune i el problema filosofiei. Si el solutioneat

aceasta problema in sensul ca filosofia este mai intai o teorie

generala a stu-ntei, ea este stiinta i critica cunoasterii- 2).

Riehl considera filosofia, care nu e decat o viziune desprelume i via., ca pe ceva neinsemnat, caci pentru el logica
si teoria cunoasterii devin centrul filosofiei stiintifice, iar meta-fizica devine o disciplina critica sau negativa-. Faptul ca
Riehl accentuiaza ciaracterul stiintific al filosofiei, e foarte important, dar, din pacate, el intelege notiunea de stiinta pica
ingust, ceeace faice ca el sa elimine din filosofia stlintifica
psihologia, estetica i etica, eari ramn niste simple stiinte

spirituale independente". Riehl mai recunoaste filosofiei si o

iinsemnatate practica, un fel de intelepciune practica, sau cum

zice Riehl, ,,o teologie a vietii omenesti-, un proect al unei

vieti intr'adevar -mane" 3). Conceptia aceasta dualista despre
filosofie duce insa la disparitia unitalii care trebuie s stapaneasea filosofia sistematica.
Riehl a influentat mult

pe Richard I-1 einigs w,a ld

a scris Die Grundlagen der Denkpsyclzologie, 1925, Ueber

die Grundlagen der Pdagagik, 1928
5i
pe Jo h. von

Kries.

Un alt reprezentant al realismului neokantian este 0 sw al d K 1 p e (1862-1915). Desi O. [(tape trece drept un
psiholog de mare calibru, totusi el este in aoelas 'timp ij un
filosof de seama. Psihologia." a fost pentru Klpe numai
pregatire un drum spre filosofie. Dam aici scrierile mai de
Riehl, op. cit. p 107.
Riehl, op. cit. p. 15.
Rua Ueber wissennschaftliche und nichtwissenschaftliche Philo-

sophie, Tiibingen 1883.

www.dacoromanica.ro

200

Realismul critic neokantian

seam ale lui O. Kill-1)e: Einleitung in die Philosophie,

Aufl. 1918; Die Realisierung, I. Bd. 1912, II. Bd. publicat

de A. Messer, 1920; ///. Bd. publicat de A. Messer, 1923;

Vorlesungen iiber Psychologie, publicate de K. Biihler, Leipzig

1920; Grundlagen der Aesthetik, S. Behn, Leipzig 1921.

Kiilpe pleac dela parerea c filosofia nu poate fi definita precis din motivul c aceasta ia proportii tot mai mari.

Si cu aceasta stiintificitatea filosofiei

devine

problematic.

Klpe, spre deosebire de Riehl, vede menirea filosafiei

in

faptul c aceasta are ms isiunea sa conceapa o viziune

despre lume i viat, care s fie o incoronare a cunoasterii stiintifice i totodat s multumeasc i cerintele practice
cari privesc pozitia omului in lutne- 1). In aceast privinti

Klpe se apropie de Wundt, care concepea o metafizici inductiv. Si Cu aceasta filosofia devine dependenti de starea
stiintelor speciale, caci once incheere i once incoronare filosofica a stiintii are un caracter relativ i prezint aumai

niste puncte de vedere ipotetice, care au menirea s'a duca la

noui cercetari tiintifice i cari, odati cu integrarea lor in
stiintele speciale, nu mai apartin filosofiei. Asa ea evolutia
progresiva a tiintelor speciale ingusteaza din ce in ce mai
mult domeniul filosofiei, ceeace insemneaza. c intr'o stare de
desvrsire iaeall, a stiintelor speciale, filosofia nici n'ar mai
fi necesara. La inceputurile originare ale evolutiei stiintelor
speciale am avea de-aface cu o identitate $ntre stiint i filosofie, iar la strsitul acestei evolutii stiinta devine atotsapnitoare. De aceea, dupa Kiilpe, filosofia nici n'are un domeniu propriu de cercetare.
Kiilpe vorbeste mai departe cl

a doua menite a filosofiei,

care ar consta in cercetarea presupunerilor tuturor

Prin aceasta Kiilpe recunoaste una dintre cele mai insemnate
pretentii ale nnei teorii a stiintei, care formeazi una dintre
preocuprile principald ale filosofiei. Kiilpe accentuiaz insemxiitatea acesteia, dar el ti cl ca i metafizicei un caracter
prea empiric. Caci ceeace-1 intereseazi pe Kiilpe nu sunt presupunerile logice ale stiintei in genere, ci el tinde s mijloceasc punctele de plecare ale stiintelor speciale ct i geneza
empirica a acestora.
Dar empirismul lui Kiilpe se accentuiaza i mai mult
atunci cand el cauta sa determine si o a Ireia menire a filoso1) 0, Kiilpe. Einleitung in die Philosophie, p. 409.

www.dacoromanica.ro

Realismul critic neokantian

201

fiei. Kiilpe considera filosofia munai ca pe o generatoave,

'de stiinta, ba chiar numai ca un fel de aorwissenschaftlicheq

Stadium. Si cu aceasta filosofia i pierde once independenta.

Mai insenmata." este insa incercarea pe care o face Knipe
de a fundamenta un realism critic, care nu este altceva cleat
o confruntare judicioasi cu constientialismul, cu idealismul sil
fenomenalismul. Ciad ceeace il preocupi i aici pe Knipe nu
.e expunerea unui realism metafizic sau a unui realism empiric
radical, ci teoria determinarii realului in stiintele reale. Knipe
cauta' sa dovedeasca dreptul realismului in domenitil stiintelor
Teale.

$i de aceea, dupa Kiilpe, o teorie a cunoasterii nu

poate fi nici constictialista, nici idealist i nici realista" 1).

Punctul de vedere empiric al lui Knipe se reveleaz in
faptul ca el considera experienta ca pe ultima racikin.
tuturor obiectelor", ca pe o radacin logico-epistemologica",
Tara t fie insa o experienta forma% categorial, asa cum o
intelege Kant. Dei Kiilpe accentuiazi, c nici stiintele reale
nici cele ideale nu pot ramanea numai la experienta, ci ele
trebuie s se ridice In diferite directii deasupra acesteia".
din acest punct de vedere Kiitpe concepe trei feluri de
obiecte: 1) obiectele reale; 2) obiectele ideale, cari se nasc
prin abstractiune, combinare si modificare din realitatea constiintei i cari devin apoi independente fa % de experienta, caci

lor nu le corespunde decal o existenta ideala, si 3) obiectele

reale, cari sunt date a posteriori si raman mereu n dependenta

de datul real, chiar daci in existenta lor acestea nu sunt legate' de reprezentarea constu-ntei 2). E adevarat, Knipe accentuiaza, c atAt experienta eat i gandirea colaboreaza la realizare, dar el nu admite riici o fundamentare logica-sisteinatica.
Knipe lasa si admite intructva atat constientialismul cat
idealismul, dar numai pentru -armoniza aceste (Iona 'concept-EL intr'o isintez6 mai *Malta. El cerceteaza in acest scop
argumentele constientialismului, care nu admite decat realitatea,
ma' nenta a constiintii, negind existenta unor obiecte, cari
fi transcendente realitatii constiintii. Desigur, zice Knipe, fenomenologia ca p psihologie descriptiva poate sa se margineasci
numai la realitatea constiintii, dar stiintele reale depase'sc aceast realitate. Mai grea este ;insa pozitia lui Knipe fata
idealism si in special fati de idealismul obiectiv al
Kiilpe, Die Realisierung I (Leipzig), p. VII.
Vezi, idem, P. 13.

www.dacoromanica.ro

coalei

202

Realsmul critic neokantian

dela Marburg. Kiilpe admite, in opozitie cu idealismul obiec-

ci pe lingi obiectele ideale mai

reale, si de aceea nu e permis ea
tiv,

exista
ci'neva

alte obiecte

si interpreteze

stiintele reale intr'un sens ideal. Stiintele ideale se conduc

in cercetrile lor de legile i obiectele generale ale gindirii-,

pe cand stiintele reale depind de experienta, trebuind s. coincida cu aceast. experienta1). Obrec tele reale nu sunt niste
produse ale gandirii, ci ele au o existent a lor proprie.
C Ktilpe intelege gresit acel Erzeugetz von Gegenstiinden, despre care vorbesc un Natorp sau CaSsirer rirnine nediscutat aici. Dar, ceeace trebue sa spunem, e ci Kiilpe deosebeste printr'o prpastie obiectele reale de cele ideale, accentuand dualismul kantian, in timp ce idealismul logic se fundamenteaza pe unitatea stiintelor i pe structura logici a obiectelor tiinbifice. Impotriva lui Kiilpe se poate usor dovedi,
intre stiintele reale si cele ideale existi inrudiri cTe structura 2).
Ktilpe nu se multurneste nurnai cu afirmarea unei lumi
a obiectelor reale, ci el cauti si descopere i temeiurile lo-

gice ale acestei lumi. Si el giseste c temeiurile aratate de

Locke, de Hume, Herbart sau Riehl sunt sau insuficiente sau
de neintrebuintat. Cci pentru fundamentarea realismului nu
sunt suficiente nici temeiurile empirice i aici cele rationale,
ci numai temeiurile amestecate-, care sunt asezate pe legatura dintre factorul rational si cel empiric. Nur als ein
Produkt von Erfahrung und Denken, von Wirklichkeit und
Vernunft wird die Setzung der Aussenwelt, jeder Art von
Realitt mglich- 3). Dar, pentru Kiilpe, chiar i aceste te-.
meiuri au o valabilitate relativ. Afari de argumentul continuititii pe care Kalpe fi deduce din faptul, c pentru eI
lumea externa e considerati als Inbegriff oder Summe von
Bedingungen fiir das in der Wahrnehmung von uns und ihnen
Unabhngige der als Inbegriff der Beziehungen, die in der
Wahrnehmung mit selbststndiger Gesetzlichkeit auftreten und
der fiir sie vorausgesetzten primren Beziehungsglieder- 4). Dac
Ins'A
lumea externi nu e deal reprezentarea unui Inbegriff gesetzlicher Beziehungee, atunci teoria lui Kiilpe nu
se deosebeste cu nimic de conceptia idealismului obiectiv, Kiilpe
Kiilpe, Hem, p. 246.

Vez polemica dntre elevul lu Kiilpe A. Messer si Bruno Bauch

Kantstudien. Bd. 20, p. 65.
Kiilpe, Die Realisierung, II, p. 94.
Kulpe, idem, p. 139.

www.dacoromanica.ro

Realismul critic neokantian

203.

a simtit acest lucru si de aceea el recunoaste, ca argumentul

lui n'are valabilitate cleat dac el presupune un realism psihologic. RealisMul nu poate fi fundamentat decat pe realismul
psihologic 1). Si cu aceasta, putem spune, c realismul lui
Kiilpe e un realism psihologic. Existenta realitatii nu poate
fi, dupa Kiilpe, nici demonstrata si nici traia, ci numai presupusa ipotetic.
Kiilpe si intemeiaz realismul lui psihologic pe urm.toarele trei argumente. Argumentul cauzal, dup care lumea
interioar nu este decat o cauza a continuturilor
argumentul continuititii, care explica legatura de continuare.
dintre continuturile trecute i prezente ale constiintii i argumentul substratului, care presupune lumea interioara ca un substrat al raporturilor legale ale continuturilor constiintii (gesetzlicher Beziehungen der Bewusstseinsinhalte). Asa dar si realitatea psihologica in ultima analiza nu este altceva deck ein
Inbegriff gesetzlicher Beziehungen. $i la realismul acesta psi,
hologic '<jape obsearva c el nu vrea s fundamenteze existen(alumu- interioare, ci numai die Setzung einer Innenwelt", caci

existenta acestei lumi ramane o vesnica ipotezr 2). Ceea ce

insemneaza ca la temeiul realismului kiilpeian se afla o venici
ipoteza". Din aceasta cauza, realismul nu poate avea pretentie
la o valabilitate stricta, la o necesitate i siguranta deplinr,
ramanand cu aceasta inapoia idealului 5tiintii 3).
Opera lui Kiilpe trebue privita ca o incercare atotcuprinzatoare, de a lamuri cat mai bine cu putinta atat argumentele
contrare ct si cele favorabile realismului. Lui Kiilpe Ii revine

marele merit de a fi atacat cu toata vigoarea de care acesta

era capabil, problema realittii. Desi trebue sa amintim aici,
ca in tendintele realiste ale lui Kiilpe argumentele realisrnului
sunt cam subrede i c realismul lui critic se apropie mult
de idealismul logic. Caci, di realismul psihologic are trasturi empiriste, totus Kiilpe depaseste acest empirism, conclu.
ziile lui finale devenind un temeiu important pentru confruntarea dintre realism si idealism.
Realismul critic al lui Kiilpe a influentat gandirea contemporana. Asa de exemplu un psiholog contemporan care Apartine scoalei lui Killpe este Kar 1 B h 1 e r. Tot ca reprezentant al acestei scoale mai poate fi socotit si A. Messer
Idem, p. 140,
Idem, p. 190.
Idem, p. 298.

www.dacoromanica.ro

Realitmul critic neokantian

.204

(nscut 1867), apoi Max W ei ntscher (nscut 1862), K.

1861) si Erich Becher (1882-1929).

'Groos (n.

Teza realist5 neokantian5 a mai fost ilustrati si de

Friedrich Paulsen (1846-1908). Paulsen a fost profesor

de filosofie la universitatea din Berlin1). Punctul de plecare
.al lui Paulsen

Il

formeaz deosebirea kantm'

intre credint5

stiinta. Kant zice, n prefata celei dinti editii a Critic01

ratiunii pure: Ich musste das Wissen aufheben, um dem Glauben Platz zu bekommen-. Paulsen vede in aceasti deosebire
-ideea central5 a filosofiei kantiene. Filosofia kantiani, zice
ceea ce ii apartine, s5 cerceteze
_Paulsen,
treaga lume a fenomenului; ea ii da' de alta' parte credintii aceea
ce e dreptul acesteia, interpretarea vietii si a lumii din punctul

de vedere al valorilor- 2).

Care e caracteristica deosebirii dintre stiinta' i credint,5?
Paulsen rispimde cu Kant: stiinta domneste cu ajutorul ratiunii teoretice in imperiul fenomenului, iar credinta i infige

dcinile ei adanci in lumea vointii 2). Filosofia. lui Kant a

inteles corect fiinta stiintii si a credintii. Ea se afla in raporturi bune cu cele dou5 puteri mari ale lumii spirituale, cu
,credinta j cu stiinta, mijlocind intre acestea o pace durabil5..
-Ea a deslegat problema central5 a filosofiei moderne pe care 0
constittua' antagonismul dintre religie i tiintr 4).
Aceste idei desvoltate in monografia lui Paulsen despre
'Kant formeaz5 fundamental Introducerii in filosofie''. In a, ceasta lucrare Paulsen i propune s mijloceasc pacea intrb
religie i tiint5, caci acesta este scopul suprem al filosofiei.
Si in vederea, acestui scop trebue s5 se Lei mai, Intai o deo'sebire de granite. $tiinta e, dup5 Paulsen, o functiune a cunoasteru'' aesinteresate. Ititeligenta, organul principal al stiintii,
e un aparat de inregistrare indiferent fat5 de valori
nevalori-. Omul e, ins., mai mult cleat un aparat de inregistram al realitatii, aci pe acesta nu-1 intereseaz5 nurnai realul,
c5t mai ales sensul realului. Recunoasterea acestei deosebiri
.e conditia fundamental5 a armoniei dintre stiint 6 religie.
Dar Paulsen nu se multumeste numai cu aceast. deoLuc/II:rile ma principale ale lu Paulsen sunt urnaltoarelei System
der Ethik, 1888; Enletung in die Philosophie, 1892; Immanuel Kant, 1898.
Paulsen, Immanuel Kant, 5i Aufl. p. 6.
Idem, p. 362.
Hem, p. 410.

www.dacoromanica.ro

Realismul critic neokantian

205

sebire, ci el mai intercaleai intre acestea i metafizica. Paulsen,

e un metafizician subtil. In frumoasa lui monografie asupra lui
Kant, Paulsen inceara s clovedeasa, a. inteleptul cuela KC,nigsberg a fost nu un nruitor al metafizicei, ci un reprezentant
ilustru al acesteia1). Noi nu struim aici, clack Paulsen are
dreptate sau nu, dar tinem numai s accentuim, c metafizica
acesttli cugettor este un monism paralelist cte culoare kantiana.

Conceptia filosofia a lui Paulsen e monist din motivul

ea reduce diversitatea i multiplicitatezt fenomenelor la sun sm. gur
principiu.

$i mai e un monism paralelist pentrua Paulsen

accept paralelismul psiho-fizic. Cci pentru Paulsen fenome-

nele fizice nu sunt niciodat efectul unor cauze psihice, iar

fenomenele fizice nu pot fi efectul unor cauze fizice corporale.

Intre fenomenele fizice 0 cele psihice e un paralelism, dup

care fiearui fenamen sufletesc i corespunde un fenomen corporal 6 fiearui fenomen corporal ii corespunde un fenomem
psihic.

Consecintele acestei teorii ti duc pe Paulsen la credinta

c linreguI univers e insufletit. Insufletirea acea0a se intinde
pin unde e intinde 0 materia. Spinoza avea d'reptate, toate

lucrurile sunt tinsufletite; omnia quamvis diversis gradibus ani-

mata. Paulsen vorbe0e despre o viat cosmic:1', care insufleteste totul. Vechea idee a unui tuflet al lumii este concluzia natural a acestei conceptii: once sistem corporal purttor sau corp al unei vieti interioare, sistemul lumii corp sat!
aparitia fi Dumnezeu" 2).

Kant artase in a lui teorie a cunoa0erii o lumea fizia

nu este un lucru in sine" ci fenomen. Dar acest fenomen nix
poate fi o aparent (Schein) 0 de aceea se pune intrebarea,
ce este aceea ce apare sinrtutilor noastre ca fiind corporal?'
Rspunsul kantian, c noi nu putem ti acest lucru, nu e suficient, cci noi tim, c suntem fiinte sensitive, volitive 0
gnditoare. De aici Paulsen deduce c i lumea extern5 este
insufletia. Si el extinde aceast5. insufletire 0 la corpuri, arora le fliprumuti o viat interioar, pentru a ajunge dela
aceast6 metafizia la o consideratie epistemologic dup care
realul a devrat nu e deck sufletescul, pe and corporalul
/ncercarea aeeasta e reluatfi de Heidegger, vezi: Kant und das

Problem der Metaphysik, Bonn.

Paulsen, Einleitung, p. 125.

www.dacoromanica.ro

Realismurcritie neokantian

206
'fenomen.

Lucrul in sine e, deci, realitatea sufleteasca, ceea

ce insemneazi pa das Ding an sich- nu mai e nici

idee

i nici Grenzbegriff-, ei o realitate.

Paulsen a desvoltat aceste id ei in a sa Einleitung in die
Philosophie- in cap. Das ontologische Problem-. Ontologia,
zice Paulsen, se ocupa cu problema fiintii realitatii. $i punctele de vedene ale acesteia sunt dualismul i. monismul. Cosmologia cauti sa raspunda la intrebarea despre legitura dintre
real ,i ittalitatea acestuia. Rezultatele cercetarilor cosmologiei
sunt conceptiile numite atomism, teism i panteism. Paulsen
e reprezentantul acesteia din !Irma. Ideea ontologica a unui

suflet al lumii e cornplectata de Paulsen cu alte doui trisaturi, care stint deduse din ideea cauzaliti tii i a finalitatii.
Paulsen combate atomismul i conchide impreun cu Lotze ca
elementele realita tii nu sunt tocmai aa de straine unele de

altele, cum crede atomismul, ci din contra acestea sunt membrele unei existente unitare, ale unei singure substante. Daca
numim cu Spinoza Intregul, Unul, Dumnezeu, atunci once
schimbare se intampl in Durnnezeu, intrucat orice micare in
fiecare punct al fiintii sale alcatue5te laolalta cu toate celelalte
o micare unitarr 1).
Idea de Dumnezeu mai e determinata la Paulsen .J. de
notiunea de scop. Fenomenele naturii pot fi lamurite din punct
de vedere fizical. Dar acestea nu sunt de Tapt decal aparitia
unor fenomene interioare, al unei vointe instinctive universale.
Si, ca ,n4te aparitii ale unei asemenea vointe, fenomenele naturii
au i. ele proprietatea unei vointe, adeca nazuinta spre un scop
final. Unitatile de vointa de o ordine inferioara nazuesc spre
ordini superioare, spre o unitate ultimi de voila .4a. ca
intreaga natura poate fi considerata ca aparitia unei vointe
indreptata spre un scop ultim unitar-. Lucrul in sine de-

vine la Paulsen o vointa, care constitue fiinta reala a lurnii

i a vietii. Legile naturii sunt forme generale de aparitii ale
vointii lui Dumnezeu.
Tot ca realiOi neokantieni mai pot fi socotiti i Eric h
A dick e s 2) (1866-1928)
care fundamenteaza p metafizic
realista pe principfi epistemologice kantiene
cat A u-

g us t Messer.

Paulsen, Einleitung, p. 238.

E. Adickes, Kant und das Ding an slob,

www.dacoromanica.ro

Idealismul noetic Rudolf Eucken

207

Idealismul noetic : Rudolf Eucken

Rudolf Eucken s'a nascut la 1846 in oraseful Aurich,
care se gaseste in asa zisa Ostfriesland. Daca Goethe in-

cearci sa-si lamureasca indiviclualitatea sa sufleteasc cat si

uriasa lui personalitate spirituala din aptitudinile i predispozitiile sufletesti i spirituale ale parintilor sai, tot asemenea.

Eucken este constient, ca trasaturile fundamentale ale spiritualitatii lui au fost determinate de ereditate1). Batranul Eucken n'a putut s influenteze asupra tanarului su vlastar,, din
cauza ca, putin dupa nasterea acestuia, el se muta la cele
care era o femee
vesnice. In schimb mama lui Eucken
a
influentat
mult
felul
de
a fi al acestuia.
superioara
Dupa absolvirea gimnaziului din Aurich, Eucken se inscrie la
Universitatea din Gttingen, cu gandul de a se pregti pentru
o ocupatie academica. In acest timp Eucken se ocupa cu studiul fizicei, al matematicei si al filologiei, fara s neglijeze
insa interesul mare pe care ill avea pentru filosofie i pentru
problemele de natur religioas. Unul dintre dascalii mari pe

cari Eucken i-a ascultat In acest timp, a fost fara indoiala

Lotze. Desi filosofia lui Lotze Ii parea lui Eucken ca este
prea o Gel;ehrtenphilosophie i ea ea are prea putina legatura
cu vista, totusi dela acest profesor Eucken a invitat s iubeasca claritatea In gandire. Despre filosofia lui Lotze, Eucken

s'a exprimat in felul urmtor: Si eu recunosc dreptul unei

filosofii savante, dar filosofia nu trebue s e preascii numai
la atar 2). Acela care a influentat in ale filosofiei hotgrItor
pe Eucken a fost insa filosoful Teichmiiller. Gratie acestuia
Eucken se introduce in gandirea i filosofia. lui Aristotel. In

anul 1866 Eucken i ja titlul de doctor cu teza Ueber die

Sprache des Aristoteles i, terminandu-si studiile academice,
ajunge profesor gimnazial, mai intai in orasul Husum i apoi

In Frankfurt am Mein. Nu trecu mult timp i Eucken fu

chemat s ocupe catedra de filosofie i pedagogie dela Universitatea din Basel. Eucken ea:mane hi Basel dela 1871-1874,
&and fu chemat la universitatea din Jena. Aici, in Jena, in
atinosfera

mediul idilio,

in care au filosoTat un Fichte,

Hegel, Schiller si Goethe, 4i prismuete i Eucken operile

Im geniale. Gratie lui Eucken Jena devine iarasi ceeace .fusese
R. Eucken, Lebenserinnerungen, 2 Autl. 1922.
ibzdem, p. 28,

www.dacoromanica.ro

Idealismiil noetic : Rudolf Eucken

208

altadata: centrul filosofic al intregei Europe. Zeci de universitati se intrec ca sa-1 cheme pe acest cugetator profund ca
s onoreze catedra de filosofie. Eucken le ref uz ins pe toate
rmne in Jena lui drag 0.'n in anul 1926, cand moare.

Filosofia lui Eucken.

Ceeace caracterizeaza gandirea lui Eucken este faptul ck.
i viaa acestui filosof constituiesc o unitate originara. Filosofia co viziune despre lume este o stiinta,
conceptia filosofica

'dar ca o conceptie despre viat, ea trebuie s fie traire.

Filosofia vrea s fie stiinta despre Absolut. De aceea ea
in imperiul
are pretentia sa fie singura chemat s dea
siguranta adevrurikw eterne. Filosoful este
interpretul legaturilor eterne ale vietii i de aceea adevrurile
la cari ajunge acesta trebuie s aiba caracterul universalitatii.
vietii omenesti

Filosofia lu Eucken a indeplinit aceast conditie.

Dar Eucken traieste intr'o epoc, cand in Germania monismul naturalist haeckelian era o mod care ameninta sa distrug tendintele metafizice ale spiritului german. Eudken se ridica vehement impotriva monismului haekehan. , pentru a salva.
nazuinta

cea mai originar a unui popor care a niscut pe

Kant, Fichte, Goethe, Hegel si .Schopenhauer.

Monismul naturalist ameninta sa disirugi tot ceeace
din dragoste pentru idee si spirit, geniul inaripat al poporului german. Si de aceea Eudken mobilizeaz impotriva.
monismului materialist al lui Haekel toate energiile creatoareale spiritului german cu gandul mare de a ppune acestuia
o viziune spiritual despre via% si o arzatoare credinta

necesitatea realizarii in viata a valorilor eterne.

Credinta intr'un adevar supratemporal si vesnic e continutul esential al vietii lui Eucken. Trasitura nemarginirii me-tafizice i chinul tragic nascut din chemarile vesniciei
1) Operile lui R. Eucken sunt urmatoarele: Gebrauch der Pripositi-

onen bei Aristoteles ; Lebensanschauungen der grossen Denker, 1890. Thomas'

von Aquino und Kant, 1901; Die Philosophie des Thomas von Aquino und'
die Kultur der Neuzeit, 1901; Beitrage zur Geschichte der neueren Philosophie, 1906; Geistige Strcimungen der Gegenwart, 6 Aufl. 1920: Prolegomena und Epilog einer Philosophie des Geisteslebens, 1885; Der Kampf
um einen geistigen Lebensinhalt, 1896; Der Wahrheitsgehalt der Religion,
1901; Grundlinien einer neuen Lebensanschauung, 1907; Die Hauptprobleme
der Religionsphilosophie der Gegenwart, 1907; Der Stun und Wert des Lebens, 1908; Erkennen unb Leben, 1912; Zur Sammlung der Geister, 1913
Mensch und Welt, 1918: Lebenserinnerungen, 1924.

www.dacoromanica.ro

Idealismul noetic Rudolf Eucken

209

care caracterizeaza fiinta poporului german, si-a gasit in Eucken expresia ei cea mai clasica i cea mai creatoare.
Erosul creator i spiritualitatea originara descopera in
filosofia lui Eucken sensul adnc i valoarea ultima a lucrului
spiritual al acestui filosof. Teoria i practica vietii, gandire4
viata lui Eucken au format un tot indestructibil. Eucken a
fost un filosof care si-a trait intelepciunea. Pentru Eucken
filosofia nu este munai o indeletnicire a gandirii abstracte, ci
ea trebuie sa fie mai ales un indreptar nepretuit in valtoarea
vietii omenesti. Filosofia. adevarata nu poate sa fie numai o
fizica a spit-. itualului, ci ea trebuie sa fie o metafizioi;

trebuie s descopere omului lumea vesnica a irationalului, a

spiritului si a adevarului vesnic. Si de aceea conceptia monista
haeckeliana, care inchidea omului intrarea in imparatia vesnica
a spiritului, era" pentru Eucken o aberatte.
Impasul in care se gasea spiritul german Il nelinistea pe
Eucken i I-a determinat sa incerce, in- dependent de Artstotel, sa-si formeze o viziune proprie despre lume i viaja 1).

5i acest lucru nu i-a fost desigur atat de usor, dar el reusise

incit din tun' pul cat a stat la Basel sa-*i fixeze liniile principale ale acestei credinte. Eu am trebuit", zioe Eucken,
pun viata spirituala deasupra naturii, fari insa sa-i neg dreptul
bun al acesteia ; eu intelegeam aceasta lata etie, in sens mai
larg etic i nu tn. telectualist, caci pentru mine intelectualismul
inseamna o volatilizare a realitaIii 2), o conceptie pe care Eucken si-o castigase cu ajutorul Sf. Parinti 3). Eucken recunostea
insemnatatea activitatii gandirii, dar el cauta o legatura stians
cu istoria-, pe el il chinuia si-1 preocupa adncul intuneric al
luniii", fara s

gaseasca insi un punct de sprijin mai solid.

Filosofia speculativa de felul celei hegeliene era pentru el a
incordare a posibilitatilor omenes-ti", cure nu-i lamurea
legatura dintre am si lume. Totusi trebuie i spunem dela inceput c, conceptia despre lume i viaja a lui Eucken este a
conceptie idealista inrudita cu klealismul german neokantia. n
in special cu idealismul fichteian. Oki asa cum in sistemul
filosofic al lui Fichte activitatea eului are o insemnatate mare,
tot ase,menea
filosofia euckeniana are un caracter etic activ,
caci ea nu vrea sa fie numai stiinta, ci mai ales o viziune
despre lume i viata. 5i de aoeea vizitmea aceasta
R. Eucken, Erkennen und Leben, p. 158.
R. Eucken, Grundlinien, p. 48.
ibidem, p. 50.

www.dacoromanica.ro

14

210

Idealismul noetic Rudolf Eucken

se deosibeste radical de once materialism sau naturalism cl

si de once idealism logic-epistemologic. Cunoasterea imbue
si fie fundamentat In viati. Cici cea ce fi chinue pe Eucken
este cum trebue si fie intocmit5 viata pentruca ea sd posede
un continut cat mai bogat, un sens si o legituri interioara
cum trebue si fie cunoasterea, pentruca aceasta si poati da

la iveati o valoare ct mai bogati a vietr.

Motivul principal care a determinat gndirea i nzuintele
lui Eucken au fost problematicul vietii moderne i situatia tragic in care se Asea nu numai spiritul german, ci spiritualitatea
contemporani in genere. De aici si neoesitatea imperioasi

despre care vorbeste Eucken, pentru gisirea unei noui conceptii despre lume i viati. Noi trebue s purtm o asemenea
risipire i devalorizare a vietii ca pe un destin nemilos s

de neinliturat, sau este posihil, s5 contriburm' la gsirea unei

unit:if' care s dep.seasca aceasti desbinare-. Eucken nizueste
dupi o unitate, dttpi profunzime i dupi vesnicie In fata nelinistei, a duplicitilii si a superficialititii care caracterizeaz5
viata omUlui modern 1). Este adevirat, zice Eucken, ca ordinile vielii moderne au imbogitit existenta umeneasci, dar
ele au ficut acest lucru
contul continutului ei spiritual
In dauna vielii interioare 2). Si unmarea a fust ci, ou

toat5 bogitia culturii, o criz a vieti spirituale 6 o stare

spiritualg. tot mai insuportabili s face din ce in ce mai simtiti" 3).
Eucken gseste ca motivul avestei crize este faptul ci
comuI modern 5i vede toate osrdiile lui topindu-se in van, (la,
cu toat5 munca i jertfelnicia lui, el nu poate
dureze o
viati inclependenti. Omtil ar don s devini domn si. st5pin
peste toate energiile vietii, i totusi el sinte ci devine din zi

in zi tot mai sclav. Bogitia' nesfrsiti a creatiilor culturale nu

contribue cu nimic la realiiarea unei independente a personalititii,

care este pentru Eucken de o insemnitate hotiritoare. Ba mai

mult, cultura deslintue puteri cari influenteazi contrar acestei
nkuinte i fac ca si se nasda intrebarea de adncuri, daci
viata mai poate avea vreun sens oarecare, o valoare care s'o
ridice deasupra procesului natural care umple stihiile lumii.
Aceasti continui amenintare a infiripirii unei vieti, care dei
mpletit cu mii de ite in procesul natural, sa fe totusi suI) Eucken, Erkennen und Leben. P. 158.
R. Eucken, Grundlinien, p. 48.
ibidem, p. 50.

www.dacoromanica.ro

IdeaEmail noetic: Rudolf Eucken

211

perioar acesteia, e cauza cea mai adanc a crizei care chinue

sufletul amului modern.

Si rispunzkoare de situatia asa de tragic:A a spiritualit4

moderne sunt in primul rnd stlintele naturii; conceptia naturalist care fcuse din om o simpl flint natural, o zala in
lantul existentei determinate de legile naturii. Naturalismul
nscut in sufletul omului convingerea c viata n'are nici un
sens interior, nici o unitate, cz viata lui nu este deck scnteia
de energie in vltoarea nemrginitului foc al altor puteri,

a ea este totul altceva afar de independenta

superioari.

Impotriva acestw' naturalism Eucken se rklici cu toat vehe-

menta, pentru a arta a spiritul omului depseste granitele

existentii naturale,
iauntrul areia nu exist nici un intreg
nici un interior independent-1) -- cit" omul se opune
omul creste
natural.' intelegand-o dintr'un unghiu stiintific; c
peste natur, sprgfind cu puterea spiritului su necesitatea natural a acesteia. Naturalismul invat, c realitatea este singura
existent posibi1 i cA in procesul acestei realitki se cuprinde
si existenta otnultu',

asa a nu mai rimine Wei un loe liber

pentru o viat spiritual independent. In fata acestei conceptii

simpliste sit superficiale, Eucken dovedeste, ci gndirea omului
poate creia o lume nou si o viat nott 2). Gratie gndirii, omul

precizeaz, fat de arababura lipsit de once finalitate a naturii, structuri faptice, raporturi, sisteme i totalitti. El se
ridic din lumea devenirii temporale intr'o lume supratemporal; In lumea adevrului. Si cu aceasta viata multi se elibereafa de legkurile colbului i evoluiazi spre o bei sich
-selbst befindliche Innerlichkeit'. Cum este posibil acest lucru?
Punctul de plecare al lui Eucken este notiunea de viat, in
care se deosebesc dott sfere: o sfer inferioar si alta su-

perioar, o sfer biologia si alta noologia 3); n sfera dintai

viata este legat de natur, in cea de pe urm viata este independent; acolo se naste o form de via% are se reduce la
raporturile dintre elementele singulare, aici o putere total
stare s produc un imperiu de continuturi, asa se intalnesc
existenta cu experienta ei i lumea faptei cautAnd s se echi1) Eucken, Gruudlinien, p. 55.
21 Vezi Eucken, Grundlinien 4'i Die Einheit des Geisteslebens.

3) 0 sferti in care spiritul duce o via% independenta. Eucken numeste noologicA o metod care se raport la spirit In a sa viatA independentit, spre deosebire de metoda psiliologicit care cerceteazi modal cum

ajunge omul s infeleagA continuturi

spirituale.
www.dacoromanica.ro

Idealisnaul noetic: Rudolf "Eucken

212

libreze"). lar omul chtig cu totul o aka' privire dup cum

rmine o pxticic din acea lume a raporturilor, sau c tr5.este lumea faptei ea pe o lume a sa proprie, pentruca s se
ridice din starea unui simplu atom la rangul une i fiinte cosmice- 2). Dar pentruca s se intmple acest lucru, este necesar
ca toate domeniile vietei s fie din nou formate, iar filosofiei
i revine misiunea grea s restabileasci o legkur.
strns intre om i univers. Acesta a fost gndul mare al
si al lui Leibniz, care au gsit c drumul pe care
trebue s se fae:5; aceast legaur nu poate fi deeit inteligenta, ratiunea. Kant a arAtat insA, c despre om nu e nici
o posibilitate de depisire a omenescului, i ci dela fenomen

Spinoza

nu ajungem niciodat la un imperiu al obiectelor, dar totodatl

el credea c.,

din punct de vedere moral, se poate chai o

lume a libertkii 3). Nici lui Kant ins nu i-a reusit ca s

cuprind in domeniul ingust al moralei intreaga bogkie spiritual, asa c deosebirea dintre ratiunea teoretic i cea practied a sdruncinat unitatea reaIitii 4). Asa s'a nascut in realitate o prpastie de netrecut i toate kncercgrile uriase facute
de Fichte, Sehelling i Hegel de a umplea aceasti prpastie
au fost sterile, pentruci, zice Eucken, aoetia au supraestimat
puterile omului, tratind viata omeneasa ca avnd aceias valoare
spiritual ca i viaja Absolutulur 8). lar urmarea acestei suprapretuiri a sprirituiui omenesc a fost complecta deslegare a

omului de lume-, omul devenindu-si

mult vrea mic ca

sA mai poarte in sine un raport cu lumea si o miscare cosmici-8).

De aceea Eucken examineaz atAt naturalismul cat si intelectualismul, supunnclu-le pe acestea unei critici nemiloase 7).

Cci, dup Eueken, amindouk" conceptiile acestea neagi valoarea proprie i originati a vietii sufletesti interioare 8). Monismul naturalist gresea sustinnd cA ceea ce natura produce
triirea spiritului, si-ar avea cibrsia In puterile ei proprii.
lar intelectualismul gresea identificAnd continutul easndirii cu
continutul spiritului absolut. Intelectualismul considera operaEucken, Lebenserinnerungen, pag. 70.
idem, p. 70.
idem, p. 71.
zbidem, p. 71.
idem.

idem, P. 72.
Vezi Die Einheit des Geisteslebens.
Eucken, Lehenserinnerungen, p. 74.

www.dacoromanica.ro

Idealismul noefic g Rudolf Eucken

213

hile gandirii nu numai ca pe ni0e forme ale realitatii, ci ca

pe miezul acesteia1).
Pentru Eucken

in opozitie cu Hegel bunioara

istoria vietii omeneti nu este un imperiu al ratiunii, ci ea

apare mai degraba ca un amestec de ratiune i /nonsens; ca

copil al ratiunii si al intunecatei necesitati- 2). Omenirea s'a
comportat faja de aceasta problema foarte diferit in decursul
istoriei. Crestinismul antic urma ideea c binele este nepu-

tincios fata de puterile vragrme din lume. Timpurile noui au

ajuns la credinta ca lumea este o evolujie proprie a spiritului
absolur 3). Iar noi, copiii prezentului, ne aflam n faja urmtoarei dileme: ori nazuim spre ceva imposibil, intrucht noi
ne tincredeni numai in puterile noastre, sau trebue sa recuno*em
domnia unei puteri superioare, a unei voinje creatoare universale, caci ntunai purtati i ridicati la o asemenea putere, putem
pornim lupta ca soldati ai lui Dumnezeu impotriva intunerecului i. a raului- 4). Numai ridicali pe piscurile nalte ale unei
vieji spirituale superioare, putem s descoperim realitatea i
sa ne convingem ca lumea noastra cu micimile ei este departe

de a forma intregul realitjii- 6). Noi traim

lume a
luptei si a faptei i deci nu intr'o lume desavqit i de
aceea noi trebue sa luln parte la o spiritualitate, care sit' fie
o rtreapta a creatiei libere- 6), formandu-ne o viata personal
superioara pe un plan spiritual propriu. Este posibil acest
lucru?

0 experienj de toate zilele ne d dreptul sa nadajduim

aceasta. Caci noi niciodata nu "ne oprim, fie in activitatea
noastra tiinjifica, fie in cea artistica sau practica, numai in domeniul relativitatilor procesului natural al viejei, i"noi ie ridicm

intr'o sfer a viejii c.are nu-i mai are obiria in acest proces.
Arta, de exempla, nu este numai o sublimare a vietii naturale. In
once opera adevrata de arta se gsete ceva care este independent de mama. Realitatea acestui ceva se descopera in tragicul
care umple de cele mai multe ori viata artistului, caci artistul nzue#e sa realizeze in lumea data ceva, care nu este din lumea
aceasta. Trasatura fundamental a oricartii lucru spiritual e
laptul c dei acest lucru se intampla in natura, el depilseoe
idem, p. 75.
idem, p. 105.

Eucken, face aluzie la idealism' speculativ.

Eucken, Lebenserinnerungen, p. 105.
idem.

:dem, p. 106.

www.dacoromanica.ro

214

Idealismul noetic Rudolf Eucken

totus natura. $i eu aceasta Eucken ajunge la concluzia,

in once activitate exista ceva- care este independent de procesul natural al vietii; ceeace inseamna c viata spirituali se
ridic deasupra naturii, ajungnd intr'o stare pe care Eucken
o numeste Beisichseibstsein".
Dar in nazuinta omului dupa o viata spirituala se naste
o adanca indoiali. Este adevarat c omul se ridica deasupra
naturii, dar puterile colbului il tin inch' prizonierul lor. Dou
lumi stau acum fati in fata in individ: natura si viata lui
spiritual subiectiva, iar nazuinto omului de a se riclica deasupra
naturii se pare c este o simpla iluzie, pentruci viata spirituali,
subiectiva a omului ramne totusi legata de natura. Si acest
iluzionism nu poate fi inlturat cleat atunci Gaud. zice Eucken,
noi vom avea constiinta c exista o realitate viabila i creatoare care poarta si produce din sine ceca ce se dovecleste ca
fiind spiritual-. Sau, cu alte cuvinte, daca viata spiritual' are
un sens, atunci ea nu poate sa fie un produs subiectiv, ci ea

trebue s aibi o valoare obiectiva. Evolutia vietii supranaturale nu trebue sa fie un produs al situatiei noastre, o chestiune privata a omenirii, ci ca deschiderea, dovedirea i activitatea unei realitati, fundamentata mai adnc si care se gaseste
la sine: o realitate care nu-si are obarsia in puterile omenesti,
ci in miscarea interioara a Universului- 1). Viata spirituala nu

este numai un ingredient al omului fata de natura si ,nici un

produs nenatural al gndirii sau o form a creatiei omenesti,
ci ea euprinde esenta metafizica i adevairata a realitatii

Noi trebue s recunoastem in viata spirituali o viala superioara omulth, viati care se reveleaza
inalt45 pe orn- 2).
$i aceast viola nu este fundamentati psihologic subiectiv, ci
metafizic obiectiv, in aceasta viata abia ni se reveleaza sensul
adnc al lumii ea un intreg cu care Si noi ne aflam intr'un
raport necesar. Caracteristica vietii spirituale este miscarea
in spre
conducerea vieii dinspre intreg" 8). Viato spirituala trebue s formeze o viat in totalitat'e, care s fie dincolo de indivizii singulari.

'ma cu toate acestea nici cu notiunea unei ,,Beil-sich

selbst-Sein der Wirklichkeit und eines Wirkens des Ganged
durch alle Mannigialtigkeit" nu s'a ajuns la rezultate mai apreciabile, notiunea trebitind s

devini mai nti un motiv al

Eucken, Der Kampf um einen geistigen Lebensinhal t, p. 25,

Eucken, Grundlinien, (2 Aufl.), p, 71.
kiwi, p. 72.

www.dacoromanica.ro

Idealismul noetic: Rudolf Eueken

215

faptei spirituale pentru a influenta a supra vietii. Activitatea pro-

prie in viata si in creatia spirituala trebue si se dovedeasca ea

V oilttigkeir 1). Si aceasta este o conceptie in care realitatea
nu este ceva mort i ceva- clet", ci eeva
oeva care se
gaseste la sine ,insusi, ceve purtat d'e o activitate neincetatr 2).

Viga spirituala reprezinta o lume a faptei.- i ca atare ea

este o notia treapta a Universului cu un earacter cosmic.
O alta caracterisstic a vietii spirituale mai este si aceea ci
ea este miscarea, i deci viata i ca Atare ea nu se desfa,soara

pe un singur plan, ci pe trei planuri deosebite pe care ea le

parcurge in evolutia sa 2). Cel dintaiu plan sau treapta a acestei evolutii este formarea lumii (Weltbildung). Aceasta este
treapta pe care spiritul reuseste s'A se elibereze de omenesc si
sa devina, ca ;Tia'
intr'o stransa legatura cu stinta i morala. Pe a doua treapta apare tendinta de a, uni inty'o comunitate latura interioar i cea exterioarai a vietii si. de a incerea
puterea spiritului prin spiritualizarea sensualului. Viata devine
acum creatoare. Este treapta numita de Emiten Werkbitclung",.
un plan pe care se reveleaza puterea formativa si creatoare a
spiritului.

Cele doui laturi ale

vietii

se unesc aci printr'a

creatie comuna, prin formarea i fixarea unei opere. Irisa opera in care se exprim viata spiritual, fixeaz viata in anumite

"sabloane, asa ca ea se poate delega cu totul de om, ba chiar

sa-1 i copiewasc5 pe acesta. $i de aceea aceasta treapta trebue
depasita. Opera trebue sa se transforme intr'o evolutie
a unui Eu (Selbst) spiritual. Eul universal al spiritului (das
universale Selbst des Geistes) trebue cstigat prin putere,a

concentrarii, c6ci coneentrarea duce la interiorizare. $i aceasta,

se intampl, dupa Eucken, pe treapta cultivarii sau a formar
proprii (Selbstbildung).

Din cele spuse mai sus se poate vedea, o viata spirituala se desvolta in libertate. Fapta libera deosibeste viata spi-

ritual de once evolutie naturala, de once produs al unei

date-. Viga eosmica a spiritului, spre deosebire

de instinctul natural al vietii, se inradacineaza in fapta
cgci numai tn fapta libera viata poate deveni miscare intruct
toate puterile colaboreaza la opera si insfirsit numai in fapta,
libera Eul poate fi cistigat gratie activitatii creatoare. Fapta
existente

idem, p. 81.
idem, p. 75.
Eucken, Lebenserinneruogen, p. 106.

www.dacoromanica.ro

Idealismul noetie $ Rudolf Eucken

216

liberi este in toate acestea o fapti etici, intrueit din libertate

risare intotdeauna o lege care normeazi activitatea").
Viata ameneasci este, &pi Eucken, o viati care trebue
si poarte semnul luptei. Aceasta nu esie insi o luptii pentru

cici simpla nizuint dupi viati nu poate sii umple

viata", ci ea trebue si dep.4easci granitele vietii i sii ajungi
la un imperiu al continuturilor, sau ca alte cuvinte sii transforme
individualitatea naturali intr'o personalitate piing de continuturi

spirituale2). Omul trebue si se diruiasci neprecupetit unei

vieti morale. Dar once viati etici se fundamenteati pe o continui victorie asupra naturii. Ciei viata spirituali nu este niciodati ceva gata, ci ea este, intr'un sens veritabil kantiark, o
venici problemi". Noi trebue si devenim, zice Eucken, finite
spirituale, purtitorii unei vieti care si se impirtiseasci din
mirul vegkiciei i ni se pare ci acest lucru atirni numai de
puterile noastre, numai de hotinirea noastri. Dar ca toate

opintirile noastre noi riminem totusi i fiinte spirituale i nizuinte naturale, piedici exterioare ameninli viala etici spirituali cu nimicirea. De aceea, pentruca viata cu valorile ei si nu

devini o simpli iluzie, este necesar ca omul si se pitrundi

de convingerea, ci viata spirituali nu este numai o preocupare
orneneasci, ci are o insemnitate cosmici, in sensul ci o realitate diving se coboari in viata noastri sufleteasci. Natural,
omul nu primeste aceasti realitate intr'un mod pasiv. Viata

lui spirituali i ctigi acea ce Eucken numea mai sus Beisichselbstein" numai printr'e fapti

liberi.

Cicf dei viata

spirituali ridici mereu pretentia asupra noastri, totusi ea nu

noi numai colaborim pi-in ea la
evolutia unei vieti personale universaleeines kosmischen
Selbst
care se odihneste era in minunitia unei sfere supralumeA cal si in procesul spiritual care se intimpli iniuntrul
acestui veac. Viata- originan i dumnezeeasci cu puterea ei supratemporali intervine ori de eke ori omul se afli intr'un
pas greu. Desigur ci, dupi Eucken, sti piedicile pe care le intimpini viata spirituali a omului
are obirsia tot in Dumnezeu. Natura cu Inlintuirile oarbe ale elementelor ei este,
zice Eucken
asa cum sustineau i Bhme i Schelling
',der dunkle Grund im Gott'', pe care omul are menirea si-1
este produsul nostru, ci

Eucken, Der Kampf um einen geistigen Lebensinhalt, 3 AufL, p. 50,

Eucken se apropie Mel de Rickert, care deasemenea zinc: Cine

nutria' trate, traeste f grg sens". Rzckeri, Die Philosophie des Lebens,
Tiibingen. 1922.

www.dacoromanica.ro

Idealismul noetic : Rudolf Eucken

217

transfigureze in lumina 1). Un fapt care na poate fi clarificat

teoretic, ci numai trait in valtoarea vietii, cici noi simtim
avem datoria ali combatem aceea ce este contrar divinului
sili cautarn sa realizam, fara sa precupetim nici-o jertfelnicie,
aceea ce este dumnezeesc. Tria interioara necesara in aceasta
lupta naprasnica, prin care noi cautam si ne ridicam din lumea
temporalului in imperiul supratemporalului si a vesniciei,

are obarsia in religia care este purtatorul i isvorul originar al

tuturor valorilor objective. Metafizica lui Eucken i ajunge
apogeul in a sa filosofie a religiei.
Dela aceasta fundamentare etici i metafizioa a idealismului sau Eucken ajunge usor la religie. Religia este pentru
Eucken o parte necesara a vietii spirituale, ba si mai mult, firi
religie nu este posibila nici o nizuinta spre spiritualitate 2).
Religia este fundamentata pe prezenta vietii dumnezeiesti in
om- 3). De aceea recunoasterea divinului trebue s duca la
fapte energice, ceeace inseamni ci Eucken pretinde activitate
In domeniul religios si nu contemplatie. Dumnezeirea nu se afla
straini fat de om; omenescul si Divinul nu sun t in contrazicere, ci evolutia unuia este totodat intarirea celuilalt. Viala
absoluta a Divinului nu este transcendenta, ci ea este imanenta
atat omului oat si lumii. Viata aceasta trebue sa fin superioara
si totus activa inlauntrul lumii"
$i cu aceasta Eucken incearca s uneasca notiunile imanent si transcendent in asa fel,
Taal si poata impaca contrazicerile adanci cari chinuesc spiritul omului.

Viata este brazdata de o multime de antinomii ca: lume

naturali i lume supranaturala, timp vesnicie, subiect
object, materie i forma, ganclire i existenta, libertate i necesitate, activitate si fericire. $i religia este nascuta din nazuinta
multii de a depasi aceste antinomii. Caci numai ideea unui
Dumnezeu in care si se topeasci toate aceste antinomii ale
vietii, poate satisface nazuinta religioasa a omului. Once alte
finceroari de a aseza credinta religioasa pe alte temeruri decat
acesta sunt insuficiente.
Ideea mare care predomin filosofia religioasa euckeniana
Eucken, Lebenserinnerungen. p. 107. Fr influenta continu a unui
adevr absolut i supra-temporar in miliocul a tot ceeace e trectitor, nu ar
exista nici o miscare total, ba niel chiar o n.zuintii spre adeviir si realifate". Eucken, Der Kampf um einen geistigen Lebensinhalt, 3 Aun. p, 51
Eucken, Der Wahrheitsgehalt der Religion, 3 Aufl. p. 195.
idem, p. 143.
idem, p. 154.

www.dacoromanica.ro

Idealismul nortic i Rudolf Eucken

218

este tocmai ideea armonizrii acestor antinomii. Desigur, asemenea incerciri s'au mai fcut i inam' te de Eucken. E deajuns,
credem, si amintim de ncercarea kantian 1), care a dat ins

din caui o era prea intelectualist. Asa de exemplu

Dumnezeu nu era pentru Kant decat un simplu postulat, sau
cel mult un domnitor si un legiuitor moral al lumii, o idee
care nu reuseste s armonizeze nicidecum antinomiile de mai
sus. De aceea Eucken combate intelectualismul, cAutnd s
depseasc contrazicerile vietii von dem Lebenssystem der
Personalwelr. In am e sditA tazuinta si dorul dup o viat
mai inalt. Caci numai gratie faptului o supranatura influenteaz in oaturi i in viata omului, omul poate sA ajungi la
constanta tragicului mrginirii lui
Numai pentruc in om
este sdit azuinta spre o viola fiintial, omul linde s-si
triasc viata in spirit. Si in clipa in care omul treste o asemenea vial, al devine o fiint cosmie, iar contrazicerile vietii
dispar cu totul. Lume 6 supralume nu mai sunt contraziceri
de neirnpcat : supranaturalul activeazit in lume, iar omul devine o fiint cosmic. Se poate lmuri cum este posibil,
prin schimbare moral insul s fie inltat i totusi ingenunchiat; ingenunchiat, pentruc el nu insemneazi nimic pentru
sine si inltat, pentruc el ja parte la lumea personal a unei
gres,

fiinte ideale, care 11 leag cu temeiuri i valori ultime, pentruca

el s.-i improprieze, cu ajutorul activittii libere, viata cosmicr 3). Nzuinta insulin' dupa o viat spiritual n'ar fi decat

o sirup% amgire, dac omul n'ar putea realiza o legaur

mijlocit eu valor& vesnice ,ale spiritului, asa cum acestea se
reveleaz in religie. Religia este aceea care d insurui garantia
c valorile lumii spirituale
iluzii.

pretentiile spiritului nu sunt

Religia leag spiritul cu Universul, ea adnceste si prelungeste viata spiritual spre o viat universal proprie. De
aceea, zice Eucken, religia' este in acest sens o mil& universa14

ca atare ea este o nota treapt a realittii, pe care

se descopere -viata spiritual cosmica. Dar, tocmai in clipa

in care spiritul omului ia contact cu Nemrginitul, cu Vesnicui
opozitia natura se intensific 6 mai mult. Natura devine pentru Eucken principiul rAului. Cci Eucken este departe de a
Vezi Kant, Kritik der reinen Vernunft (ed. Kerbach) pag. 354 Krttik
d. p. Vernunft, p. 136 : Kritik der Urteilskraft, p. 212.
Vezi Eucken, Die Einheit des Geisteslebens, p. 166.
Idem, p. 382.

www.dacoromanica.ro

Idealismul noetic: Rudolf Eucken

219-

nega insemnatatea raului ca o piedic. real, care trebue depasita prin lupt. Viziunea despre lume i viata a lui Eucken_
nu este un monism optimist, ci un dualism metafizic, care
afirma tragicul vietii si care nu poate fi depsit decal printr'onecurmata lupta si fapta spirituala. Si dualismul dintre natura si spirit devine tocmai pe treapta religiei universale si mai
strident. Religia um.versala are de-a face cu realitatea vieta
spirituale, intrucat aceasta se desvolta in creatii culturale i in
lupt cu natura. $i urmarea acestei evolutii nu este un castig_
prea mare, caci viata spirituala nu ajunge la o unitate ,clesvarsit. cu sine Insusi. Domeniile diferite ale stiintei si ale
culturii sunt departe de a forma un intreg armonio; legile
stiintei si ale cunoasterii n'au nici o legatura inire ele i sunt

In contrazicere ca legile morale, tirania intelectualisrnului influenteze distrugator asupra artei; arta nici nu se sinchisestede legile morale, iar viata in comunitate se conduce dup necesitati contrare eticei. O indoiala chinuitoare isi face loc
In filosofia euckema. na, caci Eucken nu numai ca se indoeste
de unitatea vietii spirituale pe treapta religiei universale, dar
face din ,aceasta religie un motiv hotaritor al contrazicerii dintre
spirit si natur 1). Si sentimentului inspaimantatorului i nelinistitorului &line al acestei contraziceri si al tragicului luptei

in care spiritul nu este sigur de victorie, a 'impins filosofia religioasa a lui Eucken la ideea unei religii caracteristice.
Intrebarea care se pune acum pentru Eucken este daca
se poate gasi o esire din acest impas. O esire este dup Eucken
tot asa de condamnabila ca si o neglijare a piedicilor cari se
opun vietii spirituale, dei, zice Eucken, in lume se afla
mai multa ratiune care indeamn la neglijarea vietii spirituale decat la afirmarea acesteia. Cum putem iesi din aceastit
dilema? EuCken raspunde: numai avand credinta c viata
spirituala supraumana nu s'a istovit, ci. i Divinul influenteazi
pozitiv inauntrul vietii omenesti- 2)
nadejde salvatoare este siguranta c omul nu se afla singur in aceast lume,
ci ci. Vesnicul se da.rueste pe sine ca neprecupetit ajutor omului. In aprasnica lupt pentru agonisirea
putem avea siguranta, c avem pe Dumnezeu pe partea noastra.
Cum ar fi putut mizeria omeneasc s miste pe Dumnezeu
si cum s'ar fi putut Acesta lega intr'o comunitate cu noi,.
Eucken, Der Wahrheitsgehalt der Religion, p. 249.
Idem, p. 263,

www.dacoromanica.ro

Idealismul noefic

220

Rudolf Eucken

daca El n'ar fi parasit inaltun' ea supranaturala

s ja tra-

saturile omen4ti?" 1). Si gratie revelatiei kleea de Dumnezeu

-capata la Eueken un sens nou: ea devine ideea unui Dumnezeu
,personal i 'viabil care se afla nemijlocit in sufletul omuluicare convine cu Eul omului direct i nemijlocit 2). Faptul ea
omul traeste prezenta unei lumi supratemporale, formeaz presupunerea fundamentala a acelei forme noui de religie pe care
Eucken o numeste refigia caracteristice Religia universala
,prezint pe Dumnezeu din unghiul de vedere al lumii, religia
caracteristica prezinta lumea din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Faptul cel mai adanc al oricarei religii este comunitatea
intima A intalnirea nemijlocit a omului cu Dumnezeu. Religia
caracteristica devine astfel justificarea, adeverirea i iinplinirea
religiei universale. Religia

universala nu dovedete Inca ra-

portul nemijlocit eu Absolutul, abia religia caracteristica este

aceea care tnvata class sich in unserer Seele reines Beisichselbstsein des Geistslebens als Mitteilung absoluten Innenlebens
erschiesse" i pretinde ca. omul s recunoasca aceasta vial
ca e fiinta lui adevaratr pentruca sa poata depai contrazicerile vietii" 3).
In religie se reveleaza natura luptatoare a vietii spirituale. Gratie religiei omul simte micun' ea i antinomiile vietii,
ceeace ne indeamna la depasirea naturalismului, silindu-ne s
recunoastem un temeiu metafizic originar cu care i noi suritem
legati. Religia descopere in existenta noastra o prapastie,
discontinuitate care face imposibila intelegerea acesteia' ca o
tesitura continua i s descompuna intregul continut al experientei $n simboluri rationale" 4). Religia trezeste spiritul mereu
la noui nazuinte, pentru a se putea realiza o viata spirituala
noui care sa clepawasca bate contrazicerile.

Pozitia lui Eucken fata de cre*Tinism

Religia caracteristici este reprezentata in istorie prin religiile istorice. De aceea religiile istorioe sunt n4te porti spre
certitudinea ca Dumnezeu ii este accesibil omului, nu numai
intrucat acesta este un principiu purtator al evolutiei lumii,
chiar

i in finta Lui cea mai &Linea. Si dintre toate aceste

Idem, p. 269.
Idem

Eucken, Der Wahrheitsgehalt der Religion, 3 Aufl. p. 291.

Idem, p. 348.

www.dacoromanica.ro

Idealismul noetic: Rudolf Eucken

221f

religii cea mai 'nata este crestinismul. Eucken i atribue erestinismului o putere spirituala forn-fidabili, asa cum n'a mai
avut nici o alta putere in istoria lumii. Si de aceea Eucken s'a
-6 strduit mult ca sa uneasea substanta crestinismului Cu sis-temul lui noefic. Filosofia religioas euckeman a culmineaza in.
afirmatia, c Intre conceppa. cretina despre Dumnezeu i cea
idealista' nu este nici o deosebire. De dovedirea acestei identitati
depinde la Eucken totul, cci esuarea acestei incercari ar avea
drept armare desfacerea conceptiei religioase euckeniene in doua
parti fara de nici-o legatura intre ele, o teorie a religiei universale i alta a religiei caracteristice. Eucken 5tie acest lucra

si de ace,ea el cauta ea, cu ajutorul notiunei viata spiritualr,

si fundamenteze unitatea acestor dou tearii. Dar viata spirituala in sens general nu este suficienta ca s asigure independenla spiritualittii. Pentru aceasta este necesar ca viata spiritual

nu fie precizata numai in functiunea ei generan% ,ci

ca o marime bei 3ich selbst befindliche". Si aceasta este

rostul religiilor istorice, ca si faca posibila comunitatea personar cu viata spirituala absoluta.. Cid numai in raportul personal dintre om 6 Dumnezeu poate fi gasita, siguranta
Beisichselbst-. Dar o comunitate adevarata intre om 6 Dumnezeu presupune c 6 Dumnezeu este a persoana. Euckenneaga tusa acest lucru si recomandi ei expresia personalitate
sa fie tinuta departe de via.' lui Dumnezeu1). Aceasta
motivul c ceeace se afirma despre viata spitituala pe planul
religiei universale se neaga pe planul religiei caracteristice, un
fapt ,care face imposibin unitatea dintre viata spirituali pe plan_
universal 51 acee,a, de pe planul caracteristic. $i aceasta din

cauza ca viata spirituali pe planul universal 7.6 are obir6a

In idealismul speculativ, lar ceea ce se intelege pe planul religiei caracteristice sub viata spir' ituala isi are rAdacinile infipte-

in doctrina cretina despre un Dumnezeu ca fiint personan.

Eucken a avut nefericita inspiratie sa incerce sinteza alor doua
doctrine diametral opuse prin diformarea uneia in favoarea
celeilalte, oaci Eucken a diformat crestinismul pentru a-1 patrivi idealismului.

CA filosofia religioasa a lui Eucken se afla asezata petemeiuri ideal iste, se mai poate vedea si din propunerea pe

care el o face, de a se revizui crestinismul. Aici se vede mai

%mira ca religia universala hotaraste ceeace trebue s cu1) Eucken, Der Wahrheitsgehalt der Religion, p. 148.

www.dacoromanica.ro

Idealismul noetie Rudolf Eucken

:222

prindi religia caracteristici. Si revizuirea aceasta priveste mai

nti cristologia crestini. Eucken giseste ci in dogma intruprii
-se cuprinde o contrazicere. Desigur, zice Eucken, intilnirea
omului cu Dwnnezeu este punctul central al oricirei religii,
-dar un om care este totodat. j Dumnezeu 6 adevir si care,
ca Dumnezeu, este in posesittnea adevirului absolut i, deci,
-care
treste existenta din aceast superioritate, nu poate
cuneaste grija niscut din nesiguranta existentei i nici tra-gicul luptei si al desnidejdii care face greul i realitatea existentii omenesti. Unitatea dintre ornenesc i Divin este neee-sari, 6,6 ea este fundamentul intregei spiritualit4i omenesti;
-ea singur poate intemeia o realitate supralumeasci prin revederea adincurilor supranaturale ale vietii. Dar, o asemenea unire

-nu poate fi mrginit la un singur punct-1) care se numeste

Isus, ci aceasti unire trebue s pitrundi, si inalte i s sustinit
intreaga istorie". Revelatia supranaturalului trebue priviti als
,eine Weltumspanende und fortlaufencle Tat, die sich an jeder
Stelle unamittelbar zu erweisen vermag"). Personalittii lui
Hristos nu i-se cuvine deci o demnitate divin, cici simburele
_religiei il for-meaz adevirurile vesnice" 3). Si de agzea fapt4
lui Dumnezeu nu trebue interpretati ca fiind unic i personalii,
ci revelatia lui Dumnezeu este miezul inetafizie al intregei realititi. Prerea lui Eucken este ci religia crestini trebue desbri-

cati de erice jantropomorfism, pentru ca s4 ramana numai

aceea ce este originar in once religie: realitate,a ei proprie,
viata ei proprie wie es von einem Ganzen !heu auf ern' zelnem
Gebiete umfasst und durchdringt- 4).
Critica pe care Eucken o face crestinismului se sprijin
pe gindirea iluminismului sec. al 18-lea 6 pe aceea a
videalismului sec. al 19-lea pentru care adevrurile istorice intimpliteare nu pot fi socotite ca temeiu al adevirurilor rationale
ei icleea nu se ponte realiza absolut intr'un singur exemplar
al istoriei. E o critic pe care o mai intilnim la Lessing,

Hegel sau Strauss. Eucken nu indrisneste s accepte In ntregime crestinismul, dar dici s rimitna numai pe temeiuri idealiste.

$i poate

toemai

ac,esta a fost motivul care a fcut

-ca filosofia lui Eucken s influenteze atit de mult asupra unui

Idem, p. 394.
Idem.
Idem, p. 399.
Mom, p. 409.

www.dacoromanica.ro

Idealismul noetic: Rudolf Eucken

223

timp care n umai credea in puterea mantuitoare a idealismului,

dar 'car' uia ti lipse-a si aria unei hotriri radicale.
Totus filosofia lui Eucken, cu patosul ei idealist-activist,
are o insenmtate pozitiv, cici ea poate contribui la depsirea
crizei in care se gseste omul modern. Punctul central al viziunii lui despre lume si via il constitue fapta spiritual&
Eucken n'a fog preocupat s influenteze asupra gandirii, ei
supra vietii si de aceea operele lui nu poarti trsturi le unui
ganditor stiintifie i rece, ci ale unui perfect indrAgostit de intelepciunea vietii. In aceast privinta Eucken poate fi asemnat cu Fichte.
Dei Eucken a avut o inrurire oarecare asupra unor
ditori contemporani, totusi el n'a intemeiat o scoal filosoficA.

Asa de exemplu influentat mult de gandirea euckenian -cat si de cea diltheyara

a fost Ernst Troeltsch (18651923) 1). Ca elev adevArat al lui Eucken nu trece ins decat
Max Scheler (1874-1928). Dar acela care a valorificat metafizica idealistA euckenian in domeniul pedagogic a fost Gerhard Budde (nscut 1865). Acesta incearc s fundamenteze
o pedagogie noologicr care s. reprezinte o pedagogie metafizici a personaliatii- 2). Budde gseste c. pedagogia sociali
lui Natorp este prea intelectualist i intelege pe om prea
unilateral ca membru al unei comuniati. lar pedagogia indi-

viduat concepe pe om prea naturalist. Omul este insi, dup

Budde, mai intai o fiint cosmic& o fiinti care ja parte la o
viaa spiritual supranatural i numai dupit aceea el este
o fiint natural& individual si social& De aceea in educatie
locul de frunte 11 au pretentiile spirituale. Menirea omultii este
ca prin fapt i libertate, zice Budde, s devini o personalifate
spiritual., un purator al vie tii spirituale. Personalitatea

are obarsia in viata spiritual& Si de aceea scopul educatiei

trebue sit fie trezirea vietii spirituale in individ, pentruca acesta s devini o personalitate.
O conceptie filosofic asemntoare celei euckeniene reprezinta si Max Wundt 3).
DAm aici lucrrile mai 1nsemnate ale lui E. Troeltsch: Gesammelte

Schriften, 1919. De mare InsemnAtate sunt vol III: Der Historismus und
seine Probleme, 1922; Bd. IV: Gesamtaufstze zur Geistesgeschichte tmd

seine eberwindung, 1924.

Vezi G. Budde, Noologische Pdagogik, 1914; Individualpdagogik
-und Sozialpdagogik, 1914.

Vezi Max Wundt, Vom Geist unserer Zeit.

www.dacoromanica.ro

NOUI INCERCARI CONSTRUCTIVE.

3IMISI--

Hermann Lotze
R ud ol f Hermann Lotze s'a nscut in Bautzen (Saxonia), la 21 Mai 1817. Absolvind ginuraziul din Zittau, unde
de timpuriu se stabilise cu parintii si, veni in 1834 la Leipzig,
spre a studia medicina. Fizica o urmeaza, Cu Fechner, fizio-

logia cu E. H. Weber. Dintre filosofi audie numai pe Ch.,

Weisse, care-1 introduce in filosofia

lui Spinoza si Leibniz

in filosofia klealist postkantiang, in deosebi in
hegeliana, Weisse insusi hind un adept al filosofiei lui

precum

cea

sti

Hegel.
In 1838, dbtine un dublu doctorat in filosofie si medicina;

intre 1838-1839, practic medicina in Zittau. In 1839 se dedid. in Leipzig medicinei si in 1840 filosofiei. 0 strans
prietenie se leaga mire el, Fechner si Weisse; acestia i-au
influentat intr'un mod vdit cugetarea sa filosofici.
In 1842, este numit profesor extraordinar, iar in 1844 fu
chemat profesor ordinar de filosofie la G,oettingen, la catedra
uncle profesase Herbart pang in 1841, in 1881 trebui sill raspun& invitatiei de a profesa la Berlin, unde insi muri in
decursul primului semestru, la 1 Iulie, acelasi an.
Scrierile lui Lotze sunt: Metaphysik, 1841; Logik, 1843;
Abhandlungen: Herbart's Ontologie, 1843; Leben. Lebenskraft,
1843; Seele und Seelenleben, 1846; Ueber den Begriff der
Schnheit, 1845; Ueber Bedingungen der Kunstschnheit, 1847;
Algemeine Physiologie des krperlichen LebenS, 1851; Medizinische Psychologie oder Physiologie der Seek 1852; Streit-

schriften, Erstes (einziges) Heft, giegen J. H. Fichte, 1857;

Mikrokosmos. Ideen zur Naturgeschichte und Geschichte der
www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

225

Menschheit. Versuch einer Anthropologie, Bd. I 1856, 11 1858,

III 1864; Rinfte Auflage 1905; Geschichte der Aesthetik in

Deutschland, 1868; System der Philosophie, I. Teil. Drei
Biicher der Logik, 1874; II. Teil, Drei Biicher der Metaphysik, 1879; Abhandlungen: Phylosophy in the last forty

years 1880 (posthum) Ueber die Prinzipien der Ethik.

Dizertatiile sunt aclunate in colectie i editate de David
Peipers sub titlul: Kleine Schriften von H. Lotze. 3 &le.
1885-1891.

gicei

Dictatele, un fel die rezumate ale prelegerilor asupra loi enciclopediei filosofiei, matematicei, filosofiei naturii,

psihologiei, filosofiei practice, esteticii, filosofiei religiei.

filosofiei dela Kant, au fost editate dup moartea sa in opt

caete. Ca un adaos al lor, figureaz indicii biografice si bibliografice. Lotze rezuma prelegerile tinute si le punea la
clispozitia

studentilor sub forma unor astfel de dictate").

Problema epistemologic.
Dup Lotze, tot ce stim de lumea din afar se sprijin5
pe reprezentArile pe care le avem despre ea si cari sunt in
noi. Diversele reprezentri din noi, indiferent deci de unde
ar putea veni, formeaz singurul dat imediat dela care poate
incepe cunostinta noastrA (Logik 306). In aceste reprezent6ri, in cursul schimbrilor

relatiunilor lor, cAutm, o

ordine legar. pe care ne-o indic principiile generale ale gndirii noastre, singurele in mtsur s ne spuna cu ce fel de
ordine 5i adevr, cu ce soiu de contradictii sit enigme avem

de a face. Oridecateori am descoperit o astfel de lege dupii

care, rn general, se reglementeaz in noi relatia a dou5 reprezentAri B $i F, de attea ori am atins, spune Lotze, o
portiune din ceeace numim cunostint a lucrului. Nereusita
noastrA in strgclania de a descoperi o astfel de relatie intre
B i F, ne aminteste de prezenta unei enigme a cArei solutiune
n'o putem easi dect in ideea c trebue s existe relatiuni
generale intre B i continutul unei alte reprezentri M, intre
F si un al patrulea continut N si &a' relatua. care existi
Scrieri despre Lotze Rzchard Falekenberg, H. Lotze ; Edm. Pfeiderer,
Lotze's philosophisehe Weltanschauung nach ihren Grundziigen, Berlin, 1884;

Ed. von Hartmann, Lotze's Philosophie, Lpz. 1888; Henn Schoen, La nitaphysique de H. L. ou la philosophie des actions et des ractions reciproques. Thse pour le doctorat s lettres, Paris 1901, Max Wentscher, H. Lotze,

Heidelberg, 1913.

www.dacoromanica.ro

15

Hermann Lotze

226

intre B i F nu poate fi exprimat prin simpla lege, adica

prin forma de legatur cea mai simpla, care poate exista
intre doua reprezentri bine determinate ci suntem nevoiti so
exprimam prin alta mai complex, care sa ia in consideratie
pe M si N. Din aceasta rezulta ca toat cunoasterea noastra
se reduce, dup Lotze, la sesizarea unui raport intre reprezentari. Cu cat acest raport apare in constiinta subiectului
cunosoator intr'o forma cat mai simpla si mai clara, cu atat
cuconstiinta este mai certa si mai valabil. Adevarul
nostinta lui sta numai in legile generale ale relaliei care se
1

gasesc confirmate, adeseori fara exceptie, intr'o anumita pluralitate de reprezentari. Ideea unei opozitii intre lumea reprezentrilor noastre i obiectele spre care le credem indreptate
constitue o problema de metafizic, dar, nu o problema episternologica. Cat priveste scepticismul, el porneste in negarea
valabilittii cunoasterii dela o premiza contradictorie in sine:
anume ca s nege cunoasterea, trebue sa presupuna. ca exista
fin general o cunoa.stere care nu cunoaste.

Ca si Plato, Lotze recunoaste ca adevrat obiect al cunoasterii lumea ideilor. Aduce ins unele completari idealismului obiectiv, al lui Plato. Aoesta nu avea in limbajul sau
termenul de valabilita.te (Geltung) prin care s'ar putea dqsigna caracterul real al adev.rurilor. Caci real numim, zioe
Lotze, un lucru care este in opozitie cu unul care nu este

real, deasemenea un eveniment care se intampla sau s'a intmplat, In opozitie cu unul care nu se intampl; real o
relatie care se formeaza in opozitie cu una care nu se formeaz; in fine real adevarata numim o judecata care valoreaza tboretic (gilt) in opozitie cu una a carei valabilitate
este inca problematica (Logik 316). In once caz acest
termen
intotdeauna o afirmare, al crei inteles
infatiseaza foarte diferit. Existenta este reala in alt sens decat
intamplarea; tot asa o judecata nu este nici ca lucrurile, nu
se intampl nici ca evenirnentele; in sine insa, i facand abstractie de toate aplicarile pe care le poate avea, realitatea
ei consta in faptul ca este valabila, iar contrariul ei

Dei lui Plato

nu..

lipsea termenul de vaiabil, care nu implica

nici o existenta, totusi el nu sustinea altceva in doctrina ideilor
lit

decat .,valabilitatea adevarurilor''.

ce priveste obiectivitatea lumii ideale. Lotze impartaseste aceiasi opiniune ca si Plato, care ad'mitea c ideile
exist independente de subiectul ganditor. Fireste, caracterul
In

www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

-real

227

le revine din moment ce, ca obiecte sau ca produse ale

unei reprezentari intamplatoare, devin elemente ale acestei lumi

Nariabile a existentei; insa toti suntem convir4i, continua Lotze,
ca in aceasta clipa, In care ganclim continutul unui adevar, nu
I-am creiat noi mai intai, ci numai 1-am recunoscut; el valora
gndeam i va fi valabil, separat de iorice
atunci cnd
existent reala ca i noi, indiferent daca in realitatea existentei

ii gase0e sau nu o aplicare aparenta

i devine in cursul

ideilor oblectul unei cunoKurte (O. c. 318).

Totwi Lotze dep4e5te doctrina platonica in sensul ca

considera ideile in relatiuni unele cu altele, care se enunta
in forma judecatilor. Plato privea ideile izolate intre ele, intrucat nu cuno0ea judecata ca principiu al lor de legitura.
Aceias5i eroare a comis-o 5i Kant, afirma Lotze, cnct
dea continudescoperind formele apriorice, care trebux,a'
tului empiric al perceptiunilor noastre unitatea relatiunilor in-

terne, le-a desvoltat in forma conceptelor individuale, a categoriilor, din formele judecitii.

Dup ce Lotze relev cu claritate existenta unei lumi

ideale bogata In continuturi i vesnic valabila, i propune ca
sarcina de a cerceta, cu privire
aceasta lame ideala, legislatia universala, care domina in structura ei i prin care
chiar i elementele izolate din ea pot fi legate intr'un tot (

321). Sarcina aceasta coincide cu o cercetare a priimelor principii ale cunotintei noastre, carora le subordonam diversitatea
deci cu o cercetare a originei cuno5tintei.
In ce privete origina cunogintei, Laze reprezint o atitucline criticisE ca si Kant. La formarea cunostintii contribue
deci experienta i gndirea. Intalnim totui In conceptia cri-

ticista a lui Lotze o nuanta apriorista mai pronuntata deck

la Kant. Caci, zice el, este necesar sa litnurim ca, in aclevr, dintr'o cuno0infa. poate lipsi contributia imediat, care
vine din partea obiectului de cunoscut, insa niciodata aceia

pe care o oler natura subiectului. Ne putem inchipui c doua

reprezentari a si b, data nascute in suflet la provocarea extericara, se contopesc acum drupa legi care decurg din natura
specifici a sufletului i fara ajutorul repetat al lumii exterioare, intr'un nou rezultat g; dimpotriva nu ne putem inchipui ca s'ar intmpla o impresie din afar asupra noastra,
la formarea careia sa nu participe fiinta noastra ( 326).
Contiinta subiectului cunoscator este o activitate, care leagA
reprezentarile individuale provocate in intuitia unei ordine spawww.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

228

Principiile pe care le privim ca inascute nu sunt active

In noi mai inainte de a nu fi provocati de experienta spre a
le urma. Cunostinta, pe d'e alta parte, nu trebue inteleasa
ca simpia impresiune ci ca reactiune a carrei forma depinde
de natura spiritului afectat. In randul unor astfel de reactiuni,
Lptze considera cu Kant intuitiile spatiale. -Intuitiile sau cunostintele ['mediate sunt cunostinte apriorice,

intrucat nu se

formeaza prin inductie sau insumare din exemplele lor particulare, ci preced ca regule determinative aceste exemple
sunt gandite ca universal valabile ( 357). Adevarurile sintetice
ultime si cele mai simple pot exista desigur i numai gan-

ele valoreaza nu numai prin caracterul lor real ci

prin caracterul lor evident; evidenta lor insa, spre deosebire
de evidenta logica, care se sprijina pe principiul identitatii,
se numeste evidenta esteticr. Aceasta evidenta se bazeaza
nu pe imopsibilitatea gandirii, ci pe absurditatea opusului ei
dite ;

contraclictoriu. In randul acestor adevaruri sunt considerate principiile cele mai simple ale mecanicei. Elementele cunostinfei

noastre sunt rezultatele ultime pe care le atinge cu iruda aceasta cunostinta ( 364). 0 ultima garantie a evidentei estetice o gaseste Lotze In principiul increderei ratiunei in propriile ei puten, apoi in convingerea etico-metafizica, ca lumea
este o totalitate de relatii pline de sens.

Metafizica.
Tratand despre' metafizica lui Lotze, ne vom referi la

lucrarea cu acest titlu publicata in 1879 si care constitue o a

doua parre a sistemului sau de filosofie. Tot cu titlu de metafizica a publicat o lucrare in 1841, o lucrare deci din epoca

care arata ca Inca de pe atunci 1'1 preocupau problemele de metafizica. Ne referim insa la metafizica sa din
1879 intrucat prezinta intr'o forma definitiva gandirea lui. Aceasta lucrare este divizata in trei carti : cartea I-a este consacrata Ontologiei, a II-a Cosmologiei, iar a III-a Psihologiei
ca stiing a existentei spirituale.
c) Ontoiogia. Aceasta diviziune tripartita ne aminteste
de diviziunea ,preconizata de dialectica hegeliana: Metafizica
lui Lotze desvolta ipotezele ontologice i apoi paralel formele
intuitive intr'o structura strict sistematici, care duce treptat
dela legislatia abstracta cea mai simpla la determinarile mai
tineretii,

www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

229

complexe asupra realititii concrete, iar acest mers gradual

intentionat al conceptelor de existen, pe care limba le designeaz5., dup semnificatia lor diferit, prin termeni ca
existent, realitate, intra in activitate in virtutea negativitatii
giindirii comparative: once concept de existenti precedent arat

o limit prin care lasa Inca nedeterminat ceva din ceeace se

intelege prin existent, iar aceast lips trebue compensat
prin. tr'un nou concept" 1).

Ontologia este dup Lotze Teoria existentei si a gonexiunei intregului real- si-si asumi ca rol precizarea categoriilor existentiale i aflarea ipotezelor pe care ratiunea, le 'face
asupra existentei ea atare. Gindirea, prin conceptul de exis,
tenta, se raporta ta ceeace exista in mod real. Ce inseamna
insa a fi real, independent si inalterabil i din ce este fcut
existenta? Cunoastem un mod unic de a sesiza existenta realului
paracterul real al existentei: este sensatia. In sensaline pe care le incercarn in once cupa, afirm Lotze, posedra mrturia imediat care ne garanteaza prezenta unei reala un moment dat. Fireste, cateodat sensatia
litti
inseal, prezentnd ca real ceeace nu este deet iluzoriu. Totusi
nu este mai putin adevrat ca sensatia, atunci cand nu iiiseal,
rmne unica probi posibiLi pentru realitate. Ea confirm existenta gata, nu in calitatea unui principiu logic, exprimat in
forma unei judecati existentiale, ci in calitate de simplu fapt
al sinitirii, ceeace inseamna ca conform sensatiei ceva exist
fintrucat e,ste

Relatiune, in cazul lui Lotze, inseamn actiune i suferint (Wirken j Leiden). In afar de actiune i suferinti
nu exist altp relatiuni intre lucruri. Numai intrucat luFrurile
activeaz unul asupra altuia, stau in relatii 2). Existents, unui
lucru trebue s'o numim dup. Lotze o stare in relatii.
Gndirea ont9logic5., zice Lotze, va euta ,sii determine
ce este acel ceva; chruia ii apartin aceste caractere: unitate,
persistenta j fixitate. Acestea sunt caracterele esentiale ale
naturii lucrurilor. In sens metafizic lucrurile nu sunt fiinte,
nici puncte fixe, ci actiuni elementare ale, principiului unic al
ltunii, legate intre ele prin aceleai legi de actiune mutuali
pe cad le admitem de obicei pentru lucrurile privite ca existnd
prin ele ins& 3).
Georg Much, In: Hermann Lotze : Look : Einleitung, p. XXVII.
Mikrokosmos. III. p. 523.
Mikrokosmos. 111. p. 530.

www.dacoromanica.ro

230

Hermann Lotze

Lotze ge'seste in intuitie esenta unui lucru, sub forma.

unei calitati simple, eterne, suprasensibile. Data fiind in intuitie, in impresiunea sensibila deci, aceasta calitate simple
nu mai ramfine invaluit in mister ca la Herbert, ci poate fi
cunoscuta ca ceva traa. Desigur se va putea ridica obiectiunea,
ce chiar aceaste calitate simpl, astfel conceput, are nevoe
de un subiect, caruia
apartine; ea ar putea fi un
dar nu esenta insasi; lucrul va avea aceast calitate, dar nu yak
fi el. Acestei obiectiuni Lotze ii raspunde ca noi nu urmarim
96. determinem prin simple calitete cum a luat nastere un lucrui,.

sau care este origina lui. A urrnari acasta insearnni a n.e

plasa in alara de realitate. Ramanand insa in cadrul strict al
realittii, putern descoperi in lucruri numai Ce (Was) al lor,
care consista intr'o calitate simple. Existenta reale este o continue energie, o acjiune sau o functiune a lucrurilor, pe care

ele o au in sine Para a o primi pasiv dela o Pozitie, cum

credea Herbert. In realitate forma efectului produs de A
asupra lin B depinde mai ales de natura lui B, care-1 sufere'..
O confuzie intre cauz i efect nu trebue s se face. Cauza
este in lucru, pe cend efectul este o stare sau un evenimen-t.
Dat fiind faptul c prin actiunea de care este capahil, once
lucru sta in legatura cu altul, rezult in ansamblul lucrurilor
unitate. Un principiu comun, unind prin substantialitatea lui
toate tucrurile, nu mai poate fi vorba de un pluralism ci de
un monism. Leatura cauzei si a efectutui ne oblig s c,onsiderm ca neceser punctul de vedere sub care lucrurile nu
pot exista -decat ca forte ale unei fiinte unice. Lucrurile lipsite
de simtire, inconstiente, n'ar avea nici un sens, atribuindu-le
existenta in dare de realitatea unid. i infinita. Cki numai
prin imanenta ior in irifinit au aceast putere d a exercita
iniluenti mutuala, pe care, ca fiinte izolate si detasate de
princi.piuI substantial, n'ar putea s'o aiba. De vreme ce sunt
stari ale Infinitului lucrurile n'au o existente' de sine stakoare.
Realitatea este infinit mai bogata decat gandirea. Aceasta
inseamna c gandirea nu poate creia realitatea, ea nu poate
&cat sa o aperceap In intuitii. Ideia este real in once clip
numai sub inveliwl formelor particulare i succesiVe in care
se reelizeaza. Lucrurile se schimba in sensul pe care li-1
indica Ideia. Acest sens este ratiunea pentru care, la un moment dat, lucrul peraseste o forma, spre a primi alta. Intre

aceste forme se stabileste, zke Lotze, o legiture estticawww.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

231

sau dialecticr, pe care sensul Ideii o postuleazi intre fazele

succesive ale realiatii inlntuite cauzal.
Lotze, pentru ca s ajung, la conceptia ca natura existentii lucrurilor este spiritual, a pornit dela o analogic. a uni-

atii pe care o prezina viata noastr sufleteasa al cairei

substrat este fi.r indoiala, spiritual, cu unitatea pe care o
prezint sarile interne ale unui lucru. In adevar sarile noastre
sufletesti ne apar ca procese interne, numai prin natura minunat a spiritului, care compari intre ele propriile sale sari:
reprezentri, afecte; lar in virtutea acestei activiati de raportare, se cunoaste pe sine ca subiect constant care le produce
In diferite conditiuni.

Dela constatarea propriei noastre vieti putem trece, pe

baza unei analogii, la lucrurile care nu ne seamn. Unitatea
pe care o atribuim sarilor noastre de constiina, o descoperim
in toate lucrurile individuale cu care venim in relatiuni, cu
toate ea ele nu-si dau seama de accast unitate. Oriunde descoperim o unitate, analoaga unittii pe care o dovedeste constiinta strilor noastre interioare, avem de a face cu fiinte
a caror natur este spirituali ca si a noastr. Cum ins ne
recunoastem ca fiinte unitare in tot complexul starilor noastre
interne, rezult c once lucru chiar lipsit de constiina, in
care constaam o unitate asernna'toare eu a noastra, are o
natural spiritual. Se admite cu unic atribut al materiei in-.
tinderea (Descartes). 0 astfel d definitie a materiei ca intindere este defectuoas, spune Lotze, intruck ea nu exprim,
deck un simplu predicat Par raportare la un subiect cruia
i-ar reveni aceasra calitate. Intinderea este numai expresiunea,
spatial pentru masura fortei intensive, nu este deci esenfa

forte, o expresie a Absolutului". ?rin aceasta Lotze araf c intinderea din care Descartes a Pieta
unicul atribut esential al corpurilor materia. le, nu este nicici efectul 'acestei

decum un atribut esential ci secundar si derivat din substanta

universala, care constitue natura intimh a oricarui lucru.
b) Cosmo/ogia. Odaa definita existenta ca obiect al ontologiei, se pune mai departe intrebarea, care sunt conditiunile

formele de aparena ale Realului? Acestea sunt tratate de Lotze sistematic in cartea II-a a metafizicei sale coni

sacrat Cosmologiei. Aceste conditiuni, in virtutea crora existenta real apare sub diferitele ei forme concrete, sunt: spatimpul, rniscarea, structura materiei, legile actiunilor, formele cursului naturii.
www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

232

i timpul sunt singurele cadre in care multimea,

i peripetiile schimbarilor lor se preteaza la o aperceptie intuitivO1). Spatiml ne servege pentru
intelegerea lumii privite ca unitate a unei multimi de fenomene
Spatiul

simultana a lucrurilor

coexistente; el este o forma intuitiva a perceptiei noastre;

ca atare, deci, are un caracter subiectiv. Ceea ce constitue
faptul real, a ckrui perceptiune este transformati prin
intr'un fenomen in spatiu, nu sunt relatiunile fie in spatru,

fie inteligibile dintre lucruri, ci numai influentele imediate pe

care lucrurile le exercita unele asupra altora i cari se afirma
in ele ca stari interne. Starile acestea interne se caracteri-

zeaz ca un fel de energie, care se manifest

reciprooe dintre lucruri i le explica.

in relatiunile

Energiile vii ale lucrurilor, spune Lotze, trebuesc privite ca principii generatoare a ceeace privim ca relatii exte-

rioare hare ele. Natura spatiului este simplu fenomenal. Evident, in spatiu, lucrurile nu se ordoneaza dupk o constanta
afinitate a naturii lor, ci dupa anumite fapte variabile, ca.ri se
petrec in ele, dupO influentele insele, pe cari ele le exercita
unele asupra altora.
O structura absolut omogena i o completa uniformitate
In intindere sunt calitati inerente spatiului.
Despre timp n'avena nici o intuitie originara i specific:a;
ideia pe care ne-o formam despre el nu capkta pec,etia sa intuitivi decat cu ajutorul imaginelor imprumutate spatiului, in
ale caror traskturi nu putem descoperi caracterele pe :are gandir ea trebue sa le postuleze pentru timp. Nu trebue
inchipuim timpul cc, o linie; caci atunci ar fi o realitate omogenO., ceeace insi nu este cazul. Mai departe trebue tiut
ca timpul nu este, ca spatiul, numai un produs al activittii psihice ci, pe lang5 aceasta, este i conditia necesara pentru
exercitarea facultatilor, prin care el se obtine ca produs al
spiritului. Timpul ca totalitate fiind deci un produs al spiritului nostril, nu exist i nici nu se scurge; este numai imaginea singular:A, care apare in intuitia noastra, atunci cand ne
inchipuim cursul lucrurilor marginit la toti termenii colectivi,
pe care Ii admitem la infinit pi de a caror natural facem abstractie; el nu este o conditie a actimiii, ci actiunqa il produce;
numai aceasta creiaza, desfaurandu-se, un produs durabil, nu
un timp real care s'ar scurge i ar influenta lucrurile, ci
1) H. Laze : Metaphysique. trad. franc. p. 197.

www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

233

ideal, in constiinta care compara, ca intuitie a orclinei in care

oranduim evenimentele. Ca atare este o forma subiectiva de
conceptie; cat despre succesiunea actiunii care Jaco posibila
aceasta orincluire, este adevarat ca ea constitue natura ce.a
mai intim a realului.
Miscarea este un produs al fortelor care definesc sta.%
rile interne ale lucrurilor. De aceste stari interne n'avern nici
o idee vie; suntem siliti totusi sa le admitem pentru ca postulatele cunostintei noastre si fie realizabile, dar nu le putem
descri (pag. 338). In spatiu, realul primeste forma si moduirile de actiune ale materialitatii. Forta este puterea
gatia pe care le are un element cand infra in anumite relaOulu cu altele, de a indeplini acte definite in ce priveste speta
mrimea-. Definitia priveste deopotriva fortele fizice ca
spirituale. Forta exprim, presupunand concursul tuturor conditiilor accesorii necesare, certitudinea ca o consecinta se va
lega de un ansamblu de fapte date. Nu este niM o fortA
inerenta materiei ci mai degrab unui raport definit infra

doua elemente. Recunosc cu Kant, zice Lotze, o desvoltare

o actiune interna, care fac lucrurile capabile de a deveni
ceeace trebue sa fie la original, dupa un mod de a vorbi,' al
naturalistilor, adica termeni corelativi pentru raporturi variabile,
focare de forte centrifugale i centripete, puncte de intersectie
uncle se incruciseaza diferite serii de fapte succedfinclu-se unul
altuia" (pag. 364-365).
Numai c I. Kant, dupa observarea lui Lotze, n a a-

profundat suficient aceasta doctrina pusa de el in lumina.. 0

actiune nu va avea loc decat dac cele doua elemente intro
care se 'intampla, sunt capabile de a se influenta reciproc,
iar .daca aceasta conditiune lipsekste, ea nu va putea fi inlocuita prin contactul lor in spatiu.
Realul activ ne este dat in fume mai intai sub -forma unot
termeni infinit de numerosi, care sunt focare de unde pleaca
actiunile.

In ce priveste elementele simple ale Tnateriei, Lotze admite, sub titlu de provizorat, ipoteza unui numar nedeterminat
de fiinte individuale. Toate aceste elemente, simple in ele
complect strgne intimdern, au intre ele relatiuni foarte
variate, cari iau, dupa felul nostru de a concepe, numai forma
de situatii i departari in spatiu (pag. 387). Aici Lotze admite,
dupa cum vedem, o solufte atomista, spre a explica structura materiei.
www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

234

kleia noastra despre natura implica trei lucruri: un cerc

de legi foarte generale, dupi care consecintele depind de conditii; c plurajitate de puncte concrete la care aceste legi se
aplica; in fine, un plan pentru realizarea caruia sunt unite
aceste realitti.

De aici

-semnificatia

rea.1,5

pe care o recunoaste Lotze

formelor logice, pe care le iau raporturile &Are fenomene;

apoi atentia pe care o d el termenilor corelativi ca lucruri
concrete, in fine tot de aici rezulta caracterul teleologic ai

idealismului sau, dupa care cursul lumii trebue s se conformeze unei ordine ideate, unui plan in care totul va lua formele impuse de el.
Constanta in cursul naturii sta intr'o conexiune interna

a faptelor din care se nasc tortele, intr'o lege generala, care

conduce legatura i succesiunea efectelor lor. O asemenea lege
este principiul conservarii fortei. Ordinea naturii nu se spri-

jina pe o suma confuza de legi digincte, ci este data in calittile primare ale realiatii i in adevarurile necesare ale
matematicilor, prin urmare intr'o rationalitate adrnirabila, care
ne cia in nenumarate puncte impresia unui acord excelent. Lai
cum Lotze, recunoscand caracterul sintetic si aprioric al legilor care guverneaz cursul naturii, atribue realului un caracter
rational.

Cosmologia isi propune ca obiect de cercetare tocmai aceasta ordine aturala, definita prin modurile generale ale existentei si actiunei, care permit unei multiplicitati de a compune
totalitatea ordonata a lumii. Realului i revine rolul

de a

alege intre formele concrete, care-i vor umplea aceste cadre

libere, lar continutul acesta al realitatii ar ramane sa fie cercetat rie filosofia naturii.

In natura exista un grup de fapte, o clash* de fenomene,

In cursul carora cooperatia tacitl i permanenta a cliferentelor calitative dintre lucruri, pare aproape inexistent. Un

asemenea grup de fapte il formeaza cele care ofera aparenta

unui complect mecam'srn. Il gasim in faptul gravittii sau mai
exact in miscarile circulare inchise, care rezulti din atractia
corpurilor ceresti 5i dintr'o miscare tangentiala originara. Atractia n'o putem considera ca ceva exterior fortelor integrante
ale planetelor, prin distributia diferit intre diferitele planete
ale elementelor dotate mai mult sau mai putin cu actiune mutuala, s'a produs ceeace numim masa. In aceasta notiune de
mas 4 invariabila infra tot ceeace se raporta la natura cautawww.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

235

tiv a elementelor si pe acest temeiu putem calcula cursul

ulterior al misckilor ceresti, considernd pe de o parte vitezele zj directittnea primordial, iar pe de alta legile generale
relative ra variabilitatea fortii dup distant, flii a mai fi

nevoiti s revenim asupra elementeltir interiorului din care decurge aceast variabilitate. In aceast reprezentare a ordinei
universale, pe care n'o turbur miscrile interne ale lucrurilor
particulare, filosofia trebue s vad prim" ul grad al ideii de

naturr (pag. 456).

Ca opuse gravittii trebue s lum in searna" fenomenele

oscaatorit, lumina, sunetul, prin care se propag in toate sensurile ciocnirile primite. Nu fr nici un motiv de analogie

se vedea in ele un spirit al naturii; cki fr ndoial prin

ele se transmit stkile variabile, interne, ale lucrurilor dela
unul la altul, intre cari se stabileste o comunicatie analoag
raportului dintre subiect i obiect. Asemenea fenomene sunt
insumate in notiunea de mecanism i tratate ca fapte mecanice.

In sensul ,cel mai larg al cuvantului, exist mecanism oriunde

producerea consecintelor rezult, conform legilor generale, din
actiunea reciproc a elementelor diverse, oricare ar fi ele.
Mai sunt fenomenele viol- care re-zult dintr'un anumit
mod de combinare armonic a elementelor materiale. Ansamblul acestor fenomene pretinde o interpretare absolut mecanic,
care sprijina viatia nu pe un principiu special de actiune, ci
pe o aplicatie particular a principiilor generale, la care sunt
supuse fenomenele fizice. Aici se poate face o apropte. re
intre Lotze i Descartes, care subordona viata organic legilor mecanice.

Prezenta legilor mecanice nu exclude nicidecum ideia de

imanent a lui Dumnezeu. Actiunea lui Dumnezeu se conformeaz acestor legi, creindu-le n once clip asa Inca ele
sunt pentru noi expresiunea naturii inssi a actiunii sale.
Orice actiune, orict de minim ar fi ea, a unui element
izolat asupra altuia nu este decit o imanent a acestui Unu.
Prezenta Unului in fenomenele mecanice ale naturii i in cele
organice este deosebit, intruca in fenomenele mecanice inIbtuirea vesnic asemntoare a actiunilor regulate se face dup
legi universale, ca bai a tuturor conditiunilor particulare, pe
0.1' Id in Tenomenele vitale intalnim desvoltarea particularului
In varietate. Totusi germenele unei fiinte organice nu se desvolt intr'un spatiu gol, intr'o lume aparte, care n'ar avea
www.dacoromanica.ro

236

Hermann Lotze

nici o relatie cu intregul. Unul este prezent oriunde intalnim

materii susceptibile de forme.
Absolutul este privit nu ca idee conceptibila, nu ca un. tip,

generic inerent, ci ca o fiinta reala, capabila de a lucra, prezent in interiorul fiecarui element, nu distribuit la fiecare in
,cantitate diversa, ca o materie divizibila, ci intreg in fiecare
ca unitate, producandu-le cuprinzandu-le pe toate

Unitate

'care, in ratiunea consecintii sensului ei total, este, in fiecare

din aceste elemente dependente, principiul actelor prin care
,se asigura c,onvergenta actiunii spre un scop determinat.
caci

De o desvoltare pur mecanic a vietii nu poate fi verba;

in urma unei astfel de desvoltiri mecanice descoperim

totdeauna ca energie particulara, care *la forma fenomenala, activitatea cool donata a Absolutului.
c) Psihologia. Dupa parerea comuna, remarca Lotze, con-,

ceptul de suflet i gaseste jusfificarea in trei fapte: in Tenomenul consfiinfii, prin care se caracterizeaza once reprezentare, simtire i dorm' ta; in unitatea constiintii i in libertatea
vointii. Lotze admite aceasta parere numai in ce priveste primul

si al doilea fapt. Putem deci s ne inchipuim sufletul ca

principiu specific alaturi de principiul corporal, a carui proprietate este intinclerea, tinand seama ca, constiinta prezinti
un caracter particular, deosebit de al celorlalte fenomene fiziee i vnd in vedere apoi ca fenomenele de constiinta nu
se pot compara cu fenomenele corporale. Faptul unitatii constiintei da un caracter de specificitate fenomenelor psihice.
Libertatea vointii ridica dificultati metafizice, care ne impiedica de a_ explica stiintific fenomenele psihice.

Este de observat ca Lotze nu este de parerea lui Herbart ea' sufletul ar fi o substanta simpl, o reala, nici de
parerea lui Fechner, dupa care sufletul este un atom fizic.
Caci nu printr'o substanta exista lucrurile, ci ele exista atunci
cand sunt in stare sa produca aparenta unei substante in ele 1)
Privit ca substanta, sufletul este deci ceva capabil
activeze i s sufere. Acum intelegem de ce sufletul conceput
ca substanta este o expresiune fenomenologic,a", este fenomen

si un centru de energie, iar nu o entitate exprim'ind eeva

simplu si static, fara posibilitate de miscare, de relatiune cu,
alte fenomene 2).
H. Hoffdzrtg, Histoire de la Philosophie, tom. 1I pa.
Lotze, Metaphysik in System der Philosophie Bd. II. Herausgegeben
von Georg Misch, Leipzig 1912.

www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

237'

In ce priveste esenta imaterial a sufletului, Lotze credeCA ea nu poate fi decit spiritual, iar materialul, corporalul
conteazi datum* de ea ca un principiu dependent, secundar.
Intre suflet corp exisa un raport cauzal pe baza druia
se poate cerceta mecanismul psihofizic.
Daci totusi conceptia spiritualisti pe care Lotze o adopti
In detertninarea naturii sufletului, ne indreptiteste s vorbim
de o relatiune cauzalA intre psihic i fizic, apoi aceasta nu se
explici in sensul c sufletul ar influenta direct asupra corporalului sau invers, ci in sensul Cal la baza corporalului insusi
st un real suprasensibil, care, din cauza altor conditiuni, ne
d aparenta existentei materiale si care, avand aceiasi esent5
cu sufletul, permite acestuia o influenti asupra lui. Asupra a-

se exerciti direct influenta sufletului, &pi cum

tot prin acest real, ca expresie a unei relatiuni de activitati
cestui real

interne, corpul isi exercit influenta asupra psihicului.

Ipoteza unui raport cauzal intre corp i suflet oferi avantajul c stabileste, in opozitie cu conceptia paralelist, independenta vietii sufletesti fag de once fenomen material, independenti, care face totodat posibil i ipoteza

vointii, dupi care sufletul, independent de orice eveniment exterior, se determini la actiune din proprie initiativi.
.

Astfel explicindu-se raportul intre psihic si corporal, corpul nu este decit un sistem de mijloace auxiliare materiale si,
organizate, inzestrat cu abilitatea d'e a concentra in mod divers excitatiile exterioare in vederea unei 'actiuni asupra
1).

In opozitie Cu Herbart care sustinea c sufletul este o

real, o sun'
calitate, Lotze accentuiazA caracterul ideal al
sufletului. Sufletul este deci un moment al Ideii al cirei continut nu trebue conceput in forma unei caliti omogene sau
simple, ci in forma unei idei care, asemenea spiritului unei
constitue o unitate definiti prin diversitatea unor de-terminiri asociate intr'un tot.
Nemurirea sufletului rmine pentru Lotze o chestiune
de etic: Sulletul uman fiind una din realizirile cele mai
inalte ale evolutiei spirituale, se va conserva in decursul acestei evolutii ca valoare in sine.
Existenta sufletului in corp, dupi conceptia metafizicb."
a lui Lotze, este o consecint a evolutiei naturale, iar nu un
1) Medizinische Psychologie p. 85.

www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

238

simplu produs al unui sistem de functiuni organice.

Ceeace constitue ins5 originalitatea lui Lotze in psihologia secolului al XIX-lea, sunt consideratiunile sale asupra
intuitiilor spatiale, care culmineaz5 Intr'o teorie a semnelor
locale".

Sunt dou5 feluri de sensatii, care se preteaz5 la o localizare exacta*: sensatiile de tact si cele de v5z. Semnele locale corespunzkoare acestor sensatii nu sunt relatii pe care
sufletul s5 le interpreteze, ci afectiuni pe care el le suferi
real in el insusi. Ele se nasc, f5r5 indoiaI5, din miseri nervoase provocate in punctele in care se produce excitatia, totusi
nu constau in aceste miwri fizice ci in alectiunile psihologice
cari deriv5 din ele.
Vazul este simtul in care tendinta localizatoare be mamIest5 - de preferinta
Semnele locale sunt concepute de Lotze ca tendinte spre
miscare", ca rea.ctiuni elementare" inscute In suflet, apartinanclu-i apriori si a chror combinare are drept fezultat intuitia de spatiu
Mai departe nu urrnrim vederile
Lotze asupra psihologiei, intrucat am relevat ceeace este original in conceptia
lui despre suflet 1).
Incercam numai s desprindem ckeva idei mai esentia. le

din metafizica lui

Metafizica lui Lotze c5utind 55 urm5reasci cu incredere

notiunile fundamentale ale studiului naturii, a avut drept rezultat precizarea conceptului de existent: a exista inseamni

a sta in relatie".
Relatiunile acestea ins5 sunt relatiuni intre lucruri ca
centre de energie, capabile de actiune 6 de suferint5. In
metafizica sa, teoria relatiei reciproce este partea cea mai
caracteristic5 i important5"). Relatiunile acestea dintre lu-

cruri, desi sunt supuse unui mecanism, care vede in ele expresiunea unor legi generale de miscare 6 inl5ntuire cauza15,
suni totusi manifest5ri ale actiunii divine care st6 in dosui
lor, creindu-le 5i dandu-le viata. Lucrurile in afar5 de sub-

stanta divin casre le anima si unifick, n'au sens. AvAnd astfel

ca principiu irnanent ei, Ideia, Absolutul, lumea tinde perpetuu
A se vedea in Analele de Psihologie vol. II, 1935: Const. D. Gib
Lotze si cercet'arile sale in domeniul Psihologiei.
0. Kidpe, Die Philosophie der Gegenwart in Deutschland. Zweite:
Aufl., Leipzig 1914 p 93.

www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

239

sa se conformeze unui Plan, care coincide cu realizarea in

formele cele mai inalte ale ideii de Bine. Conceptia metalizica a lui Lotze ia astfel forma unui idealism teleologic.
Existenta spirituala apoi i gaseste pxpresiunea ei d'eosehit6 in sufletul =Ian i in formele lw de manifestare. Corpul i sufletul, desi diferite, sunt totusi omogene, intrucat ambele ii au temelia in substanta universal'a care e d'e naturA
spirituat.. In ontologie, Lotz,e reprezenta deci un monism spiritualist.
Insfarsit, Lotze ajunge s indice ca inceput al metafi,

ceeace trebue sh fie, clufrn

temeiul a ceeaoe este". Credinta sa in principiul universal,
ale earei actiuni se oglindesc in relatiunile dintre lucruri, 3
determin s incheie consideratiile sale metafizice cu expresiunea, de altfel soeptio Dumnezeu stie mai bine".
zicei etica, pentru motivul

Estetica.
Prezentam cateva din ideile esentiale ale lui Lotze asupra Esteticei.
In istoria esteticei, Lotze nu are un punct de vedere
propriu i nici n'a prezentat prerile sale estetice intr'un
sistem 1).
Totusi incere6m s redam cateva din ideile sale estetice referinda-ne la lucrrile lui cu continut estetic : Dizertatia'

Ueber den Begriff der Schnheit (1845);

a doua

Ueber Bedingungen der Kunstscluinheit (1847); Grundziige ler

Aesthetik,, publicate in 1884, cuprinzand diciatele (rezumatele
prelegerilor lui din 1856); Mikrokosmos III i Geschichte der
Aesthetik in Deutschland (1868); Grundzitge der Logik und
Enzyklopidie der Philosophie (Dictate din prelegeri, Leipzig, 1922).

Frumosui des.varsit nu trebue cgutat deck in afectiunea

spiritului care-1 gustr (Ueb. d. Begr. d. Sch.

pag.

6),

asa

dar conceptul de frumos" nu se poate gandi, voind a intatura,

din, el sentimntul plkerii, pe care-1 trezeste o impresiune;

oki ar insemna

atunci o stare indiferena (Grundziige der,

in general, sarcina

Logik and Enzikl. 113). De aceia,

esteticei este totd'eauna de a explica producerea acestei plkeri

y. 104,

1) Eduard vea Hartmann ; Die deutsche Aesthetik seit Kant, Leipzig,

www.dacoromanica.ro

240

Hermann Lotze

frumoase, dintr'o relatie armonica, care are loc intre impresiuni si Intre o masura oarecare din interiorul nostril" (Ibid.),
Aceasta masura o putem cauta in primul rand in organizatiunea noastra fizica. Impresiunile plac, zand influenta lor
provoaca activitatile naturale ale nervilor nostri intr'un mod
care se acord cu conditiile lor functionale. Impresiunile
cazul acesta se numesc frumoase" numai intr'o mica masura,
In fond insa se numesc pkioute" (angenehb).
In al cloilea rand putem gsi masux a mentionata In legue
deprinderile dupa care se conduce amid strilor noastre
interne, reprezentari, sentimente j tendinte. De data aceasta
sunt frumoase impresiunile, a caror actiune se acorda cu aceste deprinderi.
In fine, frumusetea trebue sh corespunda unei a treia masuri, adica constiintii unui adevar etern, plin de valoare in
sine. Impresiunile care se acorda cu formele aoestui adevar,
produc frumosul obiectiv. Frumosul obiectiv nu trebue s placa
numai prin farptul e se acorda cu tot ceeace se intamplaem
pire in mima naastra ca deprindere vitali a ei ci i prin faptul

ca se acorda cu formele pe care viata noastra le va primi

atunci cand corespunde perfect propriului ei ideal, sau in fine
prin faptul e ne ofera imediat aparenta unui astfel deadevar desavarsit ca valoare (Ibid.).
Cercetarile esteticei se orienteaza spre un frumos obiectiv.

Nevoia de a asigura frumusetii o realitate mai mare deck

aceia pe care o gusta ea ca fenomen in spiritul individual",
iat ceeace preocupa pe Lotze. Nu putem cauta un frumos
in sine sau frumiisetea insasi in forma unui dt in afara de
noi ci aceasta unitate, care nu se pierde nicioclata In yarietatea
infinita, ar putea fi sensul unei idei, o ideie" (Ueb. d. Beg.
Sch., pag. 25). Ideia de frumusete sau frumosul In sine"

este numai o forma creia trebue s-i fie dat un continut

(Grundz. d. Aest., 8) numai valoarea absolut desavarsita
poate fi continutul formei, care este ideia frumusetii, insi nut
exista nimic absolut ca valoare desavarsita deck placerea
(Lust) in sensul unei beatitudini universale ( 13). De aici.
caracterul formal al ideii de frumos.
Recunoscand ca momente ale intregului 'frumos placutul sen-

sual si frumosul formal, Lotze adaoga la acestea un al treilea,

frumosul real (inhaltlich), afirmand
Orice interes estetic
pe care In aparenta il luam in raporturi pur formale, se sprijiza numai pe faptul ca acestea sunt forme naturale pe care'www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

241

le ofera superiorul pentru continutul 411 (Geschichte der

Aesth., pag., 265).
Frumosul are deci o baza subiectiva in spiritul individual
care-l" gusta i contempla, dar si o baza obiectiva in formele
adevarului sau ideilor eterne.
In estetica Lotze reprezinta punctul de vedere al profesorului su Weisse.
si

E ti ca.

Etica lui Lotze, urmand sa' ocupe un loe de frunte in

partea III-a a sistemului lui filosofic, care din nefericire n'a
apirut, n'o cunoastem inchegati intr'un sistem; totusi Lotze,
ca ganditor i ca profesor de filosofie, a fost preocupat de
probleme de etica. Dizertatia aparuta postum: Ueber die Prinzipien der Ethik; dou'it capitole din Mikrokosmos, (II); apo
dictatele din prelegerile ,asupra filosofiei practice, cunoscute

sub titlul: Grunclage der prakiischen Philosophie; In fine dictatele publicate sub titlul: Grundziige der Logik unct Enzyklopiidie der Philosophie, toate ne doved'esc c chestiunile etice
erau unele din preocuprile sale filosofice de capetenie. Principiul fundamental care st6 la baza eticei lui Lotze este piacerea (die Lust). Vom arata indata ca in placere, Lotze

nu vede numai o stare afectiva, pe care ne-o procura satisfacerea nevoilor noastre sensuale. organice, ci ecoul subiectiv,

durabil provocat de trairea unei game intregi de valori. Placerea trezita la aprecierea valorilor, care satisfac irebuintele
superioare ale vietii noastre, este fericirea. Lotze reprezinta
In etio, deci, o directie eudemonista, iar nu hedonista, care
considera placerea simturilor ca ultim scop al vietii noastre.
Placerea, astfel conceputa, se asociaza cu conceptul Binelui
constitue km scop an sine. Ea singura constitue deci scopul
necorklitionat 1 bricrei actiuni1). Este adevrat c oamenii,
In anumite limite pe care nu trebue sa le depasim, sunt organizati felurit, in legatura cu placerea sau neplacerea. Dorinta
de a trai fericiti i-a dus la elaborarea unor norme de actiune,

care le permiteau trairea in comun. Placerea sau neplicerea,

sub diversele tor nuante de intensitate, sunt singurele forme
reale, in catre pot fi triite valorile i nevalorile. Cad, zico
Lotze, nu exista nici o valoare sau nevaloare, care si
1) Grundziige der praktischen Philosophie.
16

www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

242

unui lucru in sine, ambele exista numai sub forma de placere

sau neplicere, pe care o incearci un spirit capabil le simtire.
Placerea nu este numai o dispozitie a spiritului care o
gusta, ci totodat i o recunoastere a eioelentei sau bunitatii
a ceea ce o provoaca (Op. cit. 8). Fate:and deci ahstractie
de sentiment, nu putem descoperi in lucturi si in raporturile
lor nici o valoare obiectiva; insa spiritul care apreciaz i gusta
valoarea se ,concepe oarecum ca mijloc, prin a carui cooperarre
valoarea preg5.titit in lucruri capgt o existent real:5., pe care,
fireste, ea n'o poseda decat in aceasiii clip a a gustarii sau a
resimtirii ei reale de catre un spirit. Nu sta: in puterea
ritului, s." produca caracterul distinctiv al diferitelor afecte
de plicere. Sentimentele i se opun ca un sistem de tertneni
diferiti, avandu-si fiecare valoarea sa particulara; spiritul sau
sufletul nu poate s modifice cu nimic aceasta diferentiere.
Intre valori exista diferente graduale, dupi cum ecoul
subiectiv este mai intens sau mai putin intens.
Constiinta are un mare rol In alegerea i aprecierea va-

lorilor. Ea singuri se poate pronunta in ce prive5te prinoipiile morale cele mai generale. De valoarea unor obligatiuni
carora le-ar lipsi consimtimantul constiintei, nici o teorie nu
ne poate convinge. Singura constiinta di un caracter obligatoriu actiunei; tine sub controlul ei principiile actionei
d'a consimtamantuI in aprecierea i deprecierea motivelor actiunei. Adevarata fericire este numai aceia care se resimte
limitele u,nei aplican i cat mai intinse a principiilor morale.
Nazuinta noastra dupa fericire trebue sa corespunda totdeauna
imperafivelor universale obligatorii sau idealurilor morale.

Cu conceptul de activitate se leaga conceptul de perso-

Actiunile au o valoare morali numai ca acte ale

unei personalilati caie pone orcline i unitate in ele, dirijindu-le
nalitate.

dupa acelas principiu spre realizarea unor valori.

Unul din imperativele eticei este deci acesta: - Sa devii
o personalitate- ( 14). 0 personalitate, in constiinta careia
actiunile se imibina intr'un. tot armonic, pose& un caracter

si o natura frumoasr. Din acest caracter si din aceasta natura frumoasa, trebue s decurga cu o necesitate evidenta,
actiunile morale. Unicul isvor al actiunilor morale este nii-

zuinla dupa fericirea ahora, pe &Ind nizuinta catre fericirea

proprie, dei naturala, este fara merit.
Conceptul de placere poate deci fi principiul actitmii
www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

243

noastre, numai Cu conditia de a determina din el fericirea

,altora, spre care se indreapt actiunea noastr.
Alegerea motivelor actiunii presupune o alegere intre va-

lori, a aror prezent se resimte in cfildura i intensitatea

sentimentului. Intensitatea sentimentului, o dispozitie a lui de

a primi 6 a resimti cfit mai multe valori, iat ce trebue s

constitue isvorul 'central al motivelor noastre de actiune.

In al doilea rfind, nu este de ajuns s avem imboldirile

sentimentului spre actiune: ne mai trebue tfiria, forta de a
realiza ceeaoe ne determin sentimentul.

Judecata moral are comun cu cea estetia calitatea de

a pronunta aprobri i desaprobri; ins se deosebeste d'e cea
estetia prin faptul c actiunile la care se raporti le considerit

dup cum meriti o rsplati sau i atrag asupr-le o vin;

sau
ceeace este acelasi lucru: judecitile morale au un
caracter obligator pentru actiune, pe and cele estetice nu1).

Filosofia Religiei.
Filosofia religiei are dupfi -Lotze ca ultimi sarcin, cercetarea raportului conceptiei teoretice despre lume i despre

lumea real a existentii in genere cu vederea noasta etical

asupra lumil

cu domeniul bunurilor cari, in parte, trebuesa

realizate prin propria noastr actiune. Ea trebue deci s stea
in acord: 1. cu legile 'universale ale cunoasterii noastre; 2. cu
cerintele etioe ale inimei noastre; 3. cu fragmentul lumii care
cade sub observarea noastr, spre a intregi cealalt parte mai
mare a edificiului universal, att oea care ar putea fi boa
obiect al mtuitiei noastre sensibile ct 6 mai cu seama lumea
i

suprasensibilfi.

Din metatizia stim ca

legitim cerint c,

spre a fi

in genere o actiune mutual intre elementele lumii,

trebue ca toate aoeste elemente si fie cuprinse de o substantj
ale car' ei forte ar fi ele si dela care trebue s-si primeasci
natura si faculttile tor; iar totalitatea tuturor si exprime
pn la epuizare natura acestei substante unice.
Deasemenea etica cere ca ideile de valoare desvrsiti,
de bine, de frumos si adevr, s aih ca continut un Bine
care ar fi deodati un frumos si un bine; apoi toate ideile individuale s fie numai Partite care se oonditioneazi reciproc
ale unei lumi ideate (op. cit. 115).
posibili

1) Grundzuge der Logik. op. oft. 113.

www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

244

Filosofia religiei intrunete aceste dou cerinte in convingerea 0i cele doua principii
substanta universal, ca

fond al lumii reale, i ideia universal, co fond al lumii ideale

sunt unul i aceI4 principiu, pe care adeseaori il numim
Dumnezeu i care este iustificat prin urmatoarele clod( cercetri.

In primul rnd, din continutul celor doua cerinte origiginare ar putea fi desvoltate atributele i calittile noului principiu i s'ar putea astfel arata c credinta religioas intr'un
Dumnezeu al nostru nu s'ar atepta dec.:it d'e la aoeste calitati
care sunt de gasit.
In al doilea rand, se pune intrebarea: ce forma de existent:a' revine lui Dumnezeu? Lotze conchide c lui Dumnezeu
singur i revine cu adevarat forma personal a existentii, caci
numai fiinta infinita poseda personalitatea desvrita, pe &and
cele rnarginite, tocmai prin marginirea lor, sunt oprite de a-i
desvolta complet aceasta personalitate (Ibid.).
O ultima cercetare ar privi, dupa Lotze, raporturile Principiului Suprem- cu lumea diversa. Problema aoeasta este solutionata numai intr'o mica parte. In general o lificulgate

provine din faptul c toate formele gndirii noastre sunt relatii de elemente pe care ele le presupun ca date. Nici una
din ele nu poate arata suficient cum din unitatea unui principiu unic trebue sai se 'lase& toate celelalte elemente cu care
el intr in relatie.

Problema creatiei

lumii nu se poate deslega

iar problema guvernrii lumii capita un rspuns mai satisfacator, Intrucat putem presupune c cei putin al doilea termen
de relatie, lumea creiata, se opune naturii lui Dumnezeu. De
aici s'ar deduce oa Lotze trece in filosofia reIigiei ca teist,
fintruck dupii el, Dumnezeu, dei in relatie cu lumea, st
totui deasupra ei. Mai exact ;insa ni se pare sal credem c
Lotze admite p solutie panenteist a raportului dintre Dumnezeu i lume, deoarece, din cate am vazut din Metafizica sa,
Dumnezeu constitue principiul unic in care se unifioa, confundndu-se, substanta universal ca temei al lumei reale
ideia universal ca fundament al lumei ideale. In once
caz, cand Lotze pune pe Dumnezeu ca termen corela.tiv
de cealalt parte a lumii, ne area prin aoeast4 c lumea
este prea mic ca s cuprinda complet in ea pe Dumnezeu,
ceeace insemneaza c solutia pe care ne-o ofera el aici este
panenteist.

www.dacoromanica.ro

Hermann Lotze

245

Sociologia i Pedagogia.
Asupra sociologiei, careia pe atunci Aug, Cornte i creiase abia numele, Lotze nu ne-a oferit deal putine reflexii.
Mentionm doar un viu deziderat al sau exprimat cu privire
la sociologie in

Principiile de filosofie practicr,

apiirute,

in dictate.

Daci am putea avea tot ce dorim, zice el. ar fi foarte

utila o stiinta a sociefAtii. Rana acum nu exist cu adevarat

pentru ea deca numele- ( 43).

In aceiasi ordine de idei, Lotze ia at,itudine critica fata
de cei care credeau c psihologia social ar putea oferi un
obiect sociologiei; fati de organicism care printr'o falsa analogie, identifica societatea cu organismul animal 6, In fine,
fata de directia naturalisti-istorica, care avea pretentia s explice caracterul social al individului prin integrarea lui in

evolutia naturala

O societate cu adevarat desavirsiti este staid care se

deosebeste de societatea obisnuit _prin aceia ca se sprijin
pe o organizare bazata pe raportul dintre supusi i autorifatea
publica (Obrigkeit).

Problemele de educatie revin in preocuparile lui Lotze

numai incidental si sporadic. In Vol. II din Microcosmos la
Capitolul Sensul Istorier gasim unele indicatii foarte pretioase
cu -privire la natura i limitele educatiei. Este interesant de
observat aici ea el consideril istoria ca educatie a omenirei.
Ceeace oonstituie obiectut istoriei dupa Lotze nu este
umanitatea ca concept abstract, care n'are nici un fond real
ci umani' tatile diverselor epoci, adica exemplarele particulare
ale acestui concept abstract. Acestea singure, comparate Mire
le, pot indica un progres. Istoria, ca evolutie a societatii
culturii in timp, ofera prin exemplarele 6 creatiunile ipirituale ale personalitatilor j societatilor care se mica pe firul
ei, o surs inepuisabil de conditii favorabile educatiei. Este
de remarcat apoi raportul strns pe care Lotze II vede intre
cultura i eiducatie. O cultura, zice el, care nu este un
simplu bun al temperamentului natural ci implica o cunostin0
a lucrurilor, o dritica a starilor vietii omenesti si a problemelor vietii, o constiinta a raportului cu societatea si a raportului societatii cu lumea, este de neinchipuit Uri cea mai
variat influent a educatiei si a relatiilor sociale-. Op. cit.
www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

246
pag.

24). Educatia' este deci dupi Lotze un fenomen social

constitue un suport temeinic al culturii.

Demn de relevat este de asemenea pretul pe care 11 pune
Lotze pe cultura personal, pe vointa personali de a ne cultiva: cci daci se spune, afirmii el, eit omul trebue si devin
ceeace este, aceasta nu insearnni c trebue si

se lase

in

seama naturfi, ci si se caute s realizeze umanul din el Cu constu-nta ea activitate proprie a sa. Cci demnitatea omenirii nu
consti in a sta in pasivitate ca lumea animali, la care se
acordi, intr'un mod inexplicabil, mofivele irationale cu faa cunoaste
vorizirile intimplttoane ale mediului extern, ci
indoindu-se, dibuind, imbunitUtindu-i scopurile, datoriile i mijloacele ei.

O scoal care

duci mai departe doctrina, Lotze n'a

intemeiat. Totusi influenta ideilor lui s'a resimtit nu numai

In Germania, dar si in Franta, Anglia si America, Italia

Suedia. Dintre ginditorii gerznani asupra eirora s'a exercitat influenta lui Lotze, sunt demni de amintit intrao directie:
Stumpf, Husserl, Twardowski; in alta i anume cea in care
se orienteazi doctrina celor doui lumi (Zweiweltentheorie)
conceptul de valoare a adevrului, aminfirn pe Windelband,
Rickert, Lask, 'tar dintre Iantienfi care reprezint fractiunea
naturalisti, in deosehi pe Otto Liebmann si Hans Driesch;
mai departe Steinthal, Dilthey tin luceirile din tinereti, TeichEucken, Frege1).

Gustav Theodor Fechner

klealismul german din primele decenii ale secolului al
XIX-lea, plecat dela criiicismul kantian care Osise o cale de
mijloc intre ernpirism si rationalism, ajunsese in problema cunoasterii la un rationalism lipsit de once misuri. Reprezentantfi
lui de frunte sustineau astfel ei natura existentei i legile ei
generale pot fi cunoscute pe singura cale a ratiunii. Caracterul arbitrar al 'rezultatelor obtinute pe aceast cale precurn
progresul stiintelor nu au intfirziat s arate imperfectiunile
metodei rationale impunind in locul ei experienta. Opus idealismului s'a ridicat astfel in Germania rnaterialismul intemeiat
1) Georg Misch in Introducerea dela prima varte din sstemul de Riosofie al lu Lotze, editara' In 1912, sub titlul e Logik (Sstem der Philosophie
I) Verlag von Felix Meiner. Pag. XCII. In aceaste1 ntroducere, gasim o bunit
expunere a filosofiet lui Lotze.

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

247

pe rezultatele stiintelor naturii. Aceast noua conceptie avea

ins5 neajunsul de a contrazice prea isbitor adanci deprinderi
intelectuale ale timpului legate in deosebi de credintele rease.

Intre aceste dou5 extreme deopotriv de inacceptabile pentru

spiritul timpului, idealismul si materialismul, unii dintre re-

prezentantii filosafiei gemiane au ales calea de mijloc a unei

conceptii care i propunea s. impace aspiratiile spiritului cu
datele experientei. Fechner a fost impreun cu Hermann Lotze
si Eduard von Hartmann unul dintre acestia. In conceptia sa
i religia cu
a cutat s5 impace ratiunea cu experienta
stiinta. Evolutia gndirii sale este interesant5 pentru recon-

el

stituirea motivelor cari au fkut nesatisfc5toare ata conceptia

idealist5 dit i cea materialist i cari au indreptat cugetarea
filosofici pe noua ei cale. S5 schit5m dar mai Intii liniile
ei generale.

I. Viata si opera.
Gustav Theodor Fechner s'a nascut la 19 Aprilie 1801
Ja Grossrchen, 'Lana Muskau, in Niederlausitz. Prinfii si
descindeau din familii de preoli, iar tat51 su el ins4 a fost
preot.

Rrna's orfan de tata and nu avea deca cinci

ani,

Fechner a fost crescut la TObingen de un unchiu al sat deasernenea preot. Mediul religios in care s'a desvoltat astfel
prima lui copil5rie a avut o adnc5 inrurire asupra spiritului s5u, dar care s'a f5i'cut sensibil6 mult mai trziu.

Deocamdat studiile stiintifice pe cari le-a fricut i-au

aspiratiile religioase. In 1815, el merse la Dresda, unde si-a
inceput studiile la Kreuzschule 6 la Academia medico-hirurgical; iar in 1817 trecu la Leipzig, undle a timas toati viata.
Acolo, Fechner s'a oonsacrat in primul rind studiului
medicinei. Din filosofie se pare a nu fi ascultat deca cursurile
kantianului Krug asupra logioei. Starea de pe atunci a medicinei
il multumea prea putin; ea se mi ca pe un teren ined Cu totul
nesigur. Constituiau o exceptie prelegerile de fiziologie ale lui
Weber, pe cari le-a ascultat cu interes. In 1822. Fechner
studii de
absolvi studiile medicale. In acelas timp, el a fcut
fizic. Nevoia de a-si castiga existenta 11 determinase chiar
prelucriri din limba francez
s6 Intreprincl unele traducen i
in domeniul fizidei 6 al chimiei.
Stuciiile acestea 1-au cstigat pentru conceptia materia-

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

248

list. Astfel, pentru el, totul se reducea pe atunci in univers

la materie i la miKare. Lectura unei lucrari de filosofie spe-

culativa a naturii, al cArei autor era Lorenz Oken, un adept

al lu Sche1lng, 1-a facut sa intrevada posibiiitatea unei noui
conceptii filosofice. Dei era naturalist, Oken incerca sa construiasca dupa modelul lui Schelling o filosofie monista a naturii, in care Dumnezeu era considerat ca substanta ultima
a lucrurilor. Cat de mult a fost influentati gandirea lui Fechner
de aceast conceptie a mrturisit-o mai tarziu filosoful el insu.
Prin studiile mele de medicina, spunea el, devenisem complect
aten; de ideile religioase m departasem cu totul, iar j lume
nu mai vedeam decat o activitate mecanici. Atunci, imi ajunse

in mn filosofia naturii a lui Oken; o nou lumin paru ci

imi lumineaz dintr'odat intreaga lume si stiinta des-pre univers; eram ca orbit"1). Cu aceast noua orientare a gandirii
salez care data 'inch' din 1820, Inainte de a-i fi terminat studiile medicale, Fechner i-a dat in 1823 docenta, hotrit
tine prelegeri in spiritul filosofiei lui Schelling i Oken. Prin
tra.duceree ns
i prelucrarea din limba franceza a Tratatulut
de Fizia ai lui Biot, terminata in 1824, Fechner se vazu din
nou indreptat pe calea tiintelor exacte. In acela an a fost
insarcinat cu suplinirea pe un semestru a catedrei de fizici
dela universitatea din Leipzig; iar en/and dupa aceea a fost
numit profesor extraordinar de fizica la aceiai universitate.
In aceasta functiune el incepu, sa faca experiente proprii in
domeniul fizicei. El a continuat totui s. s intereseze i de
probleme cu caracter filosofic. Rezultatul acestor preocupan

a fost publicarea, in 1836, a unei mici scrieri intitulati airticica despre viata de dapi'd moarte2). Aici se gaisesc In ger- _
mene ideile pe cari filosoful avea si le desvolte mai tarziu.
Deocamdat ins nevoile vietii

obligatiile profesionale

I-au tinut departe de preocuprile de ordin filosofic. In 1834,

el devenise profesor ordinar de fizica la Leipzig. Dar, pani
la ceasta data, situatia sa de profesor extraordinar neaducandu- niciun venit,
constrans s-i continue unele lucran
tiintifice, cari ti

asigumu un oarecare *fig. El a tradus

astfel Tratatul de Chimie tn ase volume al lui Thnard. OboFeehner. Ueber die Seelenfrage. Zweite Auflage, Hamburg und Leipzig 1907. Geleitwort von Fr. Paulsen S. XIII.
Das Biichlein vom Leben nach dem Tode. Leipzig 1836. A fost publicata sub pseudonimul Dr. Mises. Sub acelas pseudonim Fechner publicase,
in 1824, la Leipzig, Stapelia mixta lar in 1825 Vergleichende Anatomie der
Engel,

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Feehner

249

seala pe care i-a pricinuit-o activitatea desfasurati in timpul

acesta 1-a pus in imposibiljtatea de a-si mai continua lucrarile.

Fechner a trebuit s renunte la catedra de fizic. In cele

din urm5. insa, oboseala a luat forma unei bode nervoase
ce se agrava din ce in ce mai mutt. In iarna 1839-1840, bad:a,
care dura de mai multi ani, devenise cu totul ingrijoratoare.
Complicata cu o 'boaJ de ochi, Fechner era amenintat sa-si
piard5.' vederea. Pentru a preveni durerile de ochi i pentru- a
stavili agravarea boalei, el fu nevoit sa stea inchis tot timpul
intr'o camera intunecoasa i sa-si acopere fata cu o masci ce
impiedeca lumina sra patrunda la ochi. Dela un timp, Fechner
paru ca va pierde definitiv vederea. Mai trziu, spiritul
incepu a da semne de turburare; iar organismul, consumat de
boala, ajunse pe punctul de a-si pierde ultimele forte.

In timpul acestei boale, care a durat cativa ani, privirile

sale, alungate in mod brutal din lumea exterioara a materiel.'

i a miscirii, se ,vintoarser in mod firesc spre lumea interioara a spiritului si a credintei. Experientei stiintifice, care
devenise imposibil lua locul reflenu. nea filosofic. La !Theeputul lui Octombrie 1843, insnatosirea veni, cnd toate spe-

rantele erau pierdute. Era o adevarat reinviere, caci cu putin

Inainte Fechner paruse la cpatul vietii. Mai intai', el
recapita fortele fizice. Insanatosirea mintala urma refacerii organismului. In interval de o luna filosoful putu s revada
lumina zilei i simti din nou atractia pentru studii. Aceast5
reintoarcere neasteptati la viata Pam asupra spiritului sau o
impresie ale carei urme i-au ramas adnc intiparite. Imi rearnintesc foarte bine, scria el cAtiva ani dupa aceasta, ce im-

presie a facut asupra mea cind, dup o boal de ochi de

cativa ani, am esit iarasi din camera intunecoasa pentru prima
data tarsi legatura la ochi in gradina inflorita. Aceasta priveliste imi pirea frumoas dincolo de ceeace este omenesc;
fiecare Hoare imi sclipea in fat cu o clarjtate proprie ca
cum ar fi aruncat in lumea exterioara ceva din lumina ei.
Intreaga gradin mi paru transformata, ca i cnd, nu eu, ci
natura ar fi renscut: i &dean) ca este destul s deschizi
ochii, pentruci. natura imbitranita s5 o faci s reintinereasca.
In adevar nimeni nu-si -inchipuie eat de nou5 si de vie apare
natura celui care o intmpini cu alti ochi"). Convingerea
1) Fechner, Nanna oder iiber die Seele der Pflanzen. Vierte Auflage,

Hamburg 1908. S. 294.

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

250

aceasta despre naturi a constituit punctul de plecare al filosofiei lui Fechner. Ideea ei central este, cum vom vedea,

aceea a insufletirii universale.

Prima lucrare cu care a aparut Fechner dup, insntosire
a fost aceea intitulat Asupra Binelui suprem 0. Ea cuprinde
cursul de moral pe care 1-a tinut filosoful la universitatea din
Leipzig duOce si-a reluat activitatea profesoral. Lucrarea aceasta, care constitue sursa ideilor morale ale lui Fechner,
expune o conceptie etic evdemonist. Ei i-a urmat N anna
sau asupra sufletului plantelor2), in care ideea nsuflelirii universale capita prima ei expresiune sub forma convingerii c nu
nurnai oamenii i animalele au suflet, ci si plantele. In 1851,,

dup trei ani, ducnd mai departe ideile sale, Fechner a publicat opera sa filosofie fundamental Zend-Avesta sau asupra
lucrurilor din cer $i de dincolo3). Zend-Avesta, spunea autorul in prefata lucrrii, insemneaz cuvnt viu. Aleg acest
titlu, continua el, pentru ca aceast lucrare si fie un cuvnt

care si fae vie natura. Fechner voia in Zend-Avesta, care

puna titlul crtii sfinte a lui Zoroastru, s Lei din nou actual religia naturii a acestuia. Ideea pe care se intemeia intreaga lucrare era aceea c natura intreag este insufletit
sufletul naturii este Durnnezeu.
Preocupat, lupr. publicarea acestei lucrri, din nou de
probleme cu caracter stiintific, Fechner a publica, in 1855,

o lucrare Asupra teoriei fizice ;i, filoso fice a atomilor I). Alituri

de teoria atomilor el sustinea aici valoarea experientei in cunoasterea i explicarea naturii. Pe unja acelorasi preocupri
stiintifice sunt Elementete de Psithofizica6), aprute in 1860.
Fechner punea in aceast lucrare temeliile unei noui stiinte,
al crei obiect era destinat s5. fie studiul raporturilor dintre
corp i suflet. si care a devenit punctul de plecare al psihologiei experimentale. Reintors la conceptja sa filosofic panteist el a publicat apoi, in 1861, Asupra problemei sufletului6). Fechner sustinea aici c singura. existent constataba
ea un fapt i deci real este constiinta, i cA deasupra conUeber das hbchste Gut. Leipzig 1846.
Nanna oder uber die Seele der Pflanzen. Leipzig 1848.

Zend-Avesta oder tiber die Dinge des Himmels und des Jenseits.

Leipzig 1851,
zig 1855.

Ueber die physikalische und philosophische Atomenlehre. Leip-

Elemente der Psychophysik. 2 Theile. Leipzig 1860.

Ueber die Seelenfrage, ein Gang durch die sichtbare Welt, um die
unsichtbare zu finden. Leigzig 1861.

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

251

stiintei individuale exista constiinta superioara a lui Dumnezeu.

La ea s'a adaugat, in 1863, lucrarea Cele trei motive i ratiuni ale credintei 1).
Din 1870 inainte, pana spre sfarsitul vjetii, desi la o,

vArst'Inaintaf, Fechner s'a intors din nou la studiile stiintific,e. In Estetica experimental 2) d a pus bazele unei noui
estetice interneiat pe experieng. Rezultatele cercetriior sale
intreprinse in acest domeniu le-a consemnat mai tArziu in Scoal

premergatoare de Estetidi 3). Inaintea acesteia Fechner a publicat studiul din domeniul stiintelor naturii intitulat Cate vaidei asupra istoriei creatiei i evolutiei organismelor 4). Infine,
pe aceeas linie a stiintei Fechner a mal publieat, spre

sfarsitul vietii: In chestii de Psihofizioa 5) i Revizuirea punctelor principale ale Psiholizieei 6). Deasemenea el a dat intr'o,
mic scriere o noti expunere populara a conceptiei sale filosof ice in V iziunea zilei, fa rd de viziunea noptii 7). Aceasta
cuprintlea oarecum testamentul su filosofic.
Dei boala grea dintre 1840 si 1843 nu r'imasese Para

urme, Fechner a atins varsta inaintata de 86 de ani. El a

murit la 18 Noembrie 1887,, in urma unei congestii. Cu firea.
lui blanda si cu inaltele lui calitti morale si intelectual-e,
Fechner a fost una din figurile cele mai iubite si mai respectatel
ale timpului. Coresponclenta sa stiintifica i-a editat-o W.
Preyer 4).

2. Ideea insufletirii naturii.

Se crede in general, spunea Fechner, ca numai omul
unele animale superioare ar avea privilegiul vietii sufletesti,
plantele nu ar fi insufletite, c infine Ninfintul i astrele

de pe cer ar fi bolovani lipsiti de viat. i de constiinta.

fie adevarat?

Ce ne face sa admitem e o fiinta este insufletita? Cunostinta directa nu avem deoit despre propria noastra
I) Die drei Motive und Grunde des Glaubens. Leipzig 1863.
Zur experimentalen Aesthetik. Leipzig 1871.
Vorschule der Aesthebk. 2 Bnde. Leipzig 1876.
Einige Ideen zur Schpfungs- und Entwickelungsgeschichte der

Organismen. Leipzig 1873.

In Sachen der Psychophysik. Leipzig 1877.
Revision der Hauptpunkte der Psychophysik Leipzig. 1882.
Die Tagesansicht gegentiber der Nachtansicht. Leipzig 1879.

W. Preyer. G. Th. Fechner und W. Preyer. Hamburg 1890. In 1897,,

Th. Lipps a editat scrierea postum a Iui Fechner Kollektivmasslehre. Lepzig 1897.

www.dacoromanica.ro

252

Gustav Theodor Fechner

sufleteasc. Niciodat nu am perceput direct constiinta unei

alte fiinte deca a noastr, ci numai indirect, prin manifestarile

ei in organismul material, carj se aseaman cu manifestrile
propriei noastre constiinte. Din asemnrile corporale deci conchidem asemnrile sufletesti. Trebue s observm ins, c
aceste asernimri nu presupun identitai, ci numai comunitatea
unor calitti esentiale. Cu un om seamn mai mult o statue
decit un vierme. Totusi nu despre statue spunem c treste
simte, ci despre vierme. Cari sunt dar acele insusiri esentiale
In virtutea crora atribuim viat sufleteascg unui animal? Ele
nu pot fi deca constituirea intr'un Organism unitar, sensibilitatea i miscarea spontan. Numai cAnd lipsesc aceste insusiri
credem c lipseste i viaja i cu ea sufletul. Aceasta inseamn
,c toate organismele animale fr deosebire, cat vreme tresc,
sunt i insufletite, intruet toate sunt "inzestrate ata cu
cat
cu sensibilitate 6 activitate spontan. S'ar putea
obiecta c activitatea animalelor inferioare nu este liber ca a
omului. In activitatea sa ins5 j omul este determinat de natura
sa ca i cea mai umil fiint vietuitoare. AnimaJelor inferioare

nu trebut si le cerem ceeace nu posed nici crud Ca despre

sensibilitate, cercetrile naturalistilor au dovedit c o posed
animalele lipsite de sistem nervos. Din aceste coustatri
rezultA c6 animaiele au toate un grad oarecare de constiint.
Viata sufleteasc nu este legat de o anurnit structura a organismului, ci de via0 in general. Dealtfel dac constiinta
ar aprea in unul sau altul din momentele evolutiei animale,
clac nu ar exista dela inceput, aparitia ei ar fi inexplicabil'.
ca
si

Animalele sunt deci insufletite. Dar plantele? Ele se nasc

animalele, cresc, se inmultesc si mor. Prinurmare au

ele vial Dac ins este asa, atunci ele trebue si ait.

suflet. Cci viata fr suflet nu se poate concepe. A admite c

ele sunt vii j c totusi nu au suflet, ar fi a admite ci

natura a avut destul materie pentru a le construi, dar nu a

Tnai avut suflet cu ce si le mobileze in interior, c deaceea
le-a lsat goale ca pe niste case pustii. Ne-am obisnuit s'S
negm viata sufleteasci a plantelor, pentru motivul c ele nu
seamn In tptul cu noi. Trebue s recunoastem ins ca nid
animalele nu ne seam.n in totul, i cu toate aceste,a le atribuim via sufleteascii. Am vzut c aceasta o facem in virtutea unor aseminri .esentiale. Intrbarea este dac5 aceste asemnri se g'isesc i la plante. Dar trebue s recunoagem ca

nu avert' dreptul aici s mergem prea departe cu analogiile.

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

253

Este probabil csa nimic nu a impiectecat natura s inventeze

forme diferite de viat sufleteasc, dupcum nimic nu a impiedecat-o s inventeze forme diferite de viata, cum sunt viata
animal i viata vegetali. Tocmai fiindc plantele sunt constituite dupa un alt plan de viat deca animalele, sufletul lor
trebue s fie construit deasemenea dup un alt plan decht

sufletele animalelor si ale oamenilor. Intre viata sufleteasci a

plantelor si a animalelor nu trebue s cutm analogii pre&
mari. Si le vedem totusi pe acelea cari exist.
Ca si animalele, plantele sunt organisme individuate, formate din celule cari se grupeaz in forme variabile dela o
specie la -alta.Deosebirea const in aceea G6 la plante celulele
sunt altfel formate decit la animate, iar in compozitia lor elementele chimice intr in alte proportii. Aceeasi varietate ins
se gseste si in regnul animal. Particularitatea fiecrii specii
consta tocmai in aceea c o6lutele ei suf aide' formate si
distribuite. Avem deci intre plante i animate o prim analogie
din punctul de vedere al structurii celulare si al formet lor individuate. Si este probabj1 c, dupcum in regnul animal planul
unitar si individual de organizare al vietii este purttor al
planului unitar si individual al sufletului, tot astfel se petrece
i in regnul vegetal, unde am intalnit deasemenea un plan unitar
i individual de organizare. Se va obiecta poate c plantele au
mai putina individualitate decat anirnalele, ele fiind strns legate de pm.nt i putnd fi lipsite de cea mai mare parte din
organismul kr, far ca viata tor s Inceteze. Lumea animal
'hag nu este strin de aceste conditiuni. Animalele sunt in
aceeasi masur legate de mediul inconjurtor in care sunt
legate plantele. Deasemenea ii corpul lor poate fi pn la un
punct oarecare mutilat. Individualitatea desvrsit nu se gitseste nici in lumea animat nici in cea vegetal.
O asemnare mai esential intre plante i animate consti
in aceea cs i unele i altele posedi activitate. Plahtele, oricat
ar prea de imobik, sunt Inzestrate cu mobilitate luntric.
Nutritia i cresterea sunt in aceast privint dovezi ce nu pot
fi puse la indoial. Unele plante pose& si o mobilitate exterioar in totul asemntoare cu aceea a animalelor. Ele se
ic dup soare, pare Ca urmrindu-1 ca privirea. Altele
trna ridcinile dup hran. O deosebire pare totusi a exista
din acest punct de vedere. Miscrile plantelor par a fi determinate, pecand miscrile animatelor par a fi spontane. Trebue
s ne intelegem ins in aceast privint. Miscrile plantelor
www.dacoromanica.ro

254

Gustav Theodor Fechner

sunt desigur determinate. Libere insa nu sunt nici miscarile

animalelor. Legile naturii nu fac exceptie in viata animala.
Ar fi dar nedrept s cerem dela plante miscari libere, spontane,
nedeterminate, cata vreme nici animalele nu le posed. Libere
sunt acele miscari pe car1 le Lace o fiinta conditionat de propria' ei natura. Asa inteleasa libertatea, evident c5 vegetalele nu sunt mai putin libere in activitatea lor decal animalele.
Daca totusi miscarile animalelor sunt mai violente, mai freevente si mai vizibile, daca animalele alearga necontenit i ipa,
pecand plantele respir i infloresc in linite, aceasta nu inde
seamn ca numai animalele au suflet, iar plantele nu,

unde ar rezulta ca natura a fost incapabila sa creeze suflete

cari infloresc si respira in tacere.
0 mare deosebire intre plante si animale pare a consta
in aceea ca numai animalele sunt inzestrate cu simtire, iar
plantele nu. Ideea ca plantele nu simt se intemeiaza, pe constatarea ca nu au organe de simtire nici sistem nervos.
vazut insa c simiirea este posibila 5i far un sistem nervos.
Totusi nu este adevarat c plantele nu-1 au. Dimpotriv ele
au nervi,
ceeace se observ in diferitele for organe: in
frunze, in flori, si asa mai departe. Totul clovedeste deci
plantele poseda constiinta Este probabil ca constiinta lor se
reduce la sensibilitate. Redus insa la aceasta funotiune, viata
sufleteasca nu dispare. Ea este numai pe o treapti inferioara
-aceleia a omului si a animalelor. Este probabil, spune Fechner,
ca viata sufleteasca a plantelor s. fie Inca mai sensorial decat
a animalelor cari, daca nu - au ratiune i constiinta de sine, au
totusi amintirea trecutului i prevederea viitorului, pecand viata

plantelor este cufundat in mersul prezent al vietii, far ca

totusi s faci exoeptie dela insufletirea genera161).
Negarn totusi constiinta plantelor pentru motivul ea ele
nu se aseamana in totul cu noi. Pentru acelas motiv negam
constiinta astrelor. Sa fie ins asa cum credem? Pan-antul
din care s'au niscut toate fiintele vii, plante si animale, cari
Ii acopera suprafata, s fie numai un bolovan lipsit de viata,
iar universul numai o ingramadire de materie neinsufletit?
Ceeace ne-a facut in buna parte s credera ca Pamantul
ar fi aloft trebue sa fie confuzia dintre dublul inteles al acestui
tennen: acel de tarana si de planeta. S ne &dim ns, nu
1) Desvoltrile privitoare la aceast6 parte asupra aufletului plantelor
se gsesc in Nanna oder iiber die Seele der Pflanzen.

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Feehner

255

la parnntul txana, ci la Parnantul planeta cu tot ce-i apartine,

cu nenumaratele fiinte vi catora le-a dat nastere din sand sill
si

le da hrana. bate aoeste vietati nu sunt decat parti sau

lui. Mai mult, membrele unei fiinte vii pot fi

desprinse de corpnl care le leaga, pecand nimeni nu ar putea
sa desparta o fiinti vie din sistemul unitar al Pamintului.
Luat in acest mieles desigur ca Pamantul nu mai pare nici
rnembre ale

rnort nici neinsufletit.

O alta cauza care ne-a facut s credem ca. Pamintul ar

fi mort este in deprinderea noastra de a-1 confunda cu globul

construii de noi cu scopul de a-1 reprezenta. Pete si dungi

albastre sunt pe .aceasta imagine oceanele, marile

altele cenusii sunt muntii,

i rurile;

asa mai departe. Pe aceasta ju-

carie iata nu ar aviea cum sa se vada. Activitatea uriag a

naturn s'a impietrit aici in contururi rigide. Ideea pe care

ne-o facem astfel despre globul pmntesc o atribuim apoi

Prnantului. Asa fiind se intelege dece Pamantul ne apare

mort. Il socotim asa, fiindea noi insine 1-am omorat. Despre
Pigmalion se povesteste eh' ar fi facut o statue ark d'e frutrioas, bleat s'a indragostit de ea.Cernd Afroditei sa d'ea.
viata pietrei neinsufletite, zeita induiosat 1-a ascultat. Noi

facem contrarul. De bucurie ca am capitat o copie a Pamantului

ucidem modelul. Forma umila la care am redus Pmntul gigantic in narime i forta ne multumeste. Totusi cala. deosebire! S'a esim in mijlocul naturii, sa privim activitatea ei
neobosita, sa simlim viata ei, i atunci ne vom da seama ce

gresit este a crede cA Pamntul ar fi mort. Esi la malut

mrii, asculta, prive* valurile cum isbesc in tarm, cum vine
un val dupi ltul 6 marea intrea0 este acoperita ca o turma
rfcitoare; i fiecare spune: nu eu sunt aceasta, ci forta intregului. care ne mana, pe mine i pe tovarasele mele; ce as
putea eu, val singur?; auzi, priveste cum vine furtuna si cum
ridica valurile din ce in ce mai sus, iar norii Ii alunga
singuri dizgudue corabia, A toate steagurile ffilffie
rectie; in aceeas merg norii, in aceeas valurile; tu insuti tresari in tine si in afara ta; caci ai desigur un alt sentiment
dect atunci c'and priveai de pe banca de scoal, iarl profesorni
iti spunea: acesta este oceanul Atlantic, iar aceasta marea
Mecliteran. Acest sentiment s'a nascut din viata Pmntului,
din care viata ta este *co parte, intrucat aceast viat te caprinde in pulsatia ei; nsA At timp ai stat pe banca de Koala
ai luat globul drept Paraint, iar ceeaoe simti acum s000testi

www.dacoromanica.ro

256

Gustav Theodor Fechner

numai drept o aparenth, numai drept sensibilitatea ta, numai

bun pentru poezie, iar once poezie drept o Miscocire; ceeace
profesorul
arkat pe glob si ceeace ti-a spus despre miscarea valurilor, despre flux si reflux i despre atractia lunii,
ar fi intregul adevr despre lume; 6 desigur este adevr, dar
nu tot adevrul. Lucrurile se petreceau altfel la primii oameni, cari inc6 nu reflectau stand deasupra naturii, ci simteau stnd inlauntrul naturii, cari nu stabiliser inc deosebirea
intre organic 5i anorganic, intre ceeace merge cu suflet i L'a
suflet; ci, fiindcA ei simteau, cli forta care misc bratul lor,
oare agit picioarele lor este o fort sufleteasc, c sngele
lor curge sub influenta sufletului, c respiratia lor porneste
din insufletit, nu au putut gAndi nicio agitare si nicio miscare,
nicio curgere i nicio adiere creia nu-i sti la baza o fort
spiritual, i fiincld ei vedeau in natura o agitare silo miscare,
o curgere si o adiere mai puternie deck in mica! Dar trup,
ei se inchinari in
ca in fata unei fiinte divine-1).
O nou cauz care ne-a Meta s cred'em c. Pmntul
nu are viat este in niarimea lui uriasa Lt de micimea noastri,
si in complexitatea formelor lui. Neputnd s-1 cuprindem cu
o singur privire 1-am imprtit in bucti pe car,i le studiem nu
numai in 5tiinte diferite i in ore diferite, ci i in institute
diferite. Prin aceasta vietuitoarele au fost separate de restul
Pmantului, animalele de vegetale, si asa mai departe. Cum
am putea ins5. s" mai vedem viga i suflet intr'un organism
tiat In bucti? Este de asteptat ca dup o asemenea operatie
Pmfintul si ne apari mort.
Totusi intre Prnbt i organismele animale existi destule aseinkfri, pentru 4 fi in drept sa admitem c. i ['amantul are viat i conStiint. Ca toate fiintele vii Pamantul are
un corp unitar, continuu, individual. El este incii individualitate
intr'un grad mai inalt deck celelalte vietuitoare, intruck nimic
nu poote fi desprtit de organismul su. Deasemenea ca si
Iiintele vii Pmntul este format din materie sub toate strile,
distribuite In diverse formatiuni. Ceeace la o fiinti vie este

scheletul, care (1 forma prtilor mobile, pentru Pgmant este

scoarta lui solid. Singele lui este format din apele, cari
brzdeaza in toate directiile, si din materia topit, care se
1) G. T. Fechner, Zend-Avesta oder iibtr die Dinge des Himmels und
des Jenseits. Dritte Auflage, Hamburg und Leipzig 1906. Vol. I, p. 10-41.
Desvoltririle lui Fechner privitoare la insuflefirea Fimiintului se ga'sese
in aceast scriere: Vol. I, cap. HV si Vol. II, cap. XV.

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

257

gases-le in interiorul sau. Daca in constitutia Parnintuhi infra

pe Iiinga rnateriile cari se gasesc in organismele vii i altele

pe cari acestea nu le au, de aici nu rezult ea Pmntul ar

avea mai putirta via1. In niciun caz nu rezult ca Parriat'
ar fi mort. Deasemenea Pamntul dispune de o activitate 'guntrick' intensa. Vulcanii, cari isbucnesc cu forth* uriasa, o arata
In chip netgacluit. Transformarile continue ale materiei, circulatia ei neintrerupta, sunt noui probe. Activitatea este totasa
de reali inlauntrul Pmntului ca i inluntrul fiintelor vii.
Viata nu se intrerupe nichieri.
Totul dovedeste deci ch. Pamintul este viu. Dac nu ar
fi asa, viata animalelor i a plantelor ar ramnea inexplicabil.
Parrantul este mama tuturor vietitilor de pe suprafata sa. Dac
insa el
ar avea viata, de unde ar proveni viata acestora?
Sau poate prin na,sterea fiintelor vii Pamntul a cheltuit toat
rezerva lui de viata? Sans nascandu-le a murit de durerile
facerii? Caci daca ar fi fost mort dinainte, nu ar ,fi avut cum
s dea nastere fiintelor vii. Mama a plantelor si a animalelor,
Pmntul trebue sa fie cel putin tot asa de viu ca i creaturile
safe. Pentru acelas motiv, Parnetntul trebue s aiba constiint.
Altfel fiintele vii ele insele n'ar fi avut de unde s o capete.
Trebue s achnitem chiar c constiinta Pamintului este superioara constiintei noastre individuale. Plantele i animalelei
impreuni cu oamenii sunt ca membrele lui; i sunt deci subordonate. PamaUtul este deaceea o fiint superioara lor. Daca
ins nu numai se aseamana fiintelor vii de pe suprafata sa,
dar le si intrece, intruct conchidem totdeauna dela corporal ta,
spiritual, trebue s admitem c Pamntul este insufletit intr'un
grad mai inalt decAt fiintele vii individuale.
(11.1

In sprijinul acestei cpncluzii vin mnc alte constatari. Stim

viata sufleteasca se masoara dup gradul de individualitate
si de activitate libera de care dispune o fiinta vie. Am vazut
ca, in comparatie cu animalele i cu omul, Pamintut
este un organism mai inchis, mai unitar, prinurmare mai individual. Deasemenea am r'azut ea In activitatea sa PiamntuI
este Inuit mai independent de conditiuni exterioare sleeat mu',
crt prinurmare activitatea sa este Inuit mai interioaral De uncle
rezuk ca. PamAntul este mai liber. Libere sunt actiunile pornite
dintr'un principiu interior, iar actiunile Pamfintului sunt
interioare, fiinda gAsesc conditiunile lor In el insus. Dimpohiv
omul este mult mai determinat in activitatea sa de conditiuni
exterioare. Daca ins Pamntul este o individualitate mai dewww.dacoromanica.ro
17

258

Gustav Theodor Feehner

svrit dect omul si animalele, si daca este mai liber in

actiunile sale, rezulta ca este constient intr'un grad mai inalt
decat toate aceste fiinte,
individualitatea si libertatea fiind
masura constim. tei. Unii cred totui c activitatea animalelor
i a oamenilor este sp9ntana, pecand micrile Pamantului ar
fi provocate de forte exterioare. Adevarul insa nu este acesta.
Ca s se deplaseze dintr'un loc in altut, omul are nevoe de
rezistenta pamantului. Suspendat in spatiu, lipsit adica de aceasta rezistenti, i presupunAnd ca nici forta de atractie a
vreunui alt corp. oeresc nu s'ar exercita asupra-i, el ar raminea imobil. Dar Pamantul? El se mica datorita atractiei
solare. Prinurmare dupacum, pentru a se mica, omul are nevoe
de rezisteuta parnantului, tot astfel Pamintul are nevoe de atraetia Soarelui. Cum, II1Sa rezistenta i atractia sunt deopotriva
forte ale naturii, rezulta c i pentru oameni si pentru Pamnt
conditiunile de miscare sunt aceleasi, i ca oamenii in miscarile lor nu sunt mai independente decat Pardintul.
Se ponte obiecta ca Paut5.ntul nu dispune de sistem ner-

vos. Stint insa din studiul animalelor si al plantelor ca viata

contienta nu este in mod necesar legata de un sistem nervos.
Exista fiinte oari poseda simtire fira sa aiba creer i fara sa
aiba nervi. Dada deci Pamfintul nu ar avea creer, nu ar fi
o proba ca este lipsit de sirntire. Totusi el are sistem nervos
si creer. Numai ca, ceeace dealtfel este firesc, creerul ParnAntului este altfel erganizat decat al oamenilor 5i al animalelor.
In sisternul unitar al Pamantului, in care stint cuprinse toate
fiintele vii de pe suprafata lui, creerele individuate formeaz5
creerul sau. Ca aceste creere, desi individuate, totusi nu exclud
posibilitatea unei constante unitare, este explicabil. Doua emisfere cerebrale nu dau contanta noastr5. unitara? Doi ochi
nu dau o 'singura imagine? Este posibil ca mai multe creere
individuale s dea nastere in unitatea Pamiintului unei singure
constiinte. Se va obiecta totui ca creerele individuale nu sunt
legate intre ele kin nervi cum sunt legati ochii sau cum stint
legate emisferele aoeluia creer. Totusi este posibila constiinta
individual 5 si fara asemenea conexiuni. Ganglionii nervosi ai
insectelor sunt separati. Totusi ei formeaza in fiecare insecti
o constiinti individual. Unitatea corporala a insectei ajunge
pentru a forma unitatea constiintei sale. In acelas fel, unitatea
Pamantului ajunge ca creerele individuate sa formeze o constiinta unitara. Constiinta sociala este o asemenea constiint uni-

tar fortnata de creere individuate.

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

259

Sunt dar destule motive s credem cal Pmntul este

insufletit. Nu se poate ins ca dintre toate astrele el singur
s aibi aoest privilegiu. Astrele fonneaz in totalitatea lor
natura. Pmntul cu vietuitoarele de pe suprafata lui estiet
numai o parte a acestui intreg. Ar fi Insii de neconceput ca o
parte s aib cion*tiint, iar intregul caruia apartine s fie
mort. Tiaate astrele sunt de aceea* natur cu Pmntul
intr in acela* sistem. Deaceea toate trebue s fie vii i insufletite, cura este Piimantul. In vechile credinte religioa,se aorpurile oere*ti erau considerate ca fiinte cari servesc lui Dumnezeu, 'tar dup isvoarele biblice vechi ele ar fi insufletite.

Deasemenea dup credintele populare oerul este locuinta unor

fiinte intermediare intre om i Dumnezeu, cari, se numesc ingeri.
Toate aceste eredinle nu sunt lipsite de fundament. Se *tie ci
fiecare element al naturii 15i are genul lui de fiinte vietuitoare
pe cari le adaposte*te. Apa adposte*te petii, aerul psrile
*i a*a mai departe. Cari ar putea fi creaturile eterului ceresc,

daci nu sunt astrele ele insele? Si ce sunt ele deck fiinte

superioare, eari tresc intr'un element superio' r o viati supe-

rioar? Ele sboar i inoati intr'adevr fr aripi, purtate

de un element pe jumtate spiritual i de o forti. pe jumtate
spiritual; nu alearg infrioopte dup hran materiali ci se
Inultumesc eu lumina pe care *i-o trimit reciproc; nu se imbulzec i nu se lovesc, ci se mica intr'o ordine eclar pe un
drum armonios')". Asemenea flinte n'ar putea fi considerate
decat ea ingeri, a*a cum le-a considerat totdeauna credinta popular Astrele sunt dar nu numai fiinte vii i insufletite, ci
sunt fiinte superioare non.

3. Panteismul *i consecintele lui filosofice.

Natura este a*adar, dupi Fechner, insuffetit. Iat acum
-modul in care filosoful german credea c se p,oate dovedi
sufletul naturii este Dumnezeu insu*i. Este neindoios, spunea
el, c natura a dat na*tere independentei i on*tiintei noastre.
De aici rezult ca, departe de a fi moart, natura trebue
s aila mai mult independenta *i mai multi constiint dect
noi. De*i ins in activitatea lor astrele sunt mult mai independente deet noi, fiec,are avand in sine propriile sale conditiuni
de vial, totu*i independenta lor nu este absolut, oi este com1) G. T. Fechnen Zend-Avesta, ed. cit. p. 144. Desvoltarile privitoare
1a aceasta parte In vol. I cap. VI.

www.dacoromanica.ro

260

Gustav Theodor Fechner

tr'un mai intim raport dintre activitatea lor,

plectata
fieciruia conclitionand 5i fiind in acela fimp conctitionate de micarile intregului lor sistem. Intrucat insa acest sistem
formeaza natura intreaga, i intrucat natura nu este determinati

decat de cauze cari ii apartin, rezulta ea el este cel mai liber

5i cel mai individual din cate exista, deci nu numai con5tient,
ci 5i cel mai contient. Natura este dar insufletitN, iar sufletut
ei este absolut independent. Deasemenea sufletul naturii, cuprinzand in unitatea lui toate con5tim tele individuale, este atottiutor. Infine, fiindca cuprin. de intreaga activitate a naturii, el
este 5i atotputernic. Aceasta contiinta absoluta, atottiutoare
atotputernica nu poate fi decal Dumnezeu. Dumnezeu este
deci sufletul imtregii naturi. El nu este in afara oi inlauntrul ei.

Natura este cu alte cuvinie insufletita

divina. Contiinta

diva'. a a naturii este ceva mai mult decat unitatea tuturor contiintelor individuale. Aceasta unitate superioara nu exclude
posibilitatea con5tiintelor individuale. Dupa cum omul

pierde corpul individual in unitatea Pamantului, tot astfel el

nu-5i pierde con5tiinta inaividuala in contiinta divina a naturii1).

In filosofia naturii Fechner a sfar5it deci la un panteism

ca acel pe care 1-a sustinut Spin' oza la inceputul timpurilor

moderne. In afana insa a unei deosebiri pe care vom vedea-o
mai departe, intre concepfia lui Fechner i aceea 114 Spinoza,
trebue sa remarcirn deocamdata c pe cnd panteismul celui
din urma este mecanist, exclude deci existenta cauzelor finale
sau a scopurilor din natura., panteismul celui dintai este finalist, admite deci in natura existenta scopurilor. Fechner nu a
discutat in mod special in opera sa problema creatiunii. Ca
un inceput de deslegare a acestei probleme el a sustinut totu5i
ca Dumnezeu este acela care a great fiintele individuale avand
con5tiinta scopului pentru care le-a creat i facancl din ele un
fel de instrumente coWiente ale actiunii sale. Dac totusi in
natura se potree actiuni cari par a fi 'facute fara constiina,
trebue, dupa el. si admitem ca ele sunt resturi devenite inconOiente ale unei activitati care la inceput a fost contienta. In.
cum
propria noastra activitate sunt nenumarate ,exemple,
sunt scrisul i cetitul,
de actiuni cari, din con5tiente cum.
au fost la inceput, au d'evenit incon5tiente1).
Conceptia finalista a lui Fechner are la temelie constatarea,
Desvoltarile in Zend-Avesta, vol. I, cap. VII si XI.
Desvolfrile in Zend-Avesta, vol. I, cap. XI, K. i Die Tagesanstcht
gegentiber der Nachtansicht, cap. XIV.

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

261

actiunii pe care experienta individuali ne arat c contun'' ta

o exercita asupra corpului material si .asupra lumii inconjuratoare, actiune care nu este numai constienta i voita, dar urmreste i scopuri anumite. Ceeace se petrece in mic in fiintele
individuale, spunea Fechner, se petrece in mare In natura.
credea chiar c actiunea constiintelor individuale in lume nu
se reduce numai la aceea din timpul vietii, ci se continua si
dupa moarte. Cu alte cuvinte el admitea nemurirea sufletului.
Moartea, spunea el, triage un fel de val peste intreaga intuitie
a smiturilor. Ea este comparabila deaceea cu inchiderea ochilor. Dar, a inchide ochii nu este a pune capat vietii sufietegi. In locul intuitiilor sensibile vin in acest caz amintirile. Vnita de dincolo este deaceea o viat de amintiri.
Prin ,moarte corpul individual se risipeste in natura. Pentru
spirit abeasta nu reprezinta nicklecum o pierdere. Dimpotriva spiritul individual capata astfel mai multa libertate.
Intrand el insus in spiritul naturii, adica in Durnnezeu,
spiritu ajunge deasemenea sa-1 cunoasca pe Dumnezeu prin-

tr'o intuijie directa. Intuitia sensibila de care dispune constiinta

In timpul vietii este ca ceva exterior. Amintirea este dimpotriv
o cunoastere interioara. lata dece cunoasterea divinitatii va fi
intuitiva. Vom cunoaste In primul rand spiritul general al Pamantului, i yam cunoaste apoi spiritul intregii naturi. Viata de
dincolo nu se va reduce insa la amintirile vietii acesteea. Amintiriie ei vor forma numai punctul de plecare al transformarilor
.pe cari ea Insasi le va suferi. Deasemenea nu se poate spune
ca constiinta in viata de dincolo va fi ca totul lipsita de corp

material. Ea nu va avea un corp marginit ca acel pe care 1-a

avut aici; va avea unul mult mai intins; va avea deci unul. Ac,est

corp material al vietii de dincolo este opera activitatii constiintei din viata de aici. Fiecare prin ceeace creiaza In timpul
vietii ii asigura continuitatea operei sale dupa moarte, cand
spiritul sau continu a fi activ. In aceasta opera sta desvoltarea pe care o ja dupa moarte viata sufleteasc11).
Asadar Fechner sustinea c universul fiind un organism
inzestrat cu constiinta trebue s presupunem ca activitatea lui
ca si activitatea oricarii constiinte individuale este final. El
credea insa c finalitatea nu exclude mecanismul din natura,
intrucat, dupa el, aoestea nu sunt moduri de activitate incompa1) Desvoltarile in Das Biichlein vom Leben nach dem Tode s Avesta
vol. I/. cap. XXII si urm.

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

262

tibile. Fma' litatea nu determina deck scopul activitatii din natura. Ordinea i legalitatea acestei activitti se datoresc cauzalitatii mecanice. Mecanismul i finalismul deci nu se contrazic,
ci se cornplecteaza. Natura este dar supusa atat finalittii cat
cauzalitatii. Legile mecanice sunt acele cari o guverneaza.
Ele las insa ur rest de finalitate, caci in natur alaturi de motive descoperim scopuri. Intaetatea chiar in determinarea activitatii din natura o are finalitatea si nu mecanismul.
lata ce intemeere a primit si ce forma a luat panteismul
finalist al Itn. Fechner. Ca once finalist/ insa, i acel al lui
Fechner ridica problema raului. Cu alte cuvinte, daca origin&
si natura lumii este divina, se ridicaLintrebarea cum se explic.
existenta raului in lume? Filosoful german nu s'a ferit sa recunoasca greutatile acestei probleme care era pentru el ein
hartes Problem-. Dupa Fechner, rani nu se produce prin 'vointa
lui Dumnezeu. Wit* i actiunea sa tind dimpotriva sa-1
ture. In aceasta i consta rolul pe care-1 are raul in lume. Once
bine naste din new)** de a inlatura un rau. Asa fiind, raul este
isvorul binelui. Altfel Fechner credea ca raul nici nu are realitate deck in lumea 'fiintelor individuale- In universul ca unitate, care nu este deck forma exterioari a lui Dumnezeu, raul

nu existal).
Aceast convingere despre caracterul insufletit

i divin

al naturii cu toate celetalte consecinte de ordin filosofic i religios

Fechner el itsus le-a infatisat ca simple presupuneri lipsite

de rigoarea adevrurilor stiintifice. Eu insumi, scria el in
fruntea operei sale capitale, sunt mult departe de a considera
absolut sigure concluziile acestei scrieri. Cine ar putea sA vorbeasca cu deplina certitudm' e in domenii in cari numai punctul
de plecare poate fi 'Mat din realitatea enipiric i in care niCio
confirmare direct nu este posibila, iar metodeld cercetarii exacte
nu gasesc nicio aplicare? Deasemenea 5tiu 05. aceasta carte nu

este o Evanghelie"2). Fechner asadar ii dadea bine seama. de,

suficienta intemeere a afirmrilor sale in dbmeniul filosofiei
naturii, si nu avea pretentiunea ca ele sa fie crezute, cum sunt
crezute revelatiile cuprinse in car-tile sfinte.
Fechner nu a fost un ganditor sistematic. Opera sa filosoflea cuprm.' de mai putin tratri metodice de probleme deck reflexiuni cu caracter filosofic ale unui naturalist. Trecand peste
I) Zend.Avesta. Vol. I, cap. XI, G.
2) Zend-Avesta, ed. cit. vol. I, p. IX.

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

263

problema cunoasterii, care dela Kant devenise actuala, fxa 0'4

dea vreo deslegare, ei a intrat direct in
si-o puna i fira
problemele privitoaxe la filosofia naturii. lar principala metodi
de care s'a servit in deslegarea lor a fost analogia. Modul particular in care s'a folosit de metoda aceasta in constructiile sale
filosofice 1-a schitat el insus in dateva cuvinte in ultima sa lucrare filosofic. Trebue, spunea el acolo, si plecam dela cercuri
c.at mai intinse ale experientei pentruca prin generalizare si;
largire a punctului de vedere sa ajungem la cunoasterea a ceeace
exista in domeniile rnai indepartate ale existentei, acolo unde din
cauza departarii experienta nu mai ajunge sau a carui intindere
inltime depaseste expeirienta noastra.1). Aceste cateva cuvinte caracterizeaza indeajuns de bine metoda de care s'a servit Fechner in filosofie.

4. Monismul ontologic.
Ideea c natura ar fi insufletita ridica intrebarea: in ce
raport stau unul fatia de altul sufletul si materia, si ce sunt?
Ca sa ajunga la .concluzia"

universul este insuflesit, Fechner

plecase dela constatarea propriei noastre insufletiri. Pentru a

determina in ce report stau sufletul i materia, el s'a intors
tot la propria noastra fiinta, singurul loc unde percepem direct
o constiinta.

Se 5tie, spunea el, da viata sufleteasca a oamenilor sta

In strans, legatura cu functiunile creerului. Intrebarea este in
ce consta aceasta legatura? Sa presupunem c cineva ar privi in.
creerul nostru ajutat de aparate optice cari i-ar ingadui s vada
tot ce se petrece in timpul activitatii noastre mintale. Ceeace
pentru noi este un coanplex de stari de constiint, pentru otservatorul de care e vorba nu va fi decal activitate materiala, adica
miscare a elementelor nervoas' e cari alcatuesc creerul. De unde
provine aceasta profunda deosebire? Se produce un fenomen
pentru mine care &dew, 6 alt 'fenomen pentru observatorut
care priveste ce se petrece in acest moment in creerul meu?
N'avem niciun motiv s admitem aceasta. arid un lucru privit
dintr'o parte apare intr'un fel si privit din alta apare in altfel,
creklem cb." exista doua lucruri diferite? Desigur ca nu. Acesta
este totusi cazul deosebirii dintre spirit si materie. Unul si acelas fenomen al &Ara poate s ne apara spiritual sau mate1) Die Tagesansicht gegenitber der Nachtansicht. p. 77 si urm,

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

264

rial, duplcum 11 privim din liuntru sau din afarh. Credem

gresit totui c avem aface cu doui categarii diferite de existente,

cari ar produce dona genuri diferite de fenomene. In realitate

dnalitatea dintre spirit i materie, pe care o presupunem in natural, este iluzie a dublei perspective din care privim acela5 fenomen. Corporal apare once fenomen, cnd este privit din
exterior. Privit din interior i pentru sine acelas fenomen este
spiritual.

Iat dece, cum in interior noi nu putem privi (leek propria

noastri tint* t, rezult c nu putem percepe deck constiinta
noastr, ta. r celelalte fiinte, desi sunt s't ele la rndul tor insu-

fletite, nu ne apar deck ca materiale, lar constiinta tar o admitem ntunai intemeinclu-ne pe analogiile lor cu corpul nostru.

Dac ins suftetul ar fi de o alta naturi deck materia, atunci

el ar trebui s perceap direct existentele de aceeas natura cu
el, adic pelelalte suflete mai curind deck materia, care este
de cu totul alti natur,
ceeace stim ci nu, este posibil. Faptul acesta c Ii afari de propria noastri constiinti nu cunoastom deck materie, desi totul dincolo de constiinta noastr nu
este numai materie, dovedeste c deosebirea dintre sufletesc
material este o deosebire de punct de vedere. Inca odati deci,
fizic i psihic nu stmt existente de natur diferit, ci sunt un
singur fenomen cu doui aspecte. Unul nu trebue considerat
efectul celuilalt. Ceeace este sufletesc nu se poate reduce la
material i nici invers. Aspectul material al universului este
comparabil scrisului, iar aspectul sufletesc intelesului care
apartine, in asa chip ins c scrisul acesta viu care este natura
i apare numai siei sub forma de inteles, iar altora numai sub
forma semnului exterior, si ea amandou nu sunt impreunate
fintLnpltor sau conventional, ca in scrisul nostru, ci stau intr'un
report necesar1). Natura trebue dar considerat ca fiind aspectul exterior al constiintei divine, al sufletului universal; iar sufletul universal trebue si fie natura asa cum ii apare sie5i.
De aici nu trebue s conchidem o fiecare lucru din naiur
fiecare miscare ar avea un spirit individual. Pretutindeni experienta ne arat c.:a constiinta unific o multiplicitate mate-

data. Mai multe vibratii ale aerului transmise substantei nervaase apar in constiint sub aspectul unei sensatii unitare i continue de sunet. Functiunea ,concomitenta a emisferelor cerebrate

da o gindire unitara. In general misciirile discontinue ale in1) Zend-Avesta. ed. cit. vol. II, cap. XIX, D.

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

265

tregei mase cerebrale apar in interior sub Aspectul constiintei Imitare si continue. Pretutindeni deci oanstiinta unific multipli-

citatea exterioar reducind-o la o unitate interioari. lath' dece

nu trebue S:31 cereal ii natura un suflet ipentru fiecare lucru nici

pentru fiecare miscare. Constiinta este tocmai pluralitatea exterioara vazut din punctul de vedere al uniatii interioare eareia Ii d nastere.
Un sistem, spunea Fechner, este fizic, cand 11 privim in raport cu alte sisteme. Cand 1'1 privim in raport cu) el insus, sistemul este psihic. De aici rezulti c, in fiinta noastral este insufletit intregul corp, nu numai o parte a lui. Teoria aceasta, el o
fnumea sinecotodica, in ppozitie cu conceptia monadologica, cum

Ii spunea el, a lui Descartes

Herbart, dupi cari sediul sufle-

tului ar fi intr'un punct anumit al creerului. El deosebea un

loc al sufletului in mieles mai larg, care este in tot corpul, de
un loc in mieles mai restrans, care cuprinde sistemul nervos sau

numai o parte a
Spume= ca, dupa Fechner, spirit si materie sunt unul si
acelas lucru. In privinta aceasta cmceptia sa filosofici prezenta
inci un punct d deosebire fatA de monismuT panteist al lui Spinoza, dei ea era deasemenea un monism panteist. Dup'i Spinoza,

spiritul si materia erau atribute" ale unei substanle absolute.

Ele nu erau asadar existenta ea ins4. Pentru Fechner, spiritul si materia sunt existenta ea ins4. In afara lor cu alte cuvinte nu mai exisa nimic. Iar ele nu sunt dou existente neosebite, ci una singur6 priviti din clod, puncte de vedere deosebite. Asa fiind, In deosebire de conceptia ontologici a lui Spinoza, care este un monism panteist, aceea a lui Fechner poate
fi numiti un paralelism psihofizic.
Dupacum Fechner credea c nu exista deosebire de natur5,
intre materie si spirit, totastfel credea ci nu exist o deosebire
de natursi intre organic si anorganic1). Aceste dou forme ale
materiei s'au desvoltat din ceva care in starea sa primitiv nu
este nici organic nici anorganic, si care se numeste stare cosmor-

ganica. Aceasta stare primitiva a materiei a dispirut pentru a

Lisa loc formelor ei diferentiate. Diferentierea care s'a produs
insa nu este o separare totalia sit definitivl, si nu are un caracter
absolut. Organicul i anorganicul ramn legate in intregul sistern unitar al 13.5mLn' tului Plra a se putea separa cu totul. Organis-

mele vii pot fi considerate ca fiind corpuri cari datoriti unor

1) Desvoltrile In Zend-Avesta, vol. II, cap. XVI.

www.dacoromanica.ro

266

Cnnaav Theodor Fechner

conditiuni speciale au mentinut inlauntrul lor, elementele in sta-

rea primitiv din care in natura s'au separat in solide, lichide

si gazoase. Ele sunt astfel comparabile unor noduri ale elementelor destinate altfel a se separa in snul naturii anorganice.
S'ar putea obiecta c neputinta noastra de a construi fiinte
vii din materie moarta dovedeste o deosebire mai esentiala intre
organic si anorganic decat aceea aratata. Raspunsul este ca
nu putem imita oranduirea si miscarea primitiva a elementelor
din care au nascut fiintele organice. Imposibilitatea aceasta se.

intinde chiar la materia organica, cad nici din materie organica nu putem construi fiinte vii. De exemplu din faina riu putem
reconstitui un graunte cu structura lui proprie. Ou atat mai putin

am putea reproduce actiunea complicata prin care au luat nastere fiintele vii in masa primitiva a Pamantului.

Privitor la origina biologa a omului Fechner cauta s

irnpace datele tiintei cu credintele religioase. El revine astfel la
conceptia religioasa a primei perechi 'de oameni. Creata de

Dumnezeu pe Pamant ea nu poate s semene cu IoamenR 'nascuti

din oameni. Durata lunga a vietii era una din calitatile primilor

oameni. Inmultirea lor a facut-o insa cu timpul inutil. Primele nevoi ale oamenilor au fost satisficute de instinctele lor
primare. Fechner admitea totusi ideea evolutiei organice, in frun-

tea careia punea specia omeneasca. La intrebarea pe care si-o

punea, daca evolutia se va qpri acolo unde a ajuns ca omul, el
sustinea ca nu se poate raspunde decat cu presupuneri. Daca: ne
&dim totusi, spunea el, ca Parnantul a strabatut Oita acum
at:Lea perioade, nu pare probabil c aceasta din prezent va fi
ultima. Aa fiind, nu se poate nega posibilitatea in viitori a unor
fiinte superioare omuli. Progresul cel mai apropiat pe care if
au oamenii de facut ar fi, dupa Fechner, sa se libereze de Pamnt i cu membrele dindarat asa cum s'au liberat cu cele
dinainte devenind fiinte inaripate.
Sa ne intoarcem insa la paralelisrnul psihofizic. Spiritul
materia sunt, dupa Fechner, until si acela fenomen. Dar cu atat
nu este deslegata problema existentei, cac ramane sa vedem
care este natura acestei fenomenalitati cu dublu aspect la care
a fost redusa. S'a adrnis ca materia si constiinta sunt aspecte aTe
unuia si aceluias fenomen. Ce este insa acest fenomen? Spiri-

tual sau material, un fenomen este ceva care se intampla sau

care se produce. Este de observat insa c nimic nu se poate produce decat in virtutea unei legi sau
cum se' mai spune
determinat de o lege. Se obisnueste a se crede ea o forta poate
www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

267

produce un fenomen. Forta ins nu este o existen in sine.

Cam] voina s o exprimam, o ream sub forma unei legi sau a
unui raport. Ea nici nu este altceva. Forta de atractie bunaoara
nu existi nicairi; ea este pur i simplu functiune a raportului din-.
tre masele i distantele a dou corpuri. Cauza unui fenomen, este.
totdeauna, nu o forla oarecare, ei legea lui. Constienti de aceasta, can' voira si explicam un fenomen, enuntam legea lui. In
legea sa sta prinurmare realitafea oricarui fenomen.
Daca insa realitatea se reduce la lege, care pretutindeni trebue sa fie acelas lueru, in lumea fenomenelor materiale ea si in
aceea a fenomenelor spirituale, de uncle provine aceasta dubla.
fenomenalitate? Legea fiind ratiunea de a fi atat a fenomenelor
sufletesti cat si a fenomenelor materiale, explicatia dualitatii
trebue sa se galor,
cel putin aparente, daca nu reale,
seasci in natura legii, adica in insusirile ei. Legea este un raport
constant sau un sistem. Legea atractiei de Oda este sistemul
invariabil al masei i distantei corpurilor cari se atrag. Prin cese deosebeste insa sistemul unei legi materiale de sistemul
spirituale? Raspunsul n'u este anevoe ae gasit.
In luTnea materiala sistemul apare, din punctul de vedere
al multiplicitatii pe care legea o uneste. In lumea spirituala
acelas sistem apare din punctul de vedere al unitatii reaunei

legi

lizate de lege. Prinurmare ceeace face ca sistemul unei legi

apar in acelas timp sub aspectul material si sub aspectul spiritual provine di,n insas natura sisteraului,
care poate fi considerat in acelas timp sub aspectul multiplicitatii pe care legea
o uneste,
i atunci apare exterior, spatial si material ,
sau sub aspectul unitatii realizate de lege,
i atunci apare interior, unitar, continuu, deci spiritual. lata dece, dupacum toate
sistemele de legi ale corpului nostru formeazi din punctul de
vedere al unitatii lor interioare constiinta noastra individuala,
totastf el unitatea interioar a sistemelor de kgi ale naturii, cari
ne apar exterioare, deci materiale, formeazi constiinta divina.
Aceasta este limita superioar a existentei.
La cealalta extremitate a realitatii, la limita ei inferioara,
In opozife cu filosofia speculativa a naturii, si de acord cu cerintele stiintelor naturii, Fechner a admis existenta atomilor,
a unor atomi ins5 nu absoluti, materiali, ci relativi
conceputi ca centri de forta. Preocuparea sa de a nu fi in opozitie cu rezultatele stiintei 1-a facut s accepte impotriva
teoria atomica. Conceptia sa despre natura existentei insa, pe care o reducea la o fenomenalitate cu dublu aspect fara
www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

:268

-alt substrat decit legea, nu i-ar fi ingiduit s considere atomii

ca realititi materiale absolute1).
Pentru Fechner, asadar, real in univers nu este dec.& spi.ritul. Tot ce este corporal este simbol a ceva sufletesc. Ideea
aceasta ar fi, dupi Wentscher, intuitia fundamentaki a concepa lu Fechner 2). Totusi spiritul nu existi ca un
hei
lucru in sine dincolo de aparentele lui fenomenale. El este ceeace

percepem noi. Lumea pe care o percepem este dar adevarata

lume. De partea a ceeaoe numim spirit realitatea ultimi 'este in
rea mai inalti i ultim unitate a constiintei, care este constiinta
,divini. De partea a ceeace numim materie este in Atom, elementul ultim al ei.
5.

Psihofizica, Estetica i Morala.

Fechner, cum am mai spus, este intemeetorul unei noui

stim' te, pe ca.re a numit-o Psihofizica. Obiectul ei
constitue
1'1

studiul legilor

dintre trup i suflet. Dup. unii, intemeerea

stiinte ar consfitui meritul cel mai mare al filosofului

german, intrucit din ea s'a desvoltat mai tirziu psihologia experimentali. Domeniul ei ins fiind in intregime experimental,
nu apex-tine filosofiei, asa incit nu este cazul si ne ocupim aici
de rezultatele obtinute de Fechner el Insu n cercetirile sale

,-acestei

psihofizice. Ckeva indicatiuni generale putem da totusi. Fechner

a impirtit cirnpul psihofizicei in doui. In prima parte raportul

dintre fizic i psihic trebura' si fie cercetat dupi metodele fizice.
In partea a doua acelas raport trebuia studiat din punctut de veere al fiziologiei i al anatomiei,
in deosebi a sistemului
nervos. In ceeace se treferi la legile psihofizicei Fechner a sta-

bilit privitor la sensibilitate legea care poarti numele siu si al

lui Weber. Weber stabilise ci intensitatea sensatiei rimine
aceeas, daci raportul dintre excitatii este acelas. Pe baza acestei
legi si a cercearilor sale proprii Fechner a stabilit c sensatia
,creste i scade proportional cu logaritmul excitatiei. Cercetirile
experimentale intreprinse mai tarziu au araat c aceast lege
are un caracter relativ. Meritul lui Fechner nu sti in adevirul
acestei legi, ci in intemeerea "psihofizicei.
Aceea metodA experimentali pe care a introdus-o in studiul vietii sufletesti a incercat Fechner s o introduci si in
Desvoltrile In Ueber die physikalische und philosophische Atomenlehre. Leipzig, 1855,
Max Wentscher. Fechner und Lotze. MUnchen 1925, 13. 38,

www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

Estetic. El era un adversar hoar-it al esteticei

269
spedulafive,.

pe care o numea estetica de sus (Aesthelik von oben), fiindca

pleac de sus, dela principii filosofice generale, pentru a ajunge
jos, la faptele particulare. Ea pleac asadar dela explicari la
faptele de explicat, tin loe s fad drumul invers, singurul firesc.
lat dece, teoriile ei sunt artificiale i inadmisibile. Acestei,
estetici speculative, Fechner ii opunea estetica sa experimentali,
de jos (Aesthetik von unten)-. Ca toate starile sufletesti, starile
sufletesti estetice sunt si ele masurabile si pot fi supuse experientei. Obiectul

esteticei este de a face aceasta. Ea nu

trebue s determine ca pana acum in mod inutil esenta obiectiv a frumosului i s deduca din aceasta teoriile ei. Un

asemenea procedeu medieval nu poate si dud la niciun rezultat. Frumos este ceeace produce plicere nemijlocita. Estetica
trebue sa determine pe calea experientei legile acester
Altfel spus, estetica trebue s determine raporturile placute

din punct de vedere estetic, cari stau la baza aprecierii este-tice in arta.
Lea acum, in cteva cuvinte, i rezultatele generale la
oari a ajuns Fechner in cercetarile sale din domeniul esteticei.
Se pot distinge, spunea el, legi estetice calitative i canfitative;
legi primare si secundare; legi formale i materiale. Primele
doua legi, ale pragului si ale ajutorului estetic, sunt legi cantitative, secundare si materiale. lata in ce constau ele: Dupa_
Iegea fyragulni, pentru producerea placerii estetice nu este nevoe
nurnai de o impresie de o anumita calitate, ci si de o anumita
cantitate sau intensitate. Dupa tegea ajutorului sau a urc5riL
din intalnirea lipsita de contraclictie a condifillor de placere

estetid naste un rezultat mai mane, adesea chiar mult mai

mare decat este valoarea de Acere individuala a lor. In afara
acestor legi Fechner a mai stabilit alte trei legi calitative, primara i formale. Dupa legea legturii unitare a multiplului,
reprezenari diferite trebue sa se grupeze n ceva unitar, pentru
a fi in spiritul plcerii estetice. Dupa legea adecrului sau a,
lipsei de contradictie sau a acordului, reprezenfaIri desteptate
din diferite parti de ceva presupus identic trebue si se grupeze
in mod real in c eva identic, pentru a produce placerea estetica.
Infine, dup legea claritfii, reprezentrile cari produc placerea
estetici trebue si fie inteligibile. Fechner nurnea
aoeste ultime trei legi estetice, datorita caracterului lor cu

totul general si datorita faptului c.5 ele exprima conditiunile.

esentiale ale placerii estetice. La ele filosoful a mai adaugat
www.dacoromanica.ro

Gustav Theodor Fechner

270

ca lege secundari, legea asociatiei. Dupi legea aceasta, produce plcere estetic ceeace ne aduce aminte de un lucru care
.are oarecari raporturi cu o plicere estetica. In afara acestor
legi estetice, Fechner a cautat, plecind dela experientele lui
Zeising, si determine o forma fundamental a frumosului. Concluzia la care a ajuns a -fost c impresia estetici este conditionat totdeauna de raporturi formale.
In Moral& cum am mai spus, Fechner a sustinut o conceptie evdemonist. latA acum pe ce
intemeia i forma
pe care i-a dat-o. Activitatea universaI, spunea el, urrnireste
realizarea unei stri de ectilibru sau de stabilitate. In viata
suflete,asca plicerea singur fiind capabil s asigure
brul sau stabilittea, ba." r durerea constituind o stare de instarezult, c scopul activitji sufletesti este si trebue s

plicerea. Conduita moral a oamenilor trebue aadar

Airmreasca drept scop ultim prcerea sau echivalentuI ei in
timp: fericirea. Nu ins plcerea individual, ci cea colectiv
-sou general. Si iata dece. Scopul activittii universale este
maximum de stabilitate. Aa fiind activitatea moral, care urmreste echilibrul subiectiv, trebue s realizeze deasemenea maximum de plicere. Aceasta nu se poate insi dect in totalitatea
omenirii si nu intr'un individ luat aparte. Cu alte cuvinte individul are datoria morali de a produce cea mai mare fericire
In lume, i aceasta chiar cu riscul de a sacrifica plicerea sau
fericirea personali. Aadar trebue sa producern, nu s folosim, maximum de pl.cere. Dei evident evdemonisti i deci
In contradictie cu rigorismul kantian, Fechner era convins
-fie

morala sa se intemeiaza pe un principiu care nu este &cat

acel al moralei kantiene, cu simpla deosebire c cuprinde un
continut real.

Caracterizarea general a conceptiei.

eutind s6 caracterizeze el insu conceptia sa filosofici
Fechner spunea cA intr'un anumit inteles ea este materialist&
cleoarece admite c sufletul nu poate si existe fri materietinici
.divinitatea fAri natur. Ea este ins:A idealista sau spiritualist&
Intrucat pentru ea materia nu exista dect fati de spirit ca un
aspect al ei sau ca un rezultat al raportului dintre spirite.
Aceea5 conceptie, spunea Fechner, se apropie de panteismul
spinozist, intrucftt admite c Dumnezeu i natura sunt o sinsur existent. In deosebire insi de spinozism, care exclude
www.dacoromanica.ro

Eduard von Hartmann

271

,cauzalitatea dintre material si spiritual supunndu-le unei cauzalitti independente, doctrina aceasta i reprezint fenomenele spirituale i materiale ca fiind identice. Ea este deci teorie
a identitiltii spiritului i materiei. Si fikindci aceast identitate
este aceea a unui fenomen cu dublu aspect, doctrina poate
fi numit. un paralelism fenomenist.
In liniile ei generale conceptia filosofic a lui Fechner
este filosofia identittii, pe care a sustinut-o un timp Schelling.
Fechner recunostea chiar c filosofia sa se intemeiaza pe conceptia lui Schelling. Deosebirea consti mai milt In metoaa

de care s'a folosit fiecare din acesti doi gndlitori dect in

rezultatele la cari au ajuns. Schelling era unul dintre reprezentantii de frunte ai filosofiei speculative, si in aceast ea-lit:ate se folosea de metoda deductiv. Fechner a voit s'a inlature
speculatia i s puna la temelia conceptiei sale inductia. Pe
aceast5 cale a ajuns el la paralelismul sau psihofizic.

Eduard von Hartmann

I. Reactiunea antimaterialista gn filosafia germana" din a doua jumtate a veacului al XIX-lea.
Dac cercetlm ecoul, pe care 1-au avut In public
operele filosofilor germani din secolul trecut, suntem surprinsi de o curiozitate. Schopenhauer, care a lost un precoce si care, la 30 d ani, in Lumea ca o'oing qi reprezentare (1819) si-a dlat milsura intreagi a talentului su
ganditor si artist al scrisului, a fost ignorat de contemporartii sai timp de trei decenii. Se stie c el in-

cepe s fie cunoscut i pretuit abea dup mijlocul veacului.

Dimpotriva Eduard von Hartmann
care a lost si el un
precoce, dar in nici un caz de talia lui Schopenhaner
public:And la 26 de ani Filoseofia ineonOientului (1868), a obtinut un succes imediat neobisnuit operelor filosofice: in zece

ani s'au epuizat opt editii!

Aceast neagtiune, at& de capricioas, a publicultii ger-

man fat. de dota opere cu un cuprins de idei

asem'nifor,

nu poate fi explicat nici prin dieosebiri in valoarea respecttiv a celor diou opere, nici prin diferente in puterea de
sugestie a autorilor lor. Cci, din anandou punctele de veJere, superioritatea lui Schopenhauer este neindoelnic. Elanul
imaginatiei creatoare i forta de plasticizare i pregnare a
www.dacoromanica.ro

272

Eduard von Hartmann

ideilor fac din Lumea ca vointa $i reprezentare o capo-d'oper

a literaurtii filosofice. In comparatie cu ea, Filosof ia incon$tientului ne apare ca o carte lipsitg de originalitate, greoae
din pricina balastului materialului

tiinjific dunat in grabi.

Explicatia curiozitglii trebue cgutatg atunci in celglalt factor

determinant al succesului: predispozitiile existente in aimosfera
eulturala a vremii. Rezistenta publicurui german din prima Pima' tate a veacului fatg de ideile lui Schopenhauer trebue inteleasg ca o nepotrivire intre aceste idei ji spiritul dominant
al epocii; dupg cum succesul aceloraP idei P al conceptiei
aserningtoare a lui Hartmann in a doua jumatate a secohdut
ego expresia. aderentli acestui punct de vedere la ideologia
preferata a vremii.
Toate acestea ne aratg ca o schimbare radicalg de atititudine a avut Joe in cultura german catre mijlocul secolului
trecut. Evenimentul hotgritor a lost desigur revolutia dela_
1848 1).

Agitatiile politice, care au culminat in miKarea constitutionalg. din 1845-49, sunt expresia dorintei de emancipare
a burgheziei de sub tutela feudalismului autoritar. Echivalentul

ideologic al acestei micgri este filosofia

Sterngei hegeliene,

filosofie cu tendinte matena. liste accentuate, asemngtoare cu-

rentului de idei care a premers revolutiei franceze. Decadenta idealismului german, care dateazg, dupg noi, din 1830,.
se transformg incetul cu incetul intr' lupa, politicg ji ecleziasticg, impotriva puterilor existente, luptg in care materia--

lismul filosofic nu a jucat la inceput cleat un rol secundar,

deP intreg caracterul epocii inoepu sg findg cane materialism"2).
In aceastg luptg burghezia germang reuwte 4-P atingg telurile

prindpale. Constitutia din 1850, octroaiatg de regele Prusiei

Frederic-Wilhelm
ca ji in Franta, Charta din 1815
satisface in bung parte interesele pgturii insarite prin introducerea votului pe colegii censitare. F. A. Lange observg, in
aceast privintg, c monarhia din Iulie ji constitutionalismul
francez atrgeau simpatia cercurilor, care deveniau acum conducgtoare in Germania, din pricina leggturii acestor institutii
cu interesele materiale ale claselor posedante s).
H. Hffding, Histoire de la philosophie moderne, tr. par P. Bordier, H-e 6d., Paris 1908, t. 11, P. 226-7; K. Kautsky, Ethik und materialistische Geschichtsauffassung. Stuttgart-Berlin, 1922, p. 42-3.
F.-A. Lange, Histoire du matrialisme et critique de son impor-tance notre poque, tr, par B. Pommerol, Paris 1911, t. II, p. 97.
Op. cit., p. 98.

www.dacoromanica.ro

Eduard von Hartmann

273

Se produce atuncir in Germania dui:A 1848, ca i in

Franta dupa 1789, o schimbare de front in atitudinea noilor
factori conducatori. Pe de o parte, multurniti in interesele
ei vitale, lar. pe de alta parte, speriata si de micarile muncitorimii franceze (1848, 1471) si de progresul rapid, &ILA
1870, al noilor partide: social-democratia i centrul catolic,
burghezia germana se impotrivete afirmrii noilor veniti in
arena politica. Legile represive contra socialitilor, luate de

Bismarck in anii 1878--90, ilustreaza aceasta tendintal.

In acela5 timp lupta e da, pe planul cultural, impotriva materialismului. Paralei cu desvoltarea micaril de-.

mocratice, constatam si o mare raspindire a scrierflor materialiste. For qi rnaterie a lui Biichner se tiparete, in anii
1855-1889, in sasesprezece editii, ajungnd una din cartile
cele mai populare. Descoperirea principiului conservarii materiei i energiei (1845) a constittu't baza iiintifca pe care
s'a cldit materialismul. Materialismul german din a II-a jumatate a secolului XIX este, ea materialismul de totdeauna, o
arma de lupta ideologica. o unelta de risturnare a valorilor i institutiilor dominante. Impotriva lui se ridica acum
o serie de curente filosofice al caror ,.leit-motiv" este tocmai
critica materialismului. Neokantismul, imanentismul, construetiile idealiste pe baza realista sunt diferite intruchipari ale

curentului antimaterialist care domina cultura germana de. dupa

In aceasta atmosfera favorabila speculatiei

nu
In aceea dinainte de 1848 cnd se disolvase filosofia romantica
este firesc s gseasc Schopenhauer admiratori. Pe1848.

simi'smul

sat' era foarte potrivit pentru a scoate in relief, a

doua zi dupa. 1848, zdarnicia oricarei sfortari de lupt socialpolitica. Succesul lui Hartmann se integreaza in aceea ofensiva impotriva materialismului. In mijlocul desvoltarei extraordinare a mentalitatii tiintifice predispusa la materialism, apare

tocmai la timp Filosofia ineorqtientului pentru a arata oi la

spatele materiei i a jocului mecanic orb stau vechile esente
spirituale, care conduc lumea teleologic.

Hartmann face parte, alaturi de Lotze, Fechner, Wundt,

din acest curent neoramantic1), care este o incercare de adaptare a spiritualismuliii la ultimele cucertri ale ;.tiintei. Fizica
a priori a lui Hegel i Schelling, care nu putin a :..ontribuit
4) F.-A. Lange 11 numeste acest intrziat al speculatiei noastre ro-

mantice" (op. cit.. t. 1, p. 442, nota 18); cfr. H. Hdffchng. op. cit. p. 559.

www.dacoromanica.ro

18

274

Eduard von Hartmann

acum ca un adevrat
la compromiterea sistemelor lor, apt.
anacronism. Protagonistii notdui spiritualism tin seam de progresul stiintelor, accept adevarurile lor; ei fac rezerve numai
in privinta consecintelor filosofice ce sunt scoase din ele.
nu admit e materialismul este concluzia fireasci a altimeior
descoperiri stiintifice, el cred dimpotriv ca adevrurile stilmtelor sunt perfect compatibile cu o interpretare spirThualist
a existentii. Hartmann exceleaz in aceast privint. Toate
descoperirile st,iintelor pozitive i gsesc un loc in sistemul

sat; chiar i darwinismul, care, abea aprut, cu greu i fcea

drum in stiint i filosofie, este inglobat in Filosofia inconstientului. Si imbinate cu acestea, gsim conceptide mistice i romantice ale unui Same, Schelling, Hegel, Schopenhauer, intr'o
amea a lu Hegel.
sinteza tot atat de cuprinzatoare ca
.51

II. Viata i scrierile.

Karl Robert Eduard von Hartmann s'a

it'd's-

cut la 25 Februarie 1842 la Berlin. Tatl su era capitan de axtilerie, iar mama sa fiica unui medic. Hart-

mann s'a format in atmosfera specific prusaci de pe timpul

lui Bismarck, in epoca de incordare militar in care s'a
dada al doilea imperiu german. Copilul precoce a primit
de timpuriu o edueatie foarte ingrijita i completi. Matematicile superioare i fizica, dar mai ales literatura, filosofia, muzica i pictura atrgeau atentia tnrului. La 16 ani, cu stu-

diile lice.ale 'terminate, Hartmann imbrtiseazi cariera militar,

pentru care se credea chemat. Desigur c in aceast alegere
el a fost influentat si de mediul aristocratico-militar, ciaruia
Ii apartinea prin origina si educatie. In acela.s timp se pare ci
a avut in vedere i avantajul timpului liber, pentru a-I inchina inclinrilor sale pentru artistint' Un accident nefericit inchee ns, numai dup trei ani, o carier care se
anunta strlucit. O ran5 gravi la genunchiul stang, urmat
de un tratament gresit, il sileste s pr.sease. armata.
El se consacr atunci picturei i muzicei. Dar in eurnd
se convinge c nu posed forta creatoare capabil sa produc

opere la inltimea exigentelor sale rafinate.

Atunci

se intoarce ctre o pasiune mai veche: problemele filosofice.

Cunostintele stiintifice pe care le poseda din plin aletuiau
treptele pe gene putea s se urce ,In domeniul misterios si
plin de poezie al metafizicei. Att aptitudinile de ginditor eit
www.dacoromanica.ro

Eduard von Hartmann

275

fantezia' lui Hartmann puteau fi aici couplet satisfcute.

In filosofie, Hartmann este un autodidact. Dela in-

ceput a ptruns direct operile marilor ganditori: Leibniz, Kant

mai ales ale filosofiei romantice germane,

din arsenalul

creia a tmprumutat multe idei. Din frimntarea gandirii din

anii 1864-67 s'a nscut opera Filosofia inconFtientului. Aparitia ei provoac asa de mare valv, inct i se fa o trei oferte
de a veni la universitate. Impiedecat, din pricina suferintelor,
de a ocupa once functie, dar i iubitor de independent, Hartmann, refuz propunerile. Starea piciorului se agraveazi si-I
tintueste in cas pentru tot restul vietii. Mereu devotat ideilor
i speculatiei, printr'un efort supraomenesc, Hartmann i concentreaz.5 fortele spirituale pentru cercetarea i elaborarea tufuror problemelor filosofice in lumina punctului su de vedere.
La adapost de grijile materiale, viata lui Hartmann, privit din
afari, se desfabar simplu, uniliniar. Acest exterior monoton
ascunde ins un sbucium sufletesc continuu. In tihna unei vieti
de familie ideale, sustinut in suferint si in polemici, de sotia
i dupi moartea acesteia de a doua
sa Agnes Taubert
iubit de pieteni, Hartmann isi transfisotie Alma Lorenz
gureaz5 suferinta corporal in bucuria creatiei de idei.
Activitatea lui scriitoriceasa precum i ansamblul operelor, poate fi impirtiti in patru parti1):
Prima perioadii't (1868-78) cupnn. de operele, in care
Hartmann isi schiteaz in linii man' conceptia i in atitudine
fati d'e doctrinele opuse: Ueber die dialektische Methode
,

(1868), Philosophie des Unbexussten (1868), Kritische Grundlegung des transcenclentalen Realismus (1875), Neukantianismus, Schopenhauerianismus und Hegelianismus in ihrer
lung zu den plzilosophischen Aufgaben der Gegentvart (1877).

In alte scrieri, Hartmann ii apri punctul de vedere fat

obiectiile naturalistilor: Das Unbewusste yam Standpunkt der

Physiologie und Descendenztheorie (1872), Wahrheit und'Irrtum

im Dorvinismus (1875). Die Selbstzersetzung des Christentums
und die Religion der Zukunft (1874) Ii defineste pozitia fat
de teologia crestini.
Polemicile in jurul Filoso fiei incon?tientului incerand,
Hartmann este preocupat de desvoltarea sistemului (1878-87).
In 1879 apare Die Phanomenologie des sittlichen Bewusstseins,
I) ,Imprtirea e fgeut. de insusi Hartmann (Philosophie des Unbewussten, ed. XI, Leipzig 1904, a I, p. XX).

www.dacoromanica.ro

276

Eduard von Hartmann

In care unii vad opera cea mai valoroasi a fecundului ganditor.

Atitudinea fati de crestinism este precizat in scrierile: Das

religise Betvusstsein der Menschheit im Stufengange seiner
Enhvickelung (1881) sit Die Religion des Ge*stes (1882). Tot
acum publica i Philosophie des Schnen (1887), urmata de
studii politice i sociale.
Perioada anilor 1887-96 este de sistematizare a ideilor
pregatire pentru viitor. Din acest timp avem Das Grundproblem der Erkenntnistheorie (1889), apoi cercetri de istoria
filosofiei i scrieri politice i sociale.
Ultima perioada (1896-1906) cuprinde operele care inchee
sistemul i trag concluziile cercetarilor istorico-filosofice de pan5
acurn. Kategorienlehre (1896) este opera teoretica cea
pretuita. Urmeaza Geschichte der Metaphysik, Die Weltanschau-

ung der modernen Physik (1901), Das Christentum des Neuen

Testamentes (1905), Das Prohlem des Leber-is (1906). Din
1905 Hartmann terminase opera monumentali System der Phi-

losophic im Grundriss, care apare dupi moartea

lui in opt

volume, cuprinzind o expunere a intregului sistetm.

Moartea il surprinde in 1906, pe cand lucra la o filosofie a istoriei. A murit incanjurat de cercul restrans al prietenilor, dar uitat i de specialisti si de marele public. Locul
pe care astazi filosofia germana i-1 acorda in galeria gAnditorilor de maim intaia- este o recunostinta tandiva, dar mentag, a unei vieti inchinate in intregiane meditatiei si scrisului.

III. Teoria cunoaterii.

Impresionat de progresul stiintelor naturii, Hartmann
sustine ca metafizica trebue s imprumute metoda inductiva a acestora. El nadajduia, probabil, ca, in acest mod,
filosofia va dobandi, pentru afirmatiile ei siguranta legilor
sunt
tiintifice. Concluziile Filoso fiei inconstientului
prezentate ca rezultate speculative ol;tinute prin metoda
stiintelor inductive-. Hartmann crede ca ceeace a discre-

ditat sistemele idealiste anterioare a fost intrebuintarea unor

rnetode gresite: intuitia i deductia. Prin aceste procedee nu
putem patrunde [Yana la realitatea externa, deoarece intuitia nu
scoate la iveala dec.& continutul propriei noa'stre constiinti,
iar deductia nu poate esi din cercul stramt al principiilor dela
care a plecat. Ratiunea nu poate cunoaste lumea extragind
totul din propria ei substanti. Orice eunastinfia despre lumea
din afar pleac dele experienta. Filosofia trebue sa procedeze
www.dacoromanica.ro

Eduard von Hartmann

277

la fel. Dupa cum in stiinta inductia ne irulrumeaza dela un

fenomen dat care cauza lui necunoscuti, tot astfel metafizica este indreptatita s mearga, prin inductie, dela lumea

fenomenala la esenta ei. In acest punct important, Hartmann

i kantieni: el crede ca inductia
trecand
in lumea suprasensibil.
poate depasi experienta,
Atitudinea realista a lui Hartmann in teoria. cunoasterii
trebuia
cuprinsa in aceasta metafizica pe baz inductiva
aparata fata de pozitiile adverse. In acest scop, Hartmann
face o critica sustinut si bine intemeiata idealismului epistemologic. Ganda pana la ultimile lui consecinte, idealismul subiectiv duce inevitabil la solipsism i, in ultima instan, la
ceeace Hartmann numeste asa de expresiv iluzionismul abLumea devine intai visul inexplicabil al eului meu
apoi, Bindea insusi acest eu este o simpla aparenta, exis-

se departeaz. de pozitivisti

tenta devine un vis al nimnui. Din nest punct de vedera

credinta in existenta si a altor euri este complet neintemeiati,
incercarea de a da o explicatie stiintifica acestei lumi de fantome este imposibila, iar purtarea monali i once actiune orneneasca fata de semenii nostri devine o absurditate. Totul se
petrece intre granitele constiintii mele, once incercare de a
transcende, fie prin cunoastere, fie prin actiune, cercul constiintei este contradictorie. Majoritatea g.nditorilor

au trecut peste aceste limite, dar ei au facut-o dezicandu-so,

calcand principiile dela care pledau.
Principiul imanentei, care st la baza oricarei conceptii
idealiste, este pur
simplu un sofism. Conform acestui [wincipiu, tot ceeace gandesc este ideea mea 6 nu pot gandi ceeaca
nu este ideea mea. Deci ideea unei existente independente de
constiinta mea -este inconceptibila. Alaturi de realistii kantieni,
Hartmann denunta falsitatea acestui rationaanent. care OOP-

fun& in mod simplist ideea existentei unui lucru cu

acest lucru.

Hartmann se intillneste cu reaIitii kantieni i intr un

alt argument decisiv anti-idealist. In con0iinta mea e petrec
mereu schimbari independente de vointa mea. Sensatiile pe
care le am se produc fr 'roja mea 5i. adesea hiar impotriva
vointei mele. Cauza acestor schimbari ale continutului
fed trebue atunci citutati intr'o activitate strin, care pornete
din afara constiintei. De aceea once sensatie, dei este o stare
sufleteasca a mea proprie, este in acelas timp 5i semnul unei
realitati exterioare.
www.dacoromanica.ro

278

Eduard von Hartmann

Nu mai pulin viguroasi este si critica adresata fenomenabs' mului kantian. Kant ajunge la agnosticism, fiindca pleac
dela o premiza gresita: el vrea o siguranti absoluta pentru
cunostm. tele noastre. Pentru Hartmann conditia aceasta nu poate
fi implinita, deoareoe noi nu cunoastem lumea direct, asa cum
cred adeptii realismului naiv, ci numai prin mijlocirea sistemului nervos. In experienta noastr. nemijlocita ne sunt date
numai proprale noastre stari de constnta. Sensatille sunt raspunsul sufletului la excitatiile din afara.. Deaceea nu poate fi
vorba de o identitate intre perceptie si lucru in sine. Dar
daca cunoasterea directa, sigura, a lucrurilor este imposibila,
nu inseamna atunci ca trebue s renuntam la once cunoastere.
Noi putem cunoaste lurnea indirect: din schimbarile continutului
constiintei putem deduce informatii asupra lucrului in sine. Sensatia este efectul intraconstient al unei cauze extraconstiente,
care este lucrul in sine. Atunci, conform principiului cauzalitatii,
putem merge invers, dela sensatie la lucru in sine. Astfel cunoasterea lanai devine posibila, dar trebue sa ne multumim cu
o cunoastere numai probabila.
Urmand principiul aceleasi cauze aceleasi efecte, cauze
diferite efecte diferite-, putem afla proprietatile lucrurilor.

Intrebama se pune astfel: ce insusire trebue sa atribuim lucrului in sine ca sa putem explica sensatiile date in cons-tanta
prin actiunea lui asupra simturilor. Si atunci este evident ca
lucrurile trebue s. aila5 in primul rand existenta si reaLitate,
Cici altfel nu ar putea impresiona simturile. Deasemenea ele
trebue sa fie variabile, fancied 5i perceptiile noastre sunt schimhatoare. Apoi, deoareoe adesea dupa lungi pauze avetn aceleasi
impresii, inseamna a. si lucrurile sunt statornice in anumite
limite. Pentru a explica pluralitatea impresiilor Km' ultzne asupra aceluias simt, trebue s admitem c lucrurile stint multiple. Fiecare din ele trebue sa formeze o unitate, pentru a
ne putea lamuri multimea impresiilor lor asupra diferitelor
simturi sau asupra acektiasi simt dela euri deosebite. Schimbarile

Iucrurlor urrneaza anumite legi, fiindca altfel cunoasterea [or

ar fi imposibila si nu ar putea mijloci relatiire reciproce dintre
di-feritele constiMte. Deasemenea forma timpului trebue sa agar-

i lucruzilor din afara constiintei, cci altfel nu am putea

explica schin-Hbarea in timp a continutului constiintei. Si lutui" i

crurile sunt situate si in spatiu; fara aceasta insusire a lor

nu am putea lamuri deosebirile spatiale din perceptille noastre

www.dacoromanica.ro

Eduard von Hartmann

279

si nu ne-am putea orienta, in activitatea noastra, dupa intuitia

spatiali.

In modul acesta formeie gandirii apartin nu numai conci sunt i atribute ale realitatii exterioare. Inapotriva
sustinerii kantiene a idealitatii categoriilor, Hartmann afirma
caracterul real al lor1). Aceasta corespondenta dintre formele gandirii i formele realititii nu trebue sa ne mire. Pentru
a o putea explica, nu e nevoe de armonia prestabilita; e de
ajuns, spune Hartmann, sa admitem identitatea ontologica dintre

&dire si existen, principiu care st la baza metafizicii lui.

In opozitie cu idealismul transcendental al lui Kant, Hartmann intemeeazA un realism transcentlental con.ceplie care afirma existenta unei lumi reale de lucruri in sine transcendente:
aceste lucruri insi nu pot fi cunoscute nemijlocit, ci numai
indirect, fie printr'o deducere din experienta, fie printr'o intrebuintare transcendentala a formelor intuitiei i gandirii.

1V. Filosofia naturii, psihologia, metafizica.

Datorita faptului csi nu putem cunoaste nemijlocit decat
continutul propriei noastre constiinte, lumea suprasensibil rmane inaccesibila i ratiunii pure si intuitiei directe. Deaceea metafizic.a nu se poate cladi decat pe o interpretare a datelor experientii. Metoda inductiva, prin care Hartmann sustine cil ajunge
la rezultate speculative, const de fapt in aceast analiza a experientii, care ii reveleaza existenta unei lumi transcendente. Hartmann exploreaza intreg domeniul stiintelor naturii si sufle-

tului, cu scopul de a arata: 1) ca explicatille curente ale fenomenelor -- dominate pe atunet de o conceptie mecanista-rnaterialista a universului
sunt pline de lacune; 2) c' toate
fenomenele devin inteligibile, dac admitem interventia unet
forte suprasensibile; 3) c aoeast forta, care lucreaza la
spatele materiei, organismelor i constiintei si pe care Hartmann o numeste inconOtient-, este o substant spiritual:a, in

care vointa" schopenhaueriana se contopeste cu ideea hegeliana.

In ce priveste structura materiei, Flartrnann denunt lacunele atomismului materialist. Necesitatea achniterii unei forte
care si miste atomii, divizibilitatea la infinit a materiel* si a

fortei sunt numai cateva din punctele vulnerabile ale acestei

1) Cfr. Ion Petrovici, Viata si opera lui Kant, Bueuresti 1936, p. 147.

www.dacoromanica.ro

280

Eduard von Hartmann

teorii. Mate dificultitile dispar daci privim atomul ca ceva.

material, ca o fonti centrali. Materia devine astfel un sistem
de forte atomice, care se mentin intr'o stare oarecare de echilibru. Forta este un punct dinamlc, un centru de atractie
sau de repulsie. Fortele atrOgitoare formeaza corpurile, fortele respingitoare le delimiteaz. Dinamism atomistic- este
numele pe care Hartmann il d acestei conceptii1).
- In forti trebue s deosebim tendinta ca act pur de gcomil
urnarit, findc tenclinta nu lucreazi la intAmplare. Tendinta
fortei atrig6toare respecr legea atractiei universale, cu alte
cuvinte ea contine in sine, ca idee, toate determinOrile, variabile dela caz la caz, ale actiunii sale. Tendinta fortei atomice
legea care o guverneaz sunt, pentru Hartmann, datele ultime
ale materiei.
Pentru intelegerea fenomenelor din lumea organismelor,

Hartman.n crede ci trebue. si admit interventia unei forte

finaliste i inconAente. Legile naturii anorganice nu pot explica nasterea vietii din materia moart; numai o forth' organizatoare speciali a putut-o creea. Nici viata celulei nu poate fi
explicat pur mecanic, fiinde fenomenele chimice din celula
sunt puse in slujba vietii, sunt determinate finalist. Dar cel
mai evident exemplu pentru a prinde finalitatea proprie vietii
este, pentru Hartmann, reproducerea celulelor prin impartire sau contopire. Operatille acestea, de o precizie miraculoasi, nu sunt cauzate de nici o excitatie externa; ele au loc
numai atunci ciind sunt folositoare pentru viata fiintei, ale carei
membre sunt celulele respective. Inmultirea celulelor este un
act al vointei universale, prin care aceasta realizeazO icieea

formOrei organismului. Astfel se manifestO, in acest domeniu,

o voint si o idee, ca atribute ale fortei teleologice care organizeazO viata. AceastO forth' organica este imateriali, fiinde
depOseste cadrul legilor i fortelor mecanice. Ea este si inconstienti, deoarece constiinta, fiind etern prizoniera In propriile
ei hotare, nu ar putea s intervinO nici intr'un fie! In activitatea fortei vitak.
Concludent pentru pozitia lui Hartmann in fatastim' telor naturu- este atitudinea lui fati de darwinism. Dupa cum

in fizic el accepti atomisrnul, dar l desbrac de once sens

materialist, tot astfel in biologie el admite darwinismul, dar
nipeste price semnificatie mecanic. Teoria descendentii este
1) Philosophie des Unbewussten, B. I, p. 114.

www.dacoromanica.ro

Eduard von Hartmann

281

pentru Hartmann partea adevarata, inatacabila a darwinismului.

Selectia natural insa nu poate juca rolul de principiu de explicatie mecanica, asa cum socotea Darwin. Din cei trei faetori ai selectiei naturale: variabilitatea, hereditatea i lupta
pentru existen., primii doi nu sunt principii de explicatie mecanica, iar al treilea presupune prezenta si a altor principii
care nu sunt mecanice si are un Camp de aplicatie foarte restrans. Dar klaci descendenta speciilor nu poate fi privita ca
rezultatul exclusiv al unor procese mecanice, atunci ea trebue
considerata ca manifestarea unei finaliati organice.
In viata sufleteasoi Hartmann ii insuseste in. parte

punctul de vedere materialist. El admite principiul ea activitatea spirituala se realizeaza prin jocul normal al functiunilor
cerebrale, ciar li limiteaza la clomenial con?tiintei. Once fapt
sufletesc care poate fi explica prin factori i vietii constiente,
poate fi co ipso interpretat ca efectul unei modificari in substanta nervoasa, deoarece constim. ta este indisolubil legatade
creer si ganglioni. Dar sufletul nu se reduce la viata constienta,
care este de 'fapt inactiva. i intermitenta. Sufletul nu poate
fi inteles in ceeace are el mai originar 5i mai creator prin
apelul la elemente constiente i deci la factorii fiziologici. De
Oda, asociatia reprezentrilor prin aseminare nu poate fi explicata prin functiunile constiintei i nici nu are nimic aface
cu transportul energiei dela o aelula a creerurui la alta. Pentru
a o lamuri trebue s. admitem interventia unei activitti care
salaslueste la spatele constiintei, dar ale carei efecte apar
pe planul constiintei. Aceasta 'forth% prezenti in toate faptele
sufletesti, este inconqtientul. El este acela care face legatura
asocia'tiva intre strile sufletesti. Inconstient este deasemenea
procesul topirii sensatiilor in perceptiile sensibile. Vointa,
sub aspectul ei constient, contine numai reprezentarea
scop determinat si a misaarilor corporale necesare. Vointa

ademarata tesa, ,cane pune in miscare membrele, transforrnand

astfel ideea in fapt, este inconstienti, deoarece constiinta nu
stie care este centrul nervos care comanda miscarea voia.
Sentimentele nu pot fi intelese, in origina i esenta lor,
&cat prin teoria inconshe. ntului. Placerea i neplacerea sunt
sari interne ale vointii inconstiente. Durerea se naste atunci
cAnd vointa este irnpiedecata in actiunea ei de o aIt voint, iar
placerea se produce prin disparitia piedicii, Caracterul inconstient al afectivitati ne explica dece, adeseori, starile emotive
sunt confuze, inexprimabile, enigmatice i persistente. In me-

www.dacoromanica.ro

282

Eduard von Hartmann

morie inconstae. ntul se manifesti prin selectia finalisti a dmintizilor. Gindirea deasemenea, ca generatoare de idei si activitate asociativ, se destsoari pe planul inconstientului.
Vointa iinconotientii domina intrea,oa viar. sufleteasci.

Afectivitatea, s'a artat mai sus, este o stare sufleteasa denvati din pozitia fenomenal a vointii inconstiente. In gindire
vointa inconstient este aceea care impiedeci aparitia notiunilor nepotrivite i impinge tn ampul constiintei ideile necesare. Once gndire este asa dar o voinra de gndire-.
In felul aoesta Hartmann este d'e acord cu Sohopenhauer
ginditori care sustin c once activitate sufleteasci
este de natur volitivii. Dar once voin. t, ca si fiureasci, oeva,
trebue s fie o voint determinat, si aib un tel. $i acest tel,
care nu este ilic realizat, nu poate fi dat vointei inconstiente
deat ca o idee incon$tientii1). Vointei inconstiente i se adaugi
astfel, ca un al doilea pol al activittii sihice, idea inconstienti.

Dupi cercetarea lurnii fenomenale, sub intreita ei infitisare de natluri moart, orgaru'sm i constiint., Hartmann se
crede indreptitit s intreprindi caracterizarea lumii supraFilosofia naf,urii i-a aritat, ea ultime elemente ale
materiei, foirta i legea; biologia i psihologia l-au condus la,
vointa i ideea inconstienta. Intre aceste dou perechi de elemente, distanta insi nu este ireductibil. Forja trebue Fnteleasei
ea o oaintik incon?tienta, iar /egea ea idee incon?tienta. Lucrurile neinsuflejite pot fi cunoscute numai intru ct sunt inrudite
substantia' 1 cu activitatea proprie spiritului. Aceasti id'entificare

a elementelor este cu atit mai justificati cu at puterile creatoare, care stau la origina acestor elemente si c,are au fost
descoperite ndrtul materiei, organismelor

i constiintei,

pretutindeni acelea4 coractere: sunt irnateriale, inconstiente, lucreaz dupa anumite legi i urm6resc ,implinirea unor scopuri.

Aceste puteri alcituesc asa dar una aoeiasi forth' transcendent, inconftientul, cu cele doui atribute: vointa si ideea.
Asiifel dispare once deosebire intre materie i constiinti, intre
natur i suflet. Identitatea de origin i de esenti apropie
cele dou compartimente ale existentii Van intru, att, incst ele
1) Hartmann sustine cA notiunea de idee inconstient." nu este contraziatoare. Noi cutwastem direct numai idei constiente, pentruci numai

acestea exist5. in cmpul constiintei. Nimic nu ne impiedic Insa s. admitem

existenta ideilor inconstiente in afara constiintei, intr'un domeniu, deci, unde
mijloacele de investigatie direct ne lipsesc cu desvirsire (op. cit., B. I, p. 2).

www.dacoromanica.ro

Eduard von Hartmann

283

fuzioneaza. Hartmann intemeiaza monismul spiritualist printr'o taarie a identatii, care de fapt insufleteste materia.
Finalitatea domm intreaga existenti. Hartmann recu'waste di exista in natura si procese pur mecanice, de exemplu
sistemul legilor fizico-chimice. Acestea ins trebuesc privite
ca mecanisme auxiliare'', unelte perfectiouate ale inconstientului pentru realizarea telurilor supreme ale providentii.
In felul acesta cauzalitatea devine un aspect al finalitatii, un
mijloc prin care aceasta isi atinge scopurile propuse.
Pentru sustinerea finalismului, Hartmann recurge, in Filosofia incon$tientu1ui1), la calculul probabilitatilor. Probabilitatea ea fenomenul m sa aiba o cauz materia' la fiind
probabilitatea unei cauze spirituale a aceluias fenornen va fi

1--Daca nu gasim cauza material,-1 tinde catre O i atunci

probabilitatea cauzei spirituale se apropie de 1, adica de certitudine. Considerand acum un fenomen izolat i desfacandu-1
In fenomenele partiale componente, chiar daca probabilitatea

ca &care din fenomenele partiale s aib o cauza material

este destul de mare, probabilitatea cauzei materiale pentru intreg
scade sensibil (considerand 10 fenomene partiale ale citror muze
materiale respective ar avea fiecare o probabilitate de 0,9,
probabilitatea cauzei materiale pcntru ansambhil lor este de
numai 0,910=0 ,34). In apt rareori cunoastem toate cauzele
materiale ale unui fenomen i deaceea sansele cauzei spirituale
cresc vertigm. os.

sprijin finalismul pe consiMai tarziu Hartmann

cleratia ca, daca nu ar exista finalitate in natur, atunci cre(uinta in finalism, fiind mereu contrazisa de fapte, ar fi trebuit
s dispari. In realitate, omul simte inchn. atia sa aplice ideia
de scop la natur si in trei domeriii se verifica aceasta aplicatie cu succes: 1) la vointa i actiune, adica la activitatea
teleologica constient; 2) in ale4tuirea intern si externa a
fiintelor si in evolutia speciilor ctre forme tot mai superioare

3) in potrivirea legilor naturii anorganice cu functiunile

matematice si mai ales in asezarea initial a atomilor intr'o
pozitie care a ingaduit nasterea universului.

si

1) Capito1u1 Wie kommen wir zur Annahme von Zwecken in der

Natur ?" (B. I, p 36-47).

www.dacoromanica.ro

84

Eduard von Hartmann

V. Etica si teologia.
Felul cum este organizat universul, sub cele trei as-7
pecte ale lui, de materie, organism si constiinta, ne dovedeste e forja organizatoare intervine in evolutia lumii
la momentul potrivit i in forma cea mai desavarsit. Inconstientul nu se inseala si nu ezit5 niciodat; interventia
lui se produce ori de cate ori planul general al lumii o cere.
Inconstientul se identificg cu Dumnezeu, fiindcg pose& 'insusiri divine: este atotstiutor, omniprezent si are intelepciunea
absoluta. Intru cat insa nu ne putem face o idee pozitiva despre
caracterul acestei inteligente, suntem siliti s o definim, prin
opozitie Cu inteligenta noastra constienti, ca ceva inconstient.
De fapt inteligenta divinitatii este o intuitie clarvazatoare infinit superioara reflexiunii discursive: ...tocmai deaceea va
trebui sg definim aceasta inteligenta incowtientil superioari
oricarei constiinte ca o inteligenti supracomtienta").

Hartmann este de acord cu Leibniz ca lumea aceasta

este cea mai bung posibilii. Altfel ar insernna sa puna la
indoiala atotstiinta i inteligenta suprem6 a inconstientului.
Experienta ne arat totusi o precumpaire a suferintii
in litrne. O sumedecnie de sentimente i impulsuri ne provoac
numai neplaoeri: invidia, gelozia, suprarea, tristelea, cinta,

ura, mnia, etc.. Altele, de pilda: foamea, dragostea, iubirea

de copii, compatimirea, vanitatea, ambitta,' , tnjirea dup bani
putere, speranta, etc., ne procura si placeri, dar amestecate
cu suferinte care le intrec. Daca adeseaori ne inselarn in pretuirea acestor stari sufletesti, aceasta se intampla din pricina
confuziei ce facem intre valoarea hedonista' i valoarea morali
a sentimentelor sau din cauza iluziilor care ne falsifica judecata.

Uneori suntem constienti de suferinta cuprinsa in unele sari

sufletesti, dar le suportarn intentionat, pentru a evita alte suferinte mai mari. Astfel Hartmann crede ca la baza intemeerii
familiei sta frica de singuratate si de hp' sa de sprijin la batrnete, dupa cum teama die lipsuri si de plictiseala este un
imbold la mund. Lupta pentru existent constitue un izvor
permanent de mari suferinte, fiindca durerile celor invinsi sunt
mult mai mari deck placerile invingatorilor.
Progresul nu este in stare sa amelioreze aceasta situatie.
Dimpotriva, oiitorul va aduce o cre;tere a suferintelor, fiindci
1) Philosophie des Unbewussten, B. 11, p. 176-7.

www.dacoromanica.ro

Eduard von Hartmann

285

rafinarea nervilor va face pe oan3eni si mai sensibili la durere,

inteligenta ascutita le va spulbera si mai repede visurile de
fericire, iar trebuintele, care se inmultesc intr'un ritm mult mai
rapid decat mijloacele de satisfacere, vor ramane intr'un numar tot mai mare neimplinite. Ca si la Rousseau, progresul
fericirea stau intr'o opozitie iremediabila.

Predominarea suferintii. in lume face ca neantul sa fie

preferabil existentii. Dar atunci mai este lumea aceasta cea
mai bunk' posibil'a? Hartmann imbina aceste doua idei imprumutate: uaa dela Leibniz, cealalta dela Schopenhauer
prin felui cum concepe nasterea i rostul lumii. Creatiunea
lumii este un act irational, proVocat de vointa inconstienta.
Trecerea dela incremenirea initiala la activitate nu a putut
fi &orita de ratiunea inconstienta, care isi da seama c fericirea consta in nemiscarea eterna. Vointa inconstienta
care este libera, s'a realizat in act, caci ea vol.* in sine era
goala, tenclinta nedeterminata. Ratiunea nu s'a putut sustrage
impulsului voin.tei, fiindcta unitatea de substanta o impinge
pe acelas drum si nici nu putea im,piedeca vointa dela acest
fapt, deoarece este lipsita de o vointa proprie. Daca ins zamislirea lumii se clatoreste voin[ii, natura ei este determinata de
ratiune. Fiind iaurita de inteligenta djvin, lumea aceasta e

cea mai buna postbiki, ea este in acelas timp

foarte rea,

fiindca non-existenta este preferabila.

Tarata din un. obilitatea echivalenta fericirii intr'o lume

a durerii, ratiunea isi propune sa readuca, vointa la starea originara. Ea nu poate face acest lucro decat indirect, realizan&

sari de fapt in care vointa sa se opuna sie mnsi. Mijlocul

este individualizarea. Ratiunea impune vointii planul unei lurai
spatio-temporale, in care voirita se individualizeaza in diferitele
activitati particulare. Din conflictul acestor activitati se naste
constiinta. Iar in constiinta intelectul este emancipat de vointa.

Cu cat aonstiinta se perfectioneaza, ea ,spulbera din ce in ce

mai usor iluziile instinctului si se opine tot mai energic eforturilor inutile, ale vointii

de a afine fericirea pozitivi.

In

primul stadiu al iluziei (care este al antichitatu- i copilariei)

oamenii crecl c fericirea poate fi atinsa in starea prezenta a
lurnii. Acest lucru insal nu e posibil, fiindca traim intr'ua
univers al suferintii. A doua faza a iluziei (evul mediur, tineretea) aseaza fericirea intr'o viati transcendenta, dupa moarte.
Hartmann insa nu crede in nemurirea sufletului; eul i constiinta mor odata Cu corpul de care sunt legate. Ceeace
www.dacoromanica.ro

Eduard von Hartmann

mane dupii merle este o esenta speciala, deosebita de eu

apartinand unei ate lumi. In sfarsit timpurile moderne
maturitatea vin eu iluzia unei fericiri realizabile in viitor. S'a
vazut insa o progresul determin o cregere a nefericirii.
Dupa ce constim' la va fi parcurs i depasit aceste trei
etape ale iluziei, ajungand la convingerea ci fericirea este
irealizabit , omeninea i intreaga creatiune fenomenala vor fi
gata pentru incheerea ultimului act al ocliseei vointii: reintoarcerea in ne.ant. Sinuciderea individual nu este o solutie,
fiincloa viata i moartea apartin lumii fenomenale. Reintoarcerea
in pac,ea nemiscarii se va indeplini atunci cand vointa citre
nefim'

desvoltata in sufletele constiente va egala in trie

vointa de existenta a cdorlalte suflete si a naturii. Atunci activitatea inconstientului va inceta i, ()data cu aceasta, intregul
univers fenomenal va reveni in esenta vesnica.
Care sunt concluziile practice ale aoestei conceptii pesimiste? In aoest punct, Hartmann se ase.aza pe o pozitie
radical opusa acele-ia a lui Schopenhauer. Departe de a sustine
zadarnicia oricarei activitki i de a recomanda ascetismul
mortificarea, Hartmann crede ca filosofia sa justifie i stimuleaza sforgirde pentru evolutie i progres. Intr'adevar principiul
moralei consta in a face din scopuri9e inconstientida scopuri
ale con0iintei. Aoest tel, eliberarea esentii divine din suferinta
In care a inlantuit-o vointa i4ita din berm-venire, s'a viizut
za este atins prin mnsii evolutia lumii. Caci prin evolutie
constiinta se desvolta mereu, ajungand in stare sa se opuna
eforturilor irationale ale vointii. Oameru'i, luptand pe toate
cu devotament, pentru progresul
vor lucra
astfel conform telurilor inconstientului, pentru mantuirea lui.
In acest fel impaca Hartmann nesimismUl teoretic cu optimismul practic.

Dar nu oricine se poate ridica pana la intelegerea scopurilor inconstientului. In fapt oamenii se conduc dupa sco-

purile supraindividuale, scoase din experienta: binele obstesc

progresul. Mersul ascendent al civilizatiei nsi, in loc
aduca o crestere a fericirii colective, va provoca o inmultire
a suferintelor. Deaceia binele general este imalizabil, iar progresul este generator de noi i marite suferinte. Oamenii se
straduesc totusi s le infaptueasca, fiindca

natura a sdit
in sufleful br instinctul $i plcerea de a le realiza, ca o
iluzie, sub care se ascunde telul suprem al inconstientului.
Fara aceasta iluzie nimeni nu s'ar mai devota progresului.

www.dacoromanica.ro

Eduard von Hartmann

287

Ordinea moral a lumii trebue considerat ca o creatiune

a inconstientulm., ca un mijloc prin care colaborarea oaxnenilor
este pusi in slujba salvrii divinitalii din suferinta pmnteasca.

Se pare a aceast filosofie, care reuseste s concilieze

pesimismul teoretic cu atitudinea activh in viga., a influentat
pe M. Eminescu, la care gsim o atitudine asenfntoare. D. Ion
Petrovici inchee studiul consacrat acestei chestiuni cu urmtoarele constatri:
Cunoscut-a Eminescu aceasta oper a lui Hartmann?
Lipsindu-mi un document in aceast privint nu pot fireste
afirma precis. Ins imi pane foarte neprobabil ca un cetitor
asa de harnic cum era marele nostru poet, pe deasupra un
desvfirsit cunoscitor al limbii germane, s fi ignorat aceast

scriere, care strnise vlv, tocmai tn vremea pe and dinsul

studia in Germania filosofia.
lar daca a cunoscut-o, ii va fi putiut sluji ca baz5 sufleteasc, s'alunece frg hopuri i fhra despicarea personalittii,
ddela negarea radical a valorii vietii, asa de puternic exprimat
in nemuritoarele lui poezii, la militantismul politic pentru o
mai bun organizare a trii si a natiei sale; dela aspiratia
catre nefiint, la scufunclarea voluptoas in constiinta specific
a neamului romnesc"...1).
Filosofia religiei este la Hartniann o aplicatie a principiilor metafizicii. Dumnezeu este, ca i emita metalizia pe
care o intruchipeaz spirit incon?tient ;i impersonal. Lumea
nu exist in afara lui Dumnezeu, ci' i are intneaga existent
in Dumnezeu; ea este fenomenul spatio-temporal al actiunii
divine. Once activitate din lumea fenomenelor este in acela4
fimp activitate divin, {-anda este expresia vointii inconstiente;
pentru acelas motiv omul este o parte din Dumnezeu. Astfel,
prin modul cum a conceput pe Dumnezeu i raporturile lui
cu lumea, Hartmann a intrat intr'un grav conflict cu teologia

crestin 2). El insusi a lcut o critica incisiv crestinismului,

acesta contrazice ideile culturii moderne, aclia
sistemul s'Al! filosofic. Va trebui, crede Hartmann, s, se creeze
sustm. And cli

o noc religie, ale ami baze le vor forma, fireste, principiile

rnetafizicii sale: cunoasterea suferintii lumii, nemultumirea de
1) Ion Petravici, Contributif la filosofia lu Emnescu In volumul : Din
cronica filosofiei romanesti, Bucuresti, p. 47-8.
2) L Zzegler observa' ca opoztia dntre teologa lu Hartmann si teologa cresting este mai mult aparenta decat realg, deoarece noua relige"
are la baza aceeas eschatologie ca 5i crestinismul (Das Weltbild Hartmanns,
Leipzig 1910, p, 183-4).

www.dacoromanica.ro

Eduard von Harbnann

288

lumea aceasta i nizum' ta ctre ininttur. ea de rim Religiile

istorice
inclusiv religia crestinfi
sunt nurnai trepte de
evolutie eitre religia viitorului, pe care el

o numeste die

Religion der allgemeinen Gottmenschheit'', adici religia spiritului divin slisluitor in lume i in om''. Prin aceast conceptre. ,

Hartmann ajunge de 'LTA la panteism.

VI. Privire
Conceptia hartmanniani a lumii a fost obiectul unei
critici necruatoare, indafi clupi aparitia Floofiei inconftientului, i din partea oamenilor de stiinti, si a filo-

sofilor. F. A. Lange o di ca exemplu de teleologie fala,

care

scoate

din

neant lucrul

mecanic si

distruge

astfel

inlintuirea cauzal a naturii"). Adeseori a fost denuntat ca

simplist procedeul lui Hartmann de a umple lacunele explicapilor stiintifice prin. interventia universali a inconstientului.
Ceeace are drept explicatie fireascii ignoranta noastr', devine
la Hartmann un fundament al metafizicii. Progresul stiintelor

creeaz o situatie delicat acestui punct de vedere. De altfel

insusi Hartmann a recunoscut mai arziu ea', in rnai multe
puncte, descoperirile ulterioare ale stiintei au inlocuit in mod
avantajos emplicatiile finaliste prin explicatii mecanice.

Teleologia lui Hartmann este lipsiti de once temei rational. Calculul probabilititii, prin care Hartmann incearc si
demonstreze existenta finalittii in lume, se sprijina pe o infelegere greqita a valorii acestui procedeu. Probabilitatea nu este
decit expresia matematici a nesigurantei noastre subiective")
si ca atare nu poate sluji la determinarea
Cellalt argument, al existentii crediintii in finalism, este
la fel de neconcludent, pentru c tocrnai aceast'a credinta este
hanuitii de antropomorfismi, este privit ca generalizarea ne-

justificat a finaliaIii existente in actul vointul Cit despre

asezarea initial a atomilor intr'o constelatie favorabil genezei

lumii, aceasta poate fi consiclerati tot asa de bine ca efectul

unor sari anterioare.
Pentru a evita anfropomorfismul, Hartmann detern-tini
lucrul in sine ca un spirit inconstient. S'a obiectat ins, i cu

bun ternei, c inconstientul sill con(ine, poten(ate la maximum,

Op. cit., t. II. p. 303.

F.-A. Lange, op. cit., t. II, 1). 310.

www.dacoromanica.ro

Eduard von Hartmann

289

insuOriie inteligenfii conOtiertte, 6 este, cum insusi Hartmann

o spune, supraconstient". Simp4a calificare printr'o alta denumire nu ajunge pentru a schinka caracterul in' tern al unui
prinoipiu. De altfel insusi Hartmann recunoaste ca procedeazi
antropomorfic atunci cOnd socoteste vointa i ideea ca, ultime
principa 1). Dar se justifica prin argumentul c omul este un
fragment din lume i c deci intrebuintarea analogiei este indrep-

tatiti. Aici cercul vitios este evident. Extinderea unor elemente

ale suTletului omenesc asupra natura este sprijinita pe ana-

logia dintre aceste doua, iar aceasta analogie este justificati

tocmai pe afirmarea identitatii de substana dintre suflet si
natura'.

Metoda inductiva" hartmannian conga de fapt in utilizarea metodei rimsitelor. Se stie ns c acest procedeu nu
constitue propriu zis o metodi inductivi, ci este numai un
instrument pentru aflarea fenomenelor care nu au fost inch'
explicate prin legile cunoscute. urmand ca cercetarea cauzelor
acestor fenomene sa se facii prin celelalte metode inductive.
Dar autorul Filosofiei inconftientului, dupa, ce, prin metoda ramisitelor, scoate in relief faptele ale caror cauze sunt necunoscute, nu le mai studiazi prin ppoedee inductive, ci le
interpreteasii prin analogie cu explicarea fenomenelor psihice,
la spatele'orora sta inconstientul. Metafizica lui Hartmann nu
este d fapt o metafizici simbolica" 2)
Intreg esafodajul metafizicii hartmanniene, departe de

este inductiva,

c,i

a fi cladit prin metcida stantelor exacte, este in fond constructia unei fantezii, care vrea sa punit in valoare elementul
spontan, irational, ce sparge cadrul legilor stricte. Incercarea
lui Hartmann de a racorda aceasa constructie cu datele stiintelor pozitive i de a o prezenta chiar ca rezultatul firesc at
acestora, a dat gres. AstZii msA, din* d tiinta a pierdut mull
din siguranta secolului trecut, and legile ei nu mai stint considerate dogme inatacabile, exista o revenire in Tavoarea punctului de vdere hartmannian. Deaceea el este socotit ca un
precursor al renasterii actuale a metafizicii, sub forma vitalismului i realismului critic 3).
Daca metafizica lui Hartmann este o construclie subreda, expusa atacurilor din toate partile, in schimb fundamentul ei este foarte rezistent. Porifia epistemologia a
Philosophie des linbewussten, B. II, p. 413.
L. Ziegler, op. cit., p., 163.
W. von Schnehen, Eduard von Hartmann, Stuttgart 1929, p. 413-23

www.dacoromanica.ro

19

Voluntarsmul lu W. Wundt

290

Hartmann este bine intemeiaiti. WMdelband consider Teoria

cate goriilor ca opera cea mai insemnat i c,ea mai original
dela Logica lui Heger 3). Acolo unde Hartmann, evitand
pantele alunecoase ale fanteziei, si-a disciplinat gndirea in
cadrul rationamentelor riguroase, el a dat lucru aproape definitiv. Argumentele sale impotriva idealismului subiectiv si a
idealismului transcendental 5unt serioase i demne de toat
atentia. Este desigur until din meritele importante ale lui Hartmann de a fi contribuit intr'o largi masur.
alturi de rea-.
listii kantieni -- la desvoltarea realismului contemporan.
Cu un cuvnt, am putea spune ch., din realismul transcendental, ceeace este transcendental cade, ceeace este realism
rmne.

Voluntarismul 1W W. Wuncit

I. Conceptia sa despre filosofie

Wilhelm Wundt s'a rascut in 16 August 1832 in Neckerau apro-ape de Mannheim, fiind fiul unui preot. Strmosiiu
lui descindeau din Austria, de unde au fost expulzati din motive religioase. A studiat intii medicina, incepand din 1851,
In Heidelberg, Tiibingen si Berlin. In 1857 fu abilitat pentru
fiziologie la Universitatea din Heidelberg. Preocuparea cu problema perceptiei simturilor 1-a condus de la fiziologie la psihologie,. Chiar de atunci el a scris lucrri de psihologie.

In 1874 fu chemat ca profesor de filosofie la Zrich,

iar in 1875 primi o chemare la Unjvemitatea din Leipzig,,, undo
a profesat apoi tot restul vietii sale, Rani la pensionare
in
1919. In 1870 a infiintat la Leipzig coi dinti institut de psihologie experimental, institut ce a castigat, prin activitatea
lui Willi& un renume mondial si a atras la Leipzig metatori din toate prtile lurnii. El a avut multi discipoli ajunsi
distinse personalitlti stientifice ca Meumann, Klpe, Krilger,
Deuchler, .a. Moare in 1920, August 30.
W. Wundt e cel rnai tipic filosof $fientific al vrernurilor
noastre. Stiinta pozitiva, acumulatii d el in decursul indelungatei sale vieh i utilizat in operele sale filosofice, e imens.
Contactul cu stiinta pozitiva, pozitiv nu nurnai teoretic vorbind, ci i practic,
prin experientele fiziologice Matte de
1) W. von Schnehen, op. cit., p. 411.

www.dacoromanica.ro

Voluntarismul lui W. Wundt

291

el insusi prin vivisectiuni in laboratoare

a marcat de tin',
puriu caracterul stientific al formatiei shle. Am vizut ea el a
studiat intai ,medicina, i ci de la fiziologie a ajuns la psietica,
hologie; apoi la toate stiintele spiritului
pe urma la filosofie, la metafiziea.

Dei cu

adanei in stiintele pozitive, inundata

de ele dealungul unei intregi vieti i, ea atare, putand aluneca

lesne spre pozitivism materialist, filosofia lui poarth pecetea
unui inalt i frumos
Wundt nu concepe filosofia ca fundament al stiintelor
pozitive speciale, adici respinge atitudinea apriorista in constructia 5tiintelor. Cu totul invers, filosofia, dupi el, trebue
porneasea dela datele stiintelor pozitive, i s tina permanent
trebue, adiaa, s construim filosofia pzin
contact cu ele,
metode strict aposteriorice. Problemele filosofiei sunt pregatite

ea trebne si duca mai departe lucrarea acestora, nu in inteIesul de a face o eolectie din noIn stiintele speciale, si

in acest fel de filosofare

pozitivista Wundt se fereste sa cada
ci in intelesul ca ea
trebue s examineze toate problemele stiintelor speciale la lutiunile i principiile generale ale lor

mina probliemelor generale privind cunoFtinfa umanii si in scopul

de a construi o metafizicik, adica o intuitie generala d'espire lume
viata (Weltanschauung). Ca si Schopenhauer, Wundt
eentuiaza nevoia mietafizica a spiritului uman, pe care stiin-

tele speciale, oricat le-am adanci,

pot satisface.

ca cat le-ami

Nu se poate extirpa din suflet nevoia constructiei unui

tablou general despre lume, nevoia unei intuitii filosofice. Once
stiinta pozitiva speciala ne pune in fata unor probleme metafizice imediate, toate recurg la ipoteze de natura generala, care,

departe de a fi derivate din fapte, sunt ereeate tocmai spre a

explica faptele, care, altfel, ar ramane o pinla juxtapunere sau
o pura colectie de perceptii. Scopul filosofiei e, dupi Wund,t,
nu pur intelectualist, elaborarea unei explicatii unitare i totale
a lumii, care sa multumeasca numai inteligenta pura, pura sete
de cunoastere, ci creearea unei intujii despre luxne i 'iaf
care si satisfacit totodata i inima omului, latura afectiva a
vietii lui,
diriga i vointa in sensul acestei actiuni
asupra. iniinii.
Sccpul filosofiei consta pretutindeni, zice W-undt in
System der Philosophic, in sintetizarea cunostintelor noastre

www.dacoromanica.ro

292

Voluntarismul lui W. Wundt

particulare intr'o intuitie despre lume i viati, care si mul1).

i cerintele ratiunii i nevoile
1umeasc
La aceast definitie Wundt ajunge dupi ce examineazi
istoriceste cele mai insemnate definitji date conceptului de filosofie de marii gnditori ai vremurilor. El trece in revisti, in
Einleitung in die Philosophie, aceste definitii, incepind cu
Plato, trecfind apoi la Aristot, Leibniz, Fichte, Hegel, Herbart, Auguste Comte, Hume, Locke, Beneke, Lips,
a.,
(vezi cap. I: Die Aufgabe der Philosophie). Din toate se
degaj, zice Wundt, dupi inliturarea punctelor divergente.
nota comuni, ci menirea filosofiei e constructia acelei intuitii
generale despre lume i viati, in stare si satiifaci i cerintele
ratiunii noastre, i nevoile noastre afective.
Nu filosofia singur, zice Wundt, caut5 s realizeze acest
scop: mai sunt alte dOui domenii ale activititii spirituale utnane,

care, in total sau in parte, urmresc acelas scop. Unul este

acela al religiei, care precede filosofia ca o intuitie despre
lume

i viat5. mai mult sau mai putin inchis5 in sine- 2)

Cellalt este domeniul saintelor speciale, care s'au ramificat ca atare din filosofie, pentru ca in cursul timpului si de-

vini din ce In ce mai independente de ea, stind alituri, dar

nu sub ea i in ea).
Wundt cerceteazi de aceea i raporturile mire
filosofie, de o parte, si filosofie i tiintele speciale, de
altii parte.

Religia si Filosofia.
Esential, religia isi are origina in nizuinte

cerinte

morale. In ea interesul afectiv depiseste pe cel rational. Insi

nu lipseste din religie cu totul nici acesta din urmi.
pe lngi scopul moral ce se adreseazi afectivititii, caut s
fiureasci i o oarecare explicatie a lumii, si la inceput ambele
scopuri se contopesc intim si indisolubil. Religia nu vrea
ajungi munai un ultim sap, al lurnii, care si dea vietji =lane
Er besteht tiberall in der Zusammenfassung unserer Einzelerkennt-

nisse zu einer die Forderungen des Verstandes und die Bedtirfnisse des

Gemiites befriedigenden Welt und Lebensanschauung" (System der Philosophie

L pag, 1).

als eine mehr oder minder in sich geschlossene Weltanscha-

uung" (System, pag. 2).

.Das andere setzt sich aus den einzelnen Erkenntnisgebieten zusam-

men, die sich in der Form der Einzelwissenchaf ten aus der Philosophie

abgezweigt haben, um im Laufe der Zeit eine immer grssere Selbsttindigkeit

neben ihr zu gewinnen". (System, Pag. 2).

www.dacoromanica.ro

Voluntarsmul lu W. Wundt

293

o valoare durabila; ea mai nazueste sa faureasci i un tablou

exterior despre lume, care sa faca conceptibili legtura fenomenelor naturale-1).
De aceea, zice Wundt, once religie se impleteste la
inceput cu o mitologie a naturii. Zen stint conceputi in acela*
timp i ca puteri ale naturii ce "nisei i conduc jumea, i ca

intrupiri ale unei orinduiri morale a ei. Asa dar, religia intruneste in ea si o latura te(yretica si una practica.. La un
moment dat, interesul teoretic se ridica deasupra celui practic,
11 depaseste si se separa de el. Atunci e momentul nasterii
filosofiei, care incepe printeo lupti in contra mitologiei religiei populare 2).

Filosofia naturalista primitiva inlatur:i zeii ca forte anconcepe in" locul

tropomorfice ce mic i conduc lumea,
lor pentru explicarea fenomenelor naturii niste forte dezumanizate, niste entitti, cum ar zice Auguste Comte, care, in
fond, constituesc o explicare conceptuala a lumii. Tarusi interesul religios nu piere, ci subsista mai departe si in filosofia

abia niscanda, Enka el are radicini mai adinci de cit ale

intelectului, radacini implantate in profunde nevoi de ordin
etic, si mai ales in seten naturalad feripire, -care intovaraseste
toga viata pe am. Ca exemplu, Wundt citeaza cele mai de
seami directii ale filosofiei antice in care indaita nazuinta,
oea intelectuala, de intelegere a lumii, i oea afectiva-morala,
se contopesc intim: asa e sistemul lui Parmenid'e si Anaxagoras, al unui Plato, Aristoteles si al scoalei stoice, care vor
pe linga nazuintele lor de explicatie stientifica a tumii si comprime creclinta popular politeisti printio reprezentare mai pura
a divinitatii" 3).

Trecind dincolo de antichitate, aceeasi persistenta a indoitei nazuinti se constata': Sistemul unui Descartes, Spinoza
Leibniz sunt, tot atit cit i acelea ale unui Augustin, Anselm, intr'o esentiala parte o teologie speculativr.
E drept ca apar, Inca din antichitate, si filosofii care
Ste will nicht bloss enen letzten Weltzweck errngen, der dem

menschlchen Leben dauernden Wert verlehe; sie versucht es auch, ein usseres

Weltbild zu gestalten, das den Zusammenhang des natiirlichen Geschehens

begrefflich mache" (System I pag. 2).
Die Philosophie entsteht in dem Augenblick, wo sich das theoretische von dem praktischen, das ntellektuelle von dem religisen interesse
scheiden anfngt". (System I pag. 2).
Wollen neben ihren Versuchen wissenschaftlcher Welterklrunng den polyteistischen durch renere Gottesvorstellung verdrngen"
(System

pag. 3).

www.dacoromanica.ro

VolUntarismul lu W. Wundt

294

cred c se pot dispensa de preocupri religioase, reducand nevoile gandirii numai la aceea intelectualist, de explicare a
lumii. Asti& sunt filosofiile materialiste ale lui Democrit 5i
Epicur, filosofii ce reapar mai tarziu in empirism
tivism. 5i,

pozi-

rice Wundt, o buna parte dintr'o astfel de di-

viziurte a domeniilor a trecut- in chiar filosofia kantiani-1).

Ins eel mai elementar studiu al naturii spiritului uman arat
in el o unitate desivarsit, in el isi au isvortil deodata
nevoia filoso-fica de intnitie intelectuala despre lume, 5i aceea

a credintei. Sunt ca dou isvoare ce tisnesc din acelas loo

din maruntaele acelitiasi munte, isvoare care de la o vreme se

pot desprti, ca s se uneasc iar mai la vale, vrsandu-se

unul intr'altul. De aoeea, filosolfia, care trebtie s dea egali
atentie tuturqr exteriorizarilor vietii omenesti, trebue
un loc religiei in sinteza acestor exteriorizari2).

faca

Raporturile filosofiei cu stiintele speciale

*tiintele speciale s'au nscut din nevoile intelectuale de
intelegere si explicare natural d a fenomenelor lumii. La origina

lor st un indoit proces de separatie: separatia intuitiei religioase despre lume, de intuitia stientificr de o parte; 5i separatia. diferitelor interese teoretice

unele de altele, de alti

parte. cat vreme trebuinta de cunoastene total a fost satisfcut prin filosofie, intuitia religioasa i tientifica au putut
trai impreun. Treptat, insa, s'a facut simtit nevoia unei pure
priviri teoretice a lumii, degajat de interesul religios i etic,
atunci s'au constituit stiintele speciale cu unicul scop de a
da fiecare o explicatie cat mai unitara si cat mat* intreag.i a
domeniului ei de fenomene prin raportarea lor tot la fenomene,
antecedente, de aceeasi esenta sau de esenta inrudita. C
stiinta, in diferitele ei infatisri de stiinte particulare, se poate
atinge i Cu nevoile metafizico-religioase 5i morale ale omului,
e sigur; ca ele, cu alte cuvinte, pot influenta practica vietii, nu

incape ndoial. Dour peste tot ne inconjoarr, zice Wundt,

ein gates Stiick solcher Gebietstellung st selbst in die Kantische

Philosophic iibergegangen". (System I, pag. 3).

Wir begreif en, dass ene Weltanschauung aus verschiedenen nebeneinander fliessender Quellen hervorgehen kann; wir begreifen aber
nicht, dass diese Quellen nicht doch schliesslich aus der einheitliehen
Menschennatur ihren gemeinsamen Usprung nehmen sollen. Darum kann
auch die Philosophie es nicht ablehnen, dem religibsen Denken und Handeln seine Stellung in der Allgemeinheit menschlicher Lebensusserungen
anzuweisen". (Idem pag 3J.

www.dacoromanica.ro

Voluntarsmul lu W. Wundt

295

urmele acestor influente (ale religiei), in formarea nevollor

noastre zilnice de viat, si in satisfacerea lor, precum i in
nzuintele noastre sociale, politice i religioase-1).
Ins stiinta ca atare se tine departe de astfel de probleme,,
Scopul ei nu e nici s intemeeze religii, nici s conduca state,

niel s imbuntteasc societatea sau s aduc foloase individului prin nca clescoperiri. Ea nu armreste dect adevrul
obiectiv, pur teoretic, ea e pus esential in serviciul cuno$tin(ei
pure. Dac are repercutri si. in domeniul practic, slujind
scopurile acestuia, asta nu-i scade intru nimk valoarea, ci din

inalt vatoarea ei uman, si s'ar fi putut intampla

ca, fr astfel de urmri practice, ea sa nu fi putut persista.

potriv,, ii

Se poate. Totusi, aceste repercutiri asupra vietii practice rmn

in sine efecte lturalnice, i ar fi s turburm independenta
stiintei

puterea ei de a descoperi adevrul, dac am face

din ac.este efecte lturalnice unul principal.

E interesant de urmrt procesul storic al separatiei interesulu teoretic-stiintific de cel privitor la viata practici. Si
Wundt il schiteaza astfel:
In antichitate aceast separatie nu se desivfirsise. Socrates, bunioar, fcea din stiint i virtute o unitate desvarsit, fatetele inseparabile ale intregii lui filosofii. Aceast doctrin a inseparabilittii stiintei de virtute, a stiintei de credit-116,
e tipic pentru filosofia antic pana la Aristot i coala sa.
Cu aceasta filosofa incepe s se ramifice intr'o serie de
domenii particulare de cercetat. Filosofia i tiintele incep a

merge pe di deosebite. Aceast separati,e e sprijinita, zice

Wundt, de directia indreptat spre speculatia religioas, care
pune 'din ce in ce stpfinire pe filosofie, i care merge in plin
contrast cu procelleul exact al matematicii, al mecanicii, al
istoriei naturale si al filologiei" 2).
E drept c in faica i cosmologia unui Aristoteles tot
se alai gsese irapletituri cu teologia speculativ. Insa tot atunci 5tiinta eulmineaz6 cu lucrrile mecanice ale unui Archi-

mede, cu cele astronomice ale lui Hipparch, lucrri aproape

Umgeben tins doch tiberall die Spuren dieser Wirkungen, in der

Gestaltung unserer tglichen Lebensbedurfnsse und 'firer Befriedgung ebenso

wie in unseren soziaren, politischen und religibsen Bestrebungen". (System

der Philosophie I, pag. 6).
Unterstiitzt wird diese Scheidung durch die Richtung auf relighise
Spekulation, die sich der Philosophic bemachtigt, und die zu dem exakten
Betrieb der Mathematik, der Mechanik, der Naturgeschichte und Philologie
in voilen Gegensatz tritt". (System I, pag. 6).

www.dacoromanica.ro

Voluntarismul lu W. Wu/1dt

296

total emancipate de influente in spirit teologic. Oscilatile spiritului uman intre scientismul pur si eel influentat de filosofie
si religie s'au manifestat mereu. Cine ar fi crezut c, dupi
pozitivismul aproape absolutist al unui Auguste Comte, care
proclama ca starea a treia a spiritului uman, cea pozitiva, va

fi ultima, avea sa se produca o reinviere de spirit religios,

la Auguste Comte insusi spre finele carierii sale filosolice,
si apoi acel renouveau de la mtaphysigue, cruia Bergson
i-a dat o asa de strlucit expresie?
Din toate aceste oseilatii, trebue sa desprindem notele
caracteristice ale filosofiei stiintifice.

Ce este filosofia stientifica?

Este, zice Wundt, stiinta generala care sintetizeaza cunostinfrie adunate de Ftiintele speciale, intr'un sistem lipsit de
contradictii.

Aceasta definitie trebue inteleasa nu in sensul ca filosofia ar fi temelia stiintelor speciale. Din potrivi ea trebue
sa-si faca un fundament din stntele speciale: Die Philosophie
ist nicht Grundlage der Einzelwissenschaften, sondern sie hat
diese zu ihrer Grundlage-. Pe temeiul stiintelor speciale trebue
sa-si construiasca filosofia viata ei, pe al tuturor Impreuni, nu
preferand pe una, unilateral, celorlalte. Ea urmirind formatia
unui sistem de &dire cat mai lipsit de contradictii, nu poate
face asta cleat urmarind contradictiile dintre diferitele teorii
stientifice din toate domeniile, explicand aceste contradictii si
inlaturandu-le pe cat posibil. De sigur, zice Wundt, si in filosofie pot fi si sunt diferente de intuitii.Diferentele conceptiilor
sunt unele din mijloacele ajutitoare cele mai puternice ale progresului. 'ma aceste divergente trebue si se miste tot intre granitele in care au aparut in domeniile speciale, unde e vorba

de chestiuni cu totul generale, asa Incit ele si nu poati impiedeca in niciun chip munca comun intru elaborarea unui
sistem de gandire.

Filosofia stiintelor are rolul de a duce mai departe si

de a desavaqi (Vera stiintelor spe,ciale.

Diviziunea stiintelor speciale.

Separarea stiintelor speciale din filosofie s'a petrecut in
modul urmator: Intii matematica, tnecanica i astronomia, Inawww.dacoromanica.ro

Voluntarsmul hit W. Wundt

297

inte de Fizica i chimie, istoria inainte de. politica; psihologia

a rims cel mai molt timp in servidul filosofiei.

NX/undt imparte tiintele in 3 mari ramuri:
tiinte formale sau matematice;
,tiinte ale naturii, si
stiinte ale spiritului.

Matematica are ca obiect cercetarea lucrurilor numai in

proprietatile lot formale, die ordine si nu del continut. Formatia
de concepte in matematica depaseste granitele experientei .ensibile, pentru a se ocupa cu ordinele (seriile) i notiunile de
ordine concepute numai formal.
$tiintelor formale li se opun stiintele reale, care se ocupa
cu cercetarea prpprieatilor i raporturilor obiectetor experientei dupta forma ca i dupa continut. Ele se impart in
(Icu mari domeniiz gtantele natura i tiintele spirautui.

Stantele naturii se impart in doui mari ramuri: cele ce

oerceteaza procesele natura, i cele ce cerceteaza obiectele na-

tura. De sigur nu se pot separa procesele' naturii de obiectele

naturii. Insa fiindca in aceasta legatura reciproci studiului
proceselor ii revine sarcina unei explicari fundamentale

pentru cunoasterea obiectelor, teoria proceselor naturii capla

aici rangul intir 1).

Ea se imparte in Jolla domenii, care cerceteaza aceleasi
probleme din diferite puncte de vedere: una e $tiinta abstracta
a proceselor naturii, c,ealaita tiin ta lor concreta, speciala. Cea
dintai, oca abstracta, face tranzitia dintre materngtica i tiintele
naturale, si e denumit de Wundt dinamica generala.
leona speciala despre procesele naturii cuprinde doui

domenii de capetenie: fizica, al card obiect e cercetarea procesului .fara considerarea diferentelor calitative ale elementelor
massei, i chimia, care tocmai pe aceste diferente le cerceteaza.
Dupa cercetarea proceselor naturii se urmareste, ca o a dbiva
parte principala a 5tiintelor naturii, cercetarea obiectelor natura:
aici deosebim istiinta corpurilor universului
astronomia,gtiinta
prnantului
geografia igtim. ta fiecaruia obiect .paman-

tesc. Aceste obiecte pot fi cercetate sau in privinta propriilor

lor raporturi intre ele
sau
istoria naturala sistematicii
In raporturile lor cu parnantul
geografia speciala.
Fiecare ramora din acestea se rarnific si ea in domenii
partiale mai mult sau mai putin legate: astfel istorri naturala
1) System der Plillosophie I pag. 17.

www.dacoromanica.ro

293

Voluntarsmul lu W. Wundt

sistematica in mineralogie, botania, zoologie. Zoologia se im

parte in stiinta sistematich a animalelor i anatomia comparatii,
aceasta fiind anatomie normal: i patologica. Geografia speciala
se'mparte in teoria. formatiei muntilor
orografia , a imOrtirii apelor pe pamant
hidrografia, , a impartirii mineralelor (geognozia), si a raspiindirii plantelor i anim. alelor
geografia plantelor i amma lelor. 0 a treia elasa general& de
stiinte ale naturii se ocupa ca procesele naturale ce se petrec
in obiectele naturii, fie ceroetand obiectele in proprietatile

lor imediate, fie in privinta genezii lor si a schimbarilor tor-.

Asa se constituesc pe de o parte o serie de discipline fizicochimice, care merg paralel cu partile mai sus enumerate ale
stiintelor obiectelor naturii: astromecani,ca

i astro fizica, fizica

Fi chimia organismelor sau fiziologia cu subdiviziunile in fiziologie genera/a, i fiziplogia animatii i vegetalii, fiziologia
untanii, normaki i patologior. In privinta genetica sau evo-

lutiva avem: istoria evolutiei universului

cosmologie , a
pamantului
geologie. a plantelar, a animalelor, a omului.
Stiintele spiritului, Se ramifica si ele, to,t astfel, in doui
domenii maxi:, in stimtelle proceselor psihice, i in stiintele procluse1or spiritului prin procesele sale. Si aici, ha chiar mai mult

de cat la stiintele naturu-, procesele nu se pot desrti in mod

absolut de obieete insesi. Caci produsele proceselor psihice
nu ramin ceva rigid', static, cum sunt obiecteie naturii mai mult
ma4i putin, ci se angajaza imediat in noi procese, se
metamorfozeaza meneu proteic, sunt in fond numai in deveBaza tuturor stiintelor spiritului e psihologia, care e
.

sau

teoria proceselor psihice. Din ea se ramifica imediat unele

discipline psihologice speciale, din care unele urmfiresc despsivoltarea fenomenelor de constiinta in seria animal
hologia animala (Tierpsychologie), altele istoria evolutiei psihice a omului i explicarea psihologica a celor mai insemnate
psihologia copilviui i psihocreatii ale spiritului omenesc
login popoarelor (Psychologie des Kindes und Vlkerpsychologie)
altele, in fine, raporturile vietii spirituale cu procesele
psihioe
studiul psihologic -naturalist al evolutiei omului
a raselor: antropologia i etnologia.

Produsele *Maui pot fi cercetate intai din punctul de

vedere al proprietatilor lor generale si al conditiilor genezii lor
aceasta e filologid, pe care deci o concepem ca pe o stiintfi
generala a procluselor spiritului; al doilea, din punctul de ve-

dere al domeniilor vietii spirituale, careia ele apartin: ade

www.dacoromanica.ro

Voluntarismul lu W. Wundt

299

domeniul culturii economice, al statului, al ordinei de drept, al

artei, al religiei, al $tiintei. De aici disciplinele numite: economia national4, politica, $tiinta sisteraatia a dreptului, Ftiinta
religiilor, teoria artei, m'etodologia speciala a $tiintelor.

0 a trek elasa de tiinte ale spiritului e. a acelora care

cereeteazi nagterea sau geneza produselor spiritului. Ele poart
numele de tante istorice, i se'mpart in generale 5i speciale,
cele generale cercetnd na5terea fiecreia sau a unei totalitti
de creatii spirituale inrudite in raporturile lor i in raport cu
conditiile exterioare naturale; cele speciale, fiecare clas de prouse psihice in desvoltarea lor particular-a. De aceea avem o
istorie individual
biografie
o istorie nationala (Volksgesehiehte) i o istorie unipersalii (Weltgeschichte), ca 5tiinte
istorice generate; i istoria economica, istoria statului ;i a
dreptului, istoria specialii a fiearei tiinte, ca 5tiinte istorice
speciale.

In conspectul acesta, zice Wundt, nu se cuprind toate

domeniile, care pot fi privite ca tiinte independente. Abstractie
fcrtd de idiscirp' linele ,aplicate,

care, cum am *i remarcat,

logic trebue si fie socotite din domeniul stiintelor teoretice,

ale caror apliciri ele sunt, lipsesc aici unele domenii care,
din eauza importantei lor practice, cap6ta o pozifie separat,
nefiincl ins in sine iiinte indeperklente, ei domenii partiale
ale unor stiinte generale". Astfel pedagogia e intiii'i'intai un
domeniu de' aplicatie al urrei tiinte speciale, psihologia. Totfiinde principiare educatiei sunt intemera' te aa de mult
pe rnaxime morale, problemele practice ale pedagogiei se re-

zolv in morala filosofia.

Acela5 lucru se poate spune, zice Wundt, i despre teologie: de o parte, intruCat are de a face cu origina, istoria
i

critica unei anuntite intuitii religioase, ea e

o parte a

tiintei generate a religiaor si ea atare avizat la ajutorul filologiei, istoriei i psihologiei; 'de alt parte insi, pentru
trebue s dea seama i despre insemntatea religioasa
etica
a intuitiei religioase speciale, creia ea i servete, teologia
sta in strins raport eu filosofia.
**1

Irnprtirea filosofiei 5 tientifice.

Continutul filosofiei e comun cu acela al totalittii stiintelor speciale, ins privit dintr'un punct de vdere deosebit
anume avAnd in vedere din primul moment raporturile obiectelor ;tiinfei.
www.dacoromanica.ro

Voluntarsmul lu W. Wundt

300

In acest inteles, filosofia stientifica isi propune s'a solutioneze hua probleme capita/e: una privind continutul stiintei
in nasterea lui, adica stiinta in deoenire (das werdende Wissen);
stiinta cunoasterii; cealalta legfauro sistematic a principiilor sale,
adica $tiinta deoenitil (das gewordene Wissen): stiin(a principillor.

$tiinta cunostintei se subdivide in dota ramuri: a) una

i b) una real& Cea formala e logica formal&
si ea stii in acolas raport cu cea reala pe care-1 au inluntrul
stiintelor speciale matematica i tiintele de experieng. Din
aceasta cauza, zice Wundt, logica formal e in acelas timp
stiinta filosofica de baza a matematicii, iar speculatia matemafia e totdeauna legati de legi logice, irisa nicidecum
formalil

de continutul

real al experientei.

Stiinta reali a cunostintei se subdivide in dota prti:

a) istoria cunostintei i b) teoria cunostin(ei.
Istoria cunostintei se ocupa cu desvoltarea de fapt a
-cunoasterei, asa cum se urmireste ea in istoria stiintei, indeosebi in evolutia intuitiilor generale stientifice. Aceasta cauta
in deosebi s'o implineasca istoria
desi inca fara a
tine seama suficient de influentele reciproce generale ale ideilor
*tientifice. Teoria cunoasterii are doua ramuri: a) una generala, care cerceteaza in general conditiile, limitele i principiile
cunoasterii, i tiippa metodelor, care se ocup5. cu structura
pe care p iau ceste principii intauntrul diferitelor cercetari
stientifice. Teoria cunoasterii impreuna cu logica formali for-

mtaza togica in intelesul ei mai larg, i ea, in acest inteles,

cerceteaz geneza notiunilor ,stientifice pe baza ldgilor generale
ale gandirii..

A doua parte a filosofiei,

$tiinta principidor,

pe care

Wundt o numeste i metafizica, se ocupa cu expunerea datelor

generale ale stiintelor speciale in legatura lor sistematica
cu sintetizarea tor intr'un sistem fara contradictii.

De sigur, zice Wundt, incercarea de a face aceasti sin-

tei se loveste de greutati mari, e expusi la

greseli,

asta se intampla si in cercetarile stientifice. Ca incerc,area de

a rezolva acasta tema, este expus a se'ndruma pe ci gresite,
si &A poate usor sA dea peste unele ca acelea in care poate
cidea i tratarea fiecarei probleme din acelea ale cercetrii
tientifice, e conceptibil. Totusi aceasta indreptateste tot atat
de putin inIturarea acestdi teme, ciit poli fi inlaturate problemele

*fientifice din pricina unor solutii gresite. $i tocmai in stiinte

www.dacoromanica.ro

Voluntarismul lu W. Wundt

speciale ca matematica

tiintele naturii,

301

si tot eat ca psi-

se nose pretutindeni snpozitii Cu caracter

metafizic"). Da.ci metafizica filosofica n'ar avea o alta menire, ar fi deajuns, pentru justificarea el, menirea aceasta neobosit, de a supune unei examinar critice pe temeiul conditiilor cunostintei acea metafizicii ce traeste &And latent, cand
iesind la iveala, in fiecare 5tiinta in parte.
$tiinta principiilor se impute intr'una general. 5i una
special. Cea speciala se subdivide in: filosofia rnatematicii, a
stiintdor si a $tiintelor spiritului. Filosofia general a naturij
are ca ramuti filosofice stiinta cosmologiei si a biologiei. Data
hologia

i istoria,

fiind strAnsa legatura dintre fenomenologia spiritului i fenomenele

vietii, filosofia biologiei face tranzitia la filosofia stijntelor

spiritului. Pe baza psihologiei i cu ajutoruI teoriei cunostintei.

filosofia stiintelor spiritului cauta sA fundeze o conceptie sintetica a vietii spiritului. Acestei psihologii filosofice i se subsumeiza feluritele domenii care se raporta la anumite
ale vietii spiritului, cum sunt rnoralitatea, arta, religia, de unde
stiinta eticeii, a estettpei i filosofia religiei. Aceste trei ramuri

se sintetizeazi sub punctul de vedere al eoolu(iei. Prin sintetizarea, acestor parti sub punctul de vedere al evolutiei, filosofia istoriei cauta in sfarsit sA dobAndeasca o intuitie is-

torica total a vietii spirituale a omenirii, pe care s'o pun&

in legatura cu intuitia general despre tome intenaeiata prin
ceIelalte mijloace ajutatoare ale filosofiei" 2).
Teoria cunoasterii i metaftsica trebuesc socotite,

chip&

Wundt, ca cele doua stiinte de temelie ale filosofiei, din care

se ramifica celelalte domenii filosofice din cauza, unui interes
predominant al unor probleme de insemnatate general. Amandoua aceste stiinte de temelie au acelas continut, numai
privesc din puncte de vedere deosebite. Insa este inevitabil ca
intre ele sa se produca impletituri intime, i astfel concepte
dintr'una se trateaza i In alta. Wundt citeaza conceptele de
substanta, cauzalit ate, scop sau finalitate, pe care le cerceteazi i teoria eunoasterii i metafizica, cea
intruciit
ele sunt produsele necesare ale gandirii cognitive, cea de a, doua,
intrucitt ele sunt concepte ajutatoare ale sistemului stientific.

Toata aceasta teorie a rolului stiintei

sofiei, precum

si

a rolului fan-

i diviziunile ion, sunt tratate amanuntit de

System der Philosophie, pag. 23.

System der Philosophie, pag. 24.

www.dacoromanica.ro

Voluntarismul lui W. Wuudt

302

Wtmdt in introducerea operei sale capitale System der Philosophie.

La finele acestei introducen, Wundt d insa o schema'

mai sirnplificatoare a diviziunilor propuse, si motiveaza astfel
aceasta simplificare:
O expunere sinoptica a sistemului de filosofie, curn trebue

sa incercan in opera de fata, nu trebue sa omita nicio parte

esentiala; Insa ea trebue s renunte la o tratare detailata
a tuturor domeniilor speciale. Numai asa ea e totodati in
stare, sail implineasca menirea ei independenta, de a da expresie mai luminoasi sintezei ideilor fundamentale, d cat e
cu pufinti in expunerea fiecarei parti. Insa din aceeasi cauzi
e de dorit totodata s parasim scherna logica, dupa care am
oranduit mai sus sisternul, i sa punem in locul ei o ramificatie
mai libera".

In acest sens, Wundt imparte materia in patru mari domenii generale: Cel dintii se ocupa cu conditille formale ale
cuno#intei, adica cerceteazi formele gndiri i legile
in care se exprima forrnele ei. Al doilea domeniu cerceteaza
cunostinta in insemnatatea
Dupa aceasta considerare a
temelor celor mai esentiale ale Seoriei cunostintei urmeazi, in
al treilea si al patrulea domeniu, cercetarea problemelor fundamentale ale $tiintei principiilor. Sarcina metafizicei ins6 se
ramifici si ea in doua: aceea a cunotintei reale i aceea a
cunoiintei transcendente. Principiile cunostintei reale sunt date

in acole roncepte generale ale ratiunii, care se leaga in parte

cu forma si continutul experientei i astfel constituesc, de o
parte, temelia matematicii ca stiinta generala a ormei, de alt
parte temelia stiintelor naturii i a tiintelor spiritului. Spre
deosebire de aceste principii care ghsesc aplicare pretutindeni
inlauntrul stiintelor speciale, si care sunt elaborate de metafizica in interesul aintezei unitare a stiintei, ideile transcendente
formeaza un sistem de ipoteze principiale, care evident ci sunt
pregkite in felurite chipuri in stiintele speciale, ins. niciodati nicieri nu ,pot fi duse parta la o incheiere fie si relativa.

11. Voluntarismul.
In filosofia contemporana, Wundt e cel mai cu autoritate reprezentant al voluntarismului, cum a fost Schopenhauer
In veacul al 19-lea.
Studitil psihologiei 1-a condus la conceptia, ca viata suwww.dacoromanica.ro

Voluntarsmul lu W. Wundt

303

fleteasca consta esenlial in activit ate, c functia ei, centrala

e vointa.

a) Unitatea
Dupa Wundt

ireductibilitatea functiilor psihice

i

azi aceasta e conceptia curenti

functiile vietii psihioe: reprezentarea, sentimentul i vointa,,

sunt inseparabile, ireductibile una la alta, simultane si in

actiune permanenta de influenti reciproci. Ele se interfereaza,

se intrepatrund si se impletesc in modul cel mai variat
mai complicat, i totusi isi pOstreaza independents, originalitatea, esenta lor intima. Nu este &dire in care sa nu existe,
pe lfinga un continut reprezentativ-intelectual, in acelas timp
o tonalitate afectiva, un sentiment, si in care sa nu existe
In acelas timp si un impuls volitional, o atitudine motrice.
Nicio &dire fara un continut reprezentativ, niciun continut
reprezentativ fara o excitatie afectiv, nicio excitatie afectiva
fara o directie volitionala. Se poate ca fie ,unul, fie altul din

acesti factori s se ridice pe planul intai, ei nu se ,pot desOrti niciodata total... Fiecare act de &dire consti din anumite reprezentri, care fie separat, fie in legaturile lor, cuprind totodati i sentimente. In afara de asta, ins, -flea:ire
&dire e si o vointa" 1).
lata reclusa la oea mai scurta formulare teoria
simultaneitatii i influentei reciproce a celor trei
functii psihioe fundamentale.

O anumit filosofie explica viata sufleteasca intr'un

mod de &dire substantialist. Dupa acest mod de gndire,
fenomenele de constiinta derivi dintr'un substrat, clinteo esenti
sau o entitate transoendenta fenornenelor psihice, substrat care
e ca organismul lor generator. Acest substrat e, dupii unii,
material -- filosofiile materialiste; dupa altii, substanta din
care emana fenomenele de constiinta ar fi un spirit transcendent. -- filosofiile spiritualiste.
Wundt respinge ambele directii substantialiste, substituindu-le conceptia sa, ce se poate numi actualista. Sufletul nu
den.va nici dintr'o substanta material, nici dintr'una spirituala,
ci nu e altceva de cat totalitatea'experientei interne insag, bate
prodesele psihice cate sunt Waite de noi in fi,ece clip, in neindetata actiune de influenta reciproca, care Wine* duce la

necontenite sinteze. Exista o cauta6tate spirituala actuali

1) System der Philosophie, pag. 28 s urm. vol. I.

www.dacoromanica.ro

304

Voluntarismul lui W. Wnndt

aceasta domina esential viata psihica. Aceasta conceptie e numita de .Wundt actualista". Conceptul spiritului integral, zice

el, e shims unit cu acea hipoteza a unei cauzalitti spirituale

actuate, dup care insusi sufletul individual consta in sinteza
proceselor sufletesti insisi, nu intr'o substanta transcendenta inchipuita in afara lor. In lumina hipotezei psihologice substantialiste, spiritul in total n'are o ad'evrata realitate. Aceasta
revine numai sufletelor particulare, care, fie ca activeaza din
motive contradictorii ori din motive ce se armonizeaza, riman
totdeauna cauzele i scopurile unice ale fenomenaligtii psihice"
Conform teoriei psihice actualiste, sufletul nu trebOe socotit nici ca o scena pe care s'ar desfasura viata, de constiinta,

asa cum evolueaza pe o scena de teatru actorii ce vin din

culise. Sufletul e sinteza faptelor de constiinta, care traesc,
inc'odata, intr'un perpetuu raport de influenta reciproci, intr'un dinamism neintrernpt, intr'o devenire proteica, i totusi
perfect unitar i lezat. In once fenomen psihic, Wundt vede an
preces, un eveniment, nu ceva static, nemiscat, substantial
ci eeva dinamic, mereu activ, mereu intr'o evolutie, conclusi

de anumite legi. E otios s mai cautam substanta transtendent din care ar deriva spiritul, ci trebue, stientificeste, sa
urmarim numai solutia problemei: care sunt conclitiile activitatii sintetice a constiintei, cum se desfasoara in continuitate
de actiune reciproc totalitatea evenimentelor ps'ihice traite de
noi. Termenul de suflet" n'are, deci, nicio raportare metafizica, cr e numele unui concept ce designeaza o unitate

Wundt se situeaza la antipodul intelectualismului herbartian prin teoria sa actuatista. Herbart reducea, cum stim,
intreaga via psihica" 'la reprezentari, socotite aproape ca niste
substante, ca entiati imutabile. In aceasta conceptie intelectualist, sentimentul i vointa stint numai aperitii, manifestiri
ale reprezentarii, adica un produs secundar, derivat din reprezentare, care e substanta originara si esentiala a sufletutui.
Wundt socoteste mecanica aceasta de reprezentari drept o falsificare a realitatii psihice, care transformi intreaga viati spirituala intr'o miscare de reprezentari i atribue reprezentarilor in sine si pentru sine puterea de a le creea i aciiuni corespunzatoane. Cum ne area perceptia interna nefalsificatit'',
reprezentarile nu poseda aceasta putere. Aceasta falsificare
1. System, vol. V peg. 188.

www.dacoromanica.ro

Voluntarismul Jul W. Wundt

305

(Flschung) a conceptiei intelectualiste herbartiene se explica tocmai prin structura substantialista a metafizicii acestei filosofii. Numai daca socotesti reprezentarea ca o
substanta, ca un lucru static, poti face din ea functia pri-

mordiala si poti incerca sa reduci la ea celelalte functii psihice,

in realitate ireductibile 6 independente. Perceptia interni
sincera (unbefangene) insa, adica nefalsrficata de prejudecati,
de idei preconcepule. descoper acea ireductibilitate a functiilor
psihice, cu toate interferentele lor intime.
Tot in spiritul conceptiei sale actualiste 6 antisubstantialiste, Wunclt combate
o repetim
6 acea compara tie,

ce s'a ficut acWea, a vietii de constiinta cu a scena, pe care

si-ar juca rolul fuctiile sufletesti. Oricat de folositor 6
inevitabil a r fi limbajul figurat, zice Wundt, ()rick ar colora
o expunere, are in el primejdia apropiat de a te face sa iei
metafora drept o realitate. Asa s'a intamplat cu metafora
scenei constiintei. S'a luat scena drept o realitate 6 s'a considerat ca reprezentarile au nevoe de un suport, de un substrat,
de un teren pe care s se miste. Dupa aceasta ipotezi, intrupata in metafora scenei, exista 6 stari d'e contiinta, adica un

deosebit de acesta 6 neatrnat de el,

un continator, o constiinta ce s'ar umple treptat cu acest
continut. Insa o astfel de constiinta - scena e. dupa Wundt,
o nonexistenta : O asemenea constiintA, care ar fi fata de
experientele noastre interne in acelas raport ca scena cu actorii, nu existr. Con$tiinta e data tooth, $i e $i in fiecare
continut psihic, si,
si

proce,s in parte: Mai de grabi constiinta e idenfich in, fiecare

cu acele procese traite launtric, 6 numai trebuinta de
a sintetiza totalitatea lor intr'un concept ne indreptateste sa
opunem contiinfei vreun proces particular ca fiind continut
in ea. Propriu zis aceasta expresie nu insemneaza altceva, decat
ca procesul respectiv e unul dm multele procese, din care
constiinta const tocrnai in momentul dal". Constiinta nu e
deci o scen.4 fix, pe care-6 joaca rolul lor procesele psihice
in mersul lor de du- te, vino, ci e chiar acest mers,nimict
al toeva de cit traire interna progresiva, vesnic schimbatoare.ci ea e, adica,
Ceeace e adevrat despre intreaga constiinta
este adevarat
numai totalitatea experientelor noastre interne
6 de fiecare din aceste experiente in parte. Once i ep, ezentare, once sentiment, once volitiune, nu e un obiect care trece
peste pragul constiintoi 6 apoi iar se coboari sub el, ci e o
miscare, un proces, un flux de constiinti, ce se naste, dureazi
clip l

www.dacoromanica.ro

20

306

Voluntarismul tut W. Wundt

si dispare si despre a carui continuare mai departe, dupa ce

el a trecut, suntem tot gat de puf in indrepttiti sa vorbim ca
de continuarea mai departe a miscarii de cidere a unei pietre,
dupa ce a cazut. De sigur piatra dureaza si de aceea, daca
urcata pe aceeasi inaltime, poate capta iar aceeai miscare
de cadere. Intocmai asa trebue s admitem, ca evenimentul
pe care Il numim o reprezentare, las i o urm oarecare in
noi, din care poate renaste iarsi acelas eveniment in anumite
conditii proprice" 1).

b) Sinteza creatoare in viata de con$iiinta. Un alt caracter al vietii psihice e, dup Wundt, proprietatea ei ca, din
combinarea du elemente relativ simple, s dea nastere la creatiuni noi, la siateze creatoare, in care elementele ca atare nu
se mai recunosc, ci se rezolva in acole produse ca totul noi.
Reprezentarile noastre compuse se construesc din sensatii simple. Dar rezultanta weskit' sensatii simple, reprezentarea, nu
cuprins in elementele din care a rezultat, in cSA sa fie ca o
sunii a aoestor elemente, ci e un act al constn-ntei noastre, o
sinteza creatoare. Astfel, spre exemplu, zice Wundt, repre-

zentarea unui obiect vizul e mailt de cat o surni de sensatii

die lamina i muschiulare, si tot astfel reprezentarea unui corp
vazut binocular mai mult de cat suma imaginilor retiniene ale
ambilor ochi. Apoi, sentimentele pe care le trezeste o combinalie de culori, sau D succesiune armonica ide sunete sunt, de
sigur, dependente de sentimentele ce se leagai de fiecare culoare i cM fiecare sunet in parte, dar stint departe de a fi
simpla suma a acelor sentimente elementare. Aceeasi sintez
creatoare o descopera Wundt i in actele intelectuale superioare:

In procesele intelectuale mai inane, in miscarile afective

in impulziile volitive legate de ele ne intampin cele max' inalte

grade ale acestei legi ce carmueste intreaga evolutie psihica:

gandirea noastr leaga reprezentari date in notiuni noi, din
judecati date se 'formeaza altele noi cu continut propriu s. a.
m. d.. Ceeace ne arata in marea evolutie psThica a omenirii.
aceasta se confirm in mic la fiecare sintezi psihici in parte.
Viola psihica e carmuit6 5i extensiv i intensiv de o cre$tere
valori; extensiv, intrucat varietatea evolutiilor psihice se

lrgeste progresiv; intensiv, intrucat 'valorile nascute in aceste

evolutii creso In grad- 2).
Essays, pag, 319-20.
System, peg. 302-3,

www.dacoromanica.ro

Voluntarsmul lu W, Wundt

307

Aceast teorie, a sintezei creatoare, a cresterii energiei

valorilor psihice e unul din punctele de caPetenie ale filosofie

Wundt.

Wundt nsui arata cum i-a venit in spirit aceasta teorie,

a sintezelor creatoare. El a ajuns la psihologie prin fiziologie. Fiziolcrgia timpului sau era insa foarte influentatade
cuta gndirii materialiste. Cnd ea se ocupa cu functiile simturilor i cu perceptiile lor, socotea aceste perceptii ca derivand
pur i simplu din proprietatile fiziologice ale organelor noastre
:sensoriale. Dar Wundt nu intrzie mult sa vada ca, oricare
ar f legatura dintre Tunctia psihica a celei mai simple sensatii
propriettile materiale fiziologice ale organelor simturilor
ale centrilor nervosi, la care ajung in cele din urma
un fapt nu se poate explica prin cellalt. 'rare corporal si

psihic e o totala diferenta de natura, de esenta, asa in eat e

absolut neconceptibil cum un fapt psihic oricat d elementar,
o sensatie, s'ar putea naste dintr'o miscare =term* la. and
am aborclat pentru intaia oari problemele psihologice'', marturiseste el, imprfasiam prejudecata comuna, particulara
ca formatia perceptiilor sensibile e pur si simplu o lucrare a propriettilor fiziologice ale organelor noastre sensoriale. Inti dup indicatiile simtului vederii (mai ales in
priveste intuitia spetiala), observai acest act de sintesa
creeatoare, care inoetul pe incetul cleveni conducatorul meu
In dobndirea unei intelegeri psihologice a functiilor superioare
de imaginatie i inteligent, i pentru care intelegere vechea
psihologie nu ne claclea niciun ajutor. Cand, in urm, trecui
studiul relatiilor temporale ale cursului reprezentarilor, avui
o viziune noua despre desvoltarea functiilor voinfei (5i am fost

condus la aceasta de influenta pregatirii si a sfortarii asupra.

micsorarii fimpului fiziologic), despre desvoltarea functiilor exterioare derivnd din functiile interioare, despre a functiilor
complexe provenind din cele simple, si in acelas timp viziunea

strnsei legaturi care exista intre toate functiile psihice, care

sunt separate prin abstractie i nume artificia. le, precum reprezentare, sentiment, vointa, intr'un cuvant a indivizibilitatii
omogeneittii, proTunde, pe toate treptele sale, a vietii mentale- 1).
1) Ctat de Hffding in Philosophes contemporains".

www.dacoromanica.ro

308

Voluntarismul lu W. Wundt

c) Teoria Aperceptiei.

Un alt concept important, si care ne duce chiar n inima

voluntarismului sau, e teoria originala a lui Wundt asupra functiei aperceptiei. Sa vedem ce este dupi el aperceptia i caz
e mecanismul ei.

Din tot continutul constiintei, care se formeazi intr'un

moment dat in suflet : perceptii, reprezentari, notiuni, afecte,
etc., nu bate elementele acestea sunt deopotriva de clare in
aoel moment. 0 parte din ele ocupa, dupa cum spune Wundt,
un punct central
der Blickpunkt
i acesta formeaza cea,
mai mic parte, -- restul 3t mai in penumbra, e mai putin,
ciar, e in campul de privire
Blickfeld.
Functiunea care ridica un continut de constiint 'Ana_
la claritatea deplina, e numita de Wundt aperceptie. Con tinutul ce rmne numai in campul de privire, este numai perceput,
cel care se ridica
punctul de privire, e aperceput. In perconstiinta
e
pasiva,
ceptie
primind un continut asa cum se.
ridica el in suflet, pe cand in aperceptie constiinta e activa.
ea elaboreaza acel continut i cu depiina vointa
primeste
In punctul ei central, in Blickpunkt. Wundt combate conceptia
sensualisto-asociationista, dupa care toate functiile intelectuale,
inferioare i superioare, s'ar reduce la o asociatie pasiva de
reprezentri, precum i conceptia ci atentia e rezultatul numai al unei intensitati mai mari a sensatiilor. Pentru el, atentia e o forma a vointei, o functie, deci, activa prin excelenta.
Asociatia explica unele produse intelectuale, insa ea e o laturi pasiv a intelectului. Asociatii sunt toate legiturile de
continuturi reprezentative crora le lipseste activitatea logic&

si care se formeaza in starea pasiva a atentiei.

In atentia pasiva spiritul se lash' dus pe fire asociative,
pe cand in cea activa, cand intervine aperceptia, el conduce
asociatiile, ele le da directie. Aceasta directionare sau conducere a asociatiilor psihice de catre atentie e esentialmente
o activit ate, o vointa. Nicio functie intelectuala superioara
concept, judecata, rationament, imaginatie, nu poate s se produc fara aperceptie, Para aceasta activitate sau vointa
oara. Asa dar, vointa e functia ,centrala a sufletului. Unica
activit ate data noua imedi,at e fi ramane vointa noastna".
Wundt distinge dou feluri de aperceptie o aperceptie
pasiva, care produce o reprezentare deodata, cand directia
atentiei indreptata spre ea e determinati de excitatii (late inwww.dacoromanica.ro

Voluntarismul lui W. Wundt

309

fara o influenta afectiva pregatitoare, fiind intovaraita de un sentiment de receptivitate pasiva; i o aperceptie activa, cand o reprezentare e pregatita de un sentiment
tfimplator,

de ateptare (atentie expectativA), aa in cat, chiar inainte

ca reprezentarea s'a paeasca in conoiinta, atentia se i indreapti
spre a primi un continut nou. Aceasta incordare anticipativa
ria0e in contiinta un sentiment de activitate, nu de receptivitate pasiva, i noi devenim contienti de acest sentiment de acti-

vitate ea de o activitate voluntara.

Aperceptia face ca orice continut de congiinta si dohandeasca un grad mai mare de claritate i s5 se intensif ice.
Intregul proces al atentiei i aperceptiei e constituit, dupa.
Wundt, din urmatoarele elemente:
o cre$tere a claritatii, la care se asociaza un sentiment
de activitate;
oprirea sau inhibi(ia altor impresii disponibile;
in sensatii de incordare care nasc sentimente sensoria.le specifice;
(1) i intr'o

influentii intensificataare a sensatiilor de incordare asupra continuturilor reprezentative prin excitatie asociativa reciproca%

Procesul de inhibitie, care intervine i impiedeca ridicarea la claritate a tuturor celorlalte impresii sau rprezentari, pe
&Ind atentia concentrata se aplic numai la un mic numar de
reprezentari, e explicati de Wundt i fiziologice0e: el admite
existenta unui centru nervos al aperceptiei, dela care pornesc
actiuni sensorio-motrice. Acest Centru nervos e localizat de
Wundt in regiunea frontala. El ar funcfona astfel:
Cand se. produce o excitatie, centrul nervos dperceptiv
e deteptat de un semnal, care-1 anunti ca o impresie sensibila va sosi la el; acest semnal pleaca; din acela punct cu excaatia, insa se indreapta spre centru pe alte cai; irisa innaintea curentului aervos centripetal, ce conduce excitatia, porne5td
ca sa-I intAmpine un curent nervos centrifugal, plecnd din centrul de aperceptie. Pfina la intampinarea acestui curent nervos, sensatia se plimba printr'un camp de comtiintii mai confuz, apoi, prin interventia aperceptiva, ea se tidied la deplini
claritate.

explicarea fiziologica a lor, ark aperceptia

Oricare ar
pasiva, oat si cea activa, sunt o functie a vointe4 sunt o oointa
interioara, i motivele care o pun in miKare sunt reprezentirile cu un puternic timbra afectiv. Aperceptia pasiva e o acwww.dacoromanica.ro

Voluntarismul lui W. Wundt

310

tiune voluntara simpli, care pornepte dintr'un impuls (Trieb),

pi in care noi sam: sub influenta dominanti a unor anumite
reprezenari. In aperceptia activa, vointa are caracterul unui
act de ale gere libera, act rein care noi, din fluxul de reprezentari ce tind spre c.impul conptiintei, alegem pe unele cid
preferinta pi_ impied'ecam pe altele. Alegerea e precedatA
de o lupti de motive (ein Kampf der Motive). Aceastil alegere mi e numai o activitate, ci o proprie puternicii activitate
(Selbtttigkeit).

In simplele asociatiuni, vointa n'are o influenti imediati.

Sentimentul de activitate se adaoga posterior la asociatiile formate. Sunt insa pi legaturi asociative produse de procese actiVe, in care sentimentul activitatii le precede, apa in eat ele
se produc prin conlucrarea vie a atentiei. Aceste legituri pre-

oedate de un sentiment de activitate, sunt numite de Wundt

legaturi aperceptive. Intr'astfel de legaturi aperoeptive constau toate procesele intelectuale, intreaga endire pi intreaga

imaginatie. Intr'adev6r, gAndirea e, pentru Wundt, o activit ate

de raporturi, activitate care nu se poate deduce prin niciun ar-

tificiu din simple asociatiuni. In ea apare voipta, ca o putere

ordonatoare a reprezenarilor, care alege din ele ceeace e
folositor gAndirii pentru scopurile sale, pi inlitura ceeace o
turbura.

Din alt punct de vedere, Wundt imparte aperceptia in

doui feluri: sintetiai i analitica. In ambele ei forme, ea consfai'
in raportul a diou continuturi psibice, raporti a cilrui materie a
dat, negrepit, in simplele asociatii, dar a carui forma constienta
e rezultatul unei activitati a aperceptiei. Aperceptia e functia
unificatoare pe linia logica a legaturilor asociative die reprezent6ri, functia de sinteza conptiena a lor.

Printr'o analiz6 minutioask pe care o vom rezuma mai

jos, dupa ce vorn descrie evolutia vointei, Wundt stabilepte,
cal

toate functiile intelectuale superioare,

judecatii, confunctia aperceptiei. Si

cept, rationament, se explici prin

cum aperceptia e socotita de el ca o functie a vointei, ca o

vointa interioara, urmeaza dup el ca vointa e functia dominanr a sufletului care conditioneaai pe toate celelalte. Deci,
pe alt6 cale, Wundt ajunge, capi Schopenhaner, la conceptia
primatului vointei in viata 'de comiiinta.
Evolutia vointei. Vointa e, ppntru Wundt, un fapt originar pi independent al experientei interne. Ea nu e, conform
unei

teorii

senzorialiste-materialiste, un complex de
www.dacoromanica.ro

sen-

Voluntarismul lu W. Wundt

31 1

satii; nici, cum sustine Spencer, o form mai complicat a

unui simplu act reflex, i nici, cum credea Herbart, un rem
zultat al unuii raport intre masse d'e reprezentgri. Ea e o
functie tot atat de primitivg cai sentimenta i. reprezentarea,

ba Chiar care le conditioneazi pe acestea intr'o mare msuri.

Conditioneazi asociatiile aperceptive, care stau la baza functillor superioare ale. Ondirii; conditioneazi i viata afectiv54
creia e in stare sg-i opunO adesea frne puternice.
CAnd o singur reprezentare e puternicg in corWiint ea
mativ al unui act, atunci se naste un act de vointg imediaa,

pe care Wundt Il numeste irnpuls (Trieb). Daci ins mai

multe reprezentioi se ridic in constiint sub forma de motive
de acte, luptAndu-se intre ele acolo pentru infaietate, atunci
se nasc acte complicate de voint, de voin0 libera, rationali,
acte care se deosebesc de cele simple, (Trieb), numai ca
grad, formiind o treapt superioar pe scara evolUtiv a vointei,
nu si calitativ. lat, dup Wundt, tabloul evolutiei vointei:
Cea d'antai treaptg o formeaz miscarile impulsive
simple (einfache Triebbewegungen): o impresie extern destntuie o miscare. Din punct d'e vedere fiziologic, aceste
sunt acte reflexe; insg, sugine Wuridt, ele poarta.' cu ele tot()data i caracterul unei activititi voluntare, intruclt , impresia exterioar e insotit in constiint de oi sensatie cu un

timbru afectiv mai =it sau mai putin puternic. sensatie care
cletermin, prin acest timbru afectiv al ei, sag o neizuinfil de
apropiere dgtre excitantul extern sau de indepartare d'e el:
fiindci impresia e intovarsit in constiint de o sensatie
Triai mult sau mai putin tare din punct de Iv-Were afectiv, cgreia
ii corespunde apoi miscarea executatg, intruca aceasta duce
sau la o nzuint ctre excita tia inriuritQare sau la o inde-i
prtare d'e aceasta.- Aceasth atitudine de apropiere sau

deprtare de obiectul excitant e o vointa

A doua treapt evolutivi a vointei e aceea a asa ziselor influente afective pantomimice (die pantomimischen Affekt-

wirkungen). Un proces voluntar se poate d'efini -ca un afect

care produce actiuni exterioare, iar acestea intensific apoii afee-

tul mnsui. Cfind se produce a doua oar o excitatie analoagl

cu aceea, carp a deslntuit intAi un act impulsiv simplu, miscarea
nu se mai produce numai sub influenta tonului afectiv al sensatiei
niscut de acea excitatie, ci i sub influent* reprezentarii efectu-

16 exterior al acelei excitatii. Dupi ce acum in mod repetat

miscarea impulsivi a urmat. in mod reflex influentei unei exwww.dacoromanica.ro

Voluntarismul lu W. Wundt

312

citatii externe, reprezentarea efectului sail exterior se uueste

Cu senzatta care introduce miscarea intr'o complexiune indisolubila, si dobfindind in aceasta legatur' In curand o insemniliate dominant, apare constiintei ea o cauz determinantA

a actiunir.
Reprezentarea aceea a efectului exterior directioneazi
acum vointa, fie in sensul pozitiv, disc-And la subiect o atitudine constienta de apropiere fie negativ, de departare de
obiectul excitant. Am putea numi acest grad de vointi, vointoi
reprezentatic,a, spre deosebire de cel dantii, pe care l-am putea numi de vointa sensoriala.

3. In al treilea stadiu, in fine, vointa ja forma complexi

a unui act de alegere ca rezultat al unei lupte Intre multe i.
complexe motive. Paralel cu aceasta evolutie se mai desvoltS
Inca o diferentiare a activitatii voluntare, una externa i una
interna.

Cele dintAi, cele mai originare exteriorizan i ale voihtii sunt

actiuni impulsive exterioare (Aussere Triebhandlungen). Acestea
sunt acte de vointa desteptate imediat prin asociatiuni. Ele
se'ndreapta repede 1ntr'o directie, fiindca actiunea Ion e de-

terminat de o sin gura reprezentare ce se urea in constiinta

si de sentimentul concomitent cu aceasfa reprezentare, sentiment care constitue o parte esentiala a procesului vointei. Acest
act de vointa, pornind dintr'un impuls, corespunde apercepfiei
pasive, adica acelei forme a aperceptiei care lucreazi in toate

procesele de pura asocialie. Once actiune de voint exteriorizaVa presupune o aperceptie a miscrii ce va fi exteriorizata,
ea chiar nu e aitceva, zice Wundt, de cit acest act de aperceptie insotit6 de un impuls motor. Este o asociatie de care
la aperceptia pasiv a uneia din membrele legkurii de repregentari, se leaga o reactiune motrice impulsiva" 1).
In ce priveste latura reprezentativa, actiunile impulsive
sunt asociatiuni. Dar si invers, asociatiile sunt socotite de

Wundt ca actiuni impulsive, daca tinem seama de toate elementele ce ele confin. In chipul acesta actul impulsiv (der
Trieb) devine, pentru Wundt, conceptul psihologic care cuprinde toate procesele vietii psihice determinate numai de aperceptia pasiv5.. Pe accost:a treapt6 inferioara, toate functiile psiMee sunt actiuni impulsive. Conceptul actului impulsiv insa
cuprinde toate elementele care compun un proces psihic afectiv;
1) System II pag. 157.

www.dacoromanica.ro

Voluntarsmal lu W. Wundt

313

de unde urmeaz, oa, intr'un sens larg, intreaga stera a vietii

sufletesti inferioare trebue s fie priviti cu o viata
(Triebleben): Nu reprezentarea, nu sentimentul sau vointa
In sensul restrins al vorbei, ci impulsul ea o legitur a tuturor acestor elemente este astfel fenomenul de baza al fenomenalitatii psihice''.

Pe o treapt evolutiv mai na.It, pe lnga viata

apar forme mai desvoltate de activitate psihica, ins
care sunt produse tot ale unei activitti impulsive, dar de un
grad superior. Wundt gaseste viata impulsiva si la rdacina
procesului intelectual. Procesele intelectuale sunt niste legituri
de reprezentari, care, insa., nici nu se pot reduce la asociatiuni,
nici nu deriv din ele. Intr'o asociatie, membrele unui tot, ale
unei legaturi simultane sau ale unei serii succesive de reprezentari, sunt date originar separate; una cheama pe cealalta, sau
mai multe se cheama reciproc in comtiint. ,,Prtile sunt asa
dar aici anterioare totului." Cu totul altfel se petrec lucrurile la
procesele intelectuale. Un continut intelectual ne e dat totdeauna ca un tot; ea sa fie apoi descompus in partile lui.
De aceea, forma logica fundamental a gindirii e judecata.
In judiecata un intreg, care ne e dat intr'o perceptie sensorial
sau intr'o forma conceptuali, e divizat in acele elemente fundamentale pe care le opunem unul altuia, in subiect s predicat.
In judec.ata intervine un act de vointa, care determini
ale gerea unui anume atribut sau predicat pentru subiectul judeotii. Chiar o judecata perceptiva simpla, zice Wundt, spre
exemplu: piatra cade", care poate sa-si aiba isvorul intr'o
reprezentare generica nascuta involuntar din impresii sensoriale, se cuprinde un proces de ale gere, foarte simplu de si-

gur. Intr'adevir, vederea pietrei cizade nu ne-ar constrnge

cu necesitate la observarea

si afirmarea

acestui

atribut,

nu a altuia, spre exemplu a marimii, a culoarei, greutfn,

etc., pe care ea le mai are. Ins constiinta tocmai realizeaz
aoea judecata, si nu alta, cu acel atribut, i nu cu altul,
du-le pe celelalte sau tinindu-le pe planul ei din fund. Aici
apare o intentie de a comunica tocmai acest atribut al cderii,
6 nu pe ale celorlalte calititi ale pietrei.
Apar acum motive $i scopuri, cum nu apar in simplele
asociatii... die Gliederung selbst nach bestimmten Motiven
und Zweciten vorgenommen wire.
Cu atit mai mult sunt acte de voint formele mai inalte de
judeeati, cele conceptuale (Bregriffsurteile). Aici sco pul, care
www.dacoromanica.ro

314

Voluntarismul lui W. Wundt

determina procesul intelectual, se manifesta mai energic. Acunt

se prezinta constiintei o multime de asociatitini, din care unele
trebuesc impiedecate sau impinse pe planul din fund, iar altele,
din contra, aduse pe cel din fa t ca material pentru noi
formatiuni de &du' e. Reprezentarile generice, din care isvorasc
ser-iile de gandiri, devin treptat produsele unei alegeri intre
cliferite legaturi de reprezentari, care inchee adesea o /upter
foarte vizibilia de motive.

Privite din punctul de vedere al laturii volitive, procesele intelectuale stau in cea mai strns

1egitur ca actiunile
voluntare externe. Activitatile irnaginatiei i inteligentei sunt
actiuni voluntare interne care, luate pur psihologic, au toate

caracterele pe care le au si actiunile voluntare exterioare. Ca

fapt de constiinta, once act de voint consta in aperceptia reprezentarii unei mischri, care a fost precedata de o lupta cu
alte motive, dar care apoi se asociaza cu o incitatie impulsiva
motrice. Aperceptia activi a reprezentarii miscarii (Bewegungsvorstellung) si a efectului ei care, cele mai adesea, sta
pe planul din fat al constiintei, e element constitutiv al unui
prooes intelectual, tot asa cum aperceptia pasiva dintr'o actiune impulsiva, legata cu incitatii motrice, poate fi socotiti
in acelas firm), ca membra a unei serii asociative. Aceasta analogie se intregeste prin aceea, ca i producerea incitatillor
impulsive motrice la actele de vointa exterioara apare in cele
din 'Irma ca o deosebire de grad.
Impulsiunile motrice care sunt concomitente ca fiecare
reprezentare sensoriala, nu lipsesc de loc nici in legaturile aperceptive, cum nu lipsesc nici in asociatii.
Exista, deci, dupa Wundt, analogie completa intro functiile intelectuale inferioare si cele superioare sub raportul laturii ion volitive, analogie care explica perfect evolutia celor
din urma din cele dintai. Nimic nu poate fi mai gresit, zice el,
de cat acea conceptie, foarte raspandita i azi in psihologie,
dupa care intreaga evolutie psihica ar consta in aparitia trep-

tata a unor functii cu totul noi, pe 6g cele date originar..

Intai ar exista numai sensatii i impulsiuni, cu ele s'ar asocia
treptat atentia, apoi s'ar trezi vointa ca o putere specific
deosebita, pana ce in fine ar aparea i activitatea imaginatiei

si a ratiunii. Dar aceasta pa'rere e cu totul necodirmata

fapte. Wundt gaseste c actul impulsiv e baza tuturor proceselor
psihioe, in el se cuprind toate elementele care apar i In pro-

oesele mai inalte ale constiintei, procese care rezulta din lewww.dacoromanica.ro

315

Voluntarismul bu W. Wundt

gturile i diferentierile actului impulsiv. In irmpuls (Trieb),

ca zn proces fundamental ce intillnim pe toate treptele, sunt
cuprinse tocrnai bate elementele, care se regasesc in procesele de con#iinf mai 'inane, $i care ',atom din legatura $i di-

ferentierea impulsurilor" 1).

Din toate consid.eratille expuse in rezumat Oita- aici rezult o, p entru Wundt, vointa e functia predominanti in dinamica vietii sufletesti. Aperceptia i vointa sunt, in ultim
identice. Cum nu poate exista constiint fOrO aperceptie,
tot asa nu poate fi constiinti f5.11 activitate voluntar. Astfel
ajunge Wundi la conceptia voluntarist a fenomenaliatii psihice,

la ceeace Schopenhauer numea primatul oointei

in

Ili*

conAinta (In Die Welt als Wille und Vorstellung).

1) System II, pag. 165.

www.dacoromanica.ro

de-

ALTE CURENTE
-1111=1-

W. Ostwald
Conceptia energetica lespre lume, reprezentata in cel mai

lipic mod de care W. Ostwald, (1853-1932), se bazeazi pe

.principiul lui R. Meyer, cunoscut sub numele de conservarea
energiei, i pe principiul lui Sadi Carnot, cunoscut in forma
lui evoluata sub numele de entropie.
Conform primului principiu, canfitatea de energie din universul nostru, considerat ca un sistem inchis, este constanti
poate trece, fara rest, dintr'o forma in alta forma. AI

&ilea principiu, Entropia (= in-volutie), pe care in forma

populara, prin analogic cu diferenta de nivel dintr'o cadere
api, am putea-o numi tendinta de nivelare a, energiei, spune
in ultima concluzie, ca in univers fenomenele sunt ireversibile.
Elaborarea stiintifica propriu zisa a conceptelor energetice, in
afara die Sadi Carnot si Robert Meyer, se datoresrtei lui Lord
Kelvin"
R. Clausius. Cei care au cautat sA iexploateze insa
si in sens filosofic aceste concepte sunt Pierre Duhem in
Franta si W. Ostwald in Germania. Ei.in deosebi au cautat sa
propage ideile energetice sub deviza de o victorie asupra ina-

terialismului". Ostwald1) este cel mai popular in lumea filosoTica.

Robert Meyer, in celebrul sau memoriu din 1842, imn materie i forth,' (termenul de
energie a fost antrodus mai tarziu). Natura prezint doui ca-

parte fenomenele naturalie

1) Lucrarile lui W. Ostwald sunt Die berwindung des wissenschaf tlichen Materialismus (1895) ; Vorlesungen tiber Naturphilosophie (1901);
Grundriss der Naturphilosophie (1908) ; Energetische Grundlagen der Kulturwissenschaft (1908) ; Grosse Manner, Studien zur Biologie des Genies (1909);
Die Philosophie de Werte (1913) ; Der Monismus als Kulturziel (1912);
expunerea vietii conceptiei sale In Philosophie der Gegenwart in Selbst,darstellungen.

www.dacoromanica.ro

W. Ostwald

31T

c exista
bariera de netrecut. Pr'lma categorie cuprinde cauzele ce poimpenetrabile; acestea
seda insuirile de a fi ponderabile
sunt materille; a doua cuprinde cauzele lipsite de aceste proprietati; acestea sunt fortele, numite i 'mponderabile din cauza_
proprietatii negative ce le caracterizeaza. Fortele sunt deci otegorii de cauze intre cane experienta ne arat.
Li

biecte indesiructibile, variabile

i imponderabile".

Ostwald merge mai departe 'dec.& R. Meyer. Dup4 el

toate 'fenomeuele naturii trebue concepute
reprezentate
operatiuni efectuate asupra diverselor energiiaprofunclate urrniarite in aceasta directie au ajuns la rezultatul ca_

s'a vazut disparnd din ce in ce mai mutt corpur in lfata

energu-lor care se jgasesc lIn el, astfel ea ne-am deprin s nereppezentam corpurile ca gregate sau complexe de energii lip-

site de once suport; un atare suport, de fapt, ar fi deprivat.

i prin urmare de once insu5ire". Descompunand
materia in diferitele feluri 'de energii, ap cum al desfoia
ceapa, ajungem la urizz sa nu mai gasim &at energii, fari
nici un sAmbure sau miez material pe care tar fi grefate.
de )energie,

Ostwald, in ,afara de ienergiile cunoscute, mai vorbete 'de

forma, 1energie lde volurn, i ap mat' departe, pentru
a lichida cu tot iceea ce am crede c Inseamna, factor/ materia
Materia privitJa din aceasta persppctiva este doar un caz particular al energiei, jar ca notiune tiinjfic, spune Ostwald,
este de prisos.

energie

Conceptia materialista sau rnecanista despre univers reducea

toate fenomenele la micari moleculare, dupb." znodelul astronozniei. Exista linsa clomenii fenomenale unde legile mecanice
nu se aplica sau la tot cazul nu pot fi verificate; aa
exemplu fenomenele electrice. In astfel de cazuri mecanic4t4
erau constrni sa faca ipoteze necontrolabile, presupunand
ar fi vorba de mi5cari invizibile. Or facandl ipoteza unor micari_
intraatomice, in mod necesar se pune problema directiei i vitezei lor, problema d altfel inso1ubilt, pentru c este Ai'pseudoproblema, zice,

dup.' Mach, Ostwaid: ea nu a fost dictata

de fenomenele observate, ci de ipoteza fcuta. Prin aceasta

prin alte crapaturi similane energetica tivzr a razbit in
direa fizicei mecaniste, zdruncinand-o din temelii. Dart mai este
un domeniu al naturii unde cu legile mecanice nu s'a pufut
niciodata nimic: viata, 1i mai ales fenomenele psihice. De Ihici
clichotoznia spirit-materie. Once incercare de a gasi o punter
www.dacoromanica.ro

-318

W. Ostwald

die trecere rintre fenomenele materiale si cele spirituale ramane

infructuoasa.

Dar am vazut c dupa opinia lui Ostwald materia

pare, iar odata cu ea si problema spirit-materie. Reapare insa
_sub forma spirit-energie i intrebarea e: care este roportul
i, acesta e eel mai considerabil
dintre spirit i energie. Ei
progres ce s'Io realizat n aceasta ordine de idei, scrie Ostwald,

din perspectiva stiintei aceste cloua entitati sunt de acelasi

r notiunea kle spirit se topete in cea de energie''. Eu cred,

spune Ostwald, ea pot prezenta astfel lucrurile: fenomenele psihologice pot fi concepute ca fenomene eneretice i interpretate
ca atare tot ola de bine ca i ceietalte fenomene". Dupl.& ce
a redus materia la un caz particular al energiei, Ostwald eau-a
sa fad. Ja fel Cu spiritul, considerandu-1 o forma energetica.,)Fenomenele psihice nu-s altceva idecat cele mai complexe rnanifestari energetice. .... Pentru mecanicism, intre fenomenele fizice, considerate ca fenomene mecanice, si intre fenomenele psihice exist o pripastie de netrecut; pentru energetica, din contra, exista p legatura constanta intre cele mai simple manifestari ale energiei, adica manifestarile ei mecanice, i intre manilestarile ei cele mai complexe, adica manifestarile

Sub forma cea mai tipica energia de care este vorba se paate
-numi energie nervoasa. este de fapt o energie ce determina
actiunile organice, ne-o dovedeste lucrul ce-1 face in organist%
De exemplu din excitatia unui nerv rezulta contractiunea unui
muschiu; or tot ce ipoate produce astfel' de activitati este ener-gie. Ostwald rincearea sa demonstreze ca viata psihica implica
totde,auna o cheltuiala de energie si c5 In consecinta, tot ceea
ce numim spirit, trebue fsa fie forme de energie. Fireste, in stadiul !actual l tiintei, nu se poate Inca preciza natura energiei psihice, dar Ostwald inu se tindoieste ca acest lucru se va
putea face.
Din cele schitate mai sus conceptia energetica, de care ne
ocupam, reese ca un Itionism, In care spirit si materie au fost
disolvate, dupa maniera sintetica a energetistilor, in conceptul,
socotit trnai general, al energiei, Acest monism dicteazi

pozitie speciala fat de conceptia lui Kant despre lucrul

_sine, rdeci despre posibilitgtea omalui de a eunoaste. In ceca co
priveste raporturile fenomenale dintre subiect i obiect (Ostwald
considera fenomen numai raporturile sensorice propriu zise),

Kant are dreptate. Noi concepem conform structurei noastre

lumea din afar& Dar n'are dreptate cand neaga posibilitatea de
www.dacoromanica.ro

W. Ostwald

319

a cunoaste lumea in sine-. Electricitatea i magnetismul, de

d.eci nu le prindem ca fenomene deck
indirect, si totusi poi cunoastem asa de exact esenta- acestui
lucru (electricitatea), care nu-i deck in mod mediat un fenomen-, Pick _putem determina dinainte prin calcule toate aminuntele, chiar si cele mai minime, ale unei noui uzine, cu certitudinea absoluti c totul va functiona conform calculelor noastre-. Ostwald crecle c, acest fel de cunostinti, stiinta, constitue o cunoastere a lucrului in sine. Convingerea sa rezult,
din monismul energetic 5i in mod specia. I, din definitia ce o di,
pe baza monismului, lumii in sine: lumea in sm. reprezinti
.ansamblul tuturor relatiilor posibile intre toate sistemele posibile-. Iar omul cu sistemul energetic in care se desfisoari nu
constitue deck un caz particular, in fond de aceeasi naturi cu
restul lumii in sine. In consecinti cunoscand in esentialitatea
exemplu, nu Pe

sa sistemul din care facem parte, cunoastem chiar lucrul in

sine. Totul e si 'stim selectiona ceea ce este subiectiv,, adici determinat de ,aparatura noastr organici, de ceca ce este obiectiv,
.adici ce apartine hicrului in sine.
Monismul energetic al lui OstwaM e susceptibil de multe

critici. Nu mi refer la problema lucrului in sine, adici la posibilititile de cunoastere pie omulPi, pentruca nu aici e punctul
d greutate al conceptiei energetice. Mi refer in schimb la pirerea lui Ostwald, ci materialismul i spiritualismul au fost
inghitite de energetism. De fapt energefica a aritat ci noliunea
de Materie asa cum circula in veacurile trecute i explicatia me-

canici (in sensul mecanicei dasice) a universului sunt insufi.ciente, pentru intelegerea unui foarte mare numr d fenomene
fizice. Dar aceasta nu finseamni c trebue si aruncim peste bord
toate notiunile vechi. O revizie si o noui defintre. a lor e sufi,cienti. Fizica nadderni cauti si arate ci energia si materia sunt
.aspecte ale unela aceleiasi realititi. Ceea ce a facilitat aceasti apropiere sau identificare in esenti (la tot cazuli nu subordonare) a materiei cu energia, a fost poate faptul cii s'a ajuns la
,constatarea c energia este supusi legii inertiei i intr'un anumit sens massei titocmai ca i materia.
Cfit privete spiritul i viata ca atare, energetica oferi prin,cipii asa de generale incit n'au decit o extrem de redusi apli,cabilitate la cazurile biologice, in speti spirituale. Fireste, nu se

poate afirma a priori ci viata este de alti esenti deck restul

Iumii dar asimilarea ei la restul fenomenelor naturii rimine le
Jemonstrat. De attfel Ostwald, in ciuda convingerii sale, nu a
www.dacoromanica.ro

Hans Driesch

320

depasit prat mult explicatiile mecaniciste ale vietii. Termodinamica sau energetica nu este decat o teorie a masinilor care dernonstreaza ce fe] cI masini sunt posibile, si ce fel de masini nu
sunt posibile, pe haza celor doua principii asumate. In aceasta
conceptie organismut nu poate fi dec.at o masina posibil. Evident, supozitia clasica, anume c totul se explica prin miscare
tnoleculara e lasata in urma. Dar noua conceptie totusi nu .poate
dovedi fara dar si far rest existenta energiei spirituale. Fizica
In genere este prea putin avansata pentru a da raspunsul adecvat
nroblemelor biologice.

Hans Driesch
Atitudinea impotriva energeticei si a explicatiilor mecaniin biologie in general, a luat-o cu multi vigoare H.
Driesch (nscut la 1867)1). Pornind dela Biologie si tinandu-se riguros tin limitele ratiunii el ajunge la convingerea
fenomenele vitale nu pot di recluse la principtile fizice, fie, mecanice fie energetice, i ca viata implic existenta unui factor care
nu-i de natura spatiala. In tot cazul aceast supozitie se aplica la unele 'fenomene biologice. Anumite procese in corpurile
vu." sunt de asa fel, ca nu pot fi deduse din cunoasterea coordinatelor (pozitillor), fortelor i vitezelor singularelor elemente
corporale". Pentru a suplini incapacitatea fizicei actuale de A
lamuri integral viata, Driesch introduce acel factor imaterial, pe
care el, in memoria lui Aristot, Il numeste Entelechie. Prin
aceast notiune, dichotomia spirit-materie reapare cu intensitate
crescuta, mai ales ca Driesch sustine teza, sa bazat pe date exste

perimentale. Daca' se ja jumatate, un sfert, o optime etc. din

blastula ariciului de mare (Echinus microtuberculatus) se obtine o larva ,c-ompleta din fiecare portiune, dar de marime corespunzatoare, cleci tmai mio' clecAt larva normat. Acest fapt vor-

beste impotriva teoriei masinilor inauntrul vietii organice. Nu

ne putem inchipui cum o maini tiiata in doua da nastere la
dotia masini intregi si nu la doui junltati de masina. Or, blastula echinodermului, daca ar fi o masini, ar trebui saj dea nastere la doua iumatati de larve, nu la doua larva intregi, dar reduse la jumatate mar' ime. Deci nu poate fi vorba de o masina
divizat. In acest sens, dar cu o inai bogata massai 'de subtilitti,
1) Veal H. Driesch: Naturbegriffe and Naturteile 1934; si Philosophic

des Organischen, 1921.

www.dacoromanica.ro

Hans Driesch

321

rationeaza Driesch, ajungand la concluzia ca in elementele organice -exista D potenta prospectivZ, care determina desfasurarea spre o forma finala a unui sistem. Acest factor nu poate

fi de natura extensiva, de vreme ce prin. diviziune mecanica

rinAne in' tact. Deci trebue sa-1 socotim drept un factor sui generis in natura, o Entelechie. Sistemele organice, 'In baza acestor
experimente, sunt avadar Aliceva decat sistemele anorganice,.
Driesch le numeste sisteme echipotentiale, ceeace inseamna 'sisteme ale caror elemente posedi aceleasi potentialitati i anume
potentialitati de a realiza o forma finala. Cum in cazul blastulei
ariciului de mare e vorba de o clistributie intr'o anumita dispozitie armonica a unor elemente omogene, Driesch caracterizeazi
acest sistem ca echipotentia. 1 armonic. Dar in afara de sistemele
echipotentiale armonice mai exista sisteme!e echipotentiale complexe. In astfel de cazuri entelechia se manifesta prin a desfsura dintr'un element simplu, celul sau ou, un sisterrt organic de
complexitate crescnda. Exemple sunt, pentru aceste sisteme, procesele de regenerare si de Keproducere ca atare. Nicio ma5ini
este capabili si se reproduca, ramannd to. tusi egala cu sine
Deci si n laceste cazuri singurul factor explicativ ramane entelechia. Sistemele- echipotentiale armonice si cele complexe constitue primele doua argumente pentru autonomia vietii fata de lumea anorganicit. La acestea se adauga un al treilea,
bazat pe analiza reactiunilor de comportare, anume coordonarea
unei reactiuni individualizate cu un stimulent individualizat. De
exemplu daca m intalnesc pe strada cu cineva vi-mi spune: Tatal meu murit-, va produce in mine o anumitA impresie. Dar
daca ar spune: Tatal tau a murit'', impresia ar fi mcomparabil

alta, di schimbarea din punct de vedere fine e aproape nula

(men, tau). Aceleasi efecte s'ar putea atinge printr'o frazi scrisa, desi de data aceasta stimulentul fizic ar fi de alt ordin (lumina
in loc de sunet). Astfel de coordonari individualizate ale stimulentului cu rea ctiunea sunt posibile numai in domeniul organic,
unde organismul dispune de o baza de reactiune
nicidecum intr'un sistem anorganics care nu are o istorie. Aceasta
forma de manifestare' a entelechiei Dries& o numeste psihoid,
pentru a evita termenul Psyche, rezervat psihologiei propriuzise.
Al patrulea Argument pentru autonomia' vietii rezulta din analiza
introspectiv. Daca autonomia vitala a organismelor streine se

poate dovedi numai indirect, la corpul meu cel putin o pot

dovecli direct prin introspectie.

Negreit, din toate argumentarile

5i

www.dacoromanica.ro

experimentarile lui
21

322

Hans Driesch

Driesch cel mai important lucru este incercarea de a introduce

In biologie notiunea de entelechie, ca factor nespatial. El nu o
desprinde de materie i cauzalitate; rinsa nu materia este aceea
care detertmin formele vitale, ci aceast. imateriala entelechie,
care-si subordoneaz scopurilor sale cauzalitatea si materia. El
nu vrea s atinga intru nimic valabilitatea principiilor termodinamice, dar entelechia are posibilitatea de a suspenda- sa,u de a
da curs energiei suspendate. Consideratiile lui Driesch privesc
ins'i mai mult aspectul stiintific al problemei viafi-materie. Concluzia lor e c'a.' exisfal in natural doua ordini de fa,pte, cele matema'

cele vitale, ireductibile unele la altele. In consecinta,

.exista dou tfinte, una care cerceteaza, faptele fizice, alta care

cerceteaza faptele vitale.

Parsind terentil taptelor biologice tot mai mult, Driesch
a construit printr'o metoda strict logic un intreg sistem filo-

sofic1). A filosofa inseamna, spune Driesch, a deveni constient de ceca cestn.'. Filosofia este deci stiinta despre stiinta.
(Wissen um das Wissen). Ea este totalitatea stiintei despre ccva", ca sistem unitar. Cunoasterea insi sau stiinta nu o poate
defini filosofia, dar pot spune.,: Eu. ?'tiu sau cunosc atunci And
In mod constient am in fata mea un dat ordonat i determinat.
Deci punctul initia. 1 al filosofiei este propozitia: Eu stiu c
stiu ceva. Ca si cogito cartesian, aceasta afirmatie nu implica, nici
un dogmatism si iu iinseamna nici act, nici proces, ci pur

simplu o posesiune (Haben) a eului, care, la rndut sau, luat

in sine, nu este i nu poate 'fi nici obiect nici concept. Pornind dela ,aceasa experienfa originar, cu o metoda riguros
psist", Driesch incearca s." determine cadrele primei Orli a
filosofiei, stiinta despre ordine (Ordnungslehre). $tiinta despre
ordine se ,ocup de c,aracterele i condiii1e acelui ceva cognoscicibil,

datorit carora el se prezint intr'o ordine data. Rana

aci ne aflmi pe un teren, care aminteste in burial parte pozitiile

kantiene. Dar Driesch nu se multumeste cu sun' pla pozitiune
cognitiva solipsista a qmui ceca ordonat, ci incearca s ras-

beasca in miezul realittir. Astfel intram in a doua parte a,

filosofiei: stiinta despre realitate (Wirklichkeitslehre), cunoa-

sterea a ceva in sine. Driesch, dei pe alta cale' deca Bergson,

ajunge sa pledeze pentru o metafizic dualista, in care materia apare- ca ceva netotalitar i intamplator in sanul realitatii, pe cand viata se prezina ca un tot, nu numai c,nd
1) Vezi Drzesch: Ordnungslehre. Jena, 1923.

www.dacoromanica.ro

W. stern

323

privim realizata in persoane inclividuale, ci i atunci cand o

.privim in evolutie. Aceasta evolutie vital, fiind un tot suprapersonal, nu constitue un simplu cumul de fapte (totul nu este suma),
.ci

trebue priiit ca o desfasurare consecutiva a cle'venirei in

progres. Suferinta i ideea mortii ne duce prin gandire ipotetied' la presupunerea c ssar putea ca aceasta fume pe care noi
o vedem reala sa fie numai o treapta din posibilitatile renlitatii, care ne duce la ideea de Dumnezeu, ca ultim) temei.
Filosofia lui Driesch prezinta un caracter modern prin
faptul c lincearca ca clepaseasca vederile kantiene, postuland
posibilitatea unei cunoasteri in sine i ca aceasta posibilitatea
unei metafizici. Spre deosebire insa de multi filosofi modern'.
(Bergson, Simmel), angajati In. aceeasi lupta de dinamita

digurile puse cunoaterii de Kant, Driesch ramine un rationalist si mai ales un sever logician. Dapa admitem ipoteza
entelechiei, care sta la temelia sistemului sau, atunci filosofia
lui Driesch ne apare solida constructie logica idealista. Nu
e aici locul de a discuta conceptul de entelechie, i cu el
toata directiva neovitalist din stiintele biologice, al carei reprezentant tipic este Driesch, dar putem spune in general, ca
acest concept se bazeata, sau mai corect zis, profiti pentru a
se putea sustine, de incapacitatea stiintelor fizice de a aduce
vre-o lumina in intelegerea fenomenelor vietii.

W. Stern
Pentru W. Stern (n. 1871) realiatile antitetice nu sunt
spirit-materie, suflet-corp, psihic-fizic, ci realitatea persoanit-

lucru, intocmai ca pentru Renouvier1). Persoana este o atare

existenta, care, in ciuda multiplicittii prtilor sale, constitue o
unitate real, specifici i cu valori proprii, iar ca atare, cu toat
multiplicitatea functiunilor partiale, formeazi un sistem de actiune unitar i teleologic" (...ein solches Existierendes, das trotz
der Vielheit der Teile eine reale, eigenartige und eigenwertige
Einheit bildet uncl als solche, trotz der Vielheit der Teilfunktionen, eine einheitliche, zielstrebige Selbsttatigkeit bildet). Spre
deosebire de ace.asta unitas maltiplex, care este persoana, lucrul
se prezinta antitetic, lipsit de caracterele de unitate i de auto-

telie. El este o existenti, care cone:and din partile multiple,

1) A se vedea in deosebi Person und Sache" 3. vol. Leipzig, J. Barth.

www.dacoromanica.ro

W. Stern

324

nu formeaja o unitate reala,

specific:

cu valori proprii

(eigenwertig), si care, functionand multiplu, nu realizeaza a.

activitate autonoma teleologica. Persoana se prezinta ca o to-

talitate cu inteles scop Eta de o suma mecanica, fr scop

In sine. Siau mai putem spune ea' cele (Iota realitati se prezinta ca Gestalt-Ungestalt, Cosmos-Haos. Stern accentueaza
persoana este psihofizic neutral, cautand prin aceasta sa pura
pe plan secundar vechiul dualism spirit-materie. lar prin principiul convergentei, care incearca sa rezolve problema, nativisrnului

empirismului, plasand pe un plan de egala valoare

persoana i preajma sa (Person und Umwelt), Stern adopta

manier de a vedea monista, cu o pregnanta coloratura vitalista. Viata consta dintr'o convergenta a conditiilor externe 1
interne, care formeaza lun tot cu o cauzalitate proprie fiecarei
persoane, numita

i entelechie.

Trasaturile fundamentale

ale

acestui tot cu cauzalitate 'finalista sunt tendintele de conservaie (Selbsterhaltumg)

desfasurare (Selbstentfaltung).

In conceptia lui Stern q'ns persoana are un sens mai larg

decal in limbajul comun. Conceptul se aplic nu numai la indivizii umani, apoi animaTe i plante, ci si la celule interorganice in sens descendent, iar in sens ascendent, la popo,r, urna-

nitate cu idealurile ei para. la Dumnezeire. Avem astfel a

ierarhie de persoane, fiecare perspana putand ingloba o multi-plicitate de elemente care la randul lor stint si ele persoane.
Prin procedeul de introspectie, care inseamna insusirea d seapuri noi, persoana se poate incadra intr'un sistem teleologic
de ordin superior, intr'o sinteza noua, fara ca totnsi sa-sil
piarza personalitatea anterioara. De exemplu omul, pastrand'u-g
eul nealterat, patrunde in cercul mai larg al familiei, al naOunei, etc., satisfacnd pe aceasta cale tendinta de auto-desfasurare (Selbstentfaltung). Toate acestea, privite evolutiv, se
intampla printr'un proms de diferentiere inaunfrul unui tot originar, prin profilare (Abhebung) pe fonduI ambiant i in ace-lavi timp prin incadTare (Einbettung) in limitele intregului:
Punctul d plecare al acestei filosofii arhitectonice a fost
psihologia' Totusi, psihicul in ansamblul persoanei ocupa un
loc restrns. lar psihilogia nu este decal o ramura a personalisticei, care e stiinta despre persoana umana, si nu se confunda
cu tnsui personalismul metafizic al lui Stern.
O conceptie comuna in multe puncte cu a lui Stern este
reprezentati prin vitalismul lui J. v o n Ue x k 611. Totusi cfm. tre
filosofiile vietii se pare ca.' sistemul lui Stern este cel
www.dacoromanica.ro

Georg Simmel

325

complet, infatisand o sintez foarte solid construita a conceptiilor mai de seama din timpta nostru asupra metafizicilor
taliste. Sistemul Su poate fi considerat ca idealist, insa spre
deosebire de conceptiile idealiste abstracte plasate dincolo de
timp i spatiu, idealismul lui Stern este unul concret. Once

idee sau, dud ne plasrn pe punctul de vedere etic, ideal,

constitue o parte integrant din persoana sau din ierarhia existentelor personale, in care persoana se incadreazi.

Georg Simmel

Fira a

fi

isvorul sau incheierea unui curent filosofic,

Georg Simme11) ramane unul din spiritek cele mai cuprinzatoare

ale. vremii, in care se reoglindesc problemele fundamentale ale

existentei spirituale. Originalitatea gandirii sale e determinat

mai ales de atitudinea sa cu totul personan in fata problemelor,
de nuscarea libera a spiritului sau, care a cautat mereu armonia
contrarelor, antinomiilor, etc., si nu s'a lisat incatusat intr'un
sistem cu conture statornice. Filosof asadar al atituclinii filoso fice,
Simmel e, poate, cel mai desavarsit essei,st al filosofiei germane
contenciporane. Lucrarle sale se situeza, ca tehm'ca, intre
stiinta i arta, intre expunerea obiectiva i discursiv i viziunea
poefica i expresia artistica. Variata in tonalitati i adncime,

opera simmeliana lasa impre5ia unui irnens mozaic ale carui

aspecte generale se pot defini anevoie' Simmel, care ne-a lsat
admirabile monografii de interpretare noua i fecunda a arbor
mari gha'nditon', ne ingadue cu greu
sezisam propria sa
vedere, ce are adeseori un pronuntat caracter de nedeterminat,
frecventa intrebuintrii lui se pare" si poste" acolo unde
ne-am astepta la un gand hotritor este o dovada a acestei trasaturi. Totusi, dupa cum remarca. M. Frischeisen- Khler in
patrunzatorul studiu1), ce i-1 consacri, oricat de unica, i neimitabila este desfasurirea gandirii lui Simmel, care atinge
tuozitatea stilistica in unele scrieri,
ea nu se reduce la un
simplu impresionism. Trasatura personali este, aplicand una,
din categoriile gandirii sale, de natura formala: ea consista in
intreteserea i conexarea reflexiunilor nu in critinutul lor, in
expresia verbala nu in judecatile formulate.
1) NAscut la 1 Martie 1858, mort la 26 Septembrie 1918.
1) Frischezsen-lahler, M.: Georg Simmel, Kant-Studien, 24-1920.

www.dacoromanica.ro

326

Georg Simmel

Privita in intreg cuprinsul ei, opera lui Sun' mel reprezinta

folosind o expresie ce-i apartine
statiile- principale din desvoltarea propriului su spirit, care, in cele din
urma, se inchide in crusta unui pesimism cultural.

Inaia statie- simmeliana este critica

i criticist, desi

inmembrarea lui in curentele neokantiene nu este usoara; a doua

reprezinta filosofia culturii, iar a treia va incerca sa,defineasca
metafizica a Vietii.
Daca tinern 'rasa seama ea lumea exterioara, cosmosul material, 1-a atras i interesat pe Simmel foarte putin, dac el
a reflectat prea putin asupra lui Dumnezeu, a naturii i sufletului,

daca, se pare, dupii unele vederi ale sale, a materia

este numai terrnenul prim al unei lungi &ern.' ce sfarsete Cu.

spir' itul, nici o caracterizare
daca e s5J-i aplicam o categoe, cu toata rezistenta metodica a gAndirii sale
n'ar
putea sa-i descopere trAsatura intima a pram'', decia acea de
filosof al Viefii.
Atitudinea critica, initiala, a lui Siramel nu rfivneste s,
contureze sau s'a" urmareasca o anumita pozitie filosofica. Di mpotriva, preocuparea sa, se indreapta spre intemeierea unei

Sociologii reale si empirice. In acest drum, Simmel pleaci dela

istorie si dela studii adancite asupra dreptului i economiei politice i sociale (fad in apropiere de scoala lui Schinoller).

Care era situatia filosofica a vrernii, in fata careia va lua

atitucline Siimnel? In acel timp, dupi cum observa M. Frischeisen - Kohler, istorismul unilateral intrase intr'o criza hotaritoare, conceptia' materia' lista a istoriei i sociologia francoengleza tindea sa depaseapa speculatiile filosofiei istoriei,
In sfarsit, psihologia devenia o stiint a spiritului,
mai mult
stiinta de temelie a tuturor stiintelor spirituale. Opera reprezentativa a acestei sari era acea Einleitung in) die Geisteswissenschaften" (Introducere in stiintele spir' itului) a lui W. bilthey,.
Exagerarile istoriste precum si cele atomiste din Psihologie trebuiau inlocuite cu o vedere unitari i totala asupra devenirii istorico-sociale, care sa nu sfarme realitatea in parti
desmembrate i izolat descrise.
In lucrarile lui Simmel din intaia perioada (Introducerea
in stiinta Moraler, Problemele 'filosofiei

istorier, Lectii

asupra lui Kant'', in parte Filosofia Banului") se destsoara

critica aspra impotriva rationalismului, care, prin notiunile
generale si absolute ce-i stau la baza, impiedeci intelegerea
reala a lurnii istorice i sociale; rationalismul ridica la rangul
www.dacoromanica.ro

Georg &name'

327

de valeare absolut adevruri, care, ea i conceptia din cara

deriv, sunt determinate de anume momente ale desvoltrii istorice. Intelectualismul i rationalismul sunt coordonate istorice,
fortele intrinseoe ale acestora se sittua. z in ritmul devenirii

Vietii. Pozitia din care asvrle asprele sale critice, este cea
a unui realism individualist, ce deriv din influenta exercitat
asupra lui de lucrarile de Psihologie social ale lui Lazarus si
Bastian, ale scoalei herbartiene si ale Psihologiei popoareler, care

incepea s se'inchege. Ceeace constitue, dupi Simmet, erearea

fundamental a metafizicei este tendinta de a universaliza pn
la absolut un adevr partial, incercndu-se prin aceasta s se
cuprincl sub un nume generic o pluralitate de stari individuale,
care au nevoie fiecare, in parte, de explicatie.
Aceeasi critic se indreapt spre conceptele etice generale i spre legile istorice, care nu se pot intemeia decit pe
cunoasterea relatiilor dinamice dintre realittile individuale,
a carer prindere intr'o unitate supraordonat este posibil, numai
atunci cnd intre singuratecii insi exisa o actiune reciproc6

destul de intensa. Aceast orientare a lui Simmel Il apropie

de directia neokantiana reprezentat de Helmholtz si F. A.
Lange.

Ipoteza

unei

lumi

obiecfive

suprapuse

subiectului

cunosetor este inlocuit Cu un apriori psihologic. Apriori-le intelectului este un dat psihologic, o conditionare i expresie a
organiz.'rii biologioe a individului. Cunoasterea e reprezentare
a spiritului, determinat de procesele sale structurale, care pot

avea o multime de relatii Cu obiectul sn. Apriori, sunt categoriile i normele de sub dependenta spiritului, care interpreeaz5
d forme" inftiserilor obiecfive. Nu exista posibilite

care s ne ingdue statornicirea unui sistem inchis de mtegoni,

dup cum nu se pot face separatiuni sistematice n sinut categoriilor,
deoarece exist treceri treptate dela cele mai generale, al c5ror material este accesibil oricrei forme, la cele
speciale, determinate empiric si ca apriori utilizabile numai
pentru anume continuturi.
Natura acestui apriorism este pragmatic:6., nefiind, in ultima

analiz, decat o ipotez5. empirica. Intr'adevir, sub influenta

sau in apropiere cu evolutiorus. mul englez i Simmel devanseazit
pragmatisTnul. Imaginea lumii la diversele spete nu este o copie
mecanicii a lucruriler in sine, ci o functiune a organizrii, psiho-

fizice, biologice. Formele" psihicului ofer materialul actiunii

practice, care retine datele utile si elimini pe cele inutile. AdevArate ver fi, in consecint, acele reprezentri, care, in raport
www.dacoromanica.ro

328

Georg Simnel

cu organizarea psihica totala, duc la actiuni folositoare. Astfel

ca principial exista atAtea adevaruri" deosebite, c5.te organizari
structurale psihice 6 cerinte vitale diverse exista. Daca este
sit gasim un principiu al acestor adev,aruri, el nu este deck
selectiunea obisnuit a reprezentarilor prin actiune, care fixeaza
pe cele utile si da nastere Iumii reprezentarilor adevarate".
Aceast:5 lume- este .reprezentativa i normafiva pentru speta
respectiva, insa, in sine, este relativa. Mai mult, fiecare reprezentare este adevarata numai in raport Cu o alta,
elementele cunoasterii fiind intr'o permanena reciprocitate si continua inlocuire. Cunoasterea este asaclar un proces liber, in
al carei cuprins diversele elemente ki conditioneaza reciproc
pozitia. Un relativism 1) radical.
Transpun'incl procesul de cunoastere in domeniul valorilor
economice sau politice, ne va fi cu neputinta s descoperim
un ideal universal valabil, substantial. In cunoastere ca i in

actiune, obiectiv" e o notiune de relatie, care defineste raportul de fiecare data dintre reprezentarile i tendintele istorice dominante si cele slabe, trecitoare sau individuale. Interpretarea istorica dogmatica, care explica devenirea istorica
prin sau cu indreptatirea numai a unor anurnite valori supreme,
face loc astfel unei interpretari plurale, pragmatice i relativiste, in marginile Garcia' se scoate in evident:i rolul unor anumite' produse culturale, dum este cel al banului, ce se pot armari in conexiunea i dependenta Ion de intreg complexul
formeaza un fenomen sau caracterizeaza o epoca istoric. Filosofia banului", lucrarea cea anal complicata si mai bine inchiegata a lui Simmel, arata in cele din urm,a ca economia

haneasca nu este deck pendant"-ul intelectualismultti in ordine economica, dupa cum gandirea kanfiana este expresia desvArsita a aceluiasi intelectualism In zona filosofiei.
Din aceasta framfintare a intaiei faze, se contureaza cateva
elemente constante ale cugetrii lui Sirnmel. Din acest motiv,

inainte de a trece la pericada pozitiva a gandirii sale, care se

afirma cu Filosofia banulur, vom imprumuta date 6 din
scrierile ulterioare pentru a schita i preciza termenii, care
definesc mai pregnant poiti,a sa fiiosofica,
din a caror
problematic6 se clade?te intreg edificiul acestei gandiri. Ne

propunem asadar sa precizarn, in pm' uta generala, raportul sau

relatia: forma-continut (cuprins).
1) Cf. Mamelet, A.: Le Relativisme philosophique chez G. Simnel.
Paris. Alcan. 1914

www.dacoromanica.ro

Georg Simmel

329

Tot ceeace este dat in conWinta noastra se prezinta Cu

un continut $i o forma. Aceasta distinctie, care e produsul unei

(necesitatea fiind la rndul ei o categorie) a spiritului, ne da posibilitate.a de a cunoaste i domina lumea. Deasupra pluralitatii formelor i continuturilor singuratece se ga.sete lumea continuturilor- (materia Iumii, WeltstoR")
-a formelor" sau categon'ilor. Ltunea materiala ca atare este
-necesitilfi,

ramne pentru totdeauna de nepatruns. Ceeace descoperim .1

posedam este un continut-cuprins conturat de o forma. In
aceasta corelatie de termeni, accentul cade pe forme, pe categoriile spiritului. Lumea materiei este oarecum ipoteza, datul
aprioric real, pentru functiunea formelor. Mai mult, principial,
toate categoriile se pot aplica tuturor cuprinsurilor, toate continuturile putldu-se raporta tuturor formelor. Pentru a con-

cretiza acest lucru sa ne &dim la deosebirile ce exista intre

un lemn format" cu categoria tiintifica, religioasa sau
Daca nici o forma nu are relatie speciala cu anume caprinsuri, i nici un continut o dispozitie proprie de a intra
In o anume forma, cum se explica spectacolul lumii noastre
care ne prezinta anume continuturi formate" de anume forme,
ca i cum acestea ar fi de esenta lor? Actiunea formelor e
limitata, observa Simmel, de conditionarile empirice i se indeparteaza de Idee, de forma ideala, realizandu-se numai in
anurnite tip'are i pentru anume continuturi date. Dreptul ideal,
in cuvintele lui Simmel, tendinta ideala a acestor forme de a
creta' o lame din totalitatea cuprinsurilor, se realizeaza numai
In imperfectiunea inevitabila a produselor istorice, singurul mijloc prin care ea este viabil, cu tot accidentalul, adaptativul,
stagnantul i unilateralul individual, care caracterizeaza evolutia fa-VA de Idee, in limita granitelor frase de imprejurarile
istorice. Potrivit 'deli, fiecarei forme ii apartine intregul continut, sau, fiecare forma ia in cuprinsul &Ott intreaga lume a
materiei traducOnd-o in limba sa. Conform Ideii exista o pluralitate de lumi a congiintei, paralele i coordonate, care cuprind acela$ continut!,
aceeasi melodie cantata la instrumente
diverse, aceeai materie himica in diverse stari de combinare.
Dar lurnea data empiric este numai' o opera partiata a actiunii
posibile a formei asupra continutului; ea este compusa numai
din fragmentele fiecarei lumi posibile, inlauntrul carora se desvolta vieata.
Unitatea spiritului i unitatea continutului ne dau garantial

c lumile contiintei nu se pulverizeaza. Ce lume, sau mai

www.dacoromanica.ro

Georg Simmel

330

exact, ce fragment din lume este format- prin forma, este

In dependenta de situatia .generala i total a a spiritului. Sensul
acestei lumi (cane e nedemonstrabili), consista in raportul dintre formele constiintei. Sensul ultim, final, intreg (Vollsinn"),
va fi atins atunci cand toate categoriile sau formele vor fcmctiona desavarsit i j vor fi creat fiecare din ele lumea lor
proprie. Atunci forma ca fi tofu!, iar contiputul un mijloc pentru
vieata formelor; atunci lumile constiintelor nu se vor mai tur-

bura reciproc din motivul ca pretind pentru ele singure un.

pentruca tot continutul va fi format" de
fiecare din ele , nu se vor mai incrucisa, limita, etc.. Dar
anumit continut

realitatea probabil ca nu Iva afinge niciodata acest stadiu ideal.

Realizarea eel putin a unei singure categorii sau forme, pana
la desavarsire, pe planul practic, este idealul lui Simmel

Ce sunt in ultima analiza, formele sau eategorlile? Ele

sunt ifunctiuni ale spiritului, sau mai exact, spiritul se exprima
prin aceste forme sau categorii. Formele raman nedemonstrabile;
ele sunt date primare ale spiritului, care apar prin traire.

A 'fi-, a trebui'', posibilitate i necesitate'', a vor

In-

doiala", teama-, jocul reciproc dintre subiect i obiect" 1),

etc., sunt categprii ale spiritului. Die Wissenschaft und die
Kunst, die Religion und die gefiihIsmassig- innerliche Verar-

beitung der Welt, die sinnliche Auffassung undi der Zusammenhang der Dinge nach einem Sinn und Wert, -- dies und
vielleicht noch andre sind die grossen Formen, durch welche
jeder einzelne Teil des Weltinhaltes sozusagen hindurchpassieren kann oder soll. Wie uns unsere Welt gegeben ist, zeigt
sie an jedem Punkt ein inhaltliches Element, das in eine
dieser Kategorien aufgenommen ist; denselben Inhalt meint unsre
Reflexion bald linter dieser, bald unter jener Kategorie zu
erblicken: ebcn denselben Menschen knnen wir als Gegenstand

des Erkennens und der kiinstlerischen Formung haben, eben

dasselbe Ereignis als Moment unseres inneres Schicksals und
als Erweis eines gttlichen Eingreifens, eben denselben Gegenstand als rein sinnlichen Eindruck und als Moment einer metaphysischen Konstruktion des Daseins" 2).
Nu a intrat asadar in preocuparea lui Simmel niciodata ne-

voia de a ne lasa o sistematica a acestor categorii. Se pare

ins.
dupa alte preciZari
ca forma primara
fra
Cf. Knevels, W.: Simmeles Religionstheorie, Leipzig. 1920, P. 54,
Szmmel, G.: Hauptprobleme der Philosophic. Leipzig. Samm. G6schen. 1910, p. 16.

www.dacoromanica.ro

Georg Simmel

a cunoaste raportul

dependenta celorlalte de ea

331

este

trairea nerrijlocita a realitatii". Celelalte categorii nu pot

forma" decat materialul trecut prin filiera tririi nemijlocite.
E o imperfectiune a structurii psihologice faptul ca toate continuturile trebue sa treaca prin categoria tririi, inainte de a
putea intra in aka. forma.
Este greu de definit de asemenea ce se cuprinde in veclerile
lui Sun' mel sub termenul de fume a continuturilor. Uneori continuturile sunt concepute ca ceva de nepatruns, iar mai tarziu

ca ceeace apare dupa trecerea prin categoria trairii. Imperiul

acestor continuturi pare a fi constituit din universal, care se
individualizeaza odata ca trecerea prin forma trairii. Aceast
premisa va sta mai tarziu si la temelia. conceptului de ,lege
individuala". Prin transpunerea, sau traducerea confinuturilor
In limbaju,1 formelor, discrepanta subiect-obiect, natur-spirit

dispare.

Daca dela criticism Simmel trece la psihologismul biologic si

la pragmafism in intaia period a operii sale, in a

dona, probabil tot sub influenta miscarilor neokantiene (scoala

dela Marburg sau cea badica) precum si a antipsihologismului
husserlian, recunoaste autonomia valorilor dat cu tratarea
filosofica a domeniilor culturii. Spre deosebire insa de Windelband sau Rickert, care considera produsele culturale in sine

ca valori pure, pe Simmel Il man nzuinta de a afla sensul

interpretativ al acestor valari, determinatia lor de actele
De uncle la cei dintai semnificatia individului si a actelor sale
se descopera in semnificatia valorilor, infratite cu realitatea,
la Simmel este vorba de continua raportare a valorilor la vieata,

care le di sensul cu toate ca se desvolta dupa o cauzatie proprie. Filosofia banului" este semnificativa din acest punct de
vedere. Un dat economic
banul
este privit in corelatiile
sale stranse cu toate produsele vietli, un continut partial al culturii este raportat, mieles i interpretat cu o mestrie nebanuit
la si in functie de intreaga existenta. spiritual.. Pe un art
plan al vielii culturale: fenomenul Goethe de pilda, nu poate
fi inteles prin categoriile obisnuite de intelect, arti, practicii,
metafizica, natura, suflet,

ci prin prinderea nuantarilor

adancirilor realizate de aceste categorii in cursul desvoltarii fenomenului Goethe, privit in totalitatea existentii sale

personale si creatoare. Valoarea este numai expresie i simbol

al unei calitati traite. Elementul calitativ este afa de important
trick in cele din urm, sub influena idealismului german,
www.dacoromanica.ro

Georg Simmel

-332

Simmel reduce cantitatile, sau le absoarbe in calitati. Viega

este bunul 'suprem; ea nu este o creatie
ca lumea valarilor
ci temeiul i conditia oricarei cretii; ea nu este un
domeniu al valorii, ci factorul suprapus tuturor valorilor, din
care acestea apar i isi dobandesc semnificatia. Continuturilevalori, create de vie*. despicate din unitatea i curgerea sa
continua., isi pastreaza in cursul evolutiei o valabilitate
desvolta o determinatie proprie intemporala. Dar ele desi formeaza lumi statice, nu raman complet strine de spirit,
.ele creiaza dimpotriv drumul spiritului ,catre el insuFi, care
-nu e altceva decal cultura, inteleas ca o forma a interioritatii.
Kultur ist der Weg von der geschlossenen Einheit durch die
entfaltete Vielheit zur entfalteten Einheit-1). Daca.' este intemeiata convin,gerea ca domeniul valoritor este aparte i trebue

tratat dupa normele sale praprii, nu este mai putin sigur si mai
inclreptatit ca ele trebuesc considerate la un loe ca un tot, al
isvor comun este vieata. Valorile sunt expresia lortelor
creatoare ale vietii. Cultura individului nu se poate atinge
decat pe deasupra realitatilor spirituale obiective
tree:dud

adeca prin statiile" reprezentate de valori ; valorile sunt

valori ale culturii numai in m'asura in care drumul ce trece
prin ele conduce spiritul dela sine spre sine, dela ceeace s'ar
mai putea numi starea de natur la starea de cultura 2). Aceste
-vederi 1'1 apropie pe Simtnel de R. Eucken, cu care are evidente inrudiri. Dar in vrerne ce pentru Eucken realizarea
spirituale desvoltate, a obiectivarii psihicului, es,te un proces
eroic i dinamie, pentru Simmel este mai mult un proces contemplativ, de adancire in esenta culturii.
Naturalismul prirnei epoci face as del loe in gandirea lui
considerata ca
Sinunel unei concep(ii cultdrale a vietii
Spirit --, care atinge sinteze i constractii de ordin superior

expresii ale fortelor sale creatoare. Subiectivismul se transforma in obiectivism spiritual, cu toate ca interpretaxea acestuia

'din urma se face mereu in functie de curentul Vietii.

Daca in Sociologte. Simmel trece drept creatorul fordoctrinal care concepe Sociologia ca un
studiu al formelor sociale, cu inlaturarea orisicarui element
material (cu toate e nu poate face abstractie de continuturile istorice chiar atunci cand le priveste numai ca exempli-

- al

pag. 238.

Szmmel. G.: Philosophische Kultur. Potsdam. III-e Aufl., 1923,

Ibzdem, peg. 247.

www.dacoromanica.ro

Georg Simmel

aceeasi tendinta se descoper

lalte aspecte ale culturii.
ficari)

Ceeace

Il

isbeste

i il

333

i in tratarea celor--

atrage mai mult pe Simmel in

gandirea kantiana este faptul ca obiectul de cunoa5tere este o

functie a experientei interne. Teoria cunoasterii la Kant este o,
promovare a formelor spiritului, cunoasterea fiind dependenta
de formele acestui spirit. Etica. criticista ,gaseste de, asemenea ultimul sens al moralitatii in trairea nemijlocita a, unei cantitati

a unei forme de viata in procesul voluntar. Deciziile etice sunt

centrur intim al
date nemijlocite ale Eului. Eul creator poarta
activitatii sale toata obiectivitatea, sensul sau adanc consistand
In actiuhea formatoare, caxe disolva tot ceeace este substantial
obiectiv dat. Acesta este probabil motivul adanc yentru care,
Simmel nu 'priveste gandirea kantiana ca o constructie uni-

lateral, dei e o expresie desavarsit a intelectualismului. Ea

este justificata prin. tipul psihologic ce i-a dat nastere. Ea

este expresia unei anume spiritualitkti: din aceasta cauzfi nu

va lua pozitie pentru sau impotriva ei. ...Ca si arta ,scrie
Simme11), care e o imagine a lumii vAzuta printr'un temperament" asa este... filosofia... un temperament, vazut priatrO
imagine a lamii", ea este una din marile atitudini ale omeni,rii in fata existentei, Centrul coordonator i interpretafor al
elementelor lumii este temperamentul filosofului. Imaginea lurnii corespunde idealului personalitatii sale, din acest motiv,
once filosofie, care nu e eclectica, nu poate fi comparaa, in.
temeiurile ei adanci, cu aka filosofie.
Conceptiile despre Jume ale lui Schopenhauer, Nietzsche
Goethe reprezinta faja de cea a lui Kant o intregire.
un

pas inainte. Ele nu se exclud, dei simpatia lui Simmel se

indreapt spre viziunea. lui Goethe.
Dac gandirea kantiana limitase detronarea ratiunii la
anumite domenii ale vietii, metafizica vointei lui Schopenhauer.
si Nietzsche va duce acest prooes pfin5, la, ultimele lui consecinte.
Ratiunea nu va mai fi consid'erata ca radacina si act ulfim al
existentei. Din acest unchiu de vedere, Simmel considera
losofia schopenhauerian ca unul din pasii hotaritori inainte
in problema filosofica a vietii omenesti. Caci daci, inainte vreme,
rtiunea fusese supraordonata, in scopurile i cuprinsul sau,
1) Simmel, G.; Schopenhauer und Nietzsche. Leipzig. Thanker. 1907.

pail. 17.

www.dacoromanica.ro

Georg Simmel

-334

curentului Vietii, ea devine la Schopenhauer incadrati acestui

curent de esentA voluntarit. Existenta noastrAi lipsit de po-

pasuri odihnitoare, n'are putiata de a se dep4i 5i de a al la

o oprire, un scop final in afara ei. Absolutul vointei este identic cu viaja. Nevoia unui scop final al existentei se manifesti
totusi permanent, dei vieata riclicsa posibilitatea realizarii lui.
Aci rezida temeiut pesimismului lui Schopenhauer, care accentuiaza mai mult lipsa de sens 5i soap a existentei decat tr-

stura ei de suferinti... Diese vom Zweckwillen getriebene

und des Zweckes beraubte Welt ist auch der Ausgangspunkt
Nietzsches" 1). Dar intre Schopenhauer 5i Nietzsche apare Dar-

win. Intre Schopenhauer care ajunge la negarea vietii, a vo-intei de a tr4i, si Nietzsche care ridica la apoteozi viata prin
individualismul aristrocratic i morala distinctiunii, puntea de
legtura o formeazg teona evolutionista. Nietzsche descoperi
astfel, pe temeiuri evolutioniste, scopul vietii in vieata
Sensul Vietii se descopera insa mai precis in domeniul
artei, sau, mai exact, al artistilor. cki filosofiile amintite
sunt, mai mult sau mai putin, teorii de nattu'a tiintific. Monografiile despre filosofi se intregesc astfel cu inonografii despre
artisti.
Incoronarea operii sale monografice este monografia asupra lui Goethe. Scopul lui Simmel este de descopen,* in opera
obiectivat si in datele impersonale, spiritualitatea creatoare

care le traverseaz. Sensul global al acestei mari existente se

clescoper numai dac este priviti in intreg cuprinsul ei, dela
tinerete la batrnete 5i in toate crizele i tensiunile din desvoltarea ei. Goethe a ridicat umanul pur dincolo sau deasupra tuturor perfectiunilor singuratece
care duc un continut singuratec la o desvoltare desavarsita in directie practici, estetici,
intelectual sau religioas5.
nu impus ca valoare, ci &at ca
valoare. Imaginea lumii lui Goethe prezinta astfel o dal' earacteristio: pe de o parte, ideea unittii lumii viabile, pentru
care reprezentarea empir' ic5. a organismului este numai o imagine sau simotire; pe de alta, ideea discrepantei
fiintei, care se proecteaz" in o multime de individualita:ti,
deosebite calitativ,' in care unitatea creatoare face din fiecare
un simbol al totului, neingaduindu-le si se despice in buciti.
Goethe concepe asa dar lumea prin prisma vietii: ca o obiectivare cuprinzatoare a subiectului, care ii p5streaz' legea sa
1) Ibidem, pag. 4.

www.dacoromanica.ro

Georg Sin:tine!

335

interna. Goethe este pentru Simnel eel mai mare interpret si

forrnator- al vieni pentruca, in el, persoana si opera, destin' ul
creatia' sunt astfel infratite, incat nu ingidUe evidentierea
ideir acestei existente decat in unitatea acestora.
Jocul de reprezentare din gandirea lui Simmel (Kant -Nietzsche) continta cu Rembrandt,
-Goethe, Schopenhauer
pus fata in fata ca arta clasica. Arta este o cate_gon'e formala

formula arta pentru artr trebue inlocuita

cu: vieal pentru arta i arta pentru vieatr. Arta clasica
ireductibila, iar

smulge prin abstractiune un moment din devenirea

creia'
frumosul dupi norme lineare si interpretare spatial:a:
ea este intemporala, exprim"and in sine un moment al vietii situat dincolo de trecut i viitor. Rembrandt dimpotriva, cauta
forma in vieata; el exprima intr'un moment intreg impulsul anterior si trecutul vietii, povestind parca istoria acestui impuls
imobilizat intr'un moment. Nu generalul, ci destinul propriu
um'tatea fiintei individuale se exprima Kin arta lui Rembrandt. Moartea, cuprinsa in fiecare existenta, este asa de
adnc incorporata in opera lui Rembrandt, incat nu se poate
izola Aira a distruge totul. Arta lui Rembrandt este expresia
libertani de creatie si a sinitului de individual al germanilor,
In vreme ce clasicismul apare lui Simmel ca trasatura, caracteristica spiritului greco-roman, pentru care sensul expresiei artistice este in forma ce depAseste realitatea individualL

Prin aceste lucrari (la care s'ar mai putea adaoga

studiul raportului Michel Angelo-Rodin) Simmel nu cauta numai

s defineasea sensul vien prin exemplul marilor aparitii istorice, ci formeazi prilejul de expunere a patrunzatoarelor sale
veden i asupra artei, filosofiei, religiei, tiintei. Acest gAnditor
-n'a fost insa preocupat de nevoia fundarnentarii unei etici, sau
a stiintii artei, sau a unei logici. Ceeace Ende mereu sa arate
este ca toate aceste lumi" ale artei, tiintei, religiei, etc. deriva din fortele formatoare i creatoare ale vietii. Arta de pild5
isvoraste din activitatea creatoare a spiritulw' si nu poate fi
derivat din alta categorie sau lume". Realitatea
o alta
categorie
nu este singura haina sub care ni se infatiseaza
sensul i cuprinsul lucrurilor. Arta si realita.tea sunt doua posibilitan de formare-, coordonate, care pot infatisa acelasi
cuprins. Alaturi de energiile spirituale care determina viziunea
reala, empirick coexisfa cele care creaza imaginea artistica.
_Arta ca i religia, stiinta ca si filosofia ne prezinta
globale din cuprinsul lumii, fara a-1 putea si-1 inglobeze in inwww.dacoromanica.ro

Georg Simmel

336

tregime. Cum se pot totusi coordona aceste

variat
formate"? Revenind la, o precizare generala ficuta Cu prilejul expunerii problernaticei continut-formr ne va, fi usor
intelegem acest lucru. Nu fiecare din aceste lumi"
ale artei,
religiei, stiintei, etc.
sunt capabile sh cuprinda toate elementele lumii totale, lumile kleale posibile realizandu-se numai
In parte. Dupa cum nu toate continuturile date nemijlocit sunt

formate" din punct de vedere al cunoasterii stiintifice, tot

asa nu toate devin opere de arta, sisteme de Mosaic si nu
tree prin forma religiei. Dei diferntele trebuesc cautate

in

de exprimare, principial lumile creiate

de aceste forme nu se amesteca, ele putand s talmaceasca in
limba lor i s invedereze in logica for proprie intreaga Iume
a materieit''.
In materie de religie ceeace primeaza este de asemnea
atitudinea. La temelia tuturor continuturilor religioase se gaseste
tehnic

i posibilitati

religiozitatea, ca forma imanenta a prooesului vietii,

in

care e cuprins tot ceeace e supramundan, adanc. absolut, sfant.

Natura religioasa, n'are nurnai o anumita religie ca element decunoastere, ci fiinta sa este religioasa, functioneaza" religios.
Esenta religiei nu se descopera in cutare credin. ta, ci in faptul
de a crede,
credinta fiind forma spontana a interioritatii ca
se poate aplica orisicami continut.
In filosofie acelasi lucru. Nu exista un principiu comun
care s inchege la un loe diversele conceptii despre lume.
o Weltanschauung" n'are valabilitate universala si nu cuprinde_
adevarul absolut. Dar daca unitatea i esenta filosofiei nu se
realizeaza in continutul ei teoretic, ea este constatabili in atitudinea filosofului,. A fi filosof inseamn a avea un organ de
receptie i neactiune fata de intreguk existentei. Filosofia nu
releva obiectivitatea lucrurilor
aceasta e preocuparea
tei
ci tipuri de spiritualitate umana asa eum acestea se descopera in o anume prindere a lucrurilor. Filosofia exprirna ceeace_

e mai adanc i ultim in atitudinea personal' fat,a de lume; a-

ceasta exprimare se contureazi in o imagine formati" dupa

acele interpretari i linii directive, care creiaza diferentelel
intre trasaturile i tipurile omenesti. Princtipiul formator al imaginei filosoficte este de a defini o pozitie unitara in fata nemasuratei pluralitati, a coloritului, neinfratitultu" i sfiramatului
din lume. Dupa cum arta trebue
oada lucrurile dela o dimfa* mai mare decat practica sau cercetarea Aiintificii, tot asa
si universaliiatea filosofica prinde lumea d,ela o anumita distantg.
www.dacoromanica.ro

Georg Simmel

337

Daca cu aceste veden Simmel pare a se apropia de Dilthey,

in preayma cruia a trait multa vreme, concluziile. spre care

indeparteaza. Caci in vreme ce pe Dilthey l-a preocupat gandul de a descoperi tipurile de personalitate cu ajatorul cirora si poat'i explica conceptiile istorice , despre lume
vieata, pe Simmel LI mina nazuinta de a afla un sens al
sistemelor filosofice dincolo de unilateralitatea i temporalitatea lor. Acest sens e filosofia nsi, cave, ca si arta sau retinde

1'1

ligia, se conserva ca principiu dincolo de diversitatea cuprinsurilor. In unilateralitatea marilor filosofi, serie Simmel, se manifest lamurit raportul dintre nesfrsita pluralitate de mieles
a lumii j posibilittile noastre limitate de interpretare". Canoasterea insa a unilateralitatii ca necesitate principiara, ne situeazi
deasupra tuturor unilateralitatilor. Le negam in momentul in

care stim ca sunt unilateraliati, fAri a inceta prin aceasta

si stim in ele. Indoiala asupra limitarii i .caracterului. lor trecitor ne ingadue sa tim ci nu stim simplu In marginile im-

puse de ele, a cunoscindu-le, le depasim".

Cu patrunderea in creatiile culturii se deseneaza la Simmel

nevoia de a depsi relativismul pur si de a g'asi o statite

de oprire in fata nesfirsitei curgeri a spiritului. Discrepantele
pozitiile brae-rau, frumos-urit, sunt numai provizorii, atata
vreme 61 este posibil si se gaseasc un concept care sa infrateasc.a aceste contraste. Dar Simmel nu va putea trece peste
dificultatea logica si peste contradictia ce consista in a privi
vieata ca ceva ce este si ca oeva mai mult de da este, desi

gindirea sa, in faza ultim, aria a ata timp di e Vieati

ea cuprinde elementele tuturor opozitiilor i cat film) e Vieati
este mai mult decit fiecare din elementele opozitiei, depOsind

in once act marginile acestor opozitii. Esenta Vietii este de

a fi unitatea a ceeace e format" si a oeeace trece dincolo, a
ceeace este persistent si curgator, a individualizarii si a totalizarii. Aceasta contrarietate a constantei i depasirii este insasi
trastura fundamentar a Vietii. Imanenta transoendentei este
clefinitia proprie Vietii. Vieata isi gaseste asadar esenta sa
In a fi Mai -mult - decit - Vieata, mai -multa - Vieata. Este firesc de asemenea ca in o Vieati astfel conceputa
care totusi
se exteritirizeaz in individualitati inchise
sa se distrame
s se topeasci toate opozitiile. Pentru intemeierea acestei
veden, Simmel pleac dela Biologie, incorporind 6 organicul
In seria evolutiei creatoare. Ceeace forma in.sa tinta lui Bergson, constitue pentru Simmel punct de plecare. Treapta spiri-

www.dacoromanica.ro

22

338

Georg Simmel

tual este pentru Simmel numai o evolutie ulterioara a vietii

organice, fata de care nu comporta nici o valoare metafizica
In plus. Astfel ca in vreme ce activismul lui Eucken ajunge,
in ultima instanta, la pretuirea deplina a vietii, la curajul existentei (care Il apropie de gandirea nietzscheia. na), Simmel
nu poate trece peste contradictii i opozitii i accentuiaza caracterul tragic al evolutiei creatoare si al culturii (apropiindu-se
mai mult de concluzfile schopenhaueriene). In Notiunea
Tragedia Culturii" ca i in conferm. ta Conflictul Culturu.'
Moderne", lasa sa se intrevada problemafica tragic a oricrei
vieti spirituale si a oricarei culturi. Vieata pe treapta Spiritului, se exteriorizeaz si se exprim nernijlocit in creatii, care
vor sA inchid in tiparul lor curgerea nesfarsita a vietii,
astfel c mai curand sau mai tarziu constanta ideal i istoric
a produselor culturale, va intra in opozitie sau dusm.nie ce
vieata etern netarmuita i etern variabil. In momentul chiar
cancl se nasc, produsele culturii au o structur fix5., care n'are
nimic de a face cu ritmul neincetat de scoborire i ascensiune,
de reinoire, de destramare i recompunere ce caracterizeaza
vieata. Cruste ale vietii creatoare, cu o logica i forta proprie de rezistent, obiectivarile culturale isi pastreaz independenta fati de dinamica spiritului ce le-a creat. In momentul
creatiei ele corespund probabil vietii, insi ele se instraineaza
mai curand sau mai tarziu fat5 de vieata spiritual in nec,ontenit curgere i totdeauna anticipatoare. Schimbarea perpetua
a con,tinuturilor de cultura este rezultatul prodigioasei productivitati a vietii i semnul adancei contraziceri dintre devemr. ea spirituala i obiectivitatea stafica a continuturilor in
care treste.

Intr'un studiu din lucrarea Lebensanschauune Simmel

prin care
se ocup de conceptul unei legi individuale",
se scoat vieata absoluta din gfera nemijlocitului, facand accesibile explicatiunii teoretice i verbale trairea mistic i intuitia pur. Dar moartea, poate prea timpurie,

se incearca sa

a profesorului de filosofie dela universitatea din Berlin, n'a

ingaduit constructia unui adevarat sistenil metafizic, dei acest
lucru incepea s se contureze in nzuintele lui Simmel. An
fi atins oare Simmel i acest stadiu al unei filosofii inchise
intr'un sistem, cata vreme intreaga sa stradanie s'a indreptat
spre promovarea atitudinii filosofice deschise, bogata prin imensele perspective pe care le deschide cugetarii?,
Daca prin definirea caracterului tragic al culturii Simmel
www.dacoromanica.ro

W. Dilthey

339

sfarseste cu un anume pesimism cultural, care reliefeazi tr.deschizand

satura vremelnicg a orierei creatii spirituale,
anticipand drumul ce-1 va bttori Spengler --, prin sfortarea sa constant de a salva autonomia spiritului si a fortelor
sale creatoare, se situiaz in alvia celui mai subtil i fin idealism.

In introducerea aiat de scurt i plin de adanci intelesurf,

la Cultura Filosoficr, Simmel aseamn unja metafizicii
din cunoscuta fabul a tatlui care le
cu aratul copiilor,
las mostenire o comoar in ogorul su. Comoara nu vom
inchee Simruel, ins lumea pe care am rscolit-o in
c'ut.area ei, chiar dac in realitate eventual nici nu va fi fost

ne va aduce un intreit
vorba propriu zis de comoar,
fruct, pentruc aceast rscolire este necesitatea i destinul
,Spiritului nostril- 1).

Wilhelm Dilthey
Nscut la 1833 in Biebrich pe Rin, Dilthey a crescut
intr'un mediu de adanc religiozitate protestant, de unde
dorinta lui, cand era tanr, de a ajunge preot. Luand apoi
contact cu filosofia- , i se consacr ei cu toata cldura, inchinandu-i tot ce avea el mai bun intrinsul. Rand pe rand profesor la Basel, Kiel, Breslau i [Berlin, de consfitutie mereu
bolnavicioas, Dilthey moare la 1911. Tot ceea ce a scris
Dilthey poart un caracter fragmentar sau pregatitor, caci nici

una din lucrrile incepute n'au fost duse la capt. A lsat

ins o oper bogat., pe care devotamentul catorva elevi a
1) Serien i de Georg Simmel Lieber soziale afferenzierung, soziologische
und psychologische Unters. (Schmollers St, u. Sozialw. Forsch X, 1) Leipzig,
1890; Die Probleme der Geschichtsphzlosophie, eine erkenntnistheoretische
Studie (Leipzig, 1892); cu editie ult. mod.); Einleitung in die Moralivissenschaft, eine Kritik der ethischen Grundbegriffe, Berlin 1892/93; Philosophic
des Cieldes, Leipzig, 1900; Kant, sechzehn Vorlesungen, Leipzig, 1903; Schopenhauer und Nietzsche, ein Vortragszyklus, Leipzig, 1907; Die Religion
Bd. II der Gesellschaft" herausg. von Buber, 1907; Sozzologze, 1908; Hauptprobleme der Philosophic, Leipzig, 1910; Goethe, Leipzig, 1913; Kant und

Goethe, zur Geschichte der modernen Weltanschauung, Leipzig, 1916;

Rembrandt, ein kunstphilosophischer Versuch, Leipzig, 1916; Philosophische

Kultur, gesammelte Essais, Leipzig 1911; (Cit. ed. din 1923, care cuprinde,

intre altele: Das Abenteuer", Michel Angelo", Rodin", ,,Der Begriff und
die Tragodie der Kultur"). Mlanges de Philosophie relatwiste trad. fr. de

A. Guillain), Paris, 1912 culegere de esseuri. Der Krieg und die geistigen Entschezdungen, MUnchen, 1917; Lehensanschauung, vier metaphysische Kapitel,
Leipzig, 1918; Zur Philosophie der Kunst, philosophische und kunstphilosophische Aufsittze, Potsdam, ed. din 1922, in care se cuprind, intre allele:

_,,Stefan George", ,,Florenz", Venedig", H. Bergson", Werde was du bid";

,,Das Problem der historischen Zeit".

www.dacoromanica.ro

W. Dilthey

340

reu6t s'o scoat intr'o editie complect, abia de curand terminati, de 11 volume. Dintre scrierile lui cu caracter sisternatic mentionm: Einleifung iin die Geistestvissenschaften (1883).
Ideen iiber eine beschreibende und zergliedernde Psychologie

(1894); Der Aufbau der geschichtlichen Welt in den Geistestvissenschaften

(1910, complectati

in volum 7 al

operelor

complecte cu ce,eace rmsese postum de la Dilthey); Abhandlungen zur Grundlegung der Geisteswissenschaften (vol. V
din ,,Gesammelte Schriften''); Abhandlungen zur Weltenschau-

(in vol. VIII).

Cu Dilthey desbaterea filosoficl iea o cu totul alt directie. $tiintele istorice 6 spirituale in genere luaser in sec.
19-lea o desvoitare fr precedent: opere, ce se impuneau 6..
prin caracterul tor sever tiintific 6 prin metodele ce trecuser Cu succes examenul critic, stteau acum aturi ae operele monumentale ale 5tiintelor naturii. lar problemele care se
puneau in aceast situatie, erau dintre cele mai interesante.
Care este mijlocul de cunoWere de care se servesc tiintelespiritului? In ce constau metodele kr particulare? Care sUnt
scopurile te,oretice pe care le urmresc aceste tiinte? Care
e structura obiectului lor? Cutnd sa deslege asemenea probleme, Dilthey a adus contributii care valoreaz.ii nu numai
prin ele insele, ci 6 prin influentele pe care le-a exercitat.
ungslehre

Dilthey vrea s fac in domeniul stiintelor spiritului ceea

ce a {kilt Kant in domeniul tiintelor exacte: s dea o analizi
a principiilor fundamentale ale cuno0intei noologic,e sau, cum
se exprim el insu, o criticA a ratiunii istorice'. Deaceea el
se adance6e in devenirea istorica, artalizeazi procedeele de
care se servesc tiintele istorice 6 spirituale, pentru a prinde

In ele ceeace au propriu

particular. Cci totul, &pa el,

este determinat de istorie. Ceeace este el, omul nu poate afla.

decal prin istorie. Once conceptie despre lume 6 viata este
expresia unui individ, ce trete intr'un anumit tirnp 6 face
parte dintr'o anumit natiune, supus unor conclitii culturale istorice 6 unor deterrnin'ri naturale. Nu se poate deci vorbi
de o conceptie absoluta despre lume i. viaja, ci numai de anumite tipuri, expresii ale deosebirilor fundamentale din sanul
vietii ins.

In numr de trei sunt dup Diltliey aoeste tipuri. Este

caracterizat prin aceea c in

mai intai tipul naturalismului,

too/ia cunotintei manifest tendinti sensualiste sau materialiste,

in etici pune accentul pe plcere sau inclin spre determinism
www.dacoromanica.ro

W, Dilthey

341

spre o supunere resemnata fa ta de universul coplesitor,0 strain.

Acestui tip apartin Democrit, Hobbes, Hume, etc.. Este apoi

tipul ideaimului libert4ii, ce se caracterizea.za prin aceea ca
se sprijina pe fapte de cunostinta, in diferite forme. Una din
formele acestui idealism al libertatii o intalnim in antichitate
la Anaxagoras, Socrates, Platon, Aristoteles, o alta forma' o
intalnim in conceptia crestina despre Dumnezeu ca creator al
lumii, precum i in diferite alte concept-fi filosofice Oda la

filosofia transcendentala a lui Kant si a , urrna.silor lui. In

sfarsit, este tipul idea1ismului obiectio, ce se caracterizeai
printr'o atitudine contemplativa, descopera in rucruri o armonie
universal se simte una cu universu1I i inclina mai mult spre

panteism. Reprezentanti ai acestui tip sunt: Heractit, Parmanides, Giordano Bruno, Spinoza, Goethe, Schopenhauer, Schleiermacher.

Dupa Dilthey, aceste trei tipuri, fiind expresii a1e vietii

insas, sunt toate indreptitite: nici unul nu este de preferat
Dilthey este deopotriv adversar al speculatiilor metafizice

precuria si al criticismului kantian cu formele lui a priori. El

st sub influenta positivismului si a romantismului, cerand mereu plecare de la fapte i pretuire a faptului individual,
vietii. Si Dilthey preconizeaz constiinta ca punct de plecare
al cercetarilor epistemologice, dar constiinta, nu asa cum o
determina positivismul. sau criticismul kantian, ca o pura abstractiune, constituita din clemente intelectuale, ci asa cum este
ea in realitate, In plenitudinea functiunilor ei sufletesti. Caci
constiinta nu este numai ratiune, intelect sau reprezentiri, ci
este in acelas timp i voint5. i simtire. Fiindca se pornea
de la constiinta ca rezultat al unui proces de abstractizare,
era imposibil si se rezolve problema- lumii externe. Dac
dimpotriva, plecam de la constiinta reala, de la subiectul cunoscator concret i viu, lumea -extern nu mai are nevoe sa
-fie dedusa, caci existenta ei este un fapt de experienti simpla
obisnuita. $i anume iota cum: cand, in urma unui impuls
propriu, incercam s efectuam o miscue i miscarea intampina
pe neasteptate in mersul ei o rezistenta independent de vointa
noastrA, acest fapt constitue pentru noi fundamentul credintei
In existenta lumii externe. Realitatea lumii externe n'are nevoe
s fie demonstrata sau dedusa, fiindca este trita.
Pentru a determina si clarifica filosofic stiintele spiritului, Dilthey e convins ca lucrul nu e posibil decal pornind
www.dacoromanica.ro

342

W. Dilthey

de la o cunoastere sistematici a sufletului omenesc, ale carui

manifestari sunt aceste 5tiinte. E nevoe cu alte cuvinte de a
psihologie, adecvata scopurilor urmar' ite. Impotriva psihologiei
asociatiom.ste, care pornea de la elemente, i cauta s explice

cu ajutorul lor intreaga complexitate psihic, Dilthey preconizeaza intemeerea unei psihologii care sa porneasca nu de LA

elemente, ci de la intreguri, nu de la parti, ci de la complexuri, de la unitatea concreta si vie a sufletului, de la bogatia lui reala, a unei psihologii care nu cauta sa explice
fenomenele psihice cauzal i s descopere legi, ci sa le des-.
crie i analizeze. Stiintele spiritului au nevoe, asa dar, spre
a putea fi sesizate in structura lor, de o psihologie descriptiva
analitica. Stiintele spiritului nu se pot constitui Tr o atare

psihologie. E nevoe, spune Dilthey, de o sistematica paplogica, in care sa-si gaseasca loc inereaga plenitudine a vietii.

sufletesti. Cci reatitatea luting a vietii, a5a cum s'au straduit si se straduesc s'o prindA marii scriitorii i poeti, trece
de hotarele psihologiei noastre didactice. Ceeace acolo e exprimat in simbol poetic, n scIpiri geniale, trebue s incerce
stabileasca, s expuna la locul sau i sa analizeze o psihologie care descrie intregul cuprins al vietii- 1). Intrebuintind.
descrierea si analiza, dar in acelas timp deductia i sinteza,
precum sit procedeele comparative si diferentiale, noua psihologie va utiliza tot ce va crede de cuviinta ca s ajunga la
o cunoastere Git mai exact a sufletultii asa cum este el in
realitate. Ea va sesiza deci viata sufleteasca in conexurile,
desvoltarile i in schimbarile pe cari starile de constiinta le
sufar de la conexurile dobandite ale vietii sufletesti.
Daci n'am dispune decat de reprezentari i notiuni abstracte, adica de acele mijloace de care ne servim ca s cunoastem natura, atunci omenirea cu toate manifestarile ei spirituale ne-ar ramine vecinic necunoscuti, caci cu ajutorul acestor mijloace ea ar fi transformata intr'un fapt fizic, pierzandu-si tocmai caracterul ei specific. Noi dispunem insa de
alte mijloace, pentru a sesiza omenirea cu toate manifestarile
ei multiple: dispunem de traire, de exprese, de intelegere. Prin
traire Dilthey intelege o specie determinata de cunoastere, un
proces sufletesc prin care noi luam cunostinta de propriile
noastre stari sufletesti. Referindu-se la starile noastre sufletegi proprii, trairea este deci o cunoastere
1) W. Dilthey, Gesammelte Schriften, Teubner, Bd. V, 156.

www.dacoromanica.ro

W. Dilthey

343

i elementara. Ea se mai caracterizeaza apoi i prin

originara

aceea ca, intrnd in functiune, iu provoaca acea, scindare clintre

subiect

obiect, acea dualitate pe care o intilnim la cu-

noaterea obiectelor fizice. In actul trairii subiectul i obiectul

sunt una. Trairea are loc in timp, ea este o scurgere in
timp''.
Avand insa, ca obiect propru-le noastre stari suflete5ti,

ar insemna s fim tnchii pe veci in lirriitele ,Inguste ale ,subiectivitatii noastre, daca am dispune numai de trire. Ceeace
ne pune in situatie de a depai cadrele trairli, de a mai cunoate altceva decat propru-le noastre stri sufleteti, este
intelegerea. Acest nou mijloc de cunoagere poate sesiza ceeace
se petrece i in con5tEnta altor in'
poate sesiza comunitili
intregi i creatii spirituale, largind astfel neinchipuit orizontul
vietii individuale i deschizand in tiintele spirituale dru-

mid care duce prin comun ((lurch das Gemeinsame) la general-. Oamenii nu traesc doar izolati una de altii, ei in CQmunitate, legati lulu- de alp.' prin. legaturi multiple i variate.

Or, tocmai faptul constitutiv al comunifitii Lee posibila

conditioneaza intelegerea. Daca n'ar fi comunitate, n'ar fi nici
intelegere. Tot astfel, dac n'ar fi traire, n'ar fi intelegere.
Cci intelegerea presupune actul trAini, pleaca de la traire,
o desvolta, o corijeaza i o oomplecteaza: intelegerea continua trairea. Intr'un cuvant, trAini i se deschide, spre a fi sesizata, subiectivitatea, iar intelegerii i se deschide obiectivarea
vietii.

Trairea i inteIegerea nu sunt insa suficiente. Cum poater

intelegerea sA sesizeze ceeace este spirit i spiritual? Numair
datorita faptului, clupa Dilthey, cA indivizii, comunitatile ornenegi i operele lor, sunt manifestari ale vieti i anume mani-

festari inzestrate cu spirit. Ca ante ce tram'

comunitatil omeneti noi gindim, simtim i lucram i ceeace gandirn, simtim i. lucram i gase5te intr'un fel sau altul exteriorizarea, expresia obiectiva, desprinsa de noi in5ine i devenind
independent., catre care se indreapta apoi intelegerea. Pria
intermediul expresiei reu5ete intelegerea sA sesizeze viata
5i ceeace e spiritual. Expresia indepline5te o functie esentiala. In expresie trAirea prinde corp, dobande5te fixitate, capt durabilitate. Expresia se caracterizeaz prin a-

ceea ea este exterioara trAini, independenta de ea i durabila in comparatie cu ea. Toate functiile fundamentale de com-

portare a coagiintii i gasesc concretizarea in expresie: cuwww.dacoromanica.ro

344

W. Di'they

nostinta realitatii i giseste in expresie mijlocul de intelegere;

sentimentul i gaseste expresia In min si gest, in cuvnt
ton, in norme si legi: In chipul west spiritui se 9biectiveaza,
iar obiectivarile lui poarta o pecete particulara: desi creaSii ale
lui, ele i sunt totus exterioare. Raportul dintre expresie si intelegere capata o comunicare reciproc, o extensiune
neinchipuita, un fapt esential, menit s dea nastere comunitth'
omenesti. Daca viata nu s'ar manifesta si manifestarile nu s'ar
exterioriza in expresii durabile, cum ar putea intelegerea sa
sesizeze viata i spiritul? Acolo unde avem aface cu viata, nu
putem face nimic Para ajutorul intelegerii.Prin procesul intelegerii ajungem noi s prindem adncurile vietii i iari noi
nu ne putem cunoaste pe noi insine si nu putem cunoaste pe
altii, nu ne putem inSelege pe noi nine i pe al-Id-eke& numai
&ea transpunem viata noastr trit in once specie de expresie
a vietii proprii i straine-. Traire, expresie i intelegere alca.tuesc la un loc procedeul care va face posibila existenta umanitatii ca obiect spiritual. Intre subiectul care intelege i obiec-

tele spirituale ce au s fie intelese, se stabileste un contact

intim, un raport real, concret, viu, vital. Desigur, i tiintele
spiricului intrebuinteaza reprezentri, notiuni, judecati universale,

dar aici ele au cu totuI attg semnificare

alt rol deck in

stiintele spiritului, datorit. faptului c 16 au originea in traire

intelegere.

Si cum atat in trAire cat 6 in intelegere

exercit influenta trasaturile fundamentale ale vietii, i face

auzit glasul totalitatea vietii noastre, este normal ca .

.in

cele mai abstracte idei 6 judecati ale stiinjelor spin'tului

ra'sune plenitudinea vietii. In lumea spirituala,

viata

avand

drept scop sesizarea vietii, ea nu poate face acest lucru decit

cu ajutorul trairii, expresiei 6 intelegerii.
Din punct de veclere psihologic trairea este despartita de
intelegere i ele riman totdeauna separate: cea dintai se refera
la noi, cea de-a cloua se raporteaza la altul. Dar din punct
de vedere structural ele stau impreuna, cici nu pot intelege
ceva strain decat reducand cele d inteles la trairile propriei
mele persoane, dupa cum iarasi ceeace traesc eu insumi pot
regasi cu ajutorul intelegerii si la alti indivizi. Exp-resia suprema si-o gasege trirea in autobiografie. Dar pentru toate
stiintele spiritului, reflectarea spiritului asupra lui instnr ramane, spune Dilthey, punct de directie si de fund'ament.
Intelegerea are diferite grade. Ea se prezinta in forme
elementare, dar si in forme complicate si de o perspicacitate
www.dacoromanica.ro

W. Dilthey

345

eficacitate ce echivaleazi cu o re-creare. and se prezinti

In aceasti formi, Dilthey o numeste retriire (Nachbilden oder
Nacherleben). Spre deosebire de triire, care este o operatie
inversi procesului real de desvoltare a vietii, adici merge de
la opera la autor, de la creatie la creator, retriirea, dimpotriv,
se misci pe linia vietii nsi, In directia ei de desvoltare. Intelegind prin plinitatea totalititii vietii, noi retriim viata cu
-valorile ei obiective i retriind-o, noi o recreiem.

Retriirea nu este insi la indemina oricui, a este ceva

Tar, presupunind o particulari genialitate personalr. Iar daci
o privim in functia pe care o indeplineste pentru stiintele istorice, de a sesiza expresii de viati statornic fixate'', constatim
ci genialitatea personali ajunge si se transforme intr'o tehnici, ce tine pasul, in desvoltarea ei, cu constiinta
Aceasti tehnici, adici aceasti intelegefe metodici a expresiilor de viati statornic fixate'', e cunoscuti sub numele de
interpretare.

Ceeace trebue insi neapirat scos in relief la intelegere,

este faptul ci intelegerea nu trebue conceputi ca o operatie
strict intelectuali, cici pe toate treptele ei, dela cele mai de
jos, pin la cele mai inalte, activeazi nu numai intelectul, ci
sufletul intreg, cu toate facultitile lui; ci in once intelegere
este cuprins un irational, asa cum via.ta insis, a c'rei expresie
este si pe care vrea s'o sesizeze, este ceva irational; i ci,

prin urmare, once incercare de a o prezenta

reprezenta

prin formule de operatii logice, trebue socotiti cu totul zadarCertitudinea ultima, pe care se sprijini rtriirea,
nu poate fi inlocuiti prin nici o valoare cognitivi a vre-unui
rationament deductiv.

Ciutind si scoati in relief deosebirile fundamentale, esentiale, dintre naturi si spirit, dintre lumea fizici si mani-

festirile obiective ale vietii, Dilthey s'a striduit si determine

categoriile ce se intilnesc in 5tiintele spiritului, fiind trisZt
ferm convins, ci nu existi un criteriu obiectiv pentru determinarea lor, ci raporturile lor nu pot fi puse in eformi logici
nici numirul tor nu este limitabil. La o seami din ele:
valoare, scop, Insemnitate (semnificare), temporalitate, evolutie,
modelare (Gestaltung), structur, forti, activitate, suferinti,
esent:a, schimbare, pirti si intreg. Printre acestea Runt unele
pe care le intilnim si la determinarea fenomenelor &ice, ceeace

n'ar trebui si ne incluci in eroarea de a credd ci joaci acelas

rol, Oki numai denumirea este comuna, sensul lor intr'un
www.dacoromanica.ro
domeniu i altul fiind
esential diferit.

W. Dilthey

346

Dilthey a aratat pentru manifesta'rile spirituale ale trecutului un interes dintre cele mai puternice. Cu o nobila pasiune urmarea sa descopere resorfurile i impulsurile intime ale
culturii, sa desprinda sensurile ei adevarate, sa determine sco-

purile pe care le urmareste desvoltarea culturala. Cine a citit

ce a scris el despre tineretea lui Hegel sau despre Schleiermacher n'a putut sa nu ramna adanc impresionat de finetea,
patrunderea i intinderea intelegerii sale. De aceea a si fost

caracterizat drept cel mai mare istoric al istoriei spiritului

de la Hegel incoace, o caracterizare ce i se potriveste
se cuvine din plin.
Dilthey a exercitat in filosofia contemporana gerrnana_
o puternica influenta. Fundatorul epistemologiei stiintelor spiritului in genere si in special al celor istorice, el a detertninat

ganditori de mana Iiti, ca H. Rickert, E. Trltsch, Max

Weber, sa reea problema intelegerii, aducandu-i, fiecare in
felul sau, contributii dintre cele mai interesante. Punand accentul pe viata, facand din problema vietii o problem centrala a preocuparilor lui, el a dat un puternic impuls acelei
miscari din filosofia contemporana, cunoscuta. sub numele de
filosofia
Scotand in relief acele noui mijloace de
cunoastere, trairea i intelegerea,

determinanclu-le in opozitie

deschis fata de procedeele 5tiintelor exacte, Dilthey a pregatit terenul curentulti intuitionist

i irationalist din filosofia conteinporana. Deaceea Diltliey trebue socotit drept unul
din precursorii i reprezentantii de seama ai micrii anti-intelectualiste. Scufundat in d.evenirea istorica i avand spiritul
mereu deschis pentru valorile istorice, pe care le intelegea
relativitatea lor temporala, Dilthey a rsnas toata. viata 1a convingerea ca un sistem filosofic inchis i valabil .pentru totdeauna este o chimera, fiindca formele vietii nu poseda o valabilitate absoluta, ci doar una trecatoare. Dilthey este un

relativist.

Dintre ganditorii germani ce stau sub influenta lui Dilthey

sunt socotiti drept elevii

lui merita s fie pomeniti: M.

Frischeisen-Khler, Eduard Spranger, Herman

Nohl, 'Georg Mischl).

1) Cine doreste o expunere mai largb.' a coneeptki

W. Dlthey, vd.
N. Bagdasar. Filosofa contemporana a istoriei, 1930, pag. 1-29 si N. Bagdasan

Cunosfinta noologia dup W. Dilthey, In Arhiva pentru Stitnta si Reforma

Soeial, vol. XIV 1936, pag. 545-564,

www.dacoromanica.ro

Hans Vathinger

347-

Hans Vaihinger
I.

Viata si opera.lui H. Vaihinger.

H. Vaihinger s'a nascut intr'o familie de pastori in Tizbingen, la anul 1852, primind in familie o educatie religioasa
foarte severa Dragostea pentru preocuparile filosofice
castigat-o el in gimnaziul din Stuttgart, prin lectura operei,

platonice Phaidros- si a lucrarii lui Herder Ideen zur Ge-

schichte der Menschheit-. Dar, un studiu Mosaic sistematic

Vaihinger n'a facut decat dupa ce s'a inscris la Universitatea
din Tabingen. Anaximander, Heraklit, Platon, Aristotel cati

Critica ratiunii pure a lui Kant 1-au influentat puternic.

E timpul In care tanarul filosof cauta sa se orienteze sub

monumentala cupola a filosofiei neokantiene. Filosofia lui Fichte,
Hegel si in special a lui Schopenhauer 1-a preocupat mult

i-a nscut convingerea, ca gandirea e in slujba vointii si a

asadar, o unealta a vointii de viati. In anul 1874

Vaihinger i lua doctoratul cu o lucrare de mare valoare

Die neueren Theorien des Bewusstsein" i plec la Leipzig,
ca sa asculte pe Wundt si pe Avenarius. Hotaritoare pentru
evolutia filosofic a lui Vaihinger a fost cunostinta cu F. A.
Lange si cu opera acestuia, Geschichte des Materialismus-.

Epocala lucrare a lui Lange i-a dat lui Vaihinger ideea ca

sa fac clin fictiune obiectul cercetarilor sale cat j fundamentul
conceptiei lui filosofice-. Sub aceste influent s'a nascut opera
lui Vaihinger intitulata asa de sugestiv Philosophie des Als-Ob.

Prima parte a acestei lucrari a fost terminata in iarna

i prezentata ca o lucrare de

anului 1876-77 in Strassburg

habilitare sub titlul de Logische Forschungen: 1. Die wisSenschaftliche Fiktion. In anii urmtori tanarul filosof prelucra
celelalte trei parti ale acestei opere, dar, ivindu-se unele
greutati, el e silit sa paraseasca manuscrisul pana la timpuri
mai bune". Intre timp Vaihinger se ocupi cu filosofia lui
Kant si ajunge la siguranta, ca fictiunea are importanta mare
in filosofia kantian' a. Fructul acestor osardii a fost publicarea
care si
unui Kommentar zur Kritik der reinen Vernunftapru in anul 1881
i intemeierea revistei Kantstudien"
(1895).

In anul 1898 Vaihinger fa.'cu cunostinta cu lucrarile lui

Nietzsche si dupa,
marturisiri, se entuziasma de inrudirile pe care le descoperi intre conceptia sa i aceia' a
www.dacoromanica.ro

Hans Vaihinger

348

Nietzsche. Un document al preocupirilor lui Vaihinger cu Nietz-

sche a fost lucrarea Nietzsche als Philosoph". Desigur, Vaihinger n'a neglijat nici o clipi, nici problema fictiunii i nici
ceca ce-1 djetermin s intemeeze acea vestit Kantgesellschaft- (1904). In anul 1906 Vaihinger fu silit,
filosofia kanfian'

din cauza unei nemiloase boli de ochi, si se retragi din invitimint i si se dedice cu totul lucririi lui Philosophie
des Als-Ob-.
Ceeace e interesant de observat e faptul, c in opera
Vaihinger se deosibesc patru momente, care repiezinti patru
-curente filosofice, ce stipineau in acel timp spiritul german.
Asa e mai intii triumful filosofiei lui Nietzsche, ceea ce insemneazi triumful vietii in sensul vointii spre viati, triumful
rninciunii ca adevir poetizat i triumful acelei Umwertung
alter Werte".
Al doilea moment este voluntarismul, adeci acea conceptie
psihologici care, in opozitie cu Herbart, nu recunoaste ca 'fundament al vietii sufletesti decit vointa. Este acel voluntarism
care i are obirsia In metafizica schopenhaueriani i dupi care
vointa oarbi e flinta subiectului si a lucrului in sine, ba chiar fundamentul originar al intregei existente. Si opera lui Vaihinger
este

asezati pe o asemenea Fundierung auf den Willer!".

Al treilea moment Il formeazi epistemologia biologivi a

unui R. Avenarius si E. Mach, dupi cari atit cunoasterea
practici cat i cea teoretici sunt in slujba vietii; sunt functiuni ale vietii. Gindirea nu mai e un scop in sine, ci un
simplu nfijloc pus in serviciul mentinerii vietii; ea e un fenomen

al vietii si un fapt biologic. A cunoaste, insemneazi a trii.

In locul adevirului obiectiv acestia pun ufilul. Noi gindim
cunoastem nu pentru a gisi adevirul, ci pentru a ne creia
mijloace eat mai bune si mai folositoare pentru mentinerea
vietii 1).

Cel din urmi moment Il formeaz pragmatismul lui W.

James. Pentru pragmatism criteriul adevirului nu mai este acordtzl cu realitatea, ci utilul. Ca adevirat e considerat de
pragmafism numai ceca ce e folositor i in acest sens si min-

ciuna e adeviratr. Un alevir absolut nu existi.

Aceste patru Tnomente au determinat in mare parte opera lui Vaihinger, pe care acesta n'a putut-o termina. decit
1) Vezi R. Avenarius, Der menschliche Weltbegriff, Leipzig 1891
Kritik der reinen Erfahrung, 1888 ;. E. Mach, Analyse der Empfindungen,
1886.

www.dacoromanica.ro

Haas Vaihinger

349

dupa. 35 de ani de munca asidua. Lucrarea aparu sub titlul:

Philosophie des Als-Ob. System der theoretischen, praktischen
und religisen Fiktionen der Menschheit auf Grund eines idealistischen Positivismus. Mit einem Anhang fiber Kant und
Nietzsche. Herausgegeben von H. Vaihinger", si ea a fost
prezentata congresului international de filosofie tinut la Bologna in anul 1911. Titlul lucrarii 5i indrsneala de a cladi

pe dioua particule als-ob- si als-wenn- un intreg sistem de

filosofie a trezit in lumea filosofilor un interes nespus d,e
mare. In 1913 urmeaza editia . a cloua, iar in 1918 a treia
i astsa.'zi Philosophic des Als-Ob- a ajuns la editia a noua.
Mara de aceasta Vaihinger s'a vazut silit sa publice o revista anual a intitulat: Annalen der Philosophie mit besonderer Riicksicht auf die Probleme der Als-Ob Betrachtune,
care ga se ocupe cu lamurirea conceptiei lui filosofice -i cu
impacarea idealismului cu pozitivismul.
Vaihinger moare in Halle in anul 1933.
II.

Filosofia lui Vaihinger.

/) Functiunile logice sunt procese organice teleologice.

In natura nu are loc nimic prin oarba intamplare,

ci tot ceea ce se intamPl are un sens i un scop. Procesul
lurnii i. al vietii e insufletit de un principiu, de entelechia
aristotelica, care determina atat micarea infusoriilor cat
pe aceea a omului: este principiul der Zweckmassigker. Peste
tot in imperiul organicului stapanete acest principiu, ba chiar
In lumea sufletului, caci sufletul este totalitatea organica
a aaziselor actiuni i reactiuni suflete0i" i ca atare el este

supus acestei Zweckmassigkeit. Pe aceste consideratii psihologice ii a5eaza Vaihinger a sa Philosophic des Als-Ob.
Sufletul este

aadar o putere formativa organica 6i

independenta. Acomodarea acestei puteri i influenta ei crea-

toare asupra excitatiilor externe in sensul pastrrii proprii e

gandirea logica. Gandirea logica e, deci, o functie organica
a psihiculur. De aici Vaihinger deduce, ca notiunile 5i intuiliile pe cari noi ni le formarn cu ajutorul gandirii, n'au
menirea sa ne ajute ca sa ajungem la descoperirea unui ladevar obiectiv, sau la o existenta obiectivr, ci ele au scopul
die a pastra i. a imbog5.0 viata organismelor; ele servesc
ca instrumente pentruca fiintele organice saii desavar5easca ewww.dacoromanica.ro

Hans Vaihinger

.350

xistenta'. Gandirea este, a5adar, o unealta in mna, sufletului

6 un instrument in slujba vietii 6 de aceea valabilitatea unei
formulari logice, a unei noliuni sau judecaji, depinde de faptul
c aceasta poate fi intrebuintata sau nu.
Organismul este aezat intr'o lume de sensatii, care se
contrazic, el este expus atacurilor unei lumi dusmnoase 6,
pentruca sa se poata mentine, el e silit sa-6 caute cat mai
multe mijloace de ajutor, atat in afar cat 6 in interior-.
Si aceea care inventeaza." aceste rnijloace este gandirea. In eau-

tarea acestor mijloace, gandirea face multe ocoluri, ceea ce

insemneaza ca drumurile gandirii sunt altele dec'at ale existentii", ea' functiunile logice sunt opintiri subiective j teleologice- i ca gandirea subiectiv face alte drumuri decat
fenomenele objective-. De aceea, originar, gandirea nu este
decat o functiune teleologica a vietii. Noi nu traim ca sa
gandim, ci gandim ca z traim, gndirea nefiind decat un mijloc in lupta pentru existenta, sau, cum zice Vaihinger, un
simplu instrument care ne serve* ca s ne orientam mai
bine in realitate- 1). Categoriiie gandirii nu sunt altceva dec.:it
mijloace comode pentru ordonarea massei de sensatii i ca

atare ele sunt nascute dintr'o nazuinta practicr 2). La Vaihinger se gaseste ,expresia paradoxala, ca adevarul nu e altceva decat der zweckmassigste
Asadar despre
cunoa6erea unui dat obiectiv nu mai poate fi vorba.
Din euvintele citate se poate vedea, c Vaihinger vorbeste acela grai ca i posifivismul i pragmatismul, ca' el pune
pe primul plan natura biologica i economica a gandirii, subordonancl gandirea, sensaliei. Ca i pozitivismul Vailiinger reprezint o epistemologie sensualista.
Vaihinger iraprumuta insa positivismului o not:a noua, prin
introducerea notiunii de fictiune. Ce intelege Vaihinger prin
fictiune? Fictiunea este un mijloc ajutator, o notiune ajutatoare a gandirii
Kunstgriffe i Kunstregeln, cum le nu-

me6e el
pe care sufletul o inventeaza cu dorinta de a
stapani lumea externa. Fictiunea ti are, a5adar, obarsia in riecesitatea pe care o simte ganolirea de a-6 ajunge tinta ei pe

drumuri ocolite.
Vaihinger, Die Philosophie des Als-Ob (4 Aufl.) Leipzig 1928, p. 23,
Ibdem, p. 90,
Ideal, p. 310.

www.dacoromanica.ro

351

Hans Vail:linger

2) Notiunile fundamentale ale $tiiptelor sunt fictiuni.

dovedi teza lui fictionaVaihinger pleaca, pentru
lista, dela consideratia c, gratie categoriilor, constiinta ordoneaza. haosul sensatu-lor intr'un cosmos al lumii obiective.
Cu ajutorul formelor categoriale i al abstractiunii congu- nta

se ridica dela sensatii la perceptii, dela perceptii la

ut. tuitii

deja intuitii la notiuni generale. Desigur, zice Vaihut. ger,

procesul acesta se intampli inconstient, caci abia pe treapta

reoglindirii proprii a spicitului in &Klima stiinfifica, formele
categoriale ale gandirii apar in lumina constiintii. In aceasta
clipa se naste procesul de abstractie prin care omul de stiinta
i formeaza notiunile, in sensul c notiunea de obiect e disociata de aceea a calitatii. Forma gandirii se desface de
continutul gandirii si devine un obiect propriu, a substanta
sau un lucru in sine", care constitue existenta adevarata, sau
ceeace ramane inapoia lucrurilor, in clipa in care noi facem
abstractie de toate proprietafile acestora. Substanta, lucrul in
sine, devine punctul absolut nemiscat, sau ceeacz rimne identic
cu sine in suvoiul devenirii. Si cu aceasta. lucrul in sine devine
-un principiu fundamental al lumii, care e considerat ca temeiul

isvorul tuturor fenomenelor. Prin acceptarea acestui lucru

in sine" gandirea si-a ajuns scopul: larnurirea obarsiei sensatillor

i a reprezentarilor.

Si cu aceasta lucrul

in sine

,devine cea mai ultima i cea mai necesara fictiune".

Prin izolarea membrelor raportului dintre lucru i calitate, aceasta din urma devine si ea o notiune abstracta, o fiinta
vesnica, o substanta, care se afla in afara lumii reprezentate,
'de unde influenteaza si produce fenomenele trecatoare, ca
.acel lucru in sine. Un asemenea exemplu clasic 1'1 formeaza
Ideile platonice, filosofia existentiala eleata i filosofia hegeliana. Toate sistemele acestea sunt cladite pe abstractii ca
posibilitate, necesitate, idealitate, devenire dialectica etc. Din
ltmea neordonata a elementelor sufletul ganditor isi cladeste,
,cu ajutorul categoriilor obiect i calitate, acele idei sau notiuni care umplu dela Tales din Milet i pAn in prezent
sistemele de filosofie. Obiect i calitate sunt de aceea pentru
Vaihinger Urfikfion, von der alle anderen abhangen".
Pe langa categoriile substanta si accident puterea activ
a congintii mai produce i alte forme ale gandirii, cum ar fi
exemplu categoriile cauza i efect, asadar cauzalitatea, care
,este temeiul stiintelor naturii. Pe urmele lui Sextus Empiricus
www.dacoromanica.ro

Hans Vaihinger

352

i ate Ini David Hume Vaihinger ajunge la concluzia ca in

realitate nu exista o causq antecedens, causa creans fiind a
imposibilitate. Cauzalitatea, insa, nu este altceva aadar decst
un raport de onionare a fenomenelor, aezat pe temeiul bi-

nuintii de a gandi lucrurile ca urmnd unul dupa altul. Categoria cauzalitatii este o necesitate a vietii, dar nu este mai
pntin adevarat, ca ea este in acela timp o simpla fictiune,
pentruc un lucru nu produce niciodata pe altul, ci numai
gandirea noastra procedeaza in asocierile ei ca i &Ind (als ob)

aceasta dependen% cauzal ar fi o realitate.

Categoriile sunt aadar samburele i obaria intregei Ondiri notionale, forma originar a activitatii sufletegi; o activitate care nascocege i plasmuege Iucruri" i raporturi
calitative"

e deci o activitate fictiva. Categoriile gandirii

sunt fictiuni, iar forma acelei activititi e analogia. Luermile

sunt gandite exact dupa analogia eului". Obaria acestei analogii este experienta interna. Sensatiile sunt gandite la fel.
cu raporturile subiective ornenegi". Obiectul i calitatea sunt,
de exemplu, expresia raportului de dependen% dintre eu i
posesiunea acestuia. In virtubea acestei analo_gii fenomenele sunt
considerate ca $i cad ar fi nige obiecte, care ar poseda

anumite calitati. Si de aceea toate categoriile sunt, dupa Vaihinger, aperceptiuni antropomorfice nascute dintr'o neeesitate
sufleteasca. Fiecare categorie se nage intr'un anumit timp ca
i cea dintai celula animala; jene Zelle in einem Zeitpunkt
der Ercl-Geschichte; diese Kategorie in einem Zeitpunkt der
Menschen - Geschichte".

$i, in modul cum se nasc categoriile, se afla i valoarea

obiectiva a acestora. Ca nige plasmuiri poetice 6 imaginative-

ele nu pot avea pretentia sa redea realitatea. Ele nu sunt

reale'', in sensul ca ne-ar revela un - adevar obiectiv, sau o
cunoagere obiectiv a lurnii, ci realitatea lor este asemenea
realitatii undi vis: categoriile sunt reale numai ca plasmuiri
imaginare ale gandirii. Categoriile sunt pseudo-realitasi. Acest
lucru l-au observat deja nominaligii evului mediu, care au enuntat teoria. ea universalele nu exprima nici o realitate, cica ele sunt simple nume. Vaihinger reja aceasta idee i ajunge la concluzia Ca notiunile abstracte sunt plasmuiri discute din jocul arbitrar al reprezentarilor". Inteligenta sanitoasi a ajuns de mult la acest adevar. Numai gandirea filosofica putea sa savareasca greeala, de a a.;eza inapoia unor
scheme notionale fiinte (Wesen) inzestrate cu o existenta. Fiwww.dacoromanica.ro

353

Hans Vaihinger

evului mediu a fost prinsg mult in aceast eroare;

intruck ea specula cu cuvinte i notiuni in loc s se
intors la lucruri-. E adevrat, zice Vaihinger, cg Bacon i
Kant au nz-uit s wze filosofia pe temeiuri reale, dar filosofia

losofii neokantieni au prsit aceste temeiuri si au facut iarsi

d,in acele substante metafizice niste prin cipii supratemporale,
care doming si determing viata i procesul cosmic, pe cnd

de fapt acestea nu sunt dec.& nige copii

ai fanteziei: ele

sunt simple fictiuni fail de nici o valoare teoretic5.

Dar, daca aceste categorii n'au nici o valoare teoretic,

ele au totusi o valoare practic aproape nemgrginit. Cci
prin aceste produse ireale ale gndirii omul are posibilitatea
inteleaga acfivitatea sa.
sg-si ordoneze, sg calculeze
Gratie functiunii logice a categoriilor sufletul nu se mai afl
neputincios in fata intamplarilor vietii, pentrucg sufletul are
acum la indemn mijloace admirabile de orientare. De aceea
toate sistemeie filosofice nu sunt pentru fictionalismul acesta
vaihingerian decat verfeiperte Hilfsoperationen des Denkens,
theoretisch wertlos, aber praktisch wichtie. Toate sistemele
monumentale ale filosofilor tuturor timpurilor sunt declarate
de Vaihinger drept mituri frg de nici o valoare teoretici.
Si radicalismul vaihingerian a incercat sa ngrue i monumentala cridire a tiintii contemporane, prin aceea cg' a dovedit c. toate notiunile i adevrurile care formeaz fundamentul acestei cldiri sunt niste simple fictiuni. Nici chiar stiintele in care specula.tia n'are nici o important, cum ar fi de exemplu mecanica, fizica i tiintele naturale, n'au scpat de

aspra critica a lui Vaihinger.

Si, pentru a dovedi acest lucru, Vaihinger arat ci notiunea cea mai fundamentar a acestei stiinte, nofiunea de materie, este nascutk din pantecele fanteziei. Presupunerile stiintelor naturb ca ar exista o lume externg a materiei, care ar
fi independentg de contiinta noastr, e aimplect fals, pentrucg materia e pentru Vaihinger ein (lurch die Dingkategorie
verwandelter Empfindungskomplex- 1). LUmea &Oita materialist e, de aceea, o fictiune indrepttita i folositoare, dar
niciod,ata o ipotez cu pretentii de realitate. 0 alta notiune
inrudita cu aceea de materie e notiunea d'e temeiu a fizicei
matematice, atomuL Aceastg discipling afirmg, Oa' materia ar
consta din nite particele infinit de mici i lipsite de intin1) Un complex de senzatli transformat prin categora bled",

www.dacoromanica.ro

23

Hans Vaihinger

354

dere, pe care le numeste atomi. Din definitia atomului se poate

vedea ciar, zice Vaihinger, c avem de aface cu o fictiune,

caci e imposibil ca ceva, care n'are intindere, si fie temeiul

unui ceva cu intindere. Acest lucru dovedeste ca aici e vorba
de simple fantazii si de aceea atomul nu este o descoperire
a stiintelor naturii, ci o inventie", iar ideea reducerii materiei la atomi o fictiune-. Atat materia eat i atomul sunt
inventii ale gandirii, care priveste fenomenele ca si cad' acestea ar fi fundamentate pe miscarile In spatiu ale atomilor.
CfAci atomul este purttorul tuturor lmuririlor fizicale i naturale, pentruc el e purtatorul tuturor puterilor pe care sunt
asezate fenomenele.

Dar si aceste puteri misterioase, care influenteazsa.' in lu-

cruri, nu sunt deck mituri i inehipuiri ale gandirii, cu ajutorul carora aceasta explich" i ordoneaza fenomenele. Acelas
lucru se poate spune i despre suflet, cat 6 despre legile na-

turii. Acestea din urma nu sunt, dupa Vaihinger, (keg der

Ausdruck, die Zussammenfassung eines gleichfrmigen, tatsachlichen Verhaltens- i nimic altceva, niste mijloace sumatorice de
ajutor. Si de aceea nici nu e de mirare, ca jurisprudenla a
fost cea dintai care a creiat fictiunile stiintifice i le-a si

aplicat cu multa constiinta. Caci ce e conceptia ca statul e

o persoana juridica, daca nu o simpla fictiune sau o inventie
a s_piritului. Si Vaihinger a facut dovacla, ca in nici o stiint
nu sunt atatea inven_tii ale spiritului ca tocmai in stiinta dreptului. Singura stiinta care poate lace in aceasta privinta concure* serioas tiintii dreptului e matematica. Vaihinger s'a
ocupat i de matematica i, cu un spirit critic admirabil,' a

facut dovada uluitoare, ca cea mai exacta" dintre stiinte e

asezat pe temeiuri fictive. Un asemenea temeiu este de exemplu notiunea infini,tului, care joac' un rol asa de important
In c alculul matematic. Aceasta notiune este o plasmuire fictiva

a spiritului, caci e o contrazicere flagranta sa se sustina,

ceva poate fi continuat fr sfarsit i cu toate acestea acest
ceva sa fie desavarsit. Plasmuirile matematice au aceasta earacteristic6, ele putnd fi continuate atfit in mic cat si in
mare Oda' in infinit. Si prin aceasta aceste plasmuiri se apropie tot mai mult de o forma clesavarsita. Asa d'e exemplu
daca se mareste sau se micsoreaza departarea focarelor unei
elipse. Cu cat aceasta se micsoreaza cu atat elipsa se apropie
mai

mult

de cerc. Si

daca clepartarea dispare cu totul

elipsa se transforma printr'un salt notional intr'un cerc. Asawww.dacoromanica.ro

Hans Vaihinger

355

dar printr'un salt i nu prin continuitate, caci intre micire

(Verkleinerung) i totala disparitie, intre ceva i nimic nu
mijlocire''. Daca un poligon nu se transforma in
cerc decal in infinit, cum e posibil atunci, ca aceasta tranexista

sformare sa fie gandita ca desvarita in finit? Acest lucru

posibil, zice Vaihinger, numai prin faptul ca gandirea ii
creaza, cu ajutorul imaginatiei, fictiunile infinPului mare- i
infinitului ;nip- A5a c intreaga matematica superioara
-cu al ei calcul infinitesimal i sistemul coordinatelor cartesiene

e a5ezata pe fictiunea infinitului mic. Cu un lux de aminunte impresionant Vaihinger dovede5te, ca toate notiunile fun{lamentale cu cari opereaza matematica - i geometria sunt fic-

tiuni, ca matematica nu este decat o tesatura de fictiuni; un

prod,us al gandirii fara de nici un temeiu real, un sistem
o ingenioasa inventie practica a spiritului omenesc. Intreaga
matematica este exemplul clasic al unui instrument ingenios,
al unui. mijloc al &dim- pentru 14urarea calculului".
Aa ca, la sfaritul acestor consideratii, se poate spune,
c mandrul edificiu al tiintii, care se credea cladit, de mii
mii de neosteniti maetri, pe stancile de granit ale certitu&ill, nu e decal un castel cladit pe rrisipul iluziilor sterpe.
Materie, atom, putere, energie i lege nu sunt decat iluzii,
fantezii, chi mere i fantome ale mintii noastre, care nu ne
pot spune nimic despre acea lume necunoscuta, despre acel
ve5nic adevar, care se all inapoia acestei lumi a simlurilor,
despre suprasensibil i ve5nic valabil, care care nazuesc eat
de mult spiritele nbastre. Sau poate i aceasta lume a metafizicului e tot o fictiune, un punct de spriijn pentru trecatoarea existenta a sufletului nostrti, o fantoma care lini5tege
intunecatul sentiment pe care noi Il numim instinct al cunoaterii? Nu ne indreptitete oare zadarnicia tuturor cuno5tinlelor metafizice s credem west lucru? Vaihinger riispunde a.firmativ la aceasta intrebare.
3) Temeiurile religi,ei si ale moralei sunt fictiuni.
Vaihinger gasete ca nu numai tiinta opereaza cu asemenea fictiuni, ci i religia i morala. Oricine .activeaza
moral se all sub puterea unei fictiuni, fie ca el cred`c in Dumnezeu in ceruri sau in Daimonion, in aclevarurile credintii
sau in imperativul categoric. Religia i etica sunt fundamentate
pe fictiuni i notiunile lor centrale sunt inventii libere ale omenirii, creatiuni poetice ale mintii noastre.
www.dacoromanica.ro

356

Hans Vaihinger

Asadar, zice Vaihinger, in clipa in care omul ajunge

la notiunea unui Dumnezeu ca ceva personai, el creaza o asemenea fictiune. Caci omul impodobeste pe Dumnezeu cu
atribute omenesti care sunt intr'o contrazicere flagranta,
ca de ex. atributul dreptatii cu acela al bunatatii. Ca si la.
natiunea de substanta avem de aface cu Iiipostazierea si personificarea fenomenelor empirice in o fiinta care e considerati

ea cea mai inalta realitate, in timp ce aceasta nu e de fapt

decal o reprezentare, ein Gedankending, care nu exist decat
in inchipuirea noastra. Nodunea Dumnezeu- e un produs al
ratiunii i ca atare ea n'are nici un corespondent in realitate.
Ca si Kant, Vaihinger considera pe Dumnezeu ca fiind a
simpa idee plasmuita de mintea noastra de dragul fundamentarii unei unitati sistematice a lumii, intruat realitatea e considerata ca
cad ar fi creata i ordonat de o fiinta atotputernica. Ideia die Dumnezeu are menirea de a multumi o

nazuinta a ratiunii; ea e un principiu reguladv al ratiunii"

cum ar zice Kant
sau o fictiune heuristicr. Dumnezeu este o necesitate a ratiunii speculative ca un imperativ
o conditie a moralei. Moralitatea din noi produce ideea
de Dumnezeu i aceasta devine conditia oricarei activitati morale. Dumnezeu este, asadar, o creatura a spiritului nostru,
care n'are &cat un scop practic. A crede in Dumnezeu Insemneaza a activa in a,sa fel ca
cdnd acest Dumnezeu ar
si exista. Omul bun activeazi bine ,,dei teoretic el nu crede
intr'o ordine morali a lumii, el activeaza insa totusi, ca

ar crede intr'o asemenea ordine. Eu activez moral,

desi nu exista o Mine moral a lumii, dar eu activez in
asa fel, ca Fi cad ar exista aceasei ordine''1). Omul moral
find

activeaza ca qi cad binele ar avea o valoare absoluea, asa ca

Dumnezeu devine la Vaihm. ger un ideal, care n'are decal o
valuare practica. Asadar, desi el nu e decat o simpl inchipuire a mintii noastre, totusi notiunea de Dumnezeu e foarte
folositoare, caci ea determina intreaga noastra viat. moral.
Dupa natura ideii de Dumnezeu, Vaihinger determin si
fiinta i valoarea religiei. Dupa el aceasta nu este ,revelatia
unor ,:adevaruri vesnice-, ci un mod fictiv de a privi lucrurile, un sistem de fictiuni necesare i folositoare-. Caci,

dupa Kant, fiinta religiei consta in aceea ea noi considerara

pe Dumnezeu ca pe legiuitorul care ne prescrie noua dato1) Vailinzger, Philosophic des Als-Ob, p. 751,

www.dacoromanica.ro

Hans Vaihinger

357

rule noastre-, sau, in interpretarea lui Vaihinger, noi trebue

s considerim datoriile noastre ca
cad acestea ne-ar fi
date de Dumnezeu. De fapt ns toate id'eile religioase, ca
Dumnezeu, Mantuitorul, nemurirea sufletului, libertatea contiin-

tei, datorie, credinti, iubire, nu sunt decat idei practice'', sau

inchipuiri ale fanteziei, care n'au alt rost &cat sa justifice
activitatea practica a omului.
4) V izianea despre lame 4 yip* a idealismdui pozitivist.
Vaihinger considera toate produsele gndirii, dela catei pan la idei, ca simple fictiuni, c,are nu ne pot da
cheia ca sa patrundem la misteriosul temeiu al lumii i nici
sa multumeasca setea de cunoatere a omului ce n.'zue5te spre
un adevir absolut. Lumea reprezentarilor noastre este numai
un instrument produs de functiunea logica i. nu o imagine

gorii

a realitalii adevarate. Lumea reprezentarilor este un mijloc

al gandirii, un instrument pentru a face posibila activitatea

In lumea real",

i de aceea gandirea i existenta nu sunt

klentice. Ceea ce noi numim realitate nu e dec.& produsul

organizatiei conOlintei noastre. Noi cunoa0em lucrurile numai

cum acestea apar pentru noi i nu cum acestea sunt
Realitatea ramane, dec,i, mereu in afara gandirii; ceea ce noi
cuprindem cu gandirea e ceva gandit, o plasmuire subiectivi
nu obiectiya.
Daca produsele gandirii nu sunt identice cu existenta.

zice Vaihinger, dorinta de a intelege lumea ca intreg, este o nazuinta nebuna- a filosofiei. Singurul scop al
gandirii e de a transforma sensatiile in miscare si de a face

atunci,

posibila fapta omului. Sensatiile sunt pentru Vaihinger singurul dat care exista intr'adevar, singurul temeiu adbvarat al
tuturor fenomenelor con0.lintii. Sensatiile sunt punctul de ple-

care i in acela timp i puLtul final al gandirii, din ele se

nate totul i in ele se intoarce totul; ele sunt adevarata
singura existent
spirituale.

formeaza esenta intregei vietii contiente

Adevarata realitate-, zice Vaihinger, au numai

afara de acestea nu exista nimic i total s'a nascut

dintr'insele. Sensatiile constituesc singura realitate posibila 1).

Din acest punct de vedere e interesant felul cum Vaihinger pune problema adevarului. Pentru el adevarata nu
e decat reprezentarea careli ajunge mai bine scopul
Si.
1) Coneeptia aceasta e reprezentatii s de Avenarius.

www.dacoromanica.ro

Hans Vaihinger

358

pentruca toate plasmuirile lumii reprezentarilor sunt subiective,

subiectivul fiind fictiv, iar fictivul fals, asadar o eroare, atunci

se poate spune c adevarul este cea mai utila eroare". Intre

adevar i eroare, adevar i minciuna nu e nici o granita precisa, ci numai o deosebire gradual. Eroarea i adevarul sunt
inrudite nu numai teoretic, ci i practic, caci dupa Vaihinger
minciuna are aceiasi radacina ca i marimea eticr, pentruca.
amfindoua ii au temeiul in fictiuni. Adevarul e o notiune
relativa. Adevarul absolut, in care intelectul crede a a descoperit obarsia originara a existentii, nu e dect o inchipuire
a fantaziei. Vaihinger Il urmeaz aici pe apologetul munciunii,
ca ope Nietzsche, care considera adevarurile ca
armata miscatoare de metafore, de antropomorfisme i d metonimii- 1) puse in slujba mentinerii vietii.

Filosofia lui Vaihinger are o trasatura negativa, dar in

acelas timp si una pozitiva. Dei el sap:a &tam la radacina.
tuturor notiunilor, a idealelor si a ideilor pentru a descoperi
fictionalismul acestora, Vaihinger nu cad:e intr'un scepticism

sterp sau intr'un pesimism omortor, caci el recunoaste necesitatea i valoarea practica a fictiunilor. Categoriile, notiunile
ideile nu sunt adevaruri universal-valabile, dar existenta lor
e indreptitita de fictionalismul lor folositor. In acest punct
de vedere critic radical Vaihinger crede car se afla latura pozitiva a fictionalismului sau, si de aceea el se considera pe
sine ca fiind un pozitipist critic sau pozitivist idealist 2).
Filosofia lui Vaihinger cuprinde desigur multe idei roditoare, dar cu- toate acestea pozitivismul lui critic nu poatefi numit un sistem. A avea un sistem- filosofic, insemneazi a
privi lumea i viata dintr'un punct de vedere sigur i unitar.
Acest punct de vedere i lipseste lui Vaihinger, desi el declara cu mull patos, ea': Singura afirmatie nefictiva in aceasta
lume este aceea a pizitivismului critic'', fara sa observe Ins,
c aceast propozitie se afla intr'o flagranta contrazicere cu
fictionalismul su. CAci, daca nu exista adevar, dac totul e
subiectiv

i relativ, atunci o teorie a cunoasterii

nici nu e

posibila. Dar fictionalismul nu are pretentia d a fi o asemenea teorie? Pe ce se intemeiaz5. Vaihinger and sustine,
c numai teoria lui isi poate aroga dreptul de a cuprinde un
adevar general-valabil? Nu e un nonsens s sustii asa ceva,
Nietzsche, Wille zur Macht, Leipzig, 1896, p. 168.

Idealist, intrucat pentru Vaihinger lumea reprezentarilor nu e o

realitate, ci un produs al Ondirii.

www.dacoromanica.ro

Ludwig Kluges

359

dupa ce ai aratat ata de convingator, ca descoperirea unui

asemenea adevar e imposibila? Sau, Vaihinger nu ne arati
dece acceptarea unei legalitati logice obiective n'ar fi tot atat
de practica ca i acceptarea fictionalismului. Daca fictiunea e
necesara, atunci cunoasterea caracterului fictiv al fictiunii poate
deveni foarte primejdioasa, pentruca am recunoaste iluzia ca o
aparenta si ea si-ar pierde once valoare practica pen:tru viata.
Desigur, fictionalismului vaihingerian i se pot aduce multe
si temeinic,e obiectiuni, peste care noi insa trecem aici1); pentru
a spune numai ca e o eroare mare, daca cineva crede, ea poate
s inteleaga intreaga gandire i intreaga existenta cu ajutorul
conceptiei mecanice-naturaliste. Stiintele .naturii, nu pot fi judecatorul stiintelor spirituale i nici legile etice nu pot fi deduse din procesul naturii.

Ludwig Klages
Despre vieata lui Ludwig Klages stim prea putin. Chiar
festiv pe care admiratorii si i l'au inchinat
In 1932, cu prilejul implimr varstei de 60 ani, nu ne spune
nimic in aceasta privinta. Singur A. I3ernouilli incearca
ultinule pagini ale volumului s'a faca portretul sufletesc al
lui Klages. In afara ins de ckeva caracterizari, cari ni-1
intatiseaza ca pe un izolat i voluntar
ca pe un
ins de o mare noblete, pe care toti cei ce Il apropie, it
admira, nu aflarn nimic deosebit. Din cateva date fugare intalnite pe la cei cativa comentatori ai filosofiei sale, sau
lamuririle pe care insusi Klages le-a scris, vorbind de Onvolumul

direa sa, aflam atat: cit

Ludwig Klages a fost mai intiiu

profesor in Elvetia, unde s'a ocupat de psihologie si de caracterologie i ea, astzi, Klages este un invittat privat, care
incearca sa faca scoala in jurul metafizicei sale, propusa in
lucrarea sa celebra: Der Geist als Widersacher der Seele''..
Din continutul scrierilor sale putem deduce, ca Ludwig Klages,
ca

sit

R. Panwitz, Daqu si L. Frobenius, face parte din

pleiada acelora, cari patrunsi de metoda morfologica a lui

Goethe si Carrus, dau in primul rnd atentie vietii i claidesc
o filosofie a culturii pe datele biologice, etnografice i mitologice ale cunoasterii

contemporane. O filosofie a valorilor

1) Crtica filosoflei lu Als-Ob,, a facut-o A. Lieberf in cartea sa,

Wie 1st Philosophie tiberhaupt mglich", Leipzig 1923.

www.dacoromanica.ro

360

Ltdwig Klages

in sensul celeia preconizata de Lotze, Windelband, H. Rickert si de toti acei filosofi cari fac parte din scoala badia,
nu gasim la dAnsul. Metod proprie nu aflana in filosofia lui
Klages dei el face adeseori opozitia intre metoda lgocentrica j cea biocentric. Cum ins aceste metode trebuesc con-

siderate mai mult ca dou feluri de a privi lumea (Weltanscauung) sau ca dou directii opuse ale spiritului uman, folosite in cercetarea realittii, nu putem s spunem, c metoda
biocentria este una descoperit sau nscocit de Klages, cum
ar fi cea dialectia a lui Kant si Hegel sau metoda intuitiei
descoperit de Bergson.
Gsim In schimb in scrierile lui Klages o putere exceptional de clescriere a fenomenelor constiintei, un stil colorat, plin de imagini, energic, nelipsit de vigoarea polemicei,
o eruditie uluitoare amestecat cu o critica tgoas, veden i originale numeroase i insfarsit, o fort de caracterizare si punere in lumin a propriilor idei, aproap ne mai intAlnite. Aceast vigoare devine si mai pregnant in paginile polemice
uncle Klages se plAnge, a este dintre putinii filosofi originali
ai vremurilor, cel mai furat i dintre contemporani cel mai
putin recunoscut i consacrat, desi multi dintre gAnditorii pe
care-i cunoastem isi puiseazil ideile la isvoarele adAnci ale
filosofiei sale. Semnificativ in aceasta privinta este prefata

la marea lucrare de care am pomenit. Ludwig Klages este

cel 'ma.' mare dintre filosofii romantici. E ultimul
de seam printre ei.

cel mai

Psihologia lui Klages desi este bogata in observatii

pune la punct problemele unei caracterologii, este totusi putin
organizat; digresiunile ei multiple stric unittii pe care za-

darnic incerain s'o gsim d.up o lectur chiar din cele mai
atente. Adeseori stilul aforistic al lui Klages stria, descrierii.
In metafizic ins, o atare comportare nu stria, intotdeauna.
De acee,a preferinta lectorului se indreapt care lucrrile de
mari proportii ale lui Klages, cu atAt mai mult ca ct gsim
in metafizica sa cele mai interesante probleme. Problemele suni
desbtute din punctul de vedere al opoitiei dintre viati

suflet pe de o parre si spirit pe de alta. Ce datoreazh Klages

filosofiei scolastice din punctul de vedere al Imprtirii acesteia tripartite: via* suflet, spirit si ce datoreaz mai ales
acest filosof duratei bergsoniene

criticei filosofiei stientiste,

pragmatice, pe care el si-o insuseste, sunt chestiuni pe cari

www.dacoromanica.ro

Ludwig Klages

361

abea le amintesc aci. Din desvoltarile ce urmeaza se va vedea

numai daca 5i intrucat este greit punctul de vedere al lui
Klages. In once caz gandirea-sa nu se desvolt pe linia unei
filosofii a vietii, cum este aceea a lui DiltheY. Klages
Dilthey sunt doua mari opozitii.

Der Geist als Widersacher der Seele" a aprut in 1929

cand Ludwig Klages ne-a claruit primele cloua volume ale
vastei sale opere i in 1934, and a aparut al: 3-lea volum In
-cloua mari parti. Titlurile acestor trei volume ne dau dela inceput ideea preocuparilor sale funclamentale. Titlurile sunt acestea; Leben und DenkverMgen" (Vol. I), Die Lehre vom
Willen" (Vol. II) i Die Lehre von der Wirklichkeit der
Bilder" (partea I) i Das Weltbild des Pelasgertums- (partea II, ambele vol. III). Din continutul lor reese c,a intregul
joc teoretic i dialectic, ce se desf4oara pe planuri gigantice,
este de fapt o inoercare personala a lui Klages de a lamuri
conceptele obipuite despre rearitate i existenta, despre realitate i adevar, despre timp i istorie, d'espre suflet, spirit i
om, vizut ca persoani. Este Irish' o mare diferenta intre omul
a5a cum este conceput de Klages i omui conceput de Heidegger, un reprezentant contim. poran al filosofiei existentialiste.

De unde la Klages omul este privit sub aspectul contiintei lui

patice i prometeice, pana ce devine o persoana supusa vointei

spiritului, care nimiceste viala, la Heidegger omul este o fiint

metafizica infricoata de destinul mortii, fapt pentru care se

pierde in contiinta cotidiana, anonima; de unde la Klages spi-

ritul apare ca voint ce nimicete resorturPe

viejii

amin-

teste omului de vremurile paradisiace pierdute, fiindca in locul

vietii pline de imagini i simboluri a aparg dintr'odata spiritul
care s'a rasvratit impotriva vietii, la Heidegger din contra spi-

ritul i pastreaz valoarea lui, iar omul se infunda in viala

numai pentru a scapa de perspectivele mortii pe care once
gandire asupra vietii i le improspateaza. Nu arare ori ne
vorbe*te Klages despre aceasta interventie neasteptata a spiritului in mersul continuu al vietii, in lumea aceasta a imagin. ilor
pentru a demonstra, c spiritul nu este limita vietii, ca lumea
nu este reprezentarea spiritului nostru, c reprezentarea este
a sufletului i a corpului nostru. (Das leibliche Empfinden steht
unter der Herrschaft des Schauens, spune undeva Klages),
sufletul detest natura punctica a spiritului, ca spiritul care
este vointa, distruge viata, spargand prin atentie curgerea conwww.dacoromanica.ro

362

Ludwig Klages

tinua a imaginilor i in sfarsit, pentru a ne convinge, ca spiritul, facand abstractie de devenirea lucrurilor, isi intoarce privirea dela viata, elan si realitate, spre a se opri asupra exis-

tenti, care este realitatea vazuta in trecutul ei de acum disparut, mort 1).

Cred c aci, in aceasta idee, se incruciseaza toate drumurile filosofiei lui Klages. In primul rand, problema raportului dintre existenta i realitate, apoi aceea dintre existenta,
realitate i adevar, vine in al treilea rand aceia a raportului
dintre spirit si viaf si in cele din urma explicatiile corelatiei
dintre timp, traditie i in. lata cum :
1. Pentru intaia corelatie Ludwig Klages porneste dela
o anurne explicare a timpului. Timpul, ni se spune, nu poate
fi conceput fara o raportare la un punct, care este farsa durata. Desfasurarea in timp nu ne-o putem reprezenta
decat daca avem in vedere existenta prezentului. Acum.

gr trebui sa negam conceptul de timp. Acurn" e asad'ar la

baza oricarei experiente temporale. Adica, e la radcina oriarei experiente, fiindca numai imprejurarile temporale cad sub

experienta.- Ceiace inseamna, ca punctul acurn", e in once

punct al spatiului, adica e pretutindeni 2). Cu punerea acestei
existente a timpului (existenta acum) spunem irisa in acelas
timp, ea intrucat acum este, si ceva este. Un obiect este.
Existenta este ceva ce este acum (jetztseiendes). De aci
rezulta, ca obiectul nu poate -fi gandit ca desfasuranclu-se

Ci dimpotriva, ca are numai o existenta actuala, de

acum", sau ca este in afara de timp. Existenta (Dasein)
este in afara de timp. Este acum. Mai departe: Daca gm
considera, ca realitatea este insa acum, ceiac,e e in afar de
acum", adica e ceeace se desfasoara in timp i daca am
timp.

avea in vedere, c experienta noastr este posibila numai fati

de fenomenele considerate ca date in ceiace este actualitatea,
obiectelor, ca date acum, atunci am putea deduce ea nu avem
I) Ocasionalismul filosofiei lu Klages este o problemrt nu indeajuns
de comentata. El pune In lumina o problema parasita de gandirea contimporana, problema pe care Klages o discuta In cadrul unc metafizici
pshologisante. Singur D. H. Kerler o ma desbate In limitele unei metafzici
care pune fusa a ccentul pe ontologte. Punctul de vedere rationalist al
lu Kerler cel romantic i irational i lu Klages fixeaza perspectivele
directiile, In ear ocasionalismul ar putea sa reinv:e in filosofa de azi.
2) op. cit. pag. 13.

www.dacoromanica.ro

Ludwig 'Cages

363

experienta realittii. Ceiace inseamn, c nu cunoastem niciodata realul. Dar de aci deducem, ca
cunoasterea trebuie
s aibi alt semnificatie decat aceia a cunoasterii realittii.

Pentru a ajunge s ne lmurim problema, trebuie s ne

referim in primul rand la actul perceperei unui obiect oarecare.
Stm c impresiile in actul perceperei unui obiect se pot schimba.
Totusi noi Il gasim intotdeauna idenfic. Aceasta presupune,
spune Ludwig Klages, c obiectul e concret in mnsuirile lui,

dar e abstract ca obiect (de exemplu: un pom). Dar si locul.

momentul prezentei sale (Dasein) Stint tot astfel1). Rezult c obiectele perceperii trebuiesc privite ca 'Rind statice,
fixe. Si intrucat sunt' obiecte ale gandirei, trebuie Si fie site dncolo de realtatea temporal. Existenta i obiect merg
impreun i oricat am putea nega curgerea continua in timpa realittii (a fenomenelor adic), nu trebue s uitm,
totusi conceptul despre curgerea realittii, nu curge cu ea.
Unser Begrif f vom unaufhaltsamen Fliehen, flieht nicht

mit" 2). Adic, putem intari acum propozitia: c oricare ar

fi schimbrile insusirilor unui obiect (accidentele), obiectul ramane identic in abstract cu el insusi (substanta lu). Dar deducem c existenta este opusa miscarii i devenirii. Gresala
eleatilor, intrucat au confundat existenta cu realitatea. Fiindc
realitatea este ceeace se intampia (geschehen). Existenta poate
fi considerat, Ca are o dubl infkisare: neconditionat de

timp, ea este obiect al gandirii in afar de timp; mijlocit4

de timp, ea este ceva ce dureaz dealungul

Ein
durch das Geschehen unwandelbar clurchdauerndes Etwas" 3).
Ceiace nu ne duce deloc la afirmarea aceleasi greseli eleatice,
ci dimpotriv, la intensificarea infirmrii ei.
Intr'un cuvant: natura temporara a realitku- ne impiedici
s folosim conceptul de existent asupra lumei aparentelor (sau
fenomenelor). Intamplare (istorie) i existenta nu merg im-.
preuna. Existent. i &dire, fiindc gandesc existenta, sunt
opuse continuului temporal al realului. lar dac 5tim c ceiace
se intampla nu e obiett al perceperei, intrucat experienta noastra este posibil uneori asupra fenomenelor date in ceeace
am numit actualitatea obiectelor, atunci putem formula mai
curand,
c existenta este opus realitfii. Ceiace de alminteri a mai fost exorimat.
op. cit. pag. 20.
op. cit. pag. 33.
op. cit. pag. 32.

www.dacoromanica.ro

.364

Ludwig Klages

2. Din cele de mai sus, putem deduce insa propozitille, cari

-explica problema raportului dintre existenta, realitate i adevir.

Adevairul poate fi exprimat numai daca ne referim la existenta lucrurilor, existenta insemnand inccemenirea in trecut sau
in prezent, a realitatii, care apartine numai fenomenelor. Acestea din urma. sunt -traite, nu cunoscute. In lumea fenomenelor

nu avem nevoie de un criteriu al adevarului, filndca aici nu

facem judecati afirmative sau negative asupra lucrurilor. In
lumea realitatilor sau a fenomenelor, cadi sunt in continua

curgere, joac rol numai perceperea sau trairea acestora, c,eeace

este, psihologic vorbind, altceva decat o judecata, vala,bila
numai dacc ne referim la existenta pragmatica a ceeace
incetat de a mai fi realitate continua, in momentul cand

fixat atentia asupra ei.

Ne intrebam totui cat realitate cuprinde once judecata
a noastra. Cuva.ntul este al ideologilor sau al materiologilor.
Primii, cari pornesc dela Platon, dau realitate numai ideilor,
restul este pentru ei aparenta. Ceilali, cari recunosc paternitatea lui Democrit, dau realitate numai obiectelor conceptelor
noastre. Nu trebue sa uitim totui, c obiectele sunt obiecte,
cari sunt intotdeauna gndite. Aceasta insa, adauga imediat
Klages, nu spune Inc daca ideile despre obiecte, dei se refer
la o realitate, o i. cuprind, intrucat, realitatea poate fi numai

,direa

traita, niciodata conceputa". Ceiace inseamna, c daca rea-

litatea poate fi cunoscut, aceasta in nici un caz prin mijiocul

cunoa0erli conceptuale. Trebue sA redau intocmai argumentarea lui Klages: Cercetarea realitatii inseamna cercetarea ienomenelor

(Erscheinungsforschung);

cercetarea

fenomenelor

tinde S adnceasca continuturile trairilor noastre; tinta ei esta

sa gaseasca aa numitele fenomene originare" ale lui Goethe,
fenomene in care se manifesta sensul intniplrilor lumii. Tot
aa trebuie s amintesc de explicatille lui Klages la propozitia
lui Kant, ca. o suta de talen i reali nu contin mimic mai mult
-decat o suta de talen i posibili", adica gnditi. Propozitia este
adevarata, sustine Klages, numai daca ne referim la nite
talen i existenti, dar nu poate fi exacta cu privire la realitatea
cestora, fu-ndei psihologic vorbind, pentru un orb 'de pilda,
o suta de talen i reat nu pot fi totuna cu o suta de taleri
gnditi. Deducem, ca doua continuturi de realitate traite nu

pot fi niciodata identice. Aceasta rriai vrea sa spun, ca in

judeetile noastre nu intr calitatile cari sunt traite (culoarea
de verde, sunetul, foamea, setea). Judecatile disting numai
www.dacoromanica.ro

Ludwig Klages

365

calitatile. De aci ajungem ins la eroarea egala cu aceea a

eleatilor, care confunda realitatea cu existenta sau cu aceia a
logisticei, care confunda, cum vom vedea, realitatea cu adevarul, anume la explicatia faptului, impresionant fara indoial, ca ganditori ca Berkeley, Kant si Schopenhauer au putut
s nege realitatea, numai intrucat n'au fast in stare sa deosebeasca lumea reprezentarilor de aceia a perceptiilor.

3. Cu privire la a treia corelatie: Ludwig Klages defineste spiritul ca locul originar al actelor de percepere. Actele
acestea nu pot fi intelese fara existenta unei persoane active,
care sa le savarseasca. Persoana ar fi o existenta, ce este
in afara de once spatiu
timp al vietii. Persoana la mij-

locul a doua lumi: una a spiritului si ala a vietei. E purtatoare de spirit si de via. ta. In prima ipotezh este eu, este
insasi- si poate sA-si exprime judecatile asupra faptelor de
experient,a, raminand in aceasta activitate una si aceias. E
identica cu sine insasi. Altminteri, judecatile ei nici n'ar fi
fost posibile sa fie facute. Putem deci spune, repetand argumentul ontologic cartesian, ca eul e ceva (Sachverhalt) al
car' ui concept include intr'insul existenta. In ipoteza insA a
persoanei, ca purtatoare de viata, nu putem sA nu vedem, c
eul, ca intelectul isi primeste impresiile dela ceva dat, ca reprezenririle ntelectului sunt posibile numai datorita existentei.
Asa ca, daca intr'adevar izbutim sa ne dam seama, de ceiace
exista, de ceiace este fix (beharrendes), nu de ceta. ce devine,
trebue
traim,

s5,

recunoastem, ca realizam aceasta nutnai introcat

existrn. Dar traieste ,existenta un om plin de suflee', spune Ludwig Klages. A fi insa -asa, e ceva cu totul
diferit de a fi un om plin de spirit'', sau a fi un am
a anti vointa nu greseste-. Sufletul e prin urmare altceva
deck ceiace e spin.tul. Sufletul e inima, instinct, e sensibilitate, e afect. Spiritut e dimpotriva cap, intelegere, datorie,
ratiune, intelect. Sufletul este pieirea trupului (Verganglichkeit) si ca suflete, oamenii se intrepatrund si se inflUenteaza
reciproc. Ca spirite In afara de suflet, Irish' nu. Cu toate
acestea, sensul sau semnificatia oricarei judecati juste, adaoga
Ludwig Klages, va fi gandit la fel de once persoana. Dar,
cu toate ca spirit si suflet sunt adverse, ele sunt totusi in

noi, numai ca nu le putem. gandi impreuna. Dei apare aaproape evident, ea spiritul nostru (ceeace ar fi tot una cu
vointa de a cunoaste), manifestandu-se prin 'judecatile ce le
face asupra existentei sau asupra oricarui dat al ei, sa fie
www.dacoromanica.ro

Ludwig Klages

366

suprapersonal, pe cand sufletul i imaginile vietii (Bilder) 8

fie dincontra legate de persoana noastra. Prin aceasta sufletul
participa la realitate, la ceeace devine, la ceeace se intampl.
apartine unei lumi a- gandirii. Deaceea
Spiritul, dun potrivspiritul poate s i apara in lumina unei protivniciL c,are se
realizeaza ca piedica intentionala a fiecarui freamat sufletesc"1). Spiritul e protivnic sufletului.
Dup. Ludwig Klages, spiritul Ondeste existenta. In a-cest caz, desi conceptele ratiunei se pot schimba atunci cnd
nu se potrivesc obiectelor, conceptele nu pot avea totusi vre-o
existenta in afara de spirit. Daca am face abstractie de
el, dispar odata cu ansul i conceptele. Din pricina aceasta
nu vor dispare insi, ni se spune mai departe, trairile hoa-

stre. Pe de alt parte, este necesar sa amintesc, c numai

fapta spirituala stabileste relatia". Adica, stabileste relatii dela
punct la punct (dela existent la existent), ceeace corespunde

relatiei conceptuale (cauzalitate). Dar le realizeaz4 si pe acelea dela punct la intamplare (la ceeace se intimpl),
ceeace corespunde relatiei neconceptuale 2). Aceasta nu inseamni.

insa, ca dam obiect relatiei acesteia. , adica realitatii ca atare.

Daca am proceda asa, am confunda realitatea cu existenta,
am cadea in greseala eleatilor sau in greseala logistica, intruck am confunda realitatea cu adevarul. Realitatea nu e tot
una cu ceiace e gandit. (Cum de asemeni este o greseala sa

credem c propozitiile in sine", ca i adevarurile in sine",

ar fi posibile, cAnd de fapt, in constiinta -care garKleste exista
numai inctmostiintari, Bekundungen
trecatoare ale intamplarii neconceptuale" 3).
Problema se impleteste cu teoria asupra gAndirii conceptuale (begreifendes Denken) si a celei indicative (hinweisendes Denken). Ceiace La. rsi presupune ,pentru spirit doua per-

spective: una, care duce la cunoasterea existentei pe care o

concepe (begreifen), alta, care are numai functia unei indicatii,

adica, are rolul sa lege obiectul gndirii cu o realitate ce

nu va fi niciodat6 perc.eputr 4).
Din cele expuse mai sus, putem deduce acum urmatoarele:

c once obiect de gandire (Denkgegenstand) intrucat ar avea

pretentia c prin el intelegem realitatea, este o fictiune. Ceiace
op cit. pag. 74.
op, cit. pag, 85.
ibidem, pag. 86.
op, cit. pag. 93.

www.dacoromanica.ro

Ludwig Klages

367

ne indeamna sa intaxim ideea, c nu putem gandi intamplarea,

.adica nu putem s'o percepem ca existenta. Fiindca, intamplarea

putand fi mai cunand traita decat perceputa, nu percepem

trairea, ci ceva care este opus trairei, intocmai cum nu vedem
vederea noastra, sau nu auzim auzul nostru. Altfel, spiritul
nu ar avea ceva strain a,supra caruia fapta sa sa se exercite.

Spiritul nu are putint. sa-5i creieze un contrarie, spune

Klages. Acesta trebue sa existe. Ap ca, putem deduce: actul
obiectivarii e ceva deosebit de obiectivarea. sa. Der Akt des
Vergegenstandlichen ist von seiner Vergegenstandlichkeit ver-

schieden". Avem o polaritate. Dar de aci mai rezulta ceva,

de vreme ce realitatea este traita: c ea este ceva subiectiv.
Ca putem avea numai imaginea ei (Bild). Realitatea este asadar un drum spre subiectiv. Conceptele dimpotriva ne sunt
o calauzi catre un obiect. 1Corelatul obiect - subiect, obiect
Despartite de realitate, ele ne dau posibilitatea sa cuprindem cu privirea totu11).

Totui: intrucat putem face abstractie de concepte, fara

sa putem abstrahiza trairile, rezulta, ca realitatea i viaja par
s fe conduse de suflet i ast-fel, din aceasa pricin, ne
creiem o lume a imaginilor, in care entuziasmul, instinctul i
mima simt numai pro tivnicia spiritului. Dar once victorie a
spiritului e considerata, c aduce, ca o contrapondere, o pier-

dere pentru via* pentru suflet.

4.

Corelatia timp

(traditi)

om.

S privim feno-

din punctul de vedere al actiunei lor asupra sufletului si in acelas timp din acela al unui suflet, care le
percepe, le vede, care are imaginea lor. Lucrurile apar in
legatura dintre ele-, in succesiunea lor. Par a depinde unul
de altul. .Ua cum prtile unui tot depind intre ele. Izvorul
de fluviu. Sau radacina de pom. Dar i fluviu'l de izvor.
Si pomul de radacina. Fiecare dintr'insele este ceeace este,
menele

gratie celeilalte dintr'insele. In tot e un fer de mers

vea

nire. E un fel de dependient a prezentului -de trecut

trecutului de prezent. Cu toate acestea, dac piritul gantlete
existenta in obiectele ei izolate, iar realitatea vazut in continua curgere nu este degat obiectul unei lumi pe care Ludwig

Klages a denumit-o Iumea

atunci, dependentele
acestea nu pot fi concepute. Conceperea presupune singularizarea obiectelor, nu relationarea lor. E o lume' a imaginaor,
1) op. cit. pag. 105.

www.dacoromanica.ro

Ludwig Klages

368

Fenomenele ei sunt ireversibile. Iar imaginele sunt esente.

Fiindca, once imagine a realitith`, care se destapara, -intrucat
incremeneste realitatea in secundele perceperei fenomenelor, nu

poate si nu cuprinda ceva din esenta

Raportata acum problema la am. Relatille dela am la
om. Suflete, cari se percep reciproc. Unul vazut ca activ,
altul ca percepfitor. Sau suflete cari percep -obiecte. Sufletelesunt receptive, obiectele active, actioneaza asupra sufletului. Corelatul primesc-dau. Oricum, in toate aceste imprejurari sufletul nu paate fi caracterizat decat ca centru al tuturor impre-

siunilor 6 ca focar sau cerc dela care pornesc actiuni, cari

influenteaza alte suflete. Lucrul s'a petrucut intotdeauna asa,
de cand exista umanitate. Cercuri i centru s'au format de
cand exist o umanitate i vor dispare cu desavarsire abia in
umanitatea post-istorica;

i s'au format

originar nu dintr'o

vointa care putere (Wale zur Macht) a centrelor, din dorinta de a supune grupele ce\ roiau in jurul lor, ci din cauza
unei polaritati vitale a unui purtator originar de imagine activa
catre sufletele receptive, cari se

perfectioneaza in tirrip ce,

impresionate de numenul centrului, Il oglindesc''1).

Din toate acestea e interesant de retinut, ca sufletele

cari primesc impresiuni se modific din aceasta cauza. Cine
naste iubire, exemplifica Ludwig Klages, simte oarecare
mar' i ale ei. El se desvolta altfel deck cum s'ar fif intamplat
tarsi vis attractiva i sufera o scadere a vitalitatii la disparitia
acesteia. Acela ins, care e stapanit de indiferent, va deveni
fara exceptie mai sarac sufleteste; i acela care abisnueste sa
trezeasca repulsiune sau urit, se distruge din aceasta pricina
sau devine prin potentarea a ceeace e rau intr'insul, un mai
tiiare faptuitor decal ar fi ajuns fara ele").
Ce'inseamna in definitiv aceasta? Nimic altceva Cleat
manifestarile unei polarita.ti originare, aceia a suferirii
tionarii sau primirii i fecundarir 3). Un raport intre suflet
puterile cari actioneaza asupra lui. Cu lamurirea, ca altul
va fi raportul cand puterile acestea sunt suflete la eandul lor,
sau and ele sunt forte cosmice. In prima caz, ele se modifica
prin actiunea lor reciproca i prin aceastd influenteazi asupra
corpurilor lor respective. In al doilea caz, pare mai curnd
adevarat, c numai sufletul se modifica, pe cand puterea exop. cit. pag. 1202.
op. cit. pag. 1203,
op. cit. pag. 1206.

www.dacoromanica.ro

Ludwig Klages

369

terioara, un obiect oarecare (de ex. nourul de pe cer) r`mne

indiferent fata de suflet, e neatins de el. Din pricina aceasta
putem vorbi de un pol activ i de until! care sufera (sufletul).
Spunem ca sufletul sufera influenta cosmosului. A climei, de
exemplu. A mediului (de ex. eschimosul adaptat la clima nordica,

incapabil de a se aclimatiza la equator; invers negrul

aclimatizat yegiunilor equatoriale; sau europeanul asezat in A-

merica a suferit in a doua generatie, o usoara modificare a

craniului, in raport cu mijlocia craniana a americanului autohton). Microcosmosul depinde deci de macrocosm.
E cu toate acestea evident, ea i. macrocosmosul nu rimane neinfluerytat de sufletul microcosmosului. Fiindca, dam
obiectelor ceeace privim intr'insele. lar dada: nu le-am privi,
ar insemna sa micsoram viata imaginelor. Si decal nu am vedea
nimic demn intrInsa, inseamn s'o periclitam mortal" 1).

Ce inseamna asta? Ca Ar participarea sufletului, fortele cosmice n'ar rimane decat haosul- despre care vorbeau
cei vechi, sau' mai curand, ea fara privirea aceluia care priveste, nimic n'ar fi. Fara sufletul aceluia care privete, nimic
n'ar fi. Fara sufletut aceluia care priveste, cosmosul n'ar
putea s ajung'i s." ne aparr. Intocmai cum fail existenta
corpului, sufletul n'ar putea s." fie factarul fara de care nici o
inthmplare nu poate fi inregistrata. Corput este deci conditia
sine qua non si permanenta a posibilitatifor continue de schimbare a imaginelor. Asa cum sufletul e conditia oricarei inregistrari a fenomenelor. Omul deci, sufletul ja act de once
schimbare a pamiintului, a plantelar, a' animalelor, a vietii.
Aa ca, putem incheia urmitoarele:-) In natura fara om nu

am gasi floarea ale carei culori indrasnete nu s'ar topi in

acorduri, n'am gasi copacul ale carui forme de frunza nu s'ar
potrivi intr'un Tel neasemuit cu caracterd liniar al crengilor
sale, nu am gasi aimpia sau Ipreeria ale caror pietre i plante
i animale nu s'ar armonita simfonic" 2). $i tot datorita omului
putem vorbi despre acea lume pelasgica, descrisa de Klages,
in pagini magistrale, o lume populata de isvoare, de ape, de
stnci, de arbori, de animale, sfintite de imaginatia omului. Dar
asta confirma tocmai ceeace se spunea: 65, dam obiectelor ceeace

privim intr'insele, iar daca nu le-am privi, ar insemna sa micop, cit. pag. 664-665 si 1207.
op. cit. pag, 1209.

www.dacoromanica.ro

24

Ludwig Klages

370

.soram viata imaginnor. Ceeace confirma puterea de fecundare

a cosmosului de catre om.

Si totus, forta aceasta pe care o arata rnicrocosmosul, remarca Ludwig Klages, este adeseori distrugatoare. Omul clistruge parnntul scormonindu-I, creand canale, clrumuri i tunde.
Procesul distrugerii, care merge man6 in InS.na cu deslantuirea

vointei, a transformat deja in asa proportii climate si temperaturi, incat omul nici nu mai are nevoie de instrumentele de
precizie ale meteorologului, pentru a stkiini transformArile. Cra-

parea tinuturilor defrisate lash" urme jalnice (sunt insule cari

au pierit din aceasa caud.). Locurile plesuve intinse sporesc
neprevederea unor puternice schimbari de anotimpuri. Canaliza-

rea marilor fluvii duce cu o periodica precizare, din cauza

iuliuii imense a cursului, a catastrofe de dimensiuni necunoscute
inainte. Secarea baltilor, lacurilor i mocirlelor, schimba starea
apelor, ceeace are urmiri de nebanuit. Imbogatirea atmosferei

cu praf de carbune in apropierea centrelor puternice de industrie, duce la o insemnata urcare a temperaturii medii anuale.
Efectele enormelor masse de fier ridicate deasupra pamantului,.
ale nenumaratilor curenti electrici care invaluesc globul pamantesc prin sArme, undele radiofonice cari sguduie neintrerupt
spatiul interplanetar Ora la, stratosfera, se vor dovedi cu si-

guranta intio zi, ca enorm de mari. Nu mai vorbim de incalculabilele urmari datorite distrugerii tuturor plantelor i animalelor cari nu slujesc economia omului-1). Istoria cuceririi
Americii, mai aminteste Klages, este i ea dovada unui intreg
sir de fapte de distrugere ingrozitoare svarsite de europeni,
pentru a-1 civiliza Ala la disparitie pe americanul autohton.
Influentele macrocosmice i microcosmice sunt asadar reciproce. Merg cu alte cuvinte dela un ...pol la al tul si dac am
folosi simbolurile i analogiile, am putea s amintim de acea
semnificatie a unicitatii focului originar (cultul flacarilor sub
toate aspectele posibile), pentru a vedea o5, el s'a realizat In
imperecherea focului fenomenelor (Urfeuer des Geschehens)
si a focului aceluia (lumina ochiului) care le priveste. O polaritate. Dar ci, o polaritate care nu duce la sctimabrea
qbiectelor, ci, datpria sufletului care le priveste, numai la
sehimbarea esentelor realita_ tii. Ceiaoe e tot una cu crearea
istoriei de dire om.
Putem spune, c acum am ajuns la restul negativ al_
1) op. cit. pag. 1241.

www.dacoromanica.ro

Ludwig Klages

371

frazei lui Ludwig Klages: ca clack' nu am vedea nimic demn

intr'insa inseamra s'o periclitm mortal-.
In ce fel crem ins. istoria? Pentru a raspunde ne oprim
la polaritatea prezent i trecut. Dup linia timpului metric,

trecutul trece catre prezent, ctre viito. Prin aceasta, once

moment trecut nu mai revine niciodata, nu se mai intampla
in vecinicie niciodata. Un document, care a ars, nu mai revine,

cum nu mai revine un prieten mort. Un fimp deci in care

trecutul e pierdut, iar prezentul nu e decili un .mijloc pentru
fabricarea viitorului. Prezentul e ceva gol. Este cu toate a-

cestea adevarat ca i prezentul clepinde de trecut. Ceva mai

mult, nsui trecutul depinde de prezent. In aceasta ()cure*
n'am mai putea vorbi de ireversibilitatea fenomenelor, ce se
petrec intr'un timp considerat liniar, metric. Daca ne amintim
numai, de exemplu, de cultul morfilor, avem dovada pertinent a raporturilor i influenfelor dintre trecut i prezent.
Aceia4i dovad o gasim i cu ocazia oricarei contemplari, de
pild a documentelor
o statuie, un templa, o urna,
un idol, care nu sunt simple obiecte de muzee, ci pot fi mai
mult, i altceva-. Un simplu stejar batran, e un crmpeiu de

iar un tablou de Rembrandt, e altceva i mai

mult- dect o bucata de pnza vopsita ca ulei. Si e mai
antichitate,

mult ceva vechi decAt ceva nou. E ceva ce apare sufletului

.care il contempl, ca aparfinand untfi trecut indepartat. Putem
deduce prin urmare un fel de dependenfa a trecutului de
prezent. Dar mai putem deduce prin analogie, c in departarile
spafiale in cari obiectele ne apar, ele sunt cu atat mai departate cu ca se pierd mai mult in trecutul istoriei omeneti. Si
,prin asta, particip6 mai mult la ceiace numim realitatea trecutului, dect fenomenele, cari sunt mai aproape de vremurile
noastre. Corelatul departare-apropiere.
Dar daca putem afirma ca prezentul depinde de trecut
cum vedem trecutul insu5i depinde de prezent, atunci trebue
precizam, c acest fapt este posibil numai intruct nu mai
stam pe pamntul gndirii simbolice. Aci realitatea este ire-versibila. Fiindca am obiectivat istoria (gegenstndliche Auffassung des Geschehens) i am ramas pe pmntul gndirii
obiectelor. Am substituit realittii, existenla faptelor trecute
prin aceasta ele au devenit nereale. In felul acesta in, _urma
oricarui moment pr-ezent, socotind in once caz impreuna cu
el momentele sale anterioare, care 11 intovar4esc, realitatea
.se pravfilete in prapasfia neantului. Linia crescanda a timwww.dacoromanica.ro

Ludwig Klages

372

pului este un neant -mereu crescand, care impinge inaintea sa

peretele abrupt egal de lat al prezentului. S te gndeti sau,
s-ti aminte5ti ceva trecut, inseamn in acest caz s te gnde5ti
la ceva despuiat de realitate, sau s-ti amintegi de eceva
neadevrat, un inceput steril vizibil, dela care sufletul se in-

deprteaza ins cu sil, pentru a se dedica cu totul asupra

produceril viitorului, care e tot att de lipsit de realitate 5i
el- 1). Sau altfel: Pentru ratiunea noastr goal, once trecut
ar fi un nimic" sau folosind a analogie geometria e intr'o
oarecare msur factorul unui produs al carui celalt factor
ar fi zero" 2).
Sub aspectul temporal al lucrurilor, este evident pentru
noi, e intruct trecutul devine prezent numai in clipele cand
sufletul leaga prezentul de trecut (fr aceast legare sufletul ar fi dealtminteri gol), imaginele trecutului se schimb din

clip in &psi. Din aceast pricin, realitatea trecut va fi

mereu alta pentru noi. Alta e realitatea dupi o mie de ani.
Alta dupi o sut de ani. Putem spune c : forma originar
a felului de a fi a trecutului, este esential determinat la
rndul ei de puterea de a percepe imaginele oricrui purttor de suflet prezent" 3). Sufletul apropie in Telul acesta
trecutul i odat cu acesta se nage in noi nostalgia lui.
Trecutul triete ins, cum am vzut, datoriti prezentului. Sau moare in prezent. Trecutul e continutul prezenttilui,
iar fiecare din noi purtrn urmrile faptelor i intamplrilor
trecute. Revenirea contiintei la strile anterioare nu incliide
in nici un caz ideea unei posibilitti de vietuire a ceiace este
trecut. Dimpotriv. In once regret despre ceva ce a fost 'Pip-

tuit, despre ceva ce a fost prsit, sau despre ceva ce este

oricum o intmplare, tremur fr indoial ceva din ceiace
este trecut, i. cu att mai mult i mai botnavicios in once
cint. puternic, i in definitiv este ceeace este trecut, ridicat
ameninttor impotriva fptuitorului" 4). Trecutul se rsbuna pe
oricine il nesocotete. Viata se risbuni impotriva spiritului.
De aci caracterul dualist al metafizicei lui Klages.

In alti termeni,
spiritul, care este vointa, renunt la
cunoagerea structurei lumii (die Artlichkeit der Welt). In
op. cit. pag. 1219.
op. cit. peg. 1221.
op. cit. pag. 1220.
op. cit. pag. 1221.

www.dacoromanica.ro

Ludwig Klages

373

felul acesta, spiritul ti realizeaza scopurile. Dar risca s cadi

in eroare. lar omul, ca singur posesor al spiritului, este pedepsit prin realizarea faptei sale. Omul nu este yedepsit aadar
pentru pcat, ci yentru fapta sa, pentru rsvratirea sa. N'am
gsit nic.'eri un adevar mai genial formulat, anume ca omul
creaza Tnisterul, tocm6 prin acele misuri ale prevederii sale,

prin care caut sal. evite. Sa ne amintim de Tantalizi i

mai ales de Oedip. In acest sens, la fel de strain omului
cretin, cat i celui tiintific, antichitatea istorica se marturisete, independent de tendinta sa neingradita de a transfigura,
ca apartinand eticei patice, care socotete c pieirea nu vine
din pkat, ci din rasvratire -(Frevel) i care considera, ca

isvor primar al oricarei rasvratiri, acea hibis", adica voirea

.subiectiva sau in fine fapta ca atare- 1). Ceeace coloreaza pagan
intreaga gandire a lui Klages. Acela paganism 11 gasim dealtminteri i in afirmarea cealalta a protivniciei dintre via*
(Magna Mater) i spirit (lumina, foc), protivnicie din care
In cele din urma triumfa viata. Nu moartea, cum afirma cretinisrnul. Aci gasim poate greala fundamental a a filosofiei

de care ma ocup. Staruind insa sa Taman in tinuturile proprii ale acestei filosofii,
este necesar s ne rnai oprim
asupra acestor idei ultime: Noroc ca in lupta dintre viata
spirit, afirma altundeva Klages, intervine epoca unei urnanitati pelasgice i limba (Sprache), cari ne dau o imagine
nemijlocita asupra realitatii, eliberandu-ne de greefile posibile
i

ale spiritului.

O astfel de imagine ne-ar duce insa In esenta la recunoa0erea, o macrocosmosul i microcosmosul nu sunt decal
manifestOrile aceteia.A unitti de viata i ca, daca intr'o lume

microcosmica putem vorbi de pimnt, vazut ca centru al ei,

intr'una microcosmica putem vorbi de samanta, de ou, de mama,

maternitatea insemnand iced vietii ce apare i dispare, sau

ceva ce nu este opus barbatiei, ci dimpotrivii este ceva ce e
dincolo de aparitia barbat-femeie, adica este o realitate inca
nedesvoltata, o realitate in care lutnina i Yntuneric, zi
noapte, spatiu i timp, linite i micare sunt Inca nedespartite. Aa c unitatea care se specifica in fiecare imagine
(Sinnbild) sta sub semnul femeii ca mama, a oului, a se-

mintei, a pamantului. Ea este in primul rand coincidenta opozitiilor, dela care pornesc raze spre toate simbolurile airmen1) op, cit. pag. 1399, 1400.

www.dacoromanica.ro

Ludwig Klages

374

tare i care, dincolo de ultima esenta a polaritatii in genere,,

ne impartaete cea din urm perspectiva posibila de a fi
atinsa" 1).

Putem incheia expunerea filosofiei lui Klages cu aceasta

idee a sa: Dac isbutim s ne patrundem de adevarurile
mai sus, atun' ci trebue s vedem ca o cunoa5tere logocentrici
nu ne aduce alta multumire deck pe aceia a cunoagerii

pe cand o cunoa0ere biocentrica ne face sa ajungem in esenta realitii, ceeace este urmat de o bucurie mi inalti
deck aceea pe care ne-o dau folosul i puterea".

1) op. cit. pag. 1329.

www.dacoromanica.ro

FENOMENOLOGIA.

Ed, Husserl
E un fapt oarecum de netgaduit ea miscarea filosofie
orientat de catre

germana, si de asemeni filosofia streina

cea german, stau dela inceputul acestui veac sub influenta fe-.
nomenologiei husserliene, in asa masura, bloat multi se On-

kantiene, care inceputul veacului

precedent. Si tot ca despre filosofia kantiana se poate spune
desc la proportu-le inrurir.

despre fenomenologie, c influenta coplesitoare pe care o exer-

eit,, nu e totusi o dovada ea e inteleasa in structura

si in

semnificatia ei real. Necontenit, Husser11) isi manifest ama1) Edmund Husserl, nasout la 1859 la Prostejew in Moravia, a fost privet
docent la Halle, profesor la Gottingen O. apoi la Freiburg, mort la 4 Mai 1938.
Operes Philosophie der Arithmetik. (Tom I. Halle 1891) (prelucrarea
tezei Cher den Begriff der Zahl" 1887), Logische Untersuchungen (Tom L.
1900; tomul 11 1901, Niemeyer Halle).

In lucrarea de fata, referintele trimit la ed. IV 1928, reprodus neschimbat dupl editia II (refacuf) din 1913 pentru tomul I si parten I din
tomul 11, lar pentru partea II din tomul II, la ed. III 1932, reprodusii dup6

intaia editie, f Arg modificArile proectate.

Ideen zu einer reinen Phanomenologie und phnomenologischen Philosophie (Halle 1913). Noi ne referim la editia III, neschimbat. 1928. Husserls

Vorlesungen zur Phnomenologie der inneren Zeitbewusstseins, extras din

Jahrbuch fa- Philosophie und phnomenologische Forschung 1928, cu mentiunea publicate de Martin Heidegger ; Formate und Transzendentale
Logtk, extras din Jahrbuch ftir Philosophie und phitnomenologische Forsehung Bd. X. 1929 cu mentiunea editorialil Max Niemeyer Verlag Halle, 1929.

Mditations cartsiennes (1931 Arm. Collin Paris). Un ciclu de 4 conferinte tinute de Husserl la Sorbona, in limba germana, la 23 si 25 Februarie
1929, traduse de Gabrielle Peiffer. De retinut deasemeni, urmiitoarele dintre
artioolele studille izolate
Philosophie als strenge Wissenschaft In Logos 1910.
Die Krisis der europaischen Wissenschaften und die transzendentale
Phiinomenologie in Philosophia. Vol. 11936.

www.dacoromanica.ro

Husserl

376

raciunea, ca nu e inteles in spiritul tezei sale, ca e interpretat

greit, i cere stiiruitor un studiu mai atent, mai aplicat al lurecunoa5te
crarilor sale, oricate sfortari i oricata trucla,
el,
ar impune aceasta ceroetare, pentru ca s se evite
neintelegerile. FireOe, e paradoxal ca o filosofie neinteleasa,
s exercite o atat de mare inraurire, dar pana la Lima, o explicatie psihologica i poate i allele nu ar lipsi, i de altfel,
cazul e frecvent in filosofie.
Cat de mare este desorientarea in aceast privinta, ne-o
poate arata o cercetare descriptiva a intelesurilor termenului
fenomenologie", pe cari le putem identifica in literatura filosofica de Astzi.
Gsim astfeI pe planul cel de mai jos, un sens inrudit

cu eel de teoretic-, principial", oblectiv, ca opus istoricului, psihologicului. Se vorbe0e in acest sens de o estetica
fenomenologica obiectiva, opusa unei estetici sde origine subiectiva, ori unei estetici empiric genetice.

Alt sens, pe o treapta mai sus, este cel care ar confunda fenomenologia cu psihologia" descriptiva intent-Iona% puri,

adic fara preocupari genetice i istorice. De aci, un fel de

metoda pur descriptiva, opusa metodelor genetice i istorice.
Clarificarile de semnificata, de esente, de intuitie a esentialitatii formelor ideale, ne duc spre un alt sens al fenomenologiei, foarte frecvent in scrierile relative la temek ei.
In incercarile de sistematizare pe acest plan, fenomenologia capata rolul unei epistemologii, menite sa fundeze tiintele in functie de esente (Eidos) i forme pure (eidetische
Wissenschaften).
In sfarit,

dela o vreme a aparut din nou sensul de

dinainte de Husserl, de raportat la contiintr, la con0iinta
empirica E adevarat c toate aceste intelesuri corespund vag
unor etape" din evolutia fenomenologiei, dar ele nu implica'
neaparat ceeace Husserl numete o tez fenomenologica (preferam s'a traducem termenul Einstellung, in loc de pozitie-

ori atitudine- cu acela de teza- care respect aceste sensuri in structurile fenomenologice), ci ele pot functiona i in
teza natura/a, a conceptiei psiho-fizicului, in natura. E totui
neaparat necesar, si se tie cat valoreaza aceste intelesuri,
ca sa nu se formuleze pe baza lor judecati mai cuprinzatoare,

deviate. Caci e nevoie si se tie ca ele sunt erona.te

ca

nu conduc in regiunea transcendental fenomenologia , ba mai

mult, prin asemanarea lor cu vechile intelesuri
tute, dau
www.dacoromanica.ro

Husserl

377

loe la confuzil de tot soiul. In lumina 'or, fenomenologia apare

se plange Husserl
cand ea o colectie de nume now'
pentru lucruri tiute in filosofie, cand ca o disciplin. intemeiata

pe entitati" aproape irationale, care nu se pot in-

cadra unei adevarate gandiri stiintifice. Adevarul este ca, drept

tiute", pot parea conceptele fenomenologiei, numai celor obinuiti cu falsele elaritati, celor ce considera intelese lucruri,
cari, cepcetate cu adevarat, ii pierd sensurile in incomensurabilul totalitatii concrete. Cine socoate ea tie ce este repre-

zentarea", evidenta", cunoaterea", este un naiv, victima a

unei terndnologii superficiale, conventionale, care nu banueste
ce adanchni ametitoare, insondabile, zac necercetate sub suprafata care pare familiara. Pentru cetitari, dificulttile de
a se desprinde din pozitia naturala" (natiirliche Einstellung)
pentru a privi existenta pur fenomenologica, sunt de altfel
atat de mari, *Meat impun nevoia unui adevarat exercitiu sis-

tematic. Nu e destul s executi Reductia fenomenologicr,

chiar cand izbuteti cu adevarat, (fiindca in genere cercettorul rmane cu numeroase legaturi naturaliste i. cu iluzia doar,

ea' s'a depait) ci mai e necesar ca toate nouile perspective 5i

sensuri sa fie permanent coordonate, once problema de amanunt

s'ar discuta. Cat e de greu sa pui stapamr. e pe aceasta non

metoda de cercetare filosofica, o putem intelege din faptul
extrem de sugestiv, ea Husserl insui a gasit-a cu mare dificultate, ca ani de zile a stat numai in preajma ei, ca apoi
cand a gasit sfera comtiintei fenamenologice", i-a fost atat
de greu s se mentie in ea tot timpul, in cercetarea tuturor
problemelor,

incat el insui a greit de nenumarate ori, a

facut confuzii, s'a exprimat greit, dup cum marturisete in

editia ref acuta i in lucrarile succesive, cu toata sinceritatea.
De aci i acuzarea care a starnit aprigi polemici a convertirilor
sale" dela obiectivism realist la subiectivism kantian transcendental". Invinuirea e ins -Para temei, in sensul in care
e formulat. (dei alte rezerve se pot face), fiindea nu tine
seama ca de pild, atunca' cand publicase Logische Untersuchungen. dei nu ajunsese la Reductia subiectiv transcendentale, pe care avea s'a descopere ulterior, Husserl gasise
totui pozitia ideologica noua
care a functionat oarecum
initial
a sferei esentelor in genere, planul numit mai
tarziu noematic. In numeroasele sale retractari", el nu
dovedete ca a schimbat o pozitie filosoficl, ci numai c a
trebuit s renunte la unele perspective presupuse, atunci cand
www.dacoromanica.ro

Husserl

378

a descoperit pe cea socotita apoi autentica. E posibil ea acele

perspective presupuse, si-1 fi dus la unele devieri in explicatie
si la unele confuzii terminologice, dar in sine, pozitia ramanea cistigat. Columb, daci ne e permisi o comparatie
din alt domeniu, nu a descoperit mai putin America, desi

el a crezut c nu a ajuns decit in Asia, i. desi insulele descoperite au fost numite de el Indiile Occidentale. Ba inci.
in cazul de fati, nu numai primul fragment din noua regiu.ne
i se datoreste lui Husserl insusi, ci intreaga configuratie, des-'
coperiti in prelungirea trudnici a primelor date. Negresit insi,
ci dibuirea autorului, interferentele sensurilor, imprecizia terminologiei, fac adeseori penibil accesul unei opere si altminteri piing de dificultiti, atit prin originalitatea ei, prin caracterul de o complexitate rar *lag a analizei filosofiee, cal
si prin proportiile ei considerabile, de peste doui mii de
pagini format mare, compacte, care dup realizarea tezelor
fundamental constitutive, nu sunt decat un imens inventar andlitic, descriptiv, al strudurilor esentiale, in sferele ,subiectivittii transcendentale.
2.
Poate ch., intr'un studiu alai- de restrins, am putea
si renuntim de a mai expune intiile serien i ale lui Husserl, cele
anterioare constituirii fenomenologiei, fiindci si asa ele aveau
nevoie de refaceri importante, iar pe de alti parte, asupra lor,
el revine In restul operei.
Daei insi putem face acest lucru pentru Philosophie der

Arithmetik"), care e o expunere pe temeiuri vechi psihologice, nu credem ins e putem ocoli Cercetirile logice". Nu
numai fiindea' pozitia lor esentiali rimine neschimbati, numai
desvoltat si. integrata, dar si fiindci Logische Untersuchungen" inseamna o data.' in cultura european, iar influenta lor
poate ci a fost mai mare decit a fenomenologiei transcendentale insisi. Citeva teme duse la consecinte nedorite" de Husserl, ba si unele greseli impinse la limiti, au pitruns in spiritul epocei. unele devenind bunuri comune. allele &rid nastere la adevirate scoli filosofice, cum e de pildi asa zisa
swar realisti dela Miinchen. Mai e necesar si ne ocupim
de aceasti operi si fiindci," urmirind ceeace Husserl numeste
evolutia" sa, vom gasi unele coordonate care sa ne ajute
la determinarea spiritului operei insisi. Sunt, deci. motive

1) Pe care dealtfel nu am avut-b la indemina i o cunoastem numai

din referintele pe care le d5. Husserl insuO.

www.dacoromanica.ro

Husserl

379^

temeinice de care o istorie a filosofiei" nu se poate desinteresa.

Punctul de plecare al acestor cercetari e In matematici. E stiut c, in ultimul patrar al veacului trecut, aceasta
3.

stlint a facut progrese atat de considerabile, datorita mai ales,

acelei ,teorii a multiplicitatii- (Mannigfaltigkeitslehre, apoi Men-

genlehre) a lui G. Cantor, (care a dus la o teorie complecti,

formalul pur matematic al lui Bolzano) incit s'a simtit nevoia_
unei noui fundari lo,Tice a matematicei, iar urmarile au fost
un spor de interes neobisnuit pentru cercetarile logice (s'au_
reluat astfel problemele aporiilor logice ale sofistilor antichitali si s'a ajuns chiar la consolidarea unor discipline noui,
alaturi de logica aristoteliana si de cea inductiva, ca, logistics." i ,Jogica simbolicr. Pe calea aceasta, Husserl face
insa descoperirea ca. logica generala insasi este un compromis

si ca se impune o noua cercetare esential a ei1).

cat

Dificultati mari indeosebi, precizeaza el, i-au provocercetarile aritmeticei formale si ale teoriei multipli-

citatii (Mannigfaltigkeitslehre). A ajuns la consideratii de sens

foarte general, care se ridicau peste sferele Inguste ale matematicei, i impuneau o Teorie generala a sistemelor formal
deductive. and a intilnit n Logica matematizatoare-, o
matematica intr'adevar necantitativa, a inceput sa-si confirme
parerea despre conexiunea dintre formalul aritmetic i formalul

logic. In mod firesc- a trehuit sa treaca apoi la problemele

fundamuntale despre esenta formei cunoasterii, spre deosebire
de materia cunoasterii si la precizarea sensului cleosebirei dintte
determinarile, adevarurile i legile materiale si cele formale.
A crezat la inceput, u In aceast privinta ii poate fi
de ajuns psihologia, asa cum In genere era credinta epocii,

dar daca in unele privinte, aceasta disciplina i s'a parut de

folos, a intimpinat piedici de neinvins, atunci cnd a fost
1) Pe ratio influentele limpede recunoscute s indicate (in cazul de
fall a lu Descartes, Lebniz, Bolzano s Brentano) ni se pare ca adeseaori,
se pot identifica altele, de care autorii is dau mai putin seama i despre
care dan mat dluate indcatii. in ceeace 11 prvete anume pe Husserl, ni
se pare necesar s mentionam ad, ca. G. Cantor (1845-1918) Incepuse Inca
de prin 1877 publicarea rsunatoarelor sale studit despre teora multiplicitatil", ca. In 1879 era profesor la Halle, ea In 1883 apar Grundlagen

ener allgem. Mannigfetigkeitslehre", ca teza tanrulu matemacian Husserl

dela Halle (Meine Hallenser Habiltationsscbriftl e din 1887, cu un sublect

Leber den Begriff der Zahn, Inrudt strict en preocupfirile teoriet multiplicitatii, ca aceasta teorie Inssi ocupa un loc considerabil In logics. sa.
Nu e pe de alta parte fara semnifcatie, sa amintim ca H. Poincar ii so-cotea pe , cantofieni" dfept realisti". recunoscand In doctrina lor, ,,teoria
ideilor lui Platon".

www.dacoromanica.ro

Husserl

380

vorba sa treaca dela complexurile psihologice

ale gandirii,

unitatea logica a continutului gandirir (Unitatea Teoriei).

In felul acesta, si-a dat seama de cata lipsa de continuitate
si de claritate, este in insasi fundarea in psihologie, a obiectivitatii rnatematicilor, si a oricarei stiinte in genere.
la

Ajuns la

serie de reflexiuni asupra esentei logicei,

a intalnit relatia dintre subiectivitatea cunoasterii ca dct psihic

i obiectivitatea continutului cunoasterii. Rezultatul anilor

de reflexiune, a fost o nota fundare a logicei pune" si o

transformare a teoriei cunoasterii".
Scoaterea continuturilor logice

i deci a

logicei

din domeniul psihologiei a fost o intreprindere de mare rsunet,

care a transformat toata logica moderna si e desigur .cea mai

ades legata de numele lui Husserl1).
4.
Volumul I alcatuit aproape in intregime dintr'o Prolegomena zur reinen Logik, este dedicat desbaterilor principiale
inca dela inceput, dupa o patrunzatoare analiza a conditiilor
generale ale unei stiinte in genere, (scopurip determinare conceptual, delimitare a domeniului respectiv co o unitate obiectiv inchisi, etc.), cu mentiunea ca in stiintele filosofice

prezinta o Insemnitate si mai mare, problema cuprinsului 5i

a granitelor", 3e fixeaza controversele fundamentale ale delimitrii (Abgrenzung) logicei:

Daca logica e o disciplina teoretica sau o disciplina

practica (eine Kunstlehre");

Daca ea e o

stiinta independenta de alte stiinte,

In deosebi de psihologie ori de metafizica;

Daca este o disciplina formala, adica daca, dup cum
e conceputa deobicei, ea se ocupa cu simpla forma a cunoas-

terr sau ja in consideratie si materia acesteia;

Daca are caracterul unei discipline apriorice si demonstrative, ori al uneia empiric,e si inductive.

Parerea lui Husserl este cl aceste discutii sunt inc o

dovad ca logica e departe de a Fi constituita, desi tocmai ea
e considerata in genere ea stiinta pe care se intemeiaz5 bate
celelalte 5ffinte. De aci desigur i insuficienta acestor 5tainte.
In acest sena, nici mcar matematica, dei inca e pretuita ca
1) N'au lipsit nid ad i polemicile. Astfel, daca' unii socot eA Husserl a
anexat tot studiul gfindirii, domeniului logic" (Delacroix cap. Les oprations
intellectuclles" din Nouveau Trait de Psychologie Dumas), alfil socot
analizele din Logische Untersuchungen, constitue numai o Denkpsychologie".
In realitate, solutia e dat' numai prin constituirea f enomenologiei transcendentale.

www.dacoromanica.ro

Husserl

381

un ideal al tuturor stiintelor, nu poate pretinde sa fie socotita drept exceptie, dovaa vechile controverse, Inca nerezolvate definitiv, despre temeiurile geometriei, sau acelea des-,
pre fundamentele metodei irnaginarelor".
Deci in ceeace priveste determinarea epistemologici
Logicei, doua conceptii stateau fata'n fati. Unii o vedeau
ca o disciplina indepenclenti, cu punctul de greutate in teoria
cunoasterii (la Kant, Herbart i altii) ori cu caracter normativ
numai (la Drobisch, Bergmann etc ) iar de cealalt parte,
stau cei care in frunte cu J. St. Mill si tot empirismul

positivist vedeau in logica doar o ramuri a psihologiei. Propriu zis, acesta este Tuneful de vedere domin. ant la ,sfarsitul
veacului trecut. Depasind ambele aceste conceptii, Husserl
opune un principiu pe care-1 considera de o _insemnatate
covarsitoare, pentru cele ce urmeaza: Orice disciplina normativ
i deci practica, se bazeaza pe una sau mai multe
discipline teoretice, atat timp cat regulile ei trebue s aibe

un continut teoretic, deosebit de gandul normativ, 6 a carui

cercetare stiintifica, e in sarcina acelor discipline teoretice".
Un nisboinic trebuie s, fie viteaz", inseamna predicativ ca numai un rasboinic viteaz e un bun rsboinic"; o
drama nu trebue i se risipeasca in episoade", i are sensul
teoretic numai o drama' care nu se risipeste in episoade poate
fi o drama buna". In ambele cazuri tiinle1e teoretice respective vor oerceta 6 vor determina In prealabil, conceptul
bun" In sens particular fiecaruia, intr'o judecata de valorizare. In once caz, dupa cum se vede, forma normativa implica

forma teoretici 6 predicatul.

Norma fundamental a este deci corelativii definitiunii bunului" in cuprinderea celui mai bun" in sensul luat in discutie; ea ne axat dupi ce valori fundamentale se indeplineste
indicatia normativ, i n sensul acesta particular, nu e o
propozitiune normativa. Unitatea normei fundamentale
unitatea disciplinei normative, si aceasta imitate Ii e particulara,
flindca stiintele teoretice nu o posed5,, caci conexiunea i unitatea cercetarilor lor, sunt determinate exclusiv de interese
teoretice.
5.

Dar adinitand ca logica este o stiinta normativa,

se naste atunci o intrebare: in care stiinta i are ea fundamentele esential teoretice? Si Cu aceasta intram in cunoscuta

controversa a psihologismului", privind relatiunea dintre psihologie i logica. De o parte, opinia lui J. St. Mill,
www.dacoromanica.ro

Husserl

-382

logica nu e o stiinta deosebita de psihologie", care a ajuns

dominanta in stiinta fimpului, exprimata necontenit In expuneri
categorice. Argumentul decisiv al acestei formulari, e ca, de
vreme ce oricum am numi-o, tehnologia logicei se foloseste de
gandiri, judecati, concluzii, cunoastere, dovadr, etc. totdeauna
la baza ei gasim o activitate psihica si produse de ale acesteia.
Deasemenea, in conc.eptele de adevar fals, afirmare si negare,
i singularitate, Tnofiv i urmare, etc., logica
este o disciplina psihologica, de vreme ce cunoasterea are loe
numai In psych, i gandirea, care se desavarseste in ea, este

generalitate

gridirii, ori nu
nimic", e de parere si Lipps 1).
La aceasta, partizanii logicei independente, lamuresc ca,

o intamplare psihica..." Logica este fizica

dei gandirile,

judecatile, etc.", apartin psihologiei care le

cerceteaza legile, logica are totusi domeniul ei, cu o leas-

latie specifica. Gesetz" inseamna ceva cu totul deosebit din

fiecare punct de vedere.
Judecatile pot fi bune ori gresite, perspicace sau oarbe,
-au loe desigur dupa legile naturale, cauzale, ca fenomene

-psihice, pe logician insa nu-1 intereseaza aceste conexiuni naturale, caci el cauta allele ideale, care nu se produc totdeauna,
ci exceptional in cursul

gindirii. Nu o

fizica.,

ci o etica

a gandirii constitue scopul logicei".

Bine in teles, c. la asemenea argumente, grupul logicei psi-

hologiste a raspuns cu alte analize adancitoare, pe cari nu e

locul sa le urmarim ad. Vrem numai sa aratam c argumentarea
cea mai sustinuta antipsihologista e a lui Husserl, ca ea a
rasturnat In totul cele clod poziii, ca a devenit oarecum clasica.

Nu insa pentru acest rnotiv ni se pare necesar sa o inregistram macar sumar ci, ct pentru faptul ca ea ne poate
indruma spre o mai usoara intelegere a tezei transcendentale
insasi. Argumentarea folosita de Husserl, este metoda specifica matematicilor a reducerii la absurd". Daca adevarul
se intemeiaza pe psihologie, atunci trebue s urmeze soarta
-acesteia. Dar dupa nsi conceptia psihologistilor, partizani ai
logicei inductive, ai metodei experimentale, aceasta 5tiint5 este
abia pe cale de formare, dibue i tine seama de contradictia

faptelor. Legile fixate de ea sunt propuneri de probabilitate

maxima.,

i sunt revizuibile in lumina descoperirilor ulterioare.

1) Cel de dinainte de fenomenologie, ad in urm'a' a adoptat punetul el

de vedere.

www.dacoromanica.ro

Husserl

383

Daca ideia de adevar, care este la temelia logicei, urmeazi

soarta psihologiei, atunci adevarul este contingent, relativ, fara

nimic necesar in el. Legea asocia' tiei- de pilda, pe care o

pun adeseaori inainte chia' r psihologistii, nu e o lege tot atat
de certa si universal valabil, pe cat e legea care dicteaza
c'd

2+2=4.
Legile naturii, legea newtonian' a gravitatei chiar, stau

toate sub semnul e probabil

1), sunt fictiuni idealizatoare-, ins6 principiul cg din doua judecati contradictorii, una
este fals, nu mai sta sub acest semn. E o certitudine absoluta. J. St. Mill pretinde, e adevarat, ca principiul contradicfiei, este e generalizare inductiva a faptului ca experienta ne-a invatat ca starile opuse nu pot sta impreuna:
tunerec si hunina, sgomot i Iiiite, egalitate si neegalitate, simultaneitate i sucoesitne
Aceasta propunere afirmativa, strneste minia lui Husserl, si ata i se pare de nefundata, inca, lucru putin obisnuit
la el, ajunge aproape la tonul invecfiv, i se pare ca aci atat
de patrimzatorul Mill pare parsit de toti
Dupa ce
arata c fraza ar fi fost mai corect ex'primata, spunandu-se
:
aceethsi con#iinta, nu pot dura impreuna, intr'un asa
de redus laps de timp, acte contradictorr, se intreaba : E

aci cu adevarat o lege? Putem verbi adevarat, cu o generalitate neingradit? Unde sunt inductille psihologice cari indrepta tesc afirmarea generalitath' ? N'au fost si nu sunt oameni, cari, ocazional, de pilda inselati, s tina drept adevarate
In acelas tun' p, date contradictorii? In cazurile de nebunie,

.de hipnoza, de delir? E valabila legea si la animale? Dar

poate oa empiristul, ca sa evite acestea, i mrgineste afitmatia. lu inclividul normal? etc. E destul atit, spune Husserl,
ca sa se ,ada, la ce aim' itoare consecinte s'ar ajunge,
tandu-se ca prinoipiul contradictiei atat de sigur, care intrddeauna a fost considerat ca lege evidenta, absolut exacta 5i
fAr exceptie vaiabjl, isi are intr'adevar mostra intr'o judecata z-q.a de grosolan aproximativa 51 nestiintifica 2).
fene,

Astzi, este destul s ne gindim complicatiile relativtatli einstein-

Ni se pare totusi c5 obiectiunea lui Husserl, nu loveste cu ade-

vrat argumentares lu J. St, Mill, care in cazul acesta avea in vedere numa

sursa princpiului logic, nu si caracterul lu de lege. Ni se pare cl ar fi

fost ins mai sgur $i mai convingator s observe, ca afIrmata empristulu

nu e confirmat, chilli- de fapfe, adici s rmie tot in primul plan al discutid. In cele mal multe cazur, In experienn, starile opuse stau impreun :
credtin $i necredint, lumn s intuneric, sgomot 51 lniste. Tocmai de aceea

www.dacoromanica.ro

Husserl

384

In realitate, Husserl are dreptate and constat c' asemenea legi, care nu au deal valabilitatea contingena legei psihologice, ar 'duce la imposibilitatea oricarei argumentari,
deci la imposibilitatea unei teorii stricte. Cel mai serios repro ce se poate aduce unei teorii, i in deosebi unei
a logicei, consta in aceea c pacatueste impotriva conditiilor
evidente, ale unei teorii in genere, contraziand anume, ori idoar
implicit, insesi principiile cari sunt la baza sensului i ,justi-

ficarii oricarei teorii in genere").

Daca acelui are judeca, ti lipseste

in iudecata

iev-

denta-, (conceptul husserlian despre evidenta e.ste specific fenomenologiei mult mai adanc deat cel curent), care deosebeste judecata de oarha prejudecatr, daa nu deosebeste

avantajul judecatii evidente, fa ta de judecata oarba, i anuleaza prin (aceasta, toc..mai ceeace deosebeste o afirmare justi

de una arbitrar i nejustificata, Ii anuteaza

fundarii cunoasterii, deci ale teoriei in genere, ale stiintei.
Aceasta din punct de vedere subiectiv, dar nu al subiectivititii
individuale, nici al conditiilor reale, cari ti au r5dacinile in
specule schimbatoare ale esentei care judec, (de pild cea
omeneasca), caci sunt conditii ideate ale subiectivitatii in
genere. Aceste conditii, Husserl le numeste noetipe spre a le
deosebi 'de cele obiective, pe cari cleocamdat le numeste coni11 looce. El deosebeste teorii false, absurde, lqgic i noetic
absurde si in sfarsit teorii sceptice, implicnd un relativism
inadmisibil. E ceeace s'a intimplat cu stiinta la sfirsitul vea-

cului trecut. Cad nu de un scepticism metafizic e vorba acir

asa cum se face ades confuzia din pricina echivocit.Vi termenilor obiectiv-subiectiv, ci de un scepticism dedus din subiectivitatea constiintei biologice, empirice, deci din legile psihologice-.
Relotivismul consecutiv e numit de Husserl relativism'

individual" (amintitor de forma sofista) iar and se socotetec omut in genere (cA, specia om) este masura tuturor tucrurilor-, relativism shecific.
La aceasta duce inevitabil once conceptie psihologist a.
nimic mai dificil pentru cel intrebat (in afarg de cazurile de maxima depgrtare pe scara gradarii), decttt s. se pronunte" precie. In asemenea conditii,

devine de mirare, nu Ca s'a ajuns la axioma" principiului contradictieir

printr'o generalizare a faptelor, cum afirmg J. St. Mill ca. ar fi cazul, ci

dimpotrivg, principiul contradictiei nu a fost infirmat tocmai printeo generalizare a faptelor, care inggdue acte contradictorii simultane In constintli

0 Log. UnL I. pag. 110.

www.dacoromanica.ro

Husserl

385

logicei, care prin renuntarea la conditiile apriori ale subiectirenunta si la posibilitatile oricarei teorii in genere.

Cci daca un scepticism individual e prea obraznic" ca

mai poata 'fi sustinut astazi, scepticismul antropologic" care
dominastu"nta pozitivista empirical (pe la 1900) nu e mai
putin antistiintific.

Constitutia unei specii e un fapt, din fapte insa nu pot

esi decat fapte. A intemeia adevarul pe constitutia unei specii,este a-i da si lui caracterul de fapt. Aceasta este absurd. Faptele sunt individuale, deci determinate in timp, 2+2=4 este
insa un adevar valabil, nu numai pentru speta omeneasca, ci
pentru zei ori ingeri", caci ceeace este adevarat este ade-

varat in mod absolut, este adevarat in sine. Numai cind se

confunda doua lucruri fundamental deosebite, judecata in sensul de continut al judecatii" (Sachverbalt), deci de unitate
ideala, absoluta, i judecat in sensul de act al iudecatii,

care e real si individual 1), se poate ajunge la o astfel de

relativizare antropologistr, care nu ar mai permite o filosofie als strenge Wissenschaft".
Alta consecint absurd a deducerii adevarului din constitutia general omeneasca, e ca daca n'ar exista o asemenea
constitutie n'ar exista nici aclevar. Teza acestei afirmatii este
absurda, pentruca propozitia nu exista adevar", devine egali
cu pr43pozitia este adevarat ca nu exista adevar".
Si daca in adevar speta omeneasca ar dispare, ar dispare
adevarul? (altfel deck in dependenta cauzala). Mai departe,
refativitatea adevarului, ar duce la relativitatea existentei lumii.
Caci lumea nu e nimic altceva, decfit unitatea obiectivi,
treaga, care corespunde sistemului ideal al tuturor adevarurilor faptice, si e nedespartit de el. Nu se poate subiectiva
adevrul, i sa se lase o valabilitate absolut obiectivului su,
care nu exista deck daca exist adevarul.
Insfrit, simburele -esential al reprosului e in constatarea,
c relativismul este in contradictie evident Cu evidenta existentei nemijlocit intuitive, anume cu evidenta perceptiei interne".
1) Log. Unt, I pag. 116-120. Din confuzia acestor dota planur
de eirstent4 s'a aiuns s'a se vorbease de logca primitvilor", ori logics

copillor". De altfel fenomenologa n'a impledicat pe O. Spengler sA publce

ulterior teora ciclurilor culturale ce adevarul" relativizat istorc, orf o

parte din fizica moderna s echivaleze principiul cauzalitti cu princpitil

ndetermnrii relatie cauzale, fArA s. mai vorbim de logica psihologa,

atat de comentatA, or de estetica pshologicA.

www.dacoromanica.ro

Husserl

386

Pe de alta parte, psihologismul confunda necesitatea sucu alte feluri de necesitate, In deosebi
biectiva a convm.
cu necesitatea apodictica proprie felului specific al constiintei

in care se constitue perceperea certa a unei legi, sau a unui

dat conform legii. O esenta este astfel constituita Melt, indiferent de conditide ei fizice i psihologice, ea este general
valabila. Continutul de judecata 4+3=7 este valabil chiar daca

a fast Osit

la

masina de calculat, chiar ha, nu e nimeni

act de el, chiar daca speta omeneasca ar dispare, chiar

pentru ingeri si zei, indiferent ce metocla ar intrebuinta ei, ca
sa ajunga la acest rezultat. PsihologismuI confunda generalitatea" (Allgemeingidtigkeit : gidtig fiir alle) cu atievrut obiectiv, confunda' credinta ea' un lucru e, ori poate fi, cu evidenta apodictica (Die Einsicht in prgnantem Sinn des Worja

tes) a incompatibilitatii (Nichtzusammenwahrseins) principiilor,

propozitiilor contradictorii.

Autenticul principiu al contradictiei este tocmai iegea

cestei incompatibilitati. Evidenta apodictica se intinde apoi
asupra unei entitti practice psihologice, avem deasemeni
convingerea, (35 doua judecati (Urteile) cu continut contradictoriu, nu ar putea exista i'mpreuni In asa mod, ca ele s
poat cuprinde numai subt unghiul judecatii, ceeace e dat cu

adevarat in intuitia initiala" 1).

Dar esenta evidentei" trebue just inteleasa, ca fiind
trairea unei unitati ideale, nu ca trairea unui dat individual
concret. Nu e un sentiment al necesittii psihologice (real, si
care isi are conditiile lui naturale: concentrarea interesului,
oarecare prospetimd 3pirituala, exercitiu, etc.), care ar admite
formula aceasta : doua persoane incearc aceleasi sensatii, dar

in mod diferit afectate. Evidenta este trairea (das

Erlebniss) adevarului insusi care e unitatea ideala a &lei
multiplicitati infinite si nelimitate (in posibilitatea ei) de formulri
de aceeasi forma i materie-. Jede Wahrheit
ist eine ideale Einheit zu einer der Mglichkeit nach unensunt

cllichen und unbegrenzten Mannigfaltigkeit richtiger Aussagen

derselben Form und Materie" 2).
evidenta nu este natural-psihologica, o dovedeste faptul c ea exista acolo uncle trairea ei este in aceasta forma
imposibila. Sunt numere de zeci de cifre, sunt adevaruri

In legatur cu ele. Nimeni insa nu poate sa-si inchipue cu

dem 91.
dem 187.

www.dacoromanica.ro

Husser1

387

adevarat acele numere,. nici s'. execute real aclunirile, inmultirile lor, etc..
Dac am accepta teza psihologist si dam accepta.natura apodictici a evidentei, n'ar mai fi posibil irici o a-firmatie rational, cxci simplul acord psihologic ne-ar rmine

de altfel in genere nu am mai sti nimic. Fr convingere, nu exist stiut" (Wissen). Legile logice nu sunt
psihologice, reale, ci sunt legi ideale, care se fundeaz in
nestiut,

mod pur, in sensul (im Sinne, im Wesen, Inhalt 1) conceptelor

adevr, principiu, obiect, structur, relatie, articulatie,

etc.,

adic in sensul conceptelor care sunt bunul ereditar al tuturor

stn-ntelor, fiindo ele reprezint categoriile, prin care se construeste tiinta ca atare, conform conceptului ei. Legi de acest
fel (ideal) nu pot fi stnjenite de nid o afirmatie teoretici,
le nici o argumentare, de nici o teorie, n.0 pentruc acestea
ar fi false, ci fiinde ar fi contradictorii in sine. O afirmalie

se anuleaz in ea insh'si- (hebt sich selbst auf), este logic

contradictorie", atunci cand continutul ei deosebit contrazice

ceeace 3glicit6 general propriile ei categorii semnificative (was

die ihm zugehorigen Bedeutungskategorien allgemein fordern).
Deci in sensul ac.esta pregnant once teorie e contradictorie lo-

gic, dac deduce principiile logice din fapte, contrazice con-

de adevr, care se fundeaz in simplul continut al

conceptului" si de adevar cu existent supraindividual (iiberindividuelles Dasein 2).
Dar asemenea concepte, din care se construesc legile
ceptul

ideale, nu au o sfer empiric. Cu alte cuvinte, nu pot sa

aib caracterul conceptelor simplu uriiversale, a card' sfer
se compune exclusiv din indivizi faptici (tatsachlichen), ci
trebue s fie autentice concepte generale a ciror sfer
se

compune

din indivizi

(Einzelheiten)

ideali,

din

specii

autentice. De aceea propozitiile (Stze) pur conceptuale nu

afirmh.' nimic despre real. Chiar acolo unde e vorba de
judeciti, nu e vorba despre judecti ca experient real (als
reale Erlebnisse), ci e vorba de judecati In sensul sernnifi.catiilor enuntiative (Aussagebedeutungen), in specie.
Relatiile ideale i legile ideale, alcatuesc un imperiu propriu.

Acesta se consfitue in judeciti (Stze) pur generate,

Dam paranteze husserliene, anume ca sa se vada cat de departe

-sunt Log. Unters, de structure de mai tarziu a fenomenologtei pure.

idem peg. 123.

www.dacoromanica.ro

Husserl

388

construite din concepte", care nu sunt conceptele clasificatoare

(Klassenbegriffe) de acte psihice, ci concepte ideale, concepte
esentiale (Idealbegriffe, Wesensbegriffe), care i au temeiul
concret in asemenea acte, adica in corelatele lor obiective.

Adevarul care e numit dupa Pythagora numarul trei",

cele asemenea lui, nu sunt unitati empiric.e sau clase de individualitati, ci sunt obiecte ideale, pe care le sesizam printr'o
experienta purr in actele corelate ale numararii, ale judecatii evidente').
In acest sens, domeniul de cercetare al logicei pure, este.
an.alog cu acela al matematecei pure, rezultt al ideatiei,-.
De altfel, multi logicieni (Lotze, Riehl) le considera stiinte
surori", ori chiar socot ca aritmetica nu se ocupa cu nurnararea, Cu numerile ea prezentari concrete, Cl cu numerele ca
individualitati ideale", ca specii de treapta ee.a mai de jos.
In acest sens, cifra trei nu este o numarare a lui 3 a mea
ori a altcuiva
nu e o reprezentare 3
a mea ori a
altcuiva
ci e mai curand specia ideala a unei forme (ideale-

Spezie einer Form) care i are cazurile individuale ,concrete.

in anume acte de numarare, in sfera colectivului constituit.
Din cauza asta propozitiile aritmetice nu spun nimic des--

pre ceeace se afla in simpla noastra reprezentare despre numere". Ele se ocup mai curand cu numere si coligari da
numere, exclusiv, intr'o puritate abstracta, in idealitate. Principiile acelei aritmetici universale" (ale nomologiei, am putead
zice), sunt legi care se fundeaza pur in esenta ideala a genului numar.

Ca si in logica pura, psihologia i tiintele de fapte nu,.

au ce cauta aci, cercetarea procesului gtind4 este inoperanta6.

Am cautat sa redarn cat mai fidel acea atat de

cunoscuta Prolegomena'', care cuprinde proape tot tomul

cu multe simplificar-i i lasnd la o parte chiar i refutatia
logicei concepute pe temeiul principiului economiei gandirii",
fiindca prin actiunea ei critica, asa cum am spus, aceasta intro,
ducere delimiteaza domeniul logicei si consfitue datele liminare ale unei precise intelegeri a fenomenologiei. Intalnim
aci nu numai o pozitie noua, dar Si delimitri cari aveau si
ramaie si in teza transcendentala: existentq supraindividualr,
esenta, conceptul de esentialitate, evidenta apodictica, conceptele,
1) idem pag. 186-187.

www.dacoromanica.ro

Husserl

389

de ideal, ireal, acievar absolut, etc., care sunt forme primitive1)

ale structuril esentia. le si specifice ale fenomenologiei.

Adevrul este ins ea, asa cum spune Husserl, referindu-se la Hume a indeplini o discriminare important din
punct de veclere al teoriei cunoasterii, nu inseamni Inca' a
sesiza just si esenta ei din punctul de vedere al teoriei cunoasterr 2). Toate generalititile enuntate in Prolegomena, sunt
destul de vagi, neprecis formulate, deci un motiv explicabil
pentru riticiri disidente si pentru critici, in anumd sens indrepttite, astfel drumui p5n5 la prinderea esentelor tranacendentale e intr'adevr lung, iar precizrile pe cari le incearca
le aduc in constituirea logicei pure, in sensul vederilor enunlate, in tomul II, dei nu prsesc terenul cit.stigat in introducere, i desi
imbogitesc cu zone noui, sunt lipsite de
perspectiva precis, ba dimpotrivL dau ap la moari disidentelor i interpretrilor nedorite de el, extremiste. Regretim ci
nu putem face o expunere macar sumar, a acestui tom, spatita nu ne-ar ingdui-o, dei avem convingerea c ar Tolosi
cerceatorilor ca si evite o intelegere gresit clauntoare a fenomenologiei pure. Cum ins asupra celor pozitiv castigate,
Husserl revine in lucriirile ulterioare, pe care le vom cerceta,
s5 notam aci, punctele care au dus la confuzii i rcontroverse,
clup ce vom fi expus sumar planul
7.
Logica purr, cel pu/in in forma initial:A din Log.,
Unt., va fi o reform incercat de un matematician, care are
revelatia adevirului in stiinta lui particular, dar care doreste
o lumini cat mai adinc in toat problematica formal a adevirului in genere. Din deprinderea de a cobori pan la datele
originare, pan la axiome, Husserl i propune in tomul
doi, o cercetare mai adanc5. a fenomenologiei si a teoriei

cunoa#erii-, implicand fixarea categoriilor" pure de semnificatie; cate goriile pur obiective $i complicatiile lor legale. AIn prefata celei de a doua editii. Husserl gaseste totus cA s'a orientat prea unilateral dupl conceptul Writes de raison", in expunerea adevirului in sine, dar aceasta prvete doar explicatia, pentrucA pozitia

sa rmne valabilA pentru teza transcendentalA.

In acest sens inir'alt lucrare a noastr'A am cAutat s arAtAm di o
aittudine conceptuald nu inseamn insil s o conceptie sistemancil, dei se pot
refer ambele la o pozitie identic. Stint lucruri pe care o ,,Fenomenologie
a explicatie" nerealizatfi p astAzi, ar urma s le 15.mureasca comp] ect
distribuitv. Atunci se va vedea cA un .sistem" nu se poate explica numa prin
comentarii si refernte attudinale, ci printr'un concret al datelor lu originare,
in care coordonatele sunt date intr'un analogon strict. Este demersul pe care

11 incearci chiar expunerea de

cadrele fenomenalogiei.

fat.

In dornta de a famine ea InsIsi

www.dacoromanica.ro

Husserl

390

ceasta ar constitui intara. problema generala a Logicei pure.

Cea de a doua sa fie cercetarea legilor i teoriilor- care se

fundeaza prin aceste categorii; lar cea de a treia insfarsit, ar
fi o teorie a formelor posibile teoretice-, (o teorie a teoriilor posibile), adica teoria pura a multiplicit4tii- (reine
Mannigfalfigkeitslehre). Logische Untersuchungen i iau asupra lor numai cea dintaiu dintre aceste probleme constitutive,
aceea a unei analize a datelor fundamentale, Ideia constitutiva
a unei logici formale, pure.
El realizeaza aceasta analiza esentiala, cu o putere de
patrundere

i cu

o subtilitate care-ti d impresia ca au fost

rareori atinse in filosofie, i de pild analiza sensurilor termenului Vorstellung- poate sta desigur alaturi de analiza ter-

menului de Begriff- din Critica ratiunii pure a lui Kant.

Pornnid dela relatiile empirice ale trairilor- (Erlibnisse)
de semnificatie,

cauta s

lamureasca mai

intaiu termenul

echivoc de expresie-, aratand care sunt deosebirile esentiale

(fie logice, fie fenomenologice), care apartin aprioric expresiilor, cu alte cuvinte, legue aprioride ale semnificatillor. $i
face distinctia ramasa aproape clasica, anume c in
once expresie sunt date multiple: datul fizic (physische
Seite) i trairea psihica (psychische Erlebnisse), cu fluxul
aci

intentional.

Apoi deosebeste inc intre actul de a comunica (was er

kundgibt) i intre actul de a semnifi,ca (was er bedeutet);
iara.si in ceeace priveste semnificatia insasi, intre was er bedeutet (adica e vorba de continutul reprezentrii nominale)
si de ceeace e numit (Gegenstand der Vorstellung). Pe de alta
parte, expresia ca atare in afar. de sunetele ei'', are drept
esentiale, doua soiuri de acte: actul smptei semnificatii, cary
pune doar intentional, dar gol (leer) ceva, i actul care intr'un
mod sau altul implineste, realizeaeci, (erfiillt, bestatigt, bekraftigt), intentia, ceeace e vigat, intr'o sintezi specifica, in
intuitie (in Bedeutungverleihender Akt, iar in al doilea Bedeutungerfiillender Akt, actul cunoagerii insusi, dat in primul caz
anschauliche Fiille1), bate deosebiri de mari consecinte pentru
fenomenologia nsi. Si se retie insa, c aci, termenul Akt"
n'are nici o legaturfi cu actul luat in sensul clasic, etimologic.
In deosebi,
preocupat pe Husserl, continutul ideal,
intentional, al actelor logice asa numita de el obiectitate
1) Leg. lint. vol. II pag. 31, 32, 34, 39.

www.dacoromanica.ro

Husserl

391

(Gegenstandtichkeit) ca s o deosebeasd, de obiect in sensul

real, cu toat problema sensului deosebirii dintre obiectele reale
cele intetztionale, unitatea icleala a speciei, limpezirea idende adevr in relatie cu icleia evidentei in judecata , ca si clarificarea conceptelor categoriale, clttoare de form. (conexiunile categoriilor logice i noetice). Intentiile obiectivante(treptele i modatittile sintezei evidentei), impreun cu fundamentalul capitol (contributia original, revolutionar oarecum
a lui Husserl) dupa intuititle sensibile, despre intuitizle generalului i inuiile cate goriale (ale contin. utului judedtilor,

,,Sachverhalt- de unde apoi att de aprig discutata W esenschau , respectiv W esenserschauung, cu aprioricul formal i a-

prioricul materia!), ne dau cheia fenomenologiei transcendentale

asa cum dealtminteri i-au dat-o lui Husserl

E necesar s artm ins, ca Logische Untersu-8.
chungen nu ofer, dup cum de altfel precizeaz autorul, un
sistem de logic'', ci doar pregfirea unei logice
explicat din izvoarele fenomenologiei.
In intregul ei, tema structurei constitutive va fi reluatd)

mai intaiu sumar, in primul capitol din Ideen si apoi, trziu,

sistemafic, analitic, in Formale und Transzendentale Logik'',
In prima parte pe care o dedie tot Logicei obiective, formale, apophantice". Astfel dup ce expliciteazi termenul a,
gala'', de unde refinem mai ales formula care ni se pare
definitiv : ganclirea in irzteles larg (este) o tra ire care constitue un sens" 1) (sinnkonstituierendes Erlebniss), reja in formi
noua, esenta formalului, deosebind mai precis tintre aprioricul
analitzc formal i aprioricul sintetic contingent (material); a-

cesta dedus din faptul c ratiunea nsi i in deosebi ratiunea teoretici, e un concept al f ormer' (Formbegriff) 2)..
Ca s dm un exemplu in aceast privinf, vom spune c. ,,o

apriorici desprg tonuri in genere" este doar un

pe cand o judecat apriorid despre
continuturi in genere- este un aprioric formal.
Dad, ne marginim la ratiunea care juded (Urteilende
iudecat,

,,aprioric contingent'',

Vernunft), atunci putem socoti logica drept inssi desfsurarea

(Selbstauslegung) ratiunii pure 3). Pe de aka' parte, cum) am mai
arktat, ca once 5tiint apriorid, logica e chemat si la functiuni normative, practice, dar aceasta nu intereseaz aci.
F. und Tr. Log. 19.
F. und Tr. Log. 25-26.
F. und Tr. Log. 27.

www.dacoromanica.ro

Hasserl

392

Descriind structurile logicei formale, Husserl isi propune

intai s expliciteze esential cele trei trepte,

din ce in (le

mai inalte ale ei, ca discipline analitice deosebite: a) Teoria

formelor pure ale judeatilor (sau cum o numea in Log. Unt.
gramatica logicej pure), care priveste doar simpla posibilitate
a judeca'tilor ea judecati (Mglichkeit von Urteilen als Urteilen); 6) Logica fara contradictie, (Konsequenziogik, Logik
der Wiederspruchslosigkeit), disciplina menit s cereeteze
formele i legile esentiale-, care con-ditioneaza in mod pur
lipsa de contradictie- interna external a judecatilor, care pun
probleme ale consecventei ori inconsecventei, in forma- numai,

Para sa se intrebe de adevarul ori neadevirul lor, deci Teorie

a sensului (Sinneslehre)1).
O te'apta mai inalta a Logicei formale, ar fi depasirea
purei analitice, intr'o logica a adevarului (Wahrheitslogik), corelat
Logik der Konsequenz-, care i e baza insas;
care ar reprezenta orientarea dela forma pura la sobiect real.
9.
In sfarsit, spune Husserl, treapta cea mai tnalta
a logicei formale, ar fi ap zisa Teorie a multiplicWitii-,
(Mannigfaltigkeitslehre) prevazuta si e in planul initial al Log.
Unt. ca o teorie a formelor de teorii posibile-, a carei tema
este sa descrie in totalitatea lar, gistemeie de judec44, care
fac posibila unitatea unei teorii deductive. Obiectiv, apare aci
conceptul intregului- (Totalbegriff) pe care rnatema.tica
are in vedere, fife' niei o desfasurare determinata, sub titlul
de multiplicitate si care este conceptul former (Formbegriff)
unui domeniu de stiinte deductive. E un domeniu care e determinat numai i numai prin aceia ci e supus unei teorii de o

antimita forma", adic pentru obiectele sale, sunt posibile

anumite conexiuni (Verkniipfungen) care supuse unor anumite lee', stau sub forma determinata. In ceeace priveste
,,materia

aceste obiecte sunt nedeterminate" 2).

Rolul acestei teorii a multiplicitatii, e intre altele si explice expozitiv si-sistematic, aproape infinitele forme de teorii,
deasemeni, s recunoase teoretic, multiplele forme de teorii,
de aceasta specie, drept cazuri particulare ale generalitatilor
formale de trepte si mai inalte (aber auch mannigfaltige Theorienformen dieser Art, theoretisch als Einzelheiten hlherer Formallgemeinheiten- zu erkennen), deasemeni sa desluseasca Ideea
F. und Tr. Log, 46-47,
F. und Tr. Log, 79.

www.dacoromanica.ro

Husserl

393

de ordinul cel mai inalt al anei forme de teorie in genere,

a unui sistem deductio in genere, intr'o teorie sistematica, in
formele ei particulare i determinate 1). Cazul particular, care
ar putea fi luat drept model pentru cele de mai sus, e geometria lui Euclid, care a calauzit matematicile spre acea
i al carei ideal, dac
teorie a multiplicitatii, proprie
fi
-sa
se
realizeze,
ar
urma
sa
deriveze
dintr'un sistem de
ar
axio,me, ultim, ireductibil, in deductie pur silogistc, intregul
sistem infinit al geometriei spatiului, adicia ne-ar destainui teoretic si deplin, esenta apriorica a spatiului".
Problema unei lamuriri radicale a relatiilor dintre logica
matematica formal., ti preocup in deosebi
dup
formal a
cum e'
explicabil
pe Husserl, i el vede o definitiva

lamurire a sensului de matematici pur formale" (inclusiv silogistica formala pura,) in determinarea acesteia, ca, o pura
analitica a lipsei de contradictie. De altfel, el unifica logica
pur formala, cu toate disciplinele ei : teoria formelor judecatii,
teoria logicei lipsei de contradictie intr'o analitica apophantica
atotcuprinzatoare, in Ideea acelei Mathesis Unioersalis, initiate
-de Leibniz, atragand luarea aminte c numai conceptul de
'forma goala (Leeruniversum) al matematicilor moderne, permite azi acest lucru, caci matematica antichitatii, nu ajunse
la ideia de forma pura in aceste discipline" 2).
Pe de alt parte, o cercetare esentiala ne arata c posibilitatea acelei discipline, pe care am numit-o Wahrheitslogik,
e datorit unei Ontologii formale", ca o Ftiin0 apriori despre
obiecte in genere. Aci intalnim din nou geniala determinare
a lui Husserl despre obiectitatile categoriale-, de ceeace ea a
numit Gegenstndlichkeir , obiect al intuitiei esentiale formale.
Kategorial geformte Gegenstandlichkeit, das ist kein apophantischer Begriff, sondern ein ontologischer" 3). Dar despre
ontologia formala i material, va mai fi vorba in expozeul nostru. Cu acestea am terminat expunerea sumara

a logicei formale obiective, pe care o schitase abia in Log.

Unt., (insh. Husserl o socoate cu totul insuficienta chiar in
aceasta 'forma complecta i rintelege 8 fundeze o logica transcendentala despre care vom vorbi dupa expunerea descrlp. tiv

subiectiv- (si se va vedea in ce sens) a filosofiei idealismului transcendental.

1) F. und Tr. Log, 80.
2. F. und Tr. Log. 70.
3) F. und. Tr. Log, 129.

www.dacoromanica.ro

Hussrl

394
10.

Revenind acum la incertitudinile care 1-au dus la

Cercetarile logice, putem spune ca golul pe care 1-a gasa

Husserl in aceasta zona a fundrii logicei, in zona cea mai de

dedusubt a cunoasterii si a expresiei, s'a dovedit atat de putin
explorat, atat de nebanuit, inca incercarile de delimitare au

condus la o nona disciplina, intercalata

psihologia traditionala i logica formara, cel putin asta pare sa fi fost

prima lui solutie, in Logische Untersuchungen, i in once caz,
'filtre

aceasta este forma in care Fenomenologia" apare In aceasta

lucrare.

Menit in gandul dintai, s'a salveze idealitatea matematici

apoi cea logica, noua disciplina a trebuit s imbratiseze

treptat tot domeniul cunoasterii, intr'un mod atit de revolutionar,' ca a influentat aproape toatfi filosofia contimporana. Dar,
pe de alta parte, deosebirea dintre fenomenologia cunocIteri,i, a

expresiei si a judeatii, i o psihologie descriptiv a acelorasi

date psihice, a fost extrem de controversata, i Husserl a
trebuit sa revie necontenit asupra ei, cautancl un principiu unitar
de explicatie sistemafica.

Cand in cele din urm a ajuns la conceptul Reductiei

transcendentale, el a fost nevoit sa recunoasca insuficienta pri-

mei forme si a precizat cu regret, c a indicat gresit in prima

editie a Log. Unt., Fenomenologia, drept o psihologie descriptiva" 1).

Nu e singura concesie pe care o face, ba e nevoit

atraga ivarea aminte ca in editia nou'a a refacut serios o parte
din materialul primei editii i, in deosebi, a cautat s puna
terminologia la punct. In dou sensuri pare-se, pacatuia cu
deosebire prima forma a Cercetarilor logice": ;intaiu printr'o
considerare, cand subinteleasa, dar adesea si expresa a lucrurilor" (Dingen) ca transcendente, iar pe aceasta linie s'a desvoltat
sustinuta si de acea revolutionara obiectivitate",- orientarea catre obiect o disident realista in sensul aristotelic,
dar mai ales, pe de alta parte, continua afirmare a esentei adevarurilor, ca o existent netemporala" supraindividuala''', existenta esentelor, neconditionate nici fizic, nici psihologic, a
dus la ceeace s'a numit realismul platonic" al lui Husserl,
la

o hipostasiere" a

esentelor, analoaga existentei reale a

ideilor in conceptia creatorului dialecticei idealiste. Dar daca

unora dintre elevii lui Husserl, aceasta revenire moderna la o
1) Log. Unt. I pag, XIII.

www.dacoromanica.ro

Husserl
temh clasic5

li

395

s'a prut un castig de pret, si au preferat s5

rmin5 pe aceast pozitie, chiar cand erau desavuati, Husserl

considera drept r5sflmacire- deopotriv5 hipostasierea metafizic5 a generalului prin acceptarea unei existente reale a
speciilor in afar de gandire-, cat i hipostasierea psihologic5
a generalului prin acceptarea unei existente reale a speciilor
in gandire 1). Asta nu a impiedicat s5 fie indarjit cnticat de
reprezentantii neocriticismului. Pare-se c numai din pricina
acestei rst5.1mcirr, evolutia lui Husserl spre un idealism

transcendental a fost socotit de acestia ca o intoarcere a lui

spre idealismul transcendental in sens kantra. n.

In realitate, cu conditia de a nu vedea in Logische Untersuchungen decat o lucrare pregaitoare, o incercare de curtire a terenului si de fixare a catorva elemente constitutive,
asadar, renuntandu-se la prelungirea acestor date in sensuri posibile, dar nu reale, ni se pare excesiv s se socoat5. c5. Husserl
a parcurs drumul dela realismul platonician la idealismul kantian. Dar asupra acestei chestiuni vom reveni in incheiere, c5ci
stint sensuri care se cer neap6rat precizate.
Ni se pare pentru moment necesar, s5 deducem inv5t5tura
pe care pare si o fi tras Husserl din incercarea lui de a
scruta si de a explicita elementele fundamentale ale cunorqterii. Anume, ai nu poate exista explicatie in aceast5 zon,

care s5. nu implice un sistem intreg, o vedere unitar despre

lume, in quidditatea ei. C_,hiar atunci cand s'a abtinut, altii au
prelungit pentru el liniile, i in sensul neclorit de el. De altfel
mnsi insuficienta terminologic e totdeauna efectul lipsei unei
viziuni sistematice, totaliste.

Astfel, putem deduce ci in urm5 el ajunge la convingerea c5 o nod ontologie" e necesar, c trebue gsitnou dimensiune a existentei- , (a lui Sein), iar rezultatul
cercetarilor lui Il constitue Ideile despre o fenomenologie
puril .0 o filosofie f enomenologigr , opera din 1913, despre carer

noi vom vorbi, desemnandu-o sumar cu termenul Ideen-.

11.
Inainte de a trece la cercetarea nouii lucran, s
indic5m sumar, m5car o parte ,din materialul care r5mane din
Log. Unt. nu numai valabil pentru fenomenologie, dar constitue
chiar pragul ei adev5rat.
E astfel mai hit:51u ceeace constitue asa numitul prirnat
al intuitivitatii, pretuirea clatului in persoana", a datului el'
1) Log. lint. 11 121-122.

www.dacoromanica.ro

Husserl
(selbstgebende) ca opus simplei semnificatii, apoi
metoda obiectittii ideale ca i obiectitatea cotegorial (Gegenstndlichkeit) deopotriv interktionale, descoperire,
ideia

care pornit din conceptia (psihologista totusi) a lui Brentano,

avea s lrgeasc in mod considerabil domeniul existentel
In filosofie, ducand
transcendentale.

pe Husserl la

deductia' fenomenologiei

Tot asa de interesanti apare pretuirea din ce in ce mai

mult a Eoidentei, ca un atribut esentipl al intentionaliti tii,
analiza ei sistematici constituind dup Fink, singurul progres
real dela acel clara et distincta perceptio" al lui Descartes,
incoace.

Fundamental pentru doctrina husserlian apare si descrierea atat de original a formelor categori,ale, cu corelatul
revolutionar al intuitipi cate goriale, toate contribuind la ceea
ce s'a numit intuitionismul lui Husserl.
In afar de aceste contributii precise la desvoltarea ulterioar a fenomenologiei pure, Log. Unt. cuprind un material
de specialitate, care le fac indispensabile cercetrilor logicei
apophantice indeosebi.

Cum am spus, insuficienta generali a acestor contributii

era datorit faptului, c le lipsia un fundament teoretic unitar,
c pstrau in definitiv pecetea de a-si fi avut sursa in cercetri strict, am zice, local determinate, in matematicele superioare.

Fat de precaritatea filosofic a pozitiei din prima editie

din Logische Untersuchungen, noua formulare din Ideen apare
mai cuprinzaoare, si
acelas timp radicale. Desigur c
aceast purificare implic5 reale dificultti, care socotim c vor
fi usor de trecut, acum cnd cetitorul posed sensul existentei ideate.

12. --- Am spus c fat de Logische Untersuchungen, pozitia filoso fich a lui Husserl capt in noua lucrare un caracter
radical". Deprtarea de reali Late, de lumea faptelor naturale,
pe care o solicit cetitorului su in ccnsiderarea tririlor inten-

in asa msur, inat ,experienta

purr, care era corelat cu experienta empirica, in reductia
eidetic este universalizat, nu se vor mai suspenda pe rand

lionale, va fi generalizat

intamplAtor faptele", ci totalitatea lumii reale va fi pus

i 1'116' nu numai gala, dar constiinta empiricg
Intreag5 va fi purificat ca s se obtin cm pii1 pur al conin suspensie,

transcendentale.

www.dacoromanica.ro

Husserl

397

In acest sens, fenomenologia devine o teorie eidetica descriptiva (deskriptive Wesenslehre) a actelor pur transcenden-tale, in pozitie fenomenologica".

Aceasta suspendare a existentei lumii reale, folositi ca

o metod in procesul de cunoastere, am mai intalnit-o fara indoiala. Ea este la temelia filosofiei moderne. Intr'un anurne
sens, i tot are dreptate Husserl cand tagadueste ca s'a intors
la idealismul kantian, fiinde el pretinde c5 s'a tutors la sursa
insasi a filosofiei kantiene, la acel cogito" care sta deopotriva
la baza ' idealismului filosofic modern, ea si la baza rationalismului scientist al acestei epoci.
Punctul de plecare
alege Husserl metodologic, in
dorinta de a da stiintei o baza sigura, un sistem corelat care

s permita o noua organizare a stiintei pe un fundament

absolut''.

Ca punct de plecare, luam constiinta intr'un sens pregnant si in primul rand prezent", pe care il indicam In modul
cel mai simplu prin Cogito" cartesian. Dupi cum se stie, Descartes lua Aceasta intr'un sens foarte larg, care cuprindea sensurile: eu percep ,eu imi amintesc, eu imi inchipui, eu judec,
simt, doresc, etc." 1).

,Husserl, insi, nu se va opri, asemeni lui Descartes, la evidenta &bandit:A fin acest act originar, pentruca dui:4
modelul acestei evidente s judece despre existenta altor cpncmte i sa se calauzeasc in intreg tinutul cercetarilor de
fundare a stiintei i filosofiei. El intelege sa ramaie metodicin fluxul actelor pure, in tool cleplinatatea concretiunei lor",
asa cum (apar in implicatiile esentei lor proprii, i in "acest
sens concret" e desigur mai aproape de subiectivismut lui David Hume, decal de oricare alt filosofie.
Aceasta e cu putinta, caci fiecare traire (Erlebniss) a
fluxului, pe care 11 intalneste privirea reflexiva, are o esenta
proprie, care poate fi intuita, are adica un continut pur, care
poate fi observat in particularitatile lui insesi 2).
Ceeace ramane n acelas timp neobservat in particularitatea lui insasi, ceeace nu e lantul continuo al lui das wache
Ich", dei tot Erlebniss intentiopal este modal de inactualitate
al constiintei, simplul potential, ca opus modului
explicitatului".
Aceasta operatie a suspendarii lumii reale, aceasta epoch",
13.

Ideen pag. 61.

Ideen pag. 61.

www.dacoromanica.ro

398

Husserl

care prea destul de usoar, prezint totusi dificultati

atat de maxi, Moat nici mkar nu pot fi bnuite inainte de
o cercetare a conditiilor liminare. Husserl consacr o mare
parte din aceast intaie carte, unor cercetari pregatitoare-,
care constau n analize impinse pan la limita nuantirilor posibile. De altfel, este clestul s artrn c enuntarea cuprinde
termenul lumea realr, a csrui determinare infatiseaza greuti
de mari, pe cari filosofia universala a incercat
zadarnic pana acum s le depseasc.
Husserl sfrseste prin a creia o nou dimensiune a existentei (a lui SeM) si ca atare fenomenologia e de fapt o
noua ontologie-, dar tocmai pe calea aceasta fenomenologia
-pura- a starnit cele mai vii intmpinari. Cum am spus, o
intreaga serie de cercetri preliminare au lost necesare pentru
pregtirea acestei solutii filosofice, de altfel unele incep inc,
mai ades cu alta terminologie, din Logische Untersuchungen-.
14.
Astfel, imprumutnd dela Brentano, care si el it
luase dela scolastici, conceptul despre intentionalitate, Husserl
,deosebeste in once dat psihic un aci i un obiect al actului.
Once reprezentare, implic astfel un act deoparte, iar de cealalta ceeace a vizat- (gemeint) in acest act, reprezentatul
Insusi. Once dorinta implic actul dorintei deoparte
ceeace
e vizat In aceasti dorinta Aceast. intentionalitate", care la
Brentano si La ceilalti caracterizeaz toate actele psihologice,
insa in intelesul psihologist naturalist, trecuta acum in planul
esentialitatilor, va constitui una din temele constitutive ale fenomenologiei. In aceasta cleslusire despre act si continutul lui
corelat, isi afl temeiul cele mai de seama operatii fenomenologice: orientarea spre obiect (care a influentat toati tiinta
contemporana) i unde se infalneste Husserl cu urmasii lui
Bolzano, ca Meinong, etc., structura semnificatitilor, structura
sferelor de constiint6 (paralelismul noetic noematic) i Insa4

aceasta epochr

Deci, de vreme ce obiectul e transcendent propriei

perceptii, a exista, nu inseamn acela lucru pentru actul de
constiint si pentru ceeace e dat in el, ci dimpotriv lucruri
,diferite, de consecinte hotartitoare, pentru destinele fenomenologiei. De o parte actul de constiinth transcenclentala.
are existenta absoluta, o unitate care nu admite nici dedublari,
nici nuantari- (Abscha.ttungen), nici prezent reprezentativi
(sie stellt sich nicht dar). Perceptia ei
fiindc toateErlebniss-ele sunt constiente
este o simpla privire (Erwww.dacoromanica.ro

Husgerl

399

schauen) a unui ce, care in aceasta perceptie este dat ca

absolut, nu ca un dat identic intr'o serie de fenomene. Per-

ceptia aceasta nu are laturi" care s'o

infaSi5eze succesiv

felurit. Pot gndi despre ea adevrat sau fals, dar ceeace dat
In fiecare privire asupra ei este acolo, cu calittile ei, cu
intensitatea ei1).
Caracteristica actului intentional intr'o perceptie, este in
acelas timp si caracteristica intregei constiinte. Intentionalitate,
existenta absoluta, 4psi de nuantari (Abschatttingen), caracterizeaza in totatitatea ei congiinta, iar obiectul ei intentional

teste de o parte. perceptia externa, de alta, ceeace e dat ca

obiect in con5tiinta insa5i, in analogie modificat cu existenta
transcendental.
15.

Cu total .diferit este modul de a exista al obiec-

tului actului intentional, in perceptia. externa.

Apar tine perceptiei transcendente ca obiect (Dingwahrnehmung) i aceasta constitue 5i necesitatea esentiala a ei (Wesen-

snotwendigkeit) si fie data cu oarecare inadecvare-. Deci nu

poate fi infati5ata dect clintr'o parte (einseitig), ea e data
In simple moduri de aparitie (Erscheinungsweisen care la Husserl nu inseamna fenomene"), in mod necesar ea cuprinde
un siimbure (ein Kern) de reale infdtifeiri inconjurat de un
orizont impropriu de ceeace a dal impreuna- (Mitgegebenheit)
si intr'o mai mare sau mai mica nedeterminare. In dieser Weise
in infinitum unvollkommen zu sein, gehrt zum unaufheb-

baren Wesen der Korrelation Ding und Dingwahrnehmung...

kein Gott kann daran etwas ndern, sowenig wie daran dass
1+3=4 ist 2)...
Aceste moduri in care e data perceptia externa sunt
valatile in modificarile reproductive'', dar in feluri modificate: (Dingliche Vergegenwrtigungen,

Vergegenwrtigen

durch Darstellungen, wobei die Abschattungen selbst, die Auffassungen und so die ganzen Phnomene durch und durch reproduktiv, modifiziert
De altfel, chiar Errlebniss-urile au reproducen 5i acte
de intuitie reproductiva, i anume in reactualizare cu reflexiune despre reactualizare. Fire5te, nu se intlnesc aci 5i nuan-

tari 3), caci trairile schatten sich nicht ab-.

Se intelege acum ca obiectul intention,a1 al perceptiei nu.
Ideen 81.
Ideen 80. 81.
Ideen 82-83.

www.dacoromanica.ro

Husserl

400

are aceeasi existenta absoluta ca actul nsui. Experienta,

oricat de lama i patrunztoare, Iasi deschisa posibilitatea
ca el s nu existe
oricat de permanenta ar fi constiinta
despre prezenta lui oorporala (leibhaftigen Selbstgegenwart).
Legea esentialr spune c existen fa lucrurilor nu este impli-

cata in mod neceser in faptul ca sunt date, ci e infr'un aname mod totdeauna contingenta1). Pe cad dimpotriva apartine flecarui flux de con0iinta i eului, ca atare, posibilitatea
principial s cegtige evidenta (existen fa)
fiecare (act)
poart in sine garantia unei absolute exifitente, ca posibilitate 2).

aci un moment metafizic pregnant cci in rnodlul 'acestateza lumii, care e contingent& sta in fata tezei eulu meu pur
trairii, tilde psihice (Ichleben) care in mod necesar- este
absolut neindoelnica. Orice lucru material dat corporal poate
sa nu fie, nici un Erlebniss dat corporal nu poate s mi
fie, id:a legea esential& a necesitatii 0 a contingentei 3).
Retinem deci Ca' esenta constiintei" ne este data da
Husserl intr'o teza care intoarce toate datele stiintelor naturaliste, care tagaduiau obiectivitatea- constiintei, caci \rid
In ea doar succesiuni de fenomene subiective, carora, reduse la
categoriile naturei, incearci sa le dea structura legal abia prim
studiul pozitiv si 'empiric al faptelor (suocesiuni cauzale, quantificarea sensatiilor, etc.). Este o rsturnare, i fiindca in corelatia transcendent-imanent absolutul cade tn lotul imanentului,
deci imanentul pune teza lumii-, el ii d semnificatie Si daca
omul de stnta vrea sa curioasca intr'adevar i s intemeieze
sistemul cunostintelor sale, el trebue s aibe ea punct de coordonare constiinta transcendental insasi. Cu aceasta raportare
la constlinta, dobandim un nou inteles al fenomenologiei, care

insa in forma aceasta nu constitue decat pragul unei noui sistematizati,

i raai

ales un nou sens al subiectivitatii- deve-

nite absolute.
16.
Inarmati cu aceasta expunere sumara, cad a trebuit s suprimkn extrem de numeroase precizari de particularitati, din lipsa de spatiu si din dorinta de a simplifica

pentru o mai usoara intelegere a corelatiei imanent-transcenddent, sa ne intoarcem la reductia fenomenologica, la epoch.
Teza pe care o adoptam. este aoeea a suspendarii provizorii
(Ausschaltung), a punerii in parantezr (Einklammern) a oriIdeen 86.
Ideen 85.
Ideen 85.

www.dacoromanica.ro

Husserl

401

crei existente transcendente, aclica in primul rand existenta

lui Dumnezeu, apoi lumea naturala, once obiectivitati individuale constituite prin functiuni de constiint valorizatoare
practice, toate speciile de creatii culturale, .operile i valorile
technice i arfistice, implicit stiintele morale (Geisteswissenschaf ten) 5i cele naturale. ()data cu aceasta, cade bineinteles
lumea psiho-fizica, deci eul care realizeaza reductia fenomenologica i pierde nu numai corporalitatea fizic, ci i existenta
psihologica in sensul empiric ca fiind un dat al naturei. Prin
urmare, reductia fenomenologica inltura toata con5tiinta empirica, adica i asa zisa experienta intern6, ceeace spore5te
considerabil -dificultatile, 5i asa destul de mari, ale posibilittei
realizarii ei.

Mai mult inca sporesc aceste dificultati, and e vorba

5i formale, in sfarsit cand e
vorba de eul pur''.
de stntele eidetice materiale

Cum e cu putintr, se Intreaba Husserl, ca pe ae

o parte constiinta si fie absoluta, tin care se constitue tot ce

e transcendent, in definitiv i intreaga lume psihofizica
lar
pe de alta parte, constiinfa sa fie totlusi un eveniment real
in cuprinsul acestei

Solutia' nu o vede deck datorita unui mod specific de

sezisare (Auffassung) ori de experientr, o specie anume
de aperceptie", care determina conexiunea calor doua moduri

de consfiina intr'un act de transcendenta sui-generis, ce ne

infatiseaza intr'o dubla atitudine (doppelte Einstellung) constiiiita in seiner fliessenden Diesher odata, iar alta data:

als etwas aufgefasst". In aceasta dubla atitudine, trairea psihologica transcendenta este relativa i contingenta, pe cand cea
transcendental:3,', e neceara i absolut5.1).
Cea dintaiu, trairea psihologica fiind deci reala, cade prin

reductia fenomenologica, impreun6 cu toat realitatea

17.
Pe de alta parte si obiectele generale'', si esentele,
sunt intr'un anume sens transcendente constiintei pure, cki nu
se gasesc real in ea. Totusi, purificarea transcendentala nu poate
s' insemne reducerea tuturor transcenaentelor, cci atunci ar r5.mne cu adevarat o constiinta pur, dar n'ar mai ramane nici
o posibilitate pentru o 5tiint4 a con5tiintei pure-.
Ca sa se inteleaga mai bine dificultatile reductiei fenologice in ceeace priveste stiintele eidetice materiale respectiv
1) Ideen 105.

www.dacoromanica.ro

Husserl

402

formale, e necesar sa facem o scurta expunere de ordin logic.

Husserl deosebeste fundamental pentru noua fenomenologie,
intre stiintele de fapte i tiintele de esente (Tatsachenwissenschaften i Wesenswissenschaften), fiindca domeniile lor de cer-

cetari sunt deosebite. Cele dintai se ocupa de date originare

in experienta externa (perceptia lumei asa zise reale de o
parte) oarecum stiintele naturale, iar pe de alta parte, tot ceeace
e inteles sub numele de fapt- psiho-fizic i psihic (deci
psihologia deopotriva cu asa numitele Geisteswissenschaften).
Aci sunt valabile categoriile naturei i metodele empirice inductive, in acest sens lumea este un concept (Gesamtbegriff), subsumand obiectele experientei posibile (deci contingente) ca
cunostintele empirice despre obiecte, formulate In sisteme teoretice.

Insa conceptul de contingenta (aci fapticitate") e marginit prin aceea c e corelativ raportat la o necesit ate, care
nu e simpla stare faptica a unei reguli de valabilitate in ansamblul de fapte spatiale i temporale, ci are caracterul unei
necesitan de ordin esential (Wesensnotwendigkeit), iar prin
aceasta, referente de generalitate de oral esential- (Wesensallgemeinheit) 1).

,,Fiecare fapt (Tatsache) poate fi, dupa esenta lui, altfel",

ceeace inseamna c apartine sensului (Sinn) oricarui dat contingent, s gibe o esenta
cu aceasta, un rein zu fassendes

Eidos"; Eidos care la randul sau poate fi de o generalitate

esentiala de grade diferite. Am realizat deci printr'o experienta pura, asa zisa reductie e4etic, o realitate noui in care
faptul nu mai e redat decat in esenta sa.
Ceeace apartine une,i esente a individului, poate
s'a." apartina
i generalitatile esentiale cele mai
de sus de aceast specie, alcatuesc regiuni i cate gorii de
18.

i altui indivjd,

La fel, esenta, Eidos

poate fi data ca o noua specie

si ca atare poate fi obiectul unui fel de intuitie, care in sen-sul
pur se numeste o intuitie de esente (Wesensanschauung). In
aceasta intuitie de esente (termenul e dificil, dar intuitie
esentiala ar fi tot atat de impropriu ca intuitie de esentialitate)
esenta, eidosul, e dat in mod originar in corporalitatea- lui,
,

intr'un mod propriu insa, de o noua modalitate fata de celelalte

intuitii, care apartin corelativ altor categorii
1) Ideen 9.

www.dacoromanica.ro

i in deosebi

Husserl

403

fata de intuitia in inteles obisnuit restrans, individuali. Deosebirilor esentiale dintre felurile de intuitie le corespunde relatia esentiala, dintre existenta i esenta" (Existenz und Essenz), raportul dintre fapt i eidos... Esentele pure, date ca
atare, Irma nu cuprind nici cea mai mica', afirmatie desprp
spune Husserl
nu poate fi
fapte. adevarul acestora
dedus in nici un ,mod din adevarul celor dintai, ele reprezintii
o reductie eidetica. Eidosurile constitue un imperiu propriu
imperiul stiintelor eidetice. In west sens sunt deci
constituite 5tiintele pur eidetice, ea logica pura, matematica
pura, geometria, mecanica, discipline ale unei ontologii formale, al carui ideal fusese vag formulat, intr'o mathesis universalis" 1).

Daca privim ins once domeriiu al obiectivitatii reale

empirice, constatam c acesta se subordoneaza cu esentele lui
materiale (si precizam c teoria unui apriori material" constitue unul din aporturile originate, fundamentale si probabil
definitive ale lui Hasserl) unui gen material superior, unei

regiuni" de obiecte empirice.

Fiecarei esente pure, i corespunde o stiinta eidetica

regional, care ti fundeaza obiectele, descriindu-le structurile pure, deci, o ontologie eidetic,a regionati. Cad daca stiintele eidetice au un caracter de independentg fat de rstiintele
faptelor, reciproca nu e valabil. Nici ostint' la de fapte nu se
poate intemeia 'decat ca un corelat ale unei tiine eidetice
fundative. In acest sens, toate disciplinele stiintelor naturale,
i au corelatul
eidetica despre natura fizica" (o,ntologia naturii). In acest mod, toate celelalte regiuni cari ravnesc s devie stiinte de treapta exact" (nomologice) au si
ele nevoe de o iundare stricta, intr'o disciplin" corespunzatoare,

intr'o ontologie eideticr. In intelestil celor de mai sus, geometria este disciplina eidetica naateriala, in care se fundeazi
stu-ntele, cari au ca obiect lucrul material, deoarece esenta lucrului material, e s fie res extensa". Pe de alt parte in
insusi cuprinsul unei stiinte eiderice, de pilda in cuprinsul ontologiei naturii, privirea se poate indrepta nu numai asupra esentei ca obiect, ci asupra obiectelor esentelor subordonate re-

naturii: Nicht auf Wesen als Gegenstande gerichtet,

sondern auf Gegenstnde der Wesen... der Region Natur ungiunii

tergeordnet sind". De Oda, esentele lucre, insusire", re1) Ideen 18,

www.dacoromanica.ro

Husserl

404

latie-, stare de lucruri" (Sachverhalt), ,,multime, ordine"

care constitue un fel de obiectitate originar (Urgegenstndlichkeit).

Intfilnim aci conceptul de categorie, care se refer la.
ceeace e pur formal in aceast regiune si care inseamn, asa
cum am artat vorbind de Logische Untersuchungen, una dia
contributiile cele mai originale si mai rodnice pentru fundara adevra% a filosofiei, pe care le-a adus fenomenologia.
Deslusirea dintre esentele formale si cele materiale, o precizeaz Husserl cu o rar subtilitate.
De o parte se gsesc esentele materiale, i intr'un anume sens proprn-" (eigentlichen), iar de cealalt parte, sift
realmente un eidetic'', ins esential si fundamental deosebit :
o simpl forma esential, care e intr'adevr o esent, ins

una deplin goal (ganz leeres), o esent ce in modul unei

forme goale, convine tuturor esenselor posibile, care intr'o

generalitate formal cuprind bate, chiar cele mai inalte generalitti materiale si le prescriu /egi prin aceste adevaruri
formale 1).

Dac ne intoarcem la dificulttile pe cari le intmpin

o autentic reductie fenomenologia intelegem soviala lui Hus-

serl. Esentele pure si categoriile formale alcituesc, la rndul

lor. o regiune de obiecte, ca atare constitue o regIne concret, de o demnitate special, dar concret. Pe de lt parte,
toate esentele au o existen% care nu e nici real, In sensul
platonician, nici real in sens empiric, ci sunt mai curnd,
desi de o existen% absolut valabil, ireale.
Ele sunt datorite unei experiente pure, de ideatie- (care
nu trebue in nici un caz confundat cu idealizarea 4 tientru
ele e valabil principiul tuturor principiilor, anime c once intuitie care ne clii originarul, este un izvor legal de cunoqtere,
a tot ceeace ni se infatiqeaza ca originar in intuitie, trebue
luat pur i simplu drept ceeace se d., dar numai in limitele

In care se d2).
Cum acelas lucru e valabil i despre intuitia esentelor
(Wesenschau) insemneaz csit ne gsim in fala unui paradox.
De o parte depsim concretul constiintei, prin actul de pur
ideatie, dar pe de al% parte tot in constiint se formeaz o
nou zona concret, desi de o alti specie 3y.
Ideen 21.
Ideen 43,

Se va reveni ulterior asupra sensului 4i valorii acestui concret de

specie north".

www.dacoromanica.ro

Husseri

405

e dela sine inteles,

ca n'ar putea fi pusa in paranteza, deoarece nu e de conceIn ceeace priveste logica formala,

put nirru.c in afara de princiPiile ei, nici chiar Erlebm*ss-urile

pure nu se pot sustrose principiului identitatei de Oda.", la
fel, noetica generala, disciplina care ne da certitudini despre

rationalitate 6 irationalitate in gndirea care judeca in genere.

Totusi, daca luam ca norm, sa nu luam in considerajie dec.&
pura imanenta a constiintei, atunci restrngfindu-ne la strictul
inevitabil al noeticei pure, putem pune in paranteza logica 6
ontologia formala, impreuna cu celelalte discipline, din intreaga
Mathesis, deci matematicele de once forma.
In ceeace priveste sferele material eidetioe, e cel
putin una care nici nu infra in discutie : sfera esentiali a
constilnlei fenomenologice purificate tnsi, fiindch aprioricul
contiintei este de neocolilt, 6 pentruca in definitiv, acesta este
imperiul strict al fenomenologiei pure ins.si, ca teorie descriptiva a esentelor constiintei 1).
Raman insa stiintele materiale ei,detice, care se ocupi cu
esentele respective, care nu corespund datelor individuale ale
fluxului constiintei nsi, cci i in aceast =IA a esentelor
exista deosebirea intre imanent si transcendent de pilda :

forma spatialr miscare, culoare a lucrulur, deasemeni om-, sensatie omeneasca'', suflet'', traire psi,

hologicr (Erlebniss in psychologischem Sinne) persoana-,

insusiri de caracter-, etc.. Stiintele cari corespund unor esente
de felul acesta, i cari sunt geometria, poronomia. ca stiinti a
miscrilor, fizica pura, psiholoia rationala, sociologia
etc., le punem in parantez, in'tr'un fe!, si ca s asiguram puritatea absolut a fenomenologiei 2).

Necesitatea eliminarii va aparea mai indreptatita

and vom araa deosebirea de specii pe care Husserl o face

Intre esentele
esentele
deosebire care, socoate Husserl, ii ingadue s depaseasca dificultati pe care
filosofia Inca nu le-a depasit phna la fenomenologie.
Cele dintfii Idealwesen" sunt corelatul conceptelor exacte, idea In inteles kantians' 3), pe cnd celelalte sunt corelatul conceptelor descriptive.

Esentele ideale i gasesc aplicatia in anume stiinte, in

Ideen 113.
Ideen 114.
Ideen 137-139. SA amintim ad i c Husserl denunta deasement confuzia dintre ideia platonicianA reall $t eidos ea purA esentA (Ideen 40-41).

www.dacoromanica.ro

Husserl

406

cele in care sferele sunt constituite din multiplicitati definite

(de pilda, in geometrie).
Fenomenologia insa nu e o tiinta a sferelor axiomatice,
(Erlebnisswesen) nu sunt
dimpotriva esentele
stractii ci date concrete. Ideatia aceea care d esentile ideale
drept granite ideale- ...este pe de alt parte in mod eserdiaI
5i fundamental deosebita de perceptia esentiala prin simpla
abstractie" in care un moment" e Mat i ridicat in regiunea
esentei drept un vag in principiu, ca un tipic" (als ein prinzipiell
Vages, als ein Typisches
Oricum tiintele morfologice, pur
descriptive, i cele ideale, exacte, sunt in mare legatura, astfel
chiar discipline concret eidetice cum e fenomenologia au mo-

mente abstracte, acest lucru nu trebue si ne impiedice insa

sa le deosebim categoric i, in cazul care- ne preocupa, si
le facem sa cada ca tot ce depaote 'concretul de esente al
congiintei transcendentale.
20.
Ramfine in sffirit, o ultima dificultate, in calea
reductiei fenomenologice: Problema eului pur, care de altfel
una din problemele fundamentale ale fenomenologiei, constituind in acela5 timp l punctul ei de articulatie, In anume sens

metafizica. Husserl e nevoit sa recunoasca insuficienta scepticismului salt in privinta eulai pur din Log. Untersuchungen,
ca i ineficienta atacului sau critic impotriva lui Natorp In
jurul acestui eu pur. Mai anunta o5 a doua carte jain Ideen,
va fi dedicata in intregime acestei grave dificultati 2).
In sensul acesta, el 15i insuete punctul de vedere atat
de cunoscut, kantia.n,
eu gndesc" trebue s intovar4eascii
toate reprezentiirile mele", i admite deocamdata eului pur o
transcendent de specie proprie, necondi(ipnatii a.,sa cum am
spus, o transcendent in imanent3).
In acest sens, nurnai, eul por nu e cuprins in suspendarea
fenomenologica. Dupa aceste succesive eliminri, ne gasim in
fata campului curate al congiintei transcendentale, care ne
dat In anume sens, ca o existen% absoluta (absolutes Sein).
Aceasta este categoria originara a existentei in genere", regiunea originara in care Isi au ratlacinile toate celelalte regiuni

ale existentei, iar fenomenologia transcendental a ne apare ca oIdeen 139,

Ideen 110.

Ideen 109, Dar asupra acestei esentiale probleme a filosoflei transeendentale se va reveni In cele ce urmeazil.

www.dacoromanica.ro

Hu sse rl

407

eideti,ca a actelor de con$tiinta pure, transcendentale,

date in pure esente, intr'o atitudine fenomenologica"0 (phnomenologische Einstellung). Poate fi considerata ca o stiinta
fundamentala (Grunclwissenschaft), fndc pe ea se interne-

eaz toate celelate stiinte posibile metoda ei constitue modelul preocuparilor metodice in stiintele eicletice. Intruclt studiazi structurile transcendentale ale stiintei, este in acelas timp
singura filosofie care merita numele de critica-, in sensu1

pe Gare l-a incercat cu ochii inchisi- D. Hume, si pe care

1-a nizuit Kant, care dupa ce a avut in vedere acest camp
de eXistenta pura, in deductia transcendental din prima editie
a Criticei ratiunii practice, 1-a socotit din greseal psihologic

a renuntat la el 2). Prin urmare toate celelalte incercari

filosofice i tiintifice, care de altfel au fost puse in parantezi,
trebue socotite ca dogmatice. Cu acestea urmeaza s incheie
si

acest capitol, care nu constitue decal, o operatie pregatitoare

In fenomenologie.

l-am dat mai multi desvoltare, (desi am fost siliti

s lasam deoparte extrem de numeraase precizari de particularitati si sensuri de- exceptie), pentruca sa evitam in expunerea
noastra o simpl enumerare de termeni dela inceput pan la
sfarsit. Reinoirea terminologic a fenomenologiei e atat de compacta si de diferentiat, incat propriu zis, un rezumat nici
e posibil, caci, intr'un anume sens, constitue o limba nona in
21.

filosofie.

Daca dam fi urmarit in structura cat mai apropiat macar

una dintre operatiile impuse de metoda fenomenologiei, cetitorii
nostri ar fi fast lipsiti de conta.ctul autentic cu aceast. strict
filosafie stiintificr. Pe de alta parte reductia fenamenologica" a devenit dupa rsboi o formula de mare circulatie,
intr'o forma superficiala i improprie, i am fi vrut macar
atragem marea aminte asupra dificultatilor reale, pe care me-

toda le infatiseaza, pentru ca nu cumva o usurigtii nemotivata,

s inchid porti care altfel ar putea fi accesibile, Inzestrand

pe cetitorul atent cu un minim necesar pentru incercarea de

a pritrunde in sferele pure ale fenomenologiei. Cad, dac
de pila punerea In paranteza- a Tumei transcendente reale
pare simpl, celelalte transcendente, dupa cum am aratat, pun
dificultati atat de mari, Inca Husserl, nu numai ca se plange
Ideen 139
Ideen 118,

www.dacoromanica.ro

Husserl

408

de preopinentii lui, care confundi sferele psihologice cu cele

transcendentale, dar arati c el insusi e supus greselii.
Cu multi hotirire am realizat acolo (in Log. Untersuchungen), primul pas: Drepturile eideticului impotriva psihologizirii au fost excelent argumentate. In 'oeeace privete insi
cel de al doilea pas (determinarea esen(elor imanente si transcendentale) el a fost facut cu certitudine nuznai, intr'unele teerii
pe cind dim" potriv' in alte expuneri din acela tom, soyiiala pare evidenti, antune atunci cind conceptul principlului
logic e orientat, cind in functie de obiectitatile logic categoriale, and in functie de ceeace e coresp-unzator, de esenta
imanenti a endirii care judeci 1).
22.
()data realizata aceast epoch- menit s fundeze o filosofie a subiectioitatii transcendentale, sunt posibile
o serie de probleme menite, pe de o parte, s ceroeteze yalabilitatea

apodicticitatea lui cogito

(elucidind astfel defi-

nitiv sensul pur metodic al temei puse numai de Descartes)

acestea vor avea un caracter
iar pe de alta parte,
sa' incerce o vast inyestigatie a structurilor pure ale acestei
sfere transcendentale, caci fenomenologia nu va urna calea
indicata de Descartes, a unor gisteme deductive, ci va ciuta
s patrundi toate sferele de existenti esentiaLi ale lui Ego
transcendental, dat evident intr'o structuei universali i apodictici, adici totalitatea fenomenelorsens pur fenomenologic, creind astfel o Egologie fenomenologicii (care nu va
fi totus o filosofie solipsisti). Cea dinti constatare In investigatia transcendental'i, va fi ca multiplele cogitationes, actele
noetice transcendentale, pgstreazi specific modificate, ca puse
intre ghilemele", toate raporturile cu lumea pusa in paranteza,
reductivi si In primul rand gpecificul intentjonalittii. Astfel,
perceptia acestei mese este si In experienta pura tot perceptia
mesei- ca si in experienta reali. Vom caracteriza continutul
lui ego cogito transcendental, spunind c, orice cogito sau
once stare de con0iint vizeaz ceva i c astfel poarti 6n
el insusi, in calitate de cogitatum, oblectul intentional (in manierele specifice ale fiecirui cogito).
Acest cogitatum ne apare intr'un act specific, reflexiunea
fenomenologidi transcendentala, 6n care cogito isi pierde spontaneitatea primitiyi, devenind din dat originar, obiect eidetic.
E cu deosebire specific constiintei de a constitui la infinit
1) Ideen 117.

www.dacoromanica.ro

Husserl

409

obiecte eidetice corelate, si e ceeace scap adeseori cercettorilor fenomenologiei, lar eul devine in cazul acesta un spectator dezinteresat" al esentelor trgirii.

Dificultatea cea mai de seamg este deci c, in

23.

aceast reflexiune transcendentalg, trebue pstrat ,permanent

o corelatie, care inseamna una dintre structurile constitutive
ale constlintei pure, corelatiu noes'd-noenza, prin care fifingem
problemele fundamentale ale fen.omenologiei (aller grssten Pro-

bleme sind die funktionellen Probleme1), adic acelea aie constituirei ,obiectittilor in constiint..

Funhtion- In acest sens e ceva cu totul deosebit de

41nctiunea matematie, e ceva specific, ce se fundeazg In esenta
pura a noeselor, si este actul care din date eterogene intr'un

anume sens, dg o realitate constiintei, care nu e, cum o credeau psihologistii naturalisti, alcgtuit din simple complexe de
continuturi (Inhaltskomplexe).
Noes" numeste Husserl actul pur intentional, cel c.are
d specificul acelui noos In cel mai larg tnteles al termenului,

e actul originar care pune ceva, actul ce dA un sens, actul

real al constiintei care constitue fluxul acelor cogitationes, fluxul
eului pur.
Fiecgrei noese, ti corespunde un obiect constituit inten-

tional analog cu ceeace e dat in actul originar insufsi, dar nu

in sensul unei psihologii empirice (ca la Brentano), si nici
mcar in sensul unor evidente de ordin logic, e tic ori epistemologic, ca esente ale intentionalittii ci e o noem5.. A vedea
altfel e un mijloc foarte simplu s se boteze doctrina esentialg fenomenologic, drept ceva strvechi, care nu aduce deca
un nume nou pentru vechea logia", etc. 2).
Numai in teza transcendental isi gseste corelafia
adevgrata semnificatie functional. Dar tnainte de a
preciza a.ceast corelatie, trebue s6 ar'tm c actele noetice
reale, UnplicsA anumite date reale, asa zisele date ale simturilor (Empfindungsdaten) de pildg culorile, dar nu culorile
obiectelor din afarg, ci corelatele lor pur psihice (pe caree in
Ideen Husserl le numeste date hyletice) i care animate de
actele pure (Auffassungen) tot reale, isi creaz- corelatul intentional noema, care e ireal. Astfel, .,pretutindeni une i multi-

plicitati de date ale continutului real, noetic,

Ideen 176.
Ideen 179,

www.dacoromanica.ro

ii corespunde,

Husserl

410

dup cum vom vedea, o multiplicitate de date evidente, intr'o

pur intuitie, intr'un continut noematic, sau mai pe scurt noema.
Fiecare Erlebnis intentional este, datorit momentelor noelice, anume noetic, eserrta lui e s ascund o semnificatie i
eventual mai multe semnificatii, pe temeiul acestei semnificiri
(Sinngebung), i odat cu ea, s. indeplineasc i alte productii, care prin ea devin cu semnificatie- 1).
24.
Deci, perceptia mai cuprinde in afar:A de actele
noetice i in afar de materia ei, datele hyletice, inei un dat,
anume cee.ace e perceput, dar nu ca un lucru 'transcendent, ci
ca un dat in perceptie insi5i, in a5a m'asur, ca daci obiectul

real poate s dispar, ceeace e dat perceput in perceptie. nt

e supus nici unei distructii posibile 2) i aceasta este semnificatia perceptiei ins,i, moment pur intentional, noema cum am
numit-o. Semnificatia ins nu e toat noema, c6ci aceasta
const 41tr'un intreg complex de momente noematice (Abschattungen), in care momentul specific semnificativ Tormeaz numai
un silmbure noematic (noematischer Kern), restul de momente,
putand -fi i. ele momente semnificative, dar in sens mai

larg. In price caz acel orizont de clat impreun ,.(Mitgegebenheit) eterogen, are un variabil coeficient de indeterminare",
(Unbestimmtheit), care e in acela timp determinarea unui stil
prescris, in care se constitue astfel die unaufhebbaren Wesen
der Korrelation Ding im Dingwahrnehmung" i la aceasti lege
de esent nici Dumnezeu nu poate schimba nimic- 3).
Se ivete aci o confuzie pe care Husserl vrea ts'o risipeascA
neaprat, flindc5.' o cleosebire fcea i scolastica, intre obiectul
Tnintal, intentional, imanent contiintei i obiectul real, transcendent. Cel clintaiu, este negreit ireal, Husserl nu acceptii
teza scolastic, a unui obiect mintal, desprtit de obiectul real
i totui real i el (eici nu e posibila deck o singur realitate 4).

Obiectul intentional al noemei complecte (voiles Noema)

apare intr'un complex de modificri, care formeazi in jurul

nuteului central (sensul obiectiv pur) un gen propriu de straturi (Schichten) datorit modifickilor posibile in jurul sensului obiectiv.
Modificirile, peregrinrile noetice" (noetische WandIdeen 181.
Ideen 184.
Ideen 80-81.
Ideen 185.

www.dacoromanica.ro

Husserl

411

Itingen), ataa deasemeni i noema corelata,

aceste modific,ari, cari nu ating stimburele identic noematic, reprezint o
specie proprie de caracterizri. Diferitele schimbari de lumina_
noetice, nu schimba obiectul care apare iin propria lui constituire semnificativa, insa lumina" i intuneric" , modific mo-

dul sau de aparitie.

Aceasta functiune a privirii schim. batoare, and mai restrnsa and mai cuprinzatoare, In raport cu spatiul supus tensiunei (Spannraum) inseamn o dimensiune specifia de modificari corelative noefic-noematice, a caror cercetare esentiala anseamni una dintre problemele fundamentale ale fenomenologiei generale (allgemeinen Phanomenologie) 1).

Ceeace e valabil cu privire la structura acelor Erlebnisse", cari au simplicitatea unui a.ct, e valabil i pentru acele
trairi concrete, Lin unitatea carora sunt implicate nqese complexe i corespunzator corelatele noematice, cci legea se mentine.

Denn kein noetisches Moment ohne ein ihm spezifiscb

zugehriges noematisches Moment, so lautet das sich
bewhrende Wesensgesetz" 2).

Despre irealitatea noemei am mai vorbit, afirmatia trebue

facuta insa cu grije, fiindca ea nu trebue s lantreneze i convingerea c datele noetice ori cele hylefice sunt si ele ireale.
Dimpotriv : Ein phnomenologisch reines Erlebniss hat seinereellen Komponenten" 3). Pentru uurarea intelegerei paralelismului noetic-noematic, s luam un exemplu, i s conside-

ram in locul unei trairi complexe (ca actele de *dire, actele afective ori actele volitionale) simpla perceptie a unui

copac in gradina.". Ce rmne din acest copac, dupa efectuarea

reduceru- fenomenologice, ce elemente pure ale trairii gasim

si ce nu?
Ajungem la constatarea ca, de pilda pomul perceput.
ca atare respectiv noema intreaga, apartine esentei perceptive
(zum Wesen des Wahrnehmungserlebnisses), care nu poate fi
atins prin reducerea realitatii pomului mnsui, ori a lumii intregi, dar ca, pe de alta parte, aceasta noemi cu pomul sau
intre ghilemele, (adica modificat), este cuprinsi tot atit
putin real in percep tie ca i pomul realitatii. Mai departe, culoarea pomului pur stiut _conform perceptiei, este intocmai_
Ideen 189-193,
Ideen 193.
Ideen 201.

www.dacoromanica.ro

Husserl

-412

aceeasr ca aceea pe care am lnat-o drept a pomului real,

inainte de reductia fenomenologica Aceasta culoare pusa intre
paranteze, apartine acum noemei, dar nu apartine ca element
real al trairei perceptiei, desi se poate gasi i In lea asa ceva
ca o culoare-, anume culoarea sensatiei, momentul hyletic al
trairii concrete, ln care se nuanteaza culdarea noematica obiectiva' 1).
Materia, hyleticul, culoarea, e linsufletita" de momentele noetice, i Impreuna, beide in eins'', sesizarea i apa-

ritia- culorii (eventual a tonului ori a oricarei calitati a obiectului) apartin structurii (Bestand) reale a constfintei.
Unitatea reara in trire a elementelor noetice i hyletice

e cu totul afta decat aceea (care e data stiuta 'in ele") a

elementelor noemei i deasemeni alta decat unitatea care unete
acele trairi reale cu ceeace ajunge in constiinta ca noema,
prin i in ele. Indicarea reductiei fenomenologice si la lei a

sferelor pure ale trairii drept transcendentale" se intemeiaz

tocmai pe faptul, ea noi gasim In aceasta reductie, fer, absoluta de materii si forme noetice, carora le apartin
precis spec'ificate prin necesitatea esential imanenta minima-

tului mod de a fi stiut" a unui determinat sau deterrninabil

dat In arnanunte (nach immanenter Wesensnotwendigkeit dieses
wunderbaren Bewussthaben eines so und so gegebenen Bestimmten oder Bestimmbaren), care 0a in fata constiintei insesi

ca opus, ca altul, ca ireal, ca transcendent, si ea, aci e izvorul

originar pentru singura solutie care poate fi gandita, a celor
mai adanci probleme ale cunoasterii, care privesc esenta
posibilitatea cunoasterii obiectiv valabile a transcendentulur 2).
Trebuie lamurit, ca specific fenomenologiei in aceasta mo-

dalitate, ce deosebire este intre continuturile hyletice, ea de

pilda confinuturile de culoare, in actul trait al perceptiei,
intre aceleasi continuturi in actul care analizeaza. In cazul
dintai erau continute ca momente reale, dar nu erau percepute,
obiectivate; In al doilea caz, in trairea analizatoare sunt
mod obiecfiv, scopul functiunilor noetice, care nu erau prezente
In celalalt caz.
Fiecare Erlebniss se caracterizeaza prin aceea, ca are
In mod virtual, privirea indreptatfi sau asupra lui insusi, sau,
Ideen pag. 202.
Ideen pag. 204.

www.dacoromanica.ro

Husserl

411

dimpotriva, asupra noemei, oarecum asupra pomului vazut ea

atare.

Ceeace e dat in aceasta privire este intr'adevar, logic

vorbind, un obiect, dar cu totul independent. Esse- al s5u
const exclusiv in percipi'', numai c aceasta propozitiune nu
trebue luatii in sens berkeleyan, cici percipi- nu cuprinde

aci pe esse" ca element real-.

Das in dieser Blickstellmig Gegebene ist nur zwar selbst,
logisch gesprochen, ein Gegenstand, aber ein durchaus unselbst-

standiger. Sein esse besteht ausschliesslich in seinem percipi-

- nur dass dieser Satz nicht weniger als im Berkeleyschen

Sinne gilt, da das percipi das esse hier ja nicht als reelles
Bestandstiick enthalt- 1).

Si Inca o proprietate a noemei, care e de mare importanta,

In ceeace prvete temeiul cercetarilor noastre in lamuririle fenomenologiei pure; Cu loath' dependents. sa" (specifica) noema

poate fi privita drept ea insapi, comparata cu alte noeme pi

cercetat in ceeace privepte transformarile ei. Se poate aduce
astfel o teorie a formelor generala $i pura, desPre noeme (eine
allgemeine und reine Formlehre der Noemata) care sta corelativ in fata unei nu mai putin pure pi generale teorii a formelor
despre tnairile concrete noet ice, cu componentele lor hyletice
pi specific noetice 2).
25.

Cocluzia care se impune, e faptul ca sunt mai-

multe paralefisme, iar in primul rand:. Un paralelism intre

noesis si noema, cu posibilitatea de a li se descrie datele corespunzatoare, noematicul fiind ciimpul unitatii, iar noeticul, acela al multiplicitatilor care constitue" (konstituierenden Mannigifaltigkeiten).

In genere, ac,este paralelisme sunt legate de numeroase

dificultati care trebue lamurite. Mai ales trebue urmarita deosebirea dintre trairile concrete noetice, trairile luate impreuna
cu datele hyletice, pi noesele pure, ea simple complexe de
momente noetice. Deasemeni, trebue deosebit: noema tntreaga,
(das voile Noema), pi in cazul perceptiei obiectul care apare
ca atare-. In sfarpit, trebue avut in vedere, cii paralelismul
dintre unitatea obiectului noematic ,,a.a i a.P. presupus- (so und
so vermeintes) a obiectului in sens" i dintre formatiile conordo et
stitutive ale conptiintei (ordo et connexio rerum
Ideen 206.
Ideen 206.

www.dacoromanica.ro

Husser1

414

connexio idearum), sa nu fie confundat cu paralelismul noesisnoema, inteles indeosebi ca parallelism al, caracterelor noetic
corespunzator noematic1).
Cand paralelismul noetic-noematic depaseste sfera
26.
actelor de consecinta simple, chiar inainte de ceeace Husserl
_numeste sintez in constiinta pura, gasim o serie de noese
asa zise fundate (fundierte Noesen), carora le corespund noui
momente noematice, in care s constitue un nou sens cu o
nou dimensiune, cu alt Sinneskern", care nu mai e acela de
lucru, ci de pilda de valoare, de simbol, etc..

Este o

nouii.

con;tiintii

pozitipnalr, care pune acest

act: Der Wert ist doxisch setzbar als Wertseiend 2).

Aceste teze fundate largesc considerabil conceptul de teza
Husserl generalizeaza: Once constiinta este sau actual sau
potential teticli 3), totui constat 1 c6 tezele doxice se bucura de un anumit privi/egi,u (Vorzug) care face ca bate acfele (si cele afective ori de voint), s constitue obiecte, sa

fie noui regiuni ale lui Sein" 4).

Ceeace face pe unii exegeti ai sai sa considere pe drept
-cuvnt c6 el acorda un anumit primat tezei teoreticului (de
altfel el precizeazi: doxische Urthesen).
Dar poate -fi vorba de modalitati si mai complexe de
constituiri in constiinta (Neue Setzungsarten) i atunci avem

de aface cu autentice sinteze- In care o unitate de conftiintr constitue unitatea zinei entlMf i intentionale, anume cu
aceeasi identica entitate, prezentata in feluri variate multiple".
Husserl deosebeste acte sintetice de diferite trepte":
sinteze articulate'', unitar, (gegliederte Synthesen), sinteze con-

tinue (lasam de o parte Akte hherer Ordnung" tratate in

Philosophie der Arithmetik), cu alte cuvinte sinteze politetice". Se constitue astfel grupe de sinteze'" i sunt de retinut cu deosebire acele grupe de sinteze die nach den reinen
Formen der sich in ihnen konstituierenden synthetischen Gegenstandlichkeiten die formal-ontologischen Formen bestimmen,

und andererseits hinsichtlich des Baues der noematischen Gebilde, sich in den apophantischen Bedeutungsformen der formalen Logik (der durchaus noematisch gerichteten Logik der
Satze) wiederspiegeln" 5).
Ideen 207-208.
Ideen 240.
Ideen 242.
Ideen 243-244.
Ideen 246-247.

www.dacoromanica.ro

Husserl

415

Totalitatea lui cogito, viata universala descrisa in unitatea

totalitatea ei nelimitat i indefinita, face posibile sintezele
simple (unit.tile de constiinta) iar forma fundamentala a ei
este con.giinta imanentia a timpului (Zeitbewustsein), careia,
corelativ ti corespunde durata imanentii insasi, in virtutea careia toate Erlebniss-urile accesibile reflexiunii,

trebue sa se

simultane sau succesive, aprezinte ca ordonate in timp,

vind un inceput si un sfirsit in timp, .in sinul tori,zontultai
insusi"1).
infinit si permanent al timpului imanent
27.
Cele constatate pn acum, nu sunt decit un moment in marea problema fenomenologica a constituirii transcendentale2), caci problema existentei reale pusa in paranteza"
sub forma lumea reala" in teza naturala, reapare in constiinta
puri,
forma specific, asa cum fiecare experienta empirici are corelatul ei intr'o experienti pura. Cu aceasta problema a realului
irealului in sferele transcendentale, problemele constitutive se intregesc cu noui notiuni de ratiune"
si de iratiune (respectiv irational), ratiunea find o forma
de structuna universala i esentiala a subiectivitatii transcenden-

tale in general" 3).

O analiza de complexitate rara ori ajunsii
care
nu poate fi rezumat
reduce la temeiul rationalului, conceptul de evidentia: in sens fenomenologic Cu nesfirsitele lui
nuantitri in paralelismul noetic - noemafic. (Originir gebendes
Sehen; das Wie der Erftillung als Einheit einer Vernuftsetzung; originare und reine, assertorische und apodiktische Evidenz, adquate also ohne Gradualitt eines Gewichts, oder
inadquate und damit Steigerungs- und Minderungsfhige 4), etc.
Motivul originar al oricrei justificari fundative (Urquelle

aller Rechte) in bate domeniile obiective, In toate tezele implicate de ele, stau in evidenta origipara, nemijlocia si strict
limitata, respecfiv, in ceeace originar dat fiind, o motiveazit 5).
La acest datum originar trebue si se reduca, insesi evicrentele
mijlocite. Prin aceasta, caracterul fundamental intuitionist al
filosofiei husserliene e din nou intrit, ciar In acelas limp e
Aceste modalitati ale constituirti in timpul concret f enomenologic
sunt pe larg expuse In culegerea de prelegeri a tat M. Heidegger s Vorle-sungen far Planomenologie des inneren Zettbewusstseins. Deasemenea Formate
und Transzendentale Logtk. Vezi Md. Cart. 35-37,
urm,

Vezi despre aceasta Konstitutton" si Form u. Tr. Logik pag. 147,

M. C, 48.
Ideen 288-293.
Ideen 293.

www.dacoromanica.ro

Husserl

416

comprimat prin noua conceptie a existentei pe care o determin ontologia fenomenologici.

So ist die Evidenz eine wiversale, auf das

gesamte

Bewusstseinsleben bezogene Weise der Intentionalitt, durch

sie hat es eine universale teleologische Struktur, ein Angelegtsein auf Vernunft- und sogar eine durchgehende Tendenz dahin,
also auf Aufweisung der Richtigkeit (und dann zugleich auf
habituellen Erwerb derselben) und auf Durchstreichung der
Unrichtigkeiten (wornit sie aufhren als erworbener Besitz
gelten) 1).

Evidenta, prin origina ei activ, cletermini rational functiunea tuturor obiectelor, ca unitti sintetice, fie ele reale,
fie ireale, clci categoria" obiectittii

sunt corelate 2), aci trebue gasit motivul

categoria evidentei
i

sensul faimoasei

parole" fenomenologice: an die Sache selbst- care caracterizeaz metoda fenomenologia2 subt raportut unei suprimate
ori cel putin transformate teorii a cunoasterii.

In mod principial

(In aprioricul generalittii esentiale

neconditionate) fiecrui object care este intr'adeo6r- (wahrhaft

seiender Gegenstand) i corespunde ideia unei conqtiinte posibile (die Idee eines mglichen Bewusstseins) in care obiectul

insusi e dat originar

si

in modul acesta, este prins in mod

deplin adecuat- 3).

Astfel, unica realitate a obiectului e in insusi actul esential de constiinti, 'care ril constitue transcendental, prezenta
unittii lui depline rin constiinta rational, in determinrile specifice fiecrei categorii de sezisare (Auffassungskategorie) care
e corelata fiecrei categorii obiective (Gegenstandskategorie).
Fiecare categorie obiectiv (respectiv fiecare regime si fiecare categorie In sens restrAns pregnant'') este o esenj gene-

ral,

care urmeai s fie ea inssi principial, un datum

adecvat. In datul ei adecvat ea prezint o regul generala,
precisi (einsichtig) pentru fiecare obiect care devine 5tiut in
multiplicitatea Erlebniss-urilor concrete (cari Erlebniss-e nu,
se iau aci ca sing-ulariati individuale- ci ca esente, deci

concreturr de treapta cea mai de jos). Un exemplu:

Determinrile nevazute ale unui lucru material sunt, asta
o stim noi in evident apodictic, in mod necesar spatiale: avem
aci o regul legislatoare pentru once fel de intregire spatiali
Formale und Tr. pag. 143.
Form. und Tr. pag. 144.
Ideen 296.

www.dacoromanica.ro

Husserl

417

ale prtilor nev4ute ale lucrului, care se inftiseaz; ojegutal

care in icomplecta ei degAsurare se nume$te geometrie 1), stiinti
aprioricului spatial.

Unitatea corelat a fluxului constiintei pure, ciireia i co-

respunde unitatea noematic, unitatea in actul de ideatie, o

numeste Husserl ideea in sensul kantian 2) al cuvntului, si ea
constitue principiul regulativ aprioric al tuturor datelor respective noetic-noematice.

In sensul acesta fiecare inflisare de obiect, ascunde in

ea (i'n mod necesar o schema obiecticii (ein Dingschema)
asa mod, incat de pild, determinrile esentiale ale lucruril or
spatiale sunt valabile in mod absolut, nu numai pentru noi,
dar pentru Dumnezeu insui, ca reprezentant ideal al cunoasterii absolute, si aceasta In intuitivitatea tuturor orienlarilor
perspectivelor 3).

Un rol mare important 11 joaca in fenomenologia

ratiunii grupul de probleme, determinat de ceeace Husserl numeste Seinsmodi", modul specific in care eul pur ia atitudine
28.

fati de corelatiile noetic-noematice, ceeace el caracterinazi

drept modificri doxice". De altfel acest grup de probleme st la baza intregului asezmnt teoretic, fiinde st
la baza judectii, i deci a intregii vieti teoretice 4).
In acest grup de caractere certitudinea i evi,ctenta (Glaubensgewissheit), cap6t5, valoarea particular a unei Urdoxaori Urglaube-, credint fundamental. Cand ins eul pur
ja nici o atitudine fat de realitatea sau irealitatea smburelui
noematic si a determirarilor sale, atunci avem o con#iinta
neutralizatr. Der blosse Gedanke- von Wirklichkeiten, Maglichkeiten usw. aprhendiert nicht, er ist weder als richtig
anzuerkennen, noch als unrichtig zu verwerfee.
Trehue s avem deasemenea in vedere numeroasele implicatii (Verpflechtungen) divers tetice, ccj evidenta nu e un
simplu fitlu pentru asemenea intamplri rationale in sfera evidentei (numai in sfera judectii predicative) ci in toate ,sferele tetice i in deosebi in importantele relatii rationale dintre ele.
Aceasta priveste in deosebi dificilele i cuprin. itoarele
grupuri de probleme ale ratiunii in sfera tezelor afective ,si
Ideen 297.
Ideen 166.
Ideen 315.
Ideen 214.

www.dacoromanica.ro

27

Husserl

418

volitionale, ca si in implicatule lor cu ratiunea doxic, adic.

teoretie. AdeVrul teoretic ori doxologic, respectiv evidenta,
au paralelele lor In adevarul axiologic i practi.c, cand adev1-.
vArurile Cu aceste taluri parvin la cunoastere i expresie
specific- logice, apophantice1).
adevaruri doxologice, anume

Este incontestabil ins, c o demnitate speciala ocup.

fenomenologia transcendentala teza teoretica' a cunoasterei
intru'un anume sens, cu reticente proprii, Husserl comen-

teaza favorabil teza lui Brentano, c once act este sau o

reprezentare, sail e fundat pe o reprezentare- 2).
De altfel, insasi teoria constituirii, care e tema fundamentala a fenomenologiei transcendentale, e men,ita dupa Husserl 3), sa inlocuiasca asa zisele teorii ale cunoasterii-, devenite inutile, cleoarece obiectul e dat In evidenta apodictica''
transcendentala.

Toate aceste moduri i paralelisme joaca un rol

hotaritor in problemele constitutive, in ceeace s'a munit noua
ontologie-, ele caut s stabileasca semnificatia faptului de a
fi, i tot ce,eace am incercat noi aci, trebue urmArit (de catre
adevarate grupuri de fenomenologi), In toate regiunile mate29.

riale i formale, pretutindeni cercetandu-se aceasta semnificatie

a lui a VI (ce sens, ce mieles are acest fapt a fi).

Regasind astfel in campul constiintei pure realizat prin
reductie transcendental, totalitatea eidetici a lumii reale, Husserl
dat seama ns, ca o dimensiune lipsea 'acestei presupuse totalitati eidetice. Lumea reala a esentelor constitut,ive,
era ca o lime static:A, in care principiul miscrii i dinamismul
creatiei erau carente.
Aceast lipsa intelege el sa o remedieze reluand studiut
abia schitat al eului pur" al lui Ego transcendental, incercand
ca prin noui explicitan, s ajungbi la constituirea geneticului
pe care forma dintaiu a fenomenologiei transcendentale 11 ignora.

E de retinut neaparat faptul ca Husserl nu si-a publicat

deal o parte din opera sa esentiala Ideen zu einer reinen

Phnomenologie und phnomelogischen Philosophie", ca nu a
aparut decat cartea intaiu, anuntate fiind Inca dou crti
despre filosofa fenomenologica.

Lungul articol din Philosophia nu e nici el decat un inIdeen 290.

Log. Unt. II 388.
Vezi Lug, Fznk, Die phiinomenologische Philosophie Ed. Husserls in
der gegenwrtigen Kritik. Kant-Studien XXXVIII Band 1933.

www.dacoromanica.ro

Husserl

419

ceput care ti anunt continuarea. De altfel, cu autorizatia evi-

denti a

lui

Husserl, E. Fink anunt (in

1933) c

opera

esential, continuarea Ideilor", e inc inedit i ca numai publicarea ei va lumina definitiv controversele structurfi filosofiei fenomenologice.

In ce mod se va infitisa aceasti continuare, putem doat

bnui, la asta ajutandu-ne, In afar de cele stiute si 'de unele
precizri sumare, descriptive In Formale uncl Transzendentale
Logik", ca i in Mditations Cartsiennes" ca si de schimbrile terminologice i sugestiile lui E. Fink, in articolul citat.
Astfel vedem in primul rnd, &A el unnarea o complectare a
idealismului transcendental, printr'o introducere a genetismului
pe care Ii ignora oarecum pn aci, obtinnd astfel dinamismul
specific al existentei, fie el si un dinamism specific transcendental.

El ajunge astfel la conceptia unui ego pur, pol identip

al tuturor Erlebnis-urilor, care in prealabil se polarizeaz in
obiecte identice. Si intr'un caz si intr'altul, e vorba de sinLew
trite, particulare nouii constituiri fenomenologice, constituirii
genetice transcendentale. Astfel, eul pur apare ca un ce specific,

un poi idenfic in fluxul cogitatiunilor, un substrat de habitu-,

suri" , un substrat al tuturor actelor noetice, care ar putea fi
caracterizat prin formula: e actiunea mea si o recunosc drept
a mea". Astfel constituindu-se ca un substrat iclentic al proprietitilor sale permanente, eul se cOnstitue ulterior drept un
eu - persoana- permanenta i luat in totattatea concret5 eu
monade (in termen leibnizian. De altfel, acelas lucru e valabit
paralel si pentru eul psihologic.
Inuntrul acestui ego transcendental'', se reconstitu-e eidetic tot universul, dar fireste c avem dd aface cu un univers
de pure posibilita . Totusi acest univers imanent de pure toosibilitti, are legile lui esentiale i necesare apriorice., aceten
ale coexistentei

i succesiunei

egologice ale composibilittii.

Cci toate experientele, toate habitus-urile, toate uniiatile contiente care apartin lui ego,
si din punct de <vedere eidetic
lui ego in genere
au un caracier temporal i particip. (la
sistemul de forme temporale universale, cu care once ego
imaginabil se constitue pentru el insusi1).
Legile generale ale composibilittii, sunt dup, Husserl
legile 'cauzaliatii", termen cruia el ti prefer in sfera trans1) Med, Cart, 63.

www.dacoromanica.ro

Husserl

420

cendental pe cel de ,,motivare", i forma acestei niotiv4rie forma universal4 a fluxului trqnscendental, care in sanul ei
cuprinde o dincatenare de activitti constitutive particulare,,
determinate de o multiplicitate de motive 5i de sisteme de motive (subliniate de noi aci), particulare, care conform legilor
generale ale genezei, alcituesc unitatea genezei universale pr.
lui ego 1).
La randul ei, aceasta genez5: constitutiv poate

si aibe un caracter activ i unul pasiv. In cel dintii caz ea

apare ca and nastere, creind i constituind, cu ajutorul actelor specifice ale eului, ratiunea practia ratiunea
once soiu de creatie, cum si once alti activitate inte1ectual4
ori practie, an care pe baii! de obiecte deja date, se 'creazg
obiecte noui. Geneza pasiv e aceea care primeste structurile
sintetice, date ca atare, adicei lumea real in sensul curent,
ca i in sens transcendental. E de retinut c aceast sintez1
formall are istoria ei, care se anunt in ea insasi".
Principiul universal al genezei pasive care constitue

toate obiectele pe care le gaseste activitatea, se numeste asociatie i nu e decAt p intentionalitate, forma transcendental
vechiului concept asocia. tionist a lui Hume, la care fenomenologia a Osit accesul foarte tarziu". In aceast nou form
asocia' tia" ambrtiseail un ansamblu intins de legi esentiale
ale intentionalitatii, care prezideaz'i la constituirea concreti a
lui ego pur, ea desemneaz o regiune de apriori Ina scut- ,
fr care un ego ca atare ar fi fost imposibil2).
Dar evident, inlocuind un principiu transcendent cu o
activitate ma. nent, Husserl socoate c anuieaz existenta
unei lumi in sine transcendente constiintei pure, a unei realitati naturale, in sensul categoriilor ei (cauzalitate, substantialitate, lege fizia etc.), realiAnd astfel un idealism transcendental, in care universul intreg apare drept constituire
genetici i tatio, intentionala. Ramne intrebarea, cum acest

flux universal de sinteze active si pasive, desfsurat in imanenta constiintei, poate cAstiga o semnificatie obiectiv, acea
evident (clara et disfincta perceptio) pe care Descartes o
intrea prin invocarea autorithili divine. Husserl declara ins

aceast problem kirept o contradictie. Daca an loc s te

opresti ca Descartes, In pragul transcendentalului (ea
Idem 64.
Idem 68.

www.dacoromanica.ro

iei

Husserl

421

calea deductivO) urmOreti nemijlocit pe ego concret in to4te

zonele concrete ale existentei

lui,

trebue

sO

recunogi

ea'

once problem transcendentO ori imanentO se pune nuunai in

interiorul contntei, in domeniul subiectivitOtii transcendentale1).

Nu e mai putin insi adevOrat ch aci pare s se deseneze

i o renuntare la once transcendent a eului pur, fie ea i
sui generis cum lOsau s se inteleaga Ideen.
32.
In idealismul transcendental, fenomenologia universal va arOta intr'un mod sistematic, cum un ego se consti-

tue el insui ca existenti in sine, din propria-i esentI; iar in

al doilea rand, va arOta cum ego constitue in el pe ceilalti
(celelalte centre monadice- constituite in propria lui monadO),
obiectivitatea", lumea comunO note tuturor," i tot ceeace
pentru ego
in eu ori in afar de eu
pose& o valoare existentialO.

Spatiul nu ne mai ingOdue s urnfarim de aproape aceastO

determinare a 'domeniului transcendental ca intersubiectivitate
monadologica

a celei ce duce de la acel fel 'de Einfiihlung

(experienta altuia) din Ideen, printr'o reductie a. experientei

transcendentale la propria mea sf era de apairtenenta, iin care
gOsesc mai intaiu propriul meu corp ca singurul carp organic

in lumea reclus, singunil corp de care pt dispune in mod

nemijlocit, in sfarit un corp psiho-fizic-, suflet i eu personal-, intregit in natur gratie acestui corp. Am cu ;alte Cuvinte, spune Husserl, o aperceptie a mea, care ma transforma
intr' o fiinta in lume. 0 analizO strictO ins, va descrie potentialitatea acestei sf ere primordiale, care e o transcendentr
in imanentO". Primul pas pe care-1 fac pentru constituirea
hunii obiective, intOmpina existenta unui altuia, a cOrui experientii internO eu nu pot s'a o am, dar pe care-I pot realiza
printr'o oarecare intentionalit ate mediata. Aceasta este o coexistent, pe care n'o am In persoan`a''', ci print/ o aperceptie
prin analogie 2) numit aprezentare, care apare Cu- sensur unui
alter ego. Ego qi alter ego sunt dati intr'un cuplu original,
care e una dintre formele primitive ale sintezei pasive, pe care,

spre deosebire de ointeza pasiva a identificarii, Husserl vrea

s'o munease6 asociatie, in spet5 o asociatie acuplanta, dat5
intr'o unitate de asemanare. Dac5 sunt Tnai mult de douO unirati, se constitue unitatea fenomenal a grupului, a pluralittii,
Idem 70-71.

Idem 91

www.dacoromanica.ro

Husserl

422

unde apare ca esentiata un fel de transgresiune- intentionali,

care se stabileste In ordinea genetica. Cu sagacitatea analitical
obisnuit, descrie caracteristicele relatiilor ego si alter ego,
felul transcendentei reciproce, verificata prin experientele succesive, specific mediate, ale aprezeurdrii.
33.
0 treapti imediat superioara este comunitatea mo-

nadelor, constituind in primul rand, fiinta comuna a naturii'',

c.uprinzand-o pe aceea a corpului, si a eului psiho-fizicceluilalt. ,in cuplu cu sfera mea primordialii, Aceste propuneri
par ori prea simple (ce,eace nu e cazul) ori prea enigmatice,
and sunt considerate cu interes filosofic, dar dupi Husserl,
enigma acestei realizari dispare. daca vedem in actul constituirii
altuia, o sinteza intre un nucleu de reprezentri, perc,eptia carpului fizic si a tuturor actelor de experient de o parte, si
aprezentarea insasi, in asa misura, inct inteun anume sans..

putem vorbi ca de o perceptie a cluilalt. Cum si celalalt are

perceptia mea, se poate vorbi de o identitate Intre sistemele
respective de fencmene, legate prin intentinalitate 1). Lumea
subiectiva odat, constituit, cu timpul sal obiectiv, cu oamenii
si obiecfivi, subiecte de gancliri posibile, inlesneste intelegerea supra - temporalitatii obi,ectelor ideale, care nu au deck,
o omnitemporalitate 1).

Comunitatea temporala a monadelor, legate mutual si reciproc in constituirea lor, este inseparabila, cici e legata Cu.
constituirea unei lumi, si a tmui timp tosmic. Rezuliatele metafizice
in sensul ca doar rezultatele cunoasterii ultime ale
existentei sunt aclevarata metafizica pentru Husserl
ale explicitarii experientei celuilalt- le vede el in indreptatirea care

nu se poate refuza acestei explicatii, de a afirma existenta

unei comunitati unitversale 0 unice. Nu poate s'a fie in
realitate decat o singura comunita.te de monade, aceea a tuturor
monadelor existente, prin urmare o singura lume obiectiva si
un timp unic obiectiv, un singur spatiu obiectiv, o singura natura si aceasta singura si unica naturit trebue si existe, de

vreme ce eu port in mine structuri care implica coexistenta

altor monacle" 2).

Nu fizica ori fiziologia pe de- alta parte ne vor explica

origina psihologicr a timpului-, a spatiului" ori a lumii

Idem 109.
Idem 120.

www.dacoromanica.ro

Husserl

423

experientei", ci intentionalitatea in sensul explicitat in coredar pentruca totusi Kant ce! dintaiu
latia

a vazut in Critica
dei intr'un mod limitat i putin ciar
ratiunii pure, un aprioric noematic al intuitiei sensibile, complementul fenomenologic transcendental al problernelor consfituirer, Husserl numeste acest grup ce cercetari: Esteteo Trongcendentala (luat intr'un sens mult largit."), dar refuia
numeasca Analitica transcendentala" etajul superior al aprioricului constitutiv, acel al lumii obiecfive si al multiplicitatilor care Il constitue, acesta ramnind rezervat teoriei"
experientei celuilalt", problemei Einfhlung-ului".
Domeniul transcendental a devenit domeniul intersubiectivitatii.

In ceeace priveste quidditatea realitatii in afara de

sensul ei ontologic, sensul transcendentei ei, in ca.drul acestei su34.

biectivitati transcendentale, Husserl 11 formuleaza cu relativa laipidaritate. Intr'un anume mod si Cu prudenta in folosirea ter-

menilor se poate spune: Toate unitatile reale sunt unitati ale,

sensului" (Alle realen Einheiten sind Einheiten des Sinnes).
O realitate absoluta nu e pentru Husserl cleat ceva contradictoriu, ca un parat rotund.
Aceasta este semnificatia existentei, ca o structura transcendentala i Husserl, Intr'o pagin5, de rari acuitate metafizica, din Fonnale und Transzendentale Logik'', atrage luarea
aminte, c toata filosofia realitatii absolute" a epocei moderne,
este bazata pe o gresita interpretare a lui cogito" cartesian,
din casuza unei totale nellitele,,eri a specificului transcendentalului. Greseala e c s'au schim%at intre ei ego cu
realitalii

ca suflet omenesc. (Verwechslung- des Ego mit der Realitat

des Ich als menschlicher Seele). Adevaratul sens existential al
sufletului" (ca exterioritate) e insa de a fi un pol intentional
al experienter in sanul interioritalii pure a lui ego 2).
E de sigur o noua ontologie", un nou ,,sens all existentii",
ha in compactul caspuns pe care Eug. Fink Il d criticilor
acuse fenomenologiei de catre scoala criticismului modern a
lui Rickert (prin Kreis si Zocher) nu numai in sensul vederilor
proprii ale lui Husserl, dar si cu adnotarea creatorului fenomenologiei, ca nu e in acest studiu nici o propozitiune pe
care s'a n'o recunoasei ca pe propria lui convingere- `gisim
F. und Tr. pag. 204
F. und Tr. pag, 205

www.dacoromanica.ro

Husserl

424

formularea sensului existentei transcendentale, prin precizarea.

temei fundamentale a fenomenologiei ca o iptrebare despre

origina lumiC (als die Frage nach dem Ursprtmg der Welt)1).
'In Med. Cart., Husserl intrevede urmatoarea Mee
explicativa, infinita: o sinteza constitutiva universala, in care
toate sintezele s functioneze in acorcl, dupa o ordine determinata
si care sa imbratiseze prin urmare toate entitatile reale toi.
posibile, intrucat ele exista .pentru eul transcendental si corelativ,
toate modurile de constiinta corespondente, reale san posibile".

Cu alte cuvinte, continu el, se desemneaza o sarcina formidabila, care e aceea a intregei fenomenologii
in ce consta: in unitatea unei or-dini sistematic
transcendentaliatatsi
universale, i luandu-se drept ghid mobil sistemul tuturor obiec-

telor unei constiinte posibile

sistem care va trebui sa fie
clegajat treptat i, n acest sistem, acela al categoriilor lor
formale i materiale, sa se efectueze toate cercetarile fenomenologice cu titlul de cercetari constitutive, ordonanclu-le sistematic i riguros, unele in raport cu aftele".
In sensul insusi al fenomenologiei filosofice, in sfera absoluta a subiectivitatii transcendentale, urmeaza a se recon-

stitui, sau mai bine' a se alcatui apoi din nou ioate stiintele
care sa fie cu adevarat stiinte. Ele se vor intemeia toate pe
o logical teorie a stiintelor". ea Ins4i constituita in subiecti,vitatea transcendentala, ceeace nu e tot una cu subiectivitatea
psihologica, in care confunda psiholosmul celalalt antropologic:
Numai o stiinta justificata i explicitata n sens fenomenologic
transcendental, poate fi ultima stiinta, numai o lume explicata
fenornenologic transcendental, poate fi o lume in ultim inteles,
numai o logica transcendenta% poate fi o ultima epistemologie;

o ultima, cea mai adanca si mai universala doctrina a prin,

cipiilor transcendentale i normelor tuturor stiintlor" ca stiinte
adevarate 2).
Ignorarea acestor conditii constitutive e cauza crizei

In care, cu bate aparentele unor succese statornice, se afla

stiintele europene. Dupa un inceput reusit in timpul Renasterii,
nebanuindu-se specificul sensului transcendental, ele si-au pier-

dut contactul cu semnificatia vietii". (Lebensbedeutsamkeit).

LW meditatie critica istorica" de o rara subtilitate,
menita s descopere deviatia evolutiei gresite, Husserl reluand

datele unei discutii tnai vechi despre o filosofie ca stiinta

Eug. Fink, Op. cif, pag. 338-342.

E. und Tr. Log. 14.

www.dacoromanica.ro

Huss erl

425

stricta'" push' filosofiei naturaliste, sau filosofiei psihologic

subiecfiviste (istoriciste, filosofie a intelepciunei) ajunge la
constatarea ca sensul originar al stiintelor a fost falsificat

chiar de catre Imarele initiator al acestor stiinte, prin inatematizarea totala, absoluta a na.turei: Galilei... ist ein entdeckender
und verdeckender Genius''').

Un objectivism fisicalist causal- a putut sa ja nastere

de altfel, numai printr'o pierdere a sensului originar al gall& ii
geometrice, caruia i s'a sUbstituit un sens de formule gol (Formelsinn), din care viata i constiinta erau excluse.
Fisicalismul lui Galilei a pregatit dualismul cartesian",
caci in ;mod inevitabil a trebuit sa se admita i o rume sufleteasca" alaturi de lumea corpurui i de altfel clependenta de
ea, ca sa se ajunga la o rationalitate a lumii more geometrico",
lumea fiind luata ca o totalit ate careia sa-i coresounda o
stiinta unitara, intr'un pro gres i,nfinit ca metoda, insa ramificata in discipline specializate, inclusiv o psihologie
de stiinta insusi, mostenit din antichitate, fiind
adapnaturalistaconceptul
tat nouii ordini rationale2). Creatorul acesteia avea sa fie Descartes, care cu ajutorul fisicismului rationalist, realiza o filosofie ca o matematica universala". Dar in acelas timp prin
cogito", marele geniu al fimpurilor moderne avea s creeze
sursa celeilalte filosofii, cea subiectivista, concret empirica
mai intaiu prin linia Locke, Berkeley, Hume i transcendentala
apoi prin Kant si filosofia idealista germana.
Ca.ci negresit, spune Husserl, incercari de fundare transcendentala s'au facut in acest timp, clacaIn'ar fi de citat decal
idealismul transcendental al lui Kant i sistemele idealiste esite
din el. Insuficienta aoestor incercari vine din lipsa lor de

patrundere: In imensele adincimi ale felului de a gandi a

lui Descartes nu s'a scoborlt Kant niciodata"3).
O filosofie transcendentala e cu atat ma-i adevarata cu
cat e mai radicala
propune Husserl s dovedeasca in studille ce vor urma), e adica necesar ca -filosoful s ajunga la
o limpede intelegere a pro priei lui subiectivit4i, in func(iunea
ei de isvor originar. Negresit Kant, si la fel cu el filosofia
idealista care i-a urmat, stau pe terenul adevarat in convingerea lor ca stiintele obiective, mai ales 5tiintele exacte oricat
1) Die Krisis der europilischen Wissenschaften und die transcendentale
Phnomenologie pag. 138.
21 Die Krlsis 141.
3) Die Krisis 175.

www.dacoromanica.ro

Husserl

426

s'ar socoti ele, datorita realizarilor lor evidente teoretice

ca depozitare ale unicelor metode adevarate si ale

ultimelor adevaruri, totusi nu sunt in genere stiinte in mod
serios, nu sunt cunoasteri de ultim temei, adica despre ceeace
e in fond adevarul1).
Dar si lui Kant si succesorilor si, le-a lipsit profunzimea radicala (Mangel der Radikalismus), ca s poata realiza
noua modalit ate esentiala a stiintificitatii si a filosofiei 2)
praCtice,

pe care nu o poate oferi dedil o fenomenolngie transcendentala.

O judecat atotcuprinzatoare despre fenomenologia pura

filosofia fenomenologica, nu putem formula ca incheiere a
expunerii de mai sus 3). Nu numai ca opera nu e deocamdat in
intregime publicata, dar nu putem 5ti nici macar dac gandurile
creatorului au putut birui piedicile vremelniciei, si s'au realizat in m6sura In care au fost
esential. Ne e teama,

ca o viata de om, chiar ajunsa la 79 de 'ani, nu va fi fost

deajuns ca sa epuizeze nesfarsitele aspecte ale u.nei viziuni
unitare despre lame, de proportiile, pe care ceeace a constituit
efectiv, ne fac sa le banuim.
Caci rara indoiala, seria de lucrari in care Husserl incearci s arate In ultima esenta origina lumir, Inseamn
ata cit ne-a fost dat
un material sistematic atat de vast
In aulas timp atat de non, pentru stiint, Incat de multe ori
ai impresia c, analog revolutiei din stiinta atomului, elementele
de pana la el, ale cunoasterii supuse unor analize ne mai incercate pun acum, au aparut oarecum ca adevarate i nebanuite
microcosmosuri, dandu-ne un infinit mic al metafizicei. Daca aceleasi puteri neobisnuite de investigaie, 11 vor fi ajutat si in determinarea absoluta a structurei specifice i eventual a coordonatelor acelei Idei explicative infinite-, de care vorbea cu emolie in Mditations Cartsiennes", nu ne putem ascunde sentirnentul c ne aflarn in fata unei sistematizari, care depaseste rea

mai mare parte din cuge,tarea filosofici de para astazi. Ne intrebam de asemeni, daca Husserl va fi isbutit, in opera meDin Krisis 174-5.
Idem.

De altf el numeroasele polemici duse In ultimele dou'a decenii in jure

acestei filosofil s'au dovedit ineficiente, (Oarecare indicajii bibliografice despre
o parte dintre aceste polemici le poate gsi cetitorul rota An In lucrarea d-lui
I. Bruciir Filosofi si Sisteme" Ed, Societatea Romana de Filosofie 1933).

www.dacoromanica.ro

Max Scheler

427

dit, sa ne dea pe de o parte o explicitare suficienta a Unitatei genezei unioersale a lui ego $i a legilor ei generate, abia
indicate i schitate In Formale und Transzendentale Logiksi

n Mditations Cartsiennes-; iar pe de alta parte, daca

va fi incercat, dac:ei a realizat cumva o descriere fenomenologica-

integraM, a semnifieatiei faptului de a exista In mod absolut

care ni se pare ca lipseste deocamdat filosofiei fenomenologice. In once caz, trebue sa marturisim c studiile ample 'care
s epuizeze toate datele acestei filosofii nu ni se pare a vor
outea fi scrise cleat alma' dup cateva decenii, de la publicarea
operei Intregi, Cu beneficiul unei perspective care astazi ne
lipseste.

Max Scheler
I. Ansamblul,
Scheler (1874-1928) este in filosofia germana de imesit dupa rasboi nu numai un stralucit colaborator
al lui Husserl, dar un rascolitor de idei nOi, un initiator:
toata giindirea filosofica moderna germana a suferit inrainirea
lui, a profitat de sugesfiile lui. Nici o problema in care
Scheler sa nu fi avut un cuvant de spus, o perspectiv fecundi de deschis : in ontologie, metafizic, etio, sociologia
culturii si a cunoasterii, antropologie filosofica. Dar nu numai
problemele teoretice Il intereseaza. Scheler este un spirit viu,
care tr'ete intens realitatea timpului sau. Pentru el, ca
pentru Fichte, judecarea secolului este o problema.' filosofica,
indica una din datoriile filosofului: el cauta s inteleaga asdiat inainte

pectele concrete ale tendintelor timpului, definindu-le orizontil

esential. Eseurile sale din timpul rasboiului (Genius des Krieges und der deutsche Krieg, Krieg und Aufbau; Die Ursachen,
des Deutschenhasses), cele din Schriften zur Soziologie und
Weltanschauung (in special Moralia), Vom Umsturz der Werte
(probl. burgheziei, a viitorului lumii capitaliste, etc.), cele din
Vorn Etagen im Menschen dedicate propagandei crestine (idea
crestinii i lumea contemporana, recladirea culturali a Europei,
etc.), arata gama larga de interese, sociale, etice, politice,
religioase a lui Scheler. Trltsch l'a numit lull Nietzsche catolic- i, intr'adevar, activitatea lui imensA nu est
ca si
a lui Nietzsche,
dec.& o confesiune, o traducere in idei
a unei experiente emotionale traite pasionat, intretaiati de cr. ize
adanci de constiinta (cum este acea care 1-a facut sa renunte
www.dacoromanica.ro

428

Max Scheler

la teism), dar spre deosebire de Nietzsche, fara perioade

-pur critice ca aceea din Morgenrthe, fra sernnul durittii
voite,

de tendinta totdeauna constructiva.

II. Risipire-Evolutie-Unitate.
Imprtita astfel intre obiecte de interes atat d diferite,
gandirea lui Scheler poate apare risipit, lipsita de unitate.

Contribue la aceasta i mersul gandirei sale in digresiuni continue in jurul concretului. Scheler este pasionat de concret:
In etica sa, lucrarea sa poate cea mai sistematica, sistemut
cedeaza la fiecare pas comentariilor largi in care viata moral
se reflecteaza in toata profunzimea nuantelor sale delicate; aceasta pierdere 1n concret este nurnai aspectul de suprafata.

Sistemul exista, plan de constructie de ansamblu, mai mult

decat demonstratie stransa. Scheler stie dela Nietzsche ca sis-

temul poate fi ein Wille zur Lfige-; ceeace cauti el este

sistemul ascuns in firea lucrurilor, ceeace fenomenologii numesc

die Wesensziige"
structura esentiala, ideala, a lucrurilor.
Infine, ceeace d impresia unei lipse de unitati este evolutia insasi a gandirii lui Scheler: aceasta este real. Scheler
a inceput cariera sa filosofica sub influenta protestantismului
liberal al lui Eucken, la care a trecut tezele sale. (Die transcendentale und die psychologische Methode in care se desemneaza deja net una din tezele sale centrale de rnai tarziu:
opozitia fata de logicisrnul extrem al neokantienilor i in pare
este clenuntata de alta parte, eroarea psihologiei empirice care
falsifica autenticitatea vietii sufletesti, prin desagregurea in elernente). Perioada a 2-a este perioada fenomenologica. Husserl a fost pentru Schelr o revelatie: el vede in Husseri un
restaurator al filosofiei autentice, asa cum o voia Platon
ca
o cunoastere a esentelor, a ideilor- lumii; filosofia nu poate
fi nici o ancilla scientiae-, nici ern' e Polizei der Wissenschaft- (criticisrnul neokantian

i asa zisa filosofie a stiin-

telor"). Este in acelasi timp perioada de intensa propaganda,

cretina a lui Scheler. Lucrarea fundamental", in aceasta perioacla, este Eticc4 in jurul careia se situeaz nenumarate studumai mici cari i aseaza baza psihologica (studiile, fenomenologice, asupra sentimentelor de simpatie) sau studii cari precizeaza detalii (sentimentul rusinei, Vorbilder und Fiihrer, studiul despre caint, etc.), sau, infine, cari Ii definesc orizontui
(crestin) situancl valorile morale fata de valorile divinului (Vorn
Etvigen im Menschen i studiul despre resentiment). Temele cenwww.dacoromanica.ro

Max Scheler

429'

trale ale acestei epoci sunt: tema fenomenologici, tema cretina,.

tema axiologicl (filosofie a valorilor). Perioada, urmatoare
cea din urma
este determinat de renuntarea lui Scheler
la teism, i caracterizat grin locul de primul plan dat cercetrilor sociologice (sociologia stiintei, a cunoasterii
si socm' logia culturii ih general); problema central este aici a
progresului sau regresului valorilor umane. Apoi, antropologia
filosofica. Scheler lucreaz la o antropologie filosoricA si la
o metafizic, amfindou neterminate. Orizontul su este dat

de o anetafizica panteista; Scheler se apropie de Spinoza.

Perioadele gndirii scheleriene sunt net diferentiate una
de alta; temele centrale ale fiecrei perioade formeaza unitti
bine cristalizate: ele au totusi o unitate. In prefata editiei 2-a
a eficei, Scheler, care intre timp iesise din catolicism, scrie

In mod expres cl nu are nimic de retractat din Etica sa,

scris in timpul perioadei catolice;

teza

teista a disprut,

dar a rmas ideia central a eticei

a unei ierarhii unice,
apriorice, a valorilor umane
teza care formeai i axa
intregii antropologii din perioada sa ultima. Etica lui 'Scheler
este o etica personalist: teza personalist, nu numai eh'
mane central, dar este suportul intregei metafizice ultime a
lui Scheler. Interesul pentru sociologie este constant dealungut
intregii sale cariere. Ramne, finfine, aceiasi concegtie pe care
Scheler vi-o face despre filosofie (de comparat, aici, Vora We1921
setz der Philosophie (in Vora Ewigen inz Menschen)
Cu Philosophische Wetanschauung din epoca panteist 1928).

a) Grija mare a lui Scheler este sa separe radical cunoasterea

filosofica de cunoasterea stiintific; scopul stiintei este luare
In stgnire a universului: ea este, asa cum o vede scoala
biologic german (Mach, Avenarius) si cum o vede pragmatismul (vezi Erkenntniss und Arbeit) in strans legtur cu
interesele noastre, cu nevoile noastre. Scheler o numeste Herrschaftswissenschatt sau Leistungswissenschaft; obiectul ei este
de a repera contactul, in timp i spatiu, al fenomenelor ordonate, pentru a ni le pune la dispozitie. Este stiinta care caracterizeaz civilizatia noastra occidental, progresele noastre
tehnice; b) cunoasterea filosofic este erste Philosophiefilosofie prim. Este cunoasterea, cu totul dezinteresat, a esentelor lucrurilor i fenomenelor, erst von kurzer Zeit durch
E. Husserl und seine Schule wieder entdeckt-, este cunoastere
inclependent de existenta reed a lucrurilor (So-seiri, nu Dasein),

deasupra imperiului unic al lumii reale'', reveland structura

www.dacoromanica.ro

Max Scheler

430

este ontologio. c) Pe planul cel mai

esential a lumii
'Malt este insa cunotinta metafizic. Este Heawissen, cunoaterea mantuirir; intrebarea nu mai este aici ce este lumea?,
ci ce este omui i care este contributia lui in totalitatea creatiunii.

III. Ordo Amoris.

Aceasta ierarhie a domeniilor cunoaterii este caractepentru perioada sa teist i pentru perioada panteista. -Fiindca
ceeace formeaza, n realitate, unitatea operei scheleriene este atitudinea centrala
.lui

Scheler fata de lume

de dragoste

atitudine pe care Jaspers, in

Psychologie der W eltanschaungen o numia, gandindu-se la Schei distingand-o de atitudinea reflectata,

ler
die entusiastische Einstellune. Atitudine care, la Scheler, cristalilizeaza in natiunea de ordo amoris.
Dragostea este resortul adanc al oricarei intelegeri a
Ea este
Weckerin fiir Erkenntnis und Wolten". Bogatia
ei, specificarile ei, diferentierile ei contureaza bogatia, diferen-

intinderea contactului nostru cu universul: Die Din&

aber zu lieben mglichst so tvie Gott si,e liebt, wiire das hchste

.tvas der Mensch vermag (O. Amoris). Dragostea d die personale Einsicht
viziunea personal'. Ceeace diferentiazi pe
un am de altul este ordinea dragostei i a urei" sale, aceasta
.definete in spatiu, mediul sau moral, tin timp, soarta, adica
toate posibilitatile sale-. Ordinea dragostei

a urei" de-

finete i Ethosul unui popor, unei epoci. Ea fixeaza

fine
ordinea unica a ierarhiei valorilor
accesul catre
.divinitate.
In domeniul strict al cunoaterei, ea face posibila cu-

noagerea prin lesente-, cunoWerea filosofica ein liebendes

(subliniaza Scheler), die Urphimonzene und Ideen der Welt
,aufsuchencles V erhalten: ordo amoris" este drumul lui Scheler,
catre finomenologie.

IV. Fenomenologie.
Pozitia lui 'Scheler in fenomenologie poate fi acum fixata: este intre structura de spirit a lui Scheler i teza

tuitionista a fenomenologiei o corespondent. profunda. Primul

caracter pe care trebue

aiba o filosofie bazata pe fenomenologie este a traire (Erlebnissverkebr),
cea mai vie,
mai intensa, i mai nemijlocita cu lumea nsi, adica cu luwww.dacoromanica.ro

Max Scheler

431

crurile chiar despre care este vorba... Insetat de fiinta lucrurilor, fenomenologul va bea la isvorul mnsui in care apare
continutul lurrur (Nachlass p. 267). In fenomenologie, Scheler a gsit o justificare teoretic, metodologich pentru o filosofie intuitionist, in contact direct cu lumea. El va adapta,
astfel doctrina fenomenologic a primei filosofo- a lui Husserl,
nu acea reflectat a fenomenologiei transcendentale adich; 1)

eza intuitiei (gebende Anschauung), ca isvor al oriarei conoasteri (Principiul principiilor- oridrei cercetri fenomenologice) cu leit-motivul 6,Zurack zu den Tatsachen selbstinlturarea oricrei construction"' intelectuale, interpretative, a
obiectului studiat; 2) Teza structurii ideale a regiunilor- lumii

esenteWesenheitenWesensziige care apar, evidente, priireale-, independente de experient;

virii fenomenologice
cu consecintele. Idr; 3) Teza apriorismuhai material: aprioricul
nu este un caracter care apartine numai ratiunii, ci structurii

ideale a lucrurilor in sine (fenomenologia este ontologie); 4)

.distingerea radicali intre stiinte ale esentelor (Wesenswisseni Tatsaehenschaften) apriorice, fundate pe Wesensschau
wissenschaften
tiinte bazate pe observare banal, inductive,
cari ele se fundeaza: pe Wesensivissensehaft, nu invers.
Fenomenologia lui Scheler,
strAid de desvoltarea ulterioarii a doctrinei husserliene prin reflexia asupra Eului pur
a constiintei pure ca fundament al tuturor Actelor de conoastere (intoarcere din nou spre Kant) este o fenomenologie obiectivista". Esentele au pentru Scheler o realitate

In sine"; ceeace intereseaz

Scheler linainte de tpate este
depsirea atitudinii reflectate kantiene, este distrugerea
kantiene intre aprioric
formal
rational si de alt
parte inductiv, material, aposterioric
cleci posibilitatea apriorismului inni eri1al. Il intereseaz, in primul rnd, respectul
-fenomenologic pentru structura originara a regiunilor- studiate.

V. Fenomenologie si ontologie afectiva.

In prima rnd, in domeniul vietii afective. Tema cen-

a ordo amoris" fixeaz in mod natural atentia lui

Scheler asupra aomeniului actelor emotionale, apoi a domeniului etic si al dameniului valorilor. Numai o cercetare fenomenologica poate desprinde structura lor autentie. Actele
emotionale, sunt date in trirea noastr; once interpretare intelectual, reconstructie a lor, explicativr: a intelectului este
aici o falsificare; ele au logica lor proprie, inabordabil pentru
-tral

www.dacoromanica.ro

Max Scheler

432

ordre du coeurff spunea Pascal. Fraza

lui Pascal le coeur a ses raisons que la raison ne connatit
logica intelectului,

pas" devine un leit-motiv al gndirii scheleriene. Studiul des-

pre Sirripatie" o justifica. Etica o adanceste.

In Formen vnd Wesen der Sympatie Scheler studiaza
ale simtirei in cotoate nuantele variate ale sirnpatieimun" (Mitgefahle) ale Simpatiei intentionale (act intentional
emotiv) opunand interpretarii psihologice sau filosofiei anterioare a afectivitatii, intelegerea lor ,fenomenologica. Detaliile
intereseaza putin aici, intio schita de ansamblu Problema
importanta, i pentru problema cunoasterii, este a perceptiei
Eului celorlalti c,a.re, pentru Scheler, este reala. Fuziunea afectiva este definitiva in ceeace Scheler numeste Einsfahlung".
De nuantele variate ale simpatiei, trebuesc distinse net
i persoanei
dragostea i ura: ele se adreseaza persoanclors
divine. Actul de dragoste nu are, pentru Scheler, nimica intelectual. El nu presupune, ca in conceptia greac a dragostei
o perceptie anterioara a valorilor, a aspiratiei catre valori
superioare; persoana este iubita asa cum este, insa, dragostea

odata fixata, ea tinde s realizeze in obiectul ei, maximum

de valori posibile. Wesen und Formen der Sympathig au avut
asupra gandirii germane moderne o importanta deosebita. Scheler a aparut ca descoperitorul unei regiuni noi, autentice
a
regiunii actelor afective
a actelor de traire impreuna cu
alta, Nicolai Hartmann le da un loe important in ontologa
(Ontologie des realen Seins) sub numele de emotional-transzendenten Akte. Ele fac parte integranta din atitudinea existentiala- a lui Heidegger
joaca un rol capital in analiza
existential. Ele forrneaza una din cele mai importante contributii la largirea tematicei ontologiei pe care a facut-o posibila fenomenologia.

VI. Dragostea cretina.

Notiunea dragostei capta insa sensul ei schelerian plin
numai In dragostea crestina. Aceasta are un sens etic. Intentia
etica este totdeauna pe primul plan la Scheler. VVesen and

Formen der Sympathie a fost scrisa ca o critica a asa ziselor Tnorale ale simpatier. Cartea mica despre Resentiment
im Aufbau, der Moralen fixeaza tinta finala a intregii axiologii
etice a lui Scheler: aceasta este indicata de dragos tea cretina.
Morala cretina este situata fata de acuzatiunile aduse de
Nietzsche in Genealogie de a fi o morar a sclavilor, revolta
www.dacoromanica.ro

Max Schalk:

433

a plebeilor contra celor puternici, o morali a resentimentului.

a lui Nietzsche se uneste
puternic
La Scheler influenta
cu acea a Sf. Augustin. Crestinismul este pentru el, in primul

rand, o doctrini a dragostei care beatific dincolo de once

ratiune" (Augustin). Actul de clragoste este un act liber, care
presupune o vitalitate spirituali intens, este un act de druire.
Nietzsche nu a Vizut ca renuntrile crestine, castitatea, srcia,

de ex., nu sunt atit de importante hi ele insile, cat in actul

liber de renuntare, in actui de preferinti al altei valori podin bogitie. Crestinismul este
sitive, etic superioare. Dai
este pur de resentiment, este o doctrin a drapersonal

gostei pure. Confuzia nietzschean este insi explicabili: crestinisrnul si-a asimilat in cursul evolutiei sale multe elemente
straine i unul din acestea este nrnnnitarismur modern, cu care
Nietzsche il confundi Umanitarismul este intiadevar o doctrin a resentimentului, a resentimentului maselor care se ridic in lumea moderni si de care crestinismul autentic, originar, trebue inainte de toate distins. Urnanitarismul este de
fapt o rsturnare a valorilor crestine, fondate in spiritual, nu
In utilitli materiale, soma' le, etc. Crestinismul este dragaste,
este renuntare, fiind preferinta de valori pozitive, intense, cari
nu au nhnic de a face cu valorile utilitare, biologice care,
pentru Nietzsche, erau un criteriu.

VII. Etica materiali a valorilor.

Etica (Der Formalismus in de r Ethik und die materiale
Werthethik) I are astfel, fixat, cadrul su: studiul asupra
simpatiei a asezat substratul psihologic, in intelegerea fenome-

nologici a domeniului afectiv; eseul despre resentiment- directia axiologici fundamental&

Etica lui Scheler este sistematizat sub forma unei o-

pozitii fati de tezele eticei kantiene, fati de formalism. Stim

c depsirea kantismului este una din tezele fenomenologiei
care import:a mai mult pentru Scheler; consecintele pent/1u
etic sunt importante: o lege morali apriori,a nu va trebui
s fie o lege formal& ca imperativul kantian. Apriorismul
moral

structuri axiologici fundamental

apartine insisi

Inaterier valorilor morale. Un sollen" kantian nu mai are

atunci nici un prilegiu etic; el este Osit in insitsi intentia valorilor etice, in simtire, in Fiihlen, in care se reveleazi structura lar preferentiali.
Intre lucrrile lui Scheler, EticeA trebue si i se re28
www.dacoromanica.ro

Max Scheler

434

zerve un loc unic. Nu numai pentru caracterta sau sistematic;

c intentja etica este totdeauna intentia
rInsa
am vzut

primara la Scheler, si va ramane asa Ora la metafizica lui

ultimi, care este fondata tot etic. Reflexiunea etica este pentru

el un point de croisement"
tuturor tezelor sale esentiale

un punct de intalnire al
ontologice, rnetodologice (fe-

nomenologie), epjstemologice (depasirea punctului de vedere

kopernican), teologice, sociologice; etica este un punct de ajungere si un punct de plecare al tintregii sale conceptii despre
lurne. Infine locul eticei este unic i pentru bogitia infinit a
distingerii nuantelor celor mai fine ale aprecierilor noastre
interioare.

Perttru Kant, legea morara are forma unui imperativ al

carui object nu poate fi realizarea unui soap, unui bun, obiect
oaecare, nici chiar al fericirii. Once morala eudemonist, nu ne
poate da, ceI mull, deck imperative ipotetice, aber kein Gesetz".
Grija cea mare a ltu. Kant este de a salva demnitatea omului

prin separarea radica a datoriei (Pflicht) de once

de aici caracterul formal al legii morale, al adevaratei
intre bine si r5u. Imperativul moral este un imperativ
al vointii rati,onale, ein Sollen", universal, aprioric, valabil
pentru oricine, asemenea unei legi a naturii si pe care poli
sa-1 fmp1ineti, fiindca trebue sa-1 implinesti (du kannst, denn
du sollst).

Scheler acorda lui Kant c o etica nu se poate fonda

pe bucurii", pe materia" unui obiect" dorit. Dar aceasta
nu exclude posibilitatea unei etici rnateriale" a valorilor, a
unei etici care i cauta axiologia in insasi materia valorilor.
Valorile nu sunt bunuri" (Husserl fcuse deja distinctia in
Ideen); acestea le suporia numai (Triiger der Werthe), sunt
realizari ale lor In experient.; valorile sunt esente ideale",
independente de realizarea lor efectiva": ele sunt date, imediat,
In simlire, In Fiihlen i nimeni nu confund valoarea in sine

cu gradul in care j cu bunul" In care este realizat: confundarea se face numai voit, este fariseism. Tot asa, este
meritul lui Kant de a fi inlaturat once etic5, fondat pe
materia scopurilor; valorile insa nu sunt extrase din scopurL
Toomai scopurile pe care ni le propunem sunt determinate de
capacitatea noastr mai larg sau mai ingust de a percepe,
interior, valori.

Pentru a asigura, contra oricarei eti,ci inductive, autonomia

moral, Kant se refugiaza In caracterul lui formal,

actului

www.dacoromanica.ro

Max Scheler

435

Il identifica Cu un act rational, un act al ratiunii practice;

este aici, o eroare de intelegere psihologic a regiunii etice,

este apoi tendinta manifesta a lui Kant de a ajunge la un

paralelism eit mai apropiat intre structura celor doua Critici,
identificarea kantiana intre
este apoi, esential falsa,
aprioric i formal, intre aposterioric i material-. Aprioricul
nu are nici o legatura cu formalul (la Husserl numai in ontologia formalr) i aprioricul nu este exclusiv rational. Pentru fenamenologie experienta prezinta structuri apriorice
In intuitia originara:
nu inductiv
date in rnod evident
aceste structuri formeazi ontologiile- materiale ale regiu-

nilor- de fenomene. In acelasi mod, pentru Scheler, valorile

au o structur apriorica bine cleterminata,
etice
ideale
un rang bine fixat intr'o ierarhie ideala pe care o gasim
experienta etici,

mn Falen , in actul de preferintr,

in ordinea dragostei si a, urei". Etica lui Scheler nu

este astfel rnai putin apriorica decat etica kanfiana; nu este
a valorilor
o etica inductiva; experienta eticr inductiva
in Fhlen
realizate, trebue distins net de intuitia evidenta
a rangului ideal al valorilor; niciodata nu vom acorcla un
rang superior unui act placut sau util fat de un act de
jertfa. Exista un apriorisnr materipl-emotional, privind insasi

materia vietii noastre morale, acel ordre du coeur- de care

vorbia Pascal. Constiinta etica nu este o contiinta dezordonata. Daca Kant avea nevoie de o instanta superioara inchnatiuruior", de o ratiune practi,ca, care singura distinge intre
fara aceasta ratiune
bine si rau, este ca pentru el omul,
nu era dec.& un haos al tendintelor sale instinctive
nu cauta in mod natural decal. plicerea,Triebimpulse
-satisfacerea lor. Tot asa dupa cum numai raliunea poate aduce
o ordine in haosul intuitiilor sensibile, numai ratiunea poate
aduce o ordine superioara tendintelor noastre instm. ctive. Rigorismul kantian este astfel fondat pe o depreciere a omului.
Aceasta pozitie fundamentala fata. de Kant oclata fixata,
liniile mari ale eticei scheleriene se desemneaza clar; fundamentala va fi perspectiva etica
mai larga sau mai Ingusta
care o avem fiecare dintre noi asupra lumii valorilor;
ea va determina orizontul ethosului nostru,' sau puterea de
atractie, eine Forderung". Etica lui Scheler nu va fi
deci o etica a datoriei (Pflicht-Ethik). Imperativul kantian
o va(das Sollen) nu poate da, niciodata, din el insusi
loare positiva. Preferinta unei valori superioare unei valori
www.dacoromanica.ro

Max Scheler

436

fondata in Forderung der Werthe este insisi

daca cerina de realizare a valorii nu este indeplinita (So-Sein nu capita un Da-Sein) avem o suferinta.
Actul de preferinta realizeazi, totdeauna, o largire a domeniului etic, actul de Nachsetzen" o ingustare a lui.

inferioare
viata etica;

Axiomele formulate deja de Brentano in etica sa (Scheler apartine fenomenologiei in forma ei prima, de inspiratie

directa din Brentano) i-a permis lui Scheler o formulare mai

precisa a unei axiologii etice. Aceasta formulare, care pare
vag la prima vedere, are tocmai un caracter larg, formal,
pentru a fi inealpatoare pentru once continut material al valorilor etice si pentru once evolutie posibila a lor: 1) Existenta
unei valori positive este ea ins4i o valoare positiva; 2) Existenta unei valori negative este ea insitFi o valoare negativa; 3)
Non-existenta unei valori positive este ea insa$i o valoare negativa; 4) Non-existenta unei valori negative este ea insteisi o
valoare pozitiva. La Kant, binele i thul aveau o pozitie
privilegiata fata de alte valori etice: distingerea lor este actuli
etic autentic, apartinnd rafunii practice". La Scheler aceasta
pozitie privilegiata este pastrata: bun este tot ceeace linde la
realizarea unei valori positive (la neexistenta unei valori negative), rat, tot ce tinde la reahzarea unei valori negative (la
neexistenta unei valori pozitive).
Axiologia, fondata pe rangul aprioric, ideal al valorilor,
trebue s dea criterii de distingere ale valorilor superioare
de valorile inferioare. Acestea, reluate de Hartmann in Etica
sa sunt: 1) Valorile superioare sunt mai durabile, valorile inferioare

sunt trecItoare; 2) o valoare este cu

a-tat

mai superioara, cu cat poate fi mai putin imp'drt4ita altora

(valoarea personala
val. a massei") 3) o valoare este
cu att mai superioar:A cu cilt este fundatit mai putin pe alte

valori; 4) cu cat, o valoare este mai superioarbi, multumirea

pe care o di este mai profunda; 5) o valoare este cu att

mai superioara cu cat are mai puf in nevoie de un suport
obiect"
care sA o realizeze (Trager). Astfel predzata, privirea lui Scheler in viata morala adevarata, reala,
devine adanca: nuantele ei delicate sunt nu numai surprinse
In toata bogatia lor, dar situate, vazute clar
miscarea lor
continua
preferentiala, intre 2 planuri: al rangului ideal
pe care 11 au sau cauta
capete, apoi al ralizarilor lor
afective mai mult sau mai putin partiale; constiinta morala este
activitatea continua pentru situarea lor in ierarhia etica.
www.dacoromanica.ro

Max Seheler

437

ierarhia valonlor (tema constanti dealungul

In fapt
intregii sale cariere filosofice), este pentru Scheler urmatoarea:
pe rangul eel mai inferior, valorile pl'acutulai i neplacutului;
pe alta treapta, vaiorile vitale, interesele vietii, Cu valoare
suprema, conservarea vietii insai (valori pe care hedonismul
i tot aa. Kant,
le reduce, eronat, la valorile placeriipentru care urm'a'rim nuniai placerea); c) infine, valorile spiritului, transgresand biologicul ne putand fi reduse la valori biologice (frumos-urat, drept-nedrept, adevarat-neaklevarat); d) pe
treapta cea mai inalta sunt Insa valorile divipului i pro fanului,,
cari sunt,
ca valori
Cu totul independente de once

reprezentare religioasa (mit, dogma) in legatura cu ele: sunt

valorile absolutului.

Este acum u5or de inteles solutionarea pe care o di

Scheler problemei relativismului etic. Rangul valonlor este aprioric fiindca el depinde de esenta valorilor. Variaza ins
structura noastra. preferentiala, ordinea dragostei i. a urei-,
fiindca variaza cunoaterea- valorilor, privirea noastra, mai
larga sau rnai ingust, asupra esentei lor
a fiecarui individ in parte
i. a fiecarei colectivitati; variaz apoi institutiunile In care valorile cristalizeaza, moravuri, obiceiuri (morala practici). Dar tocmai etic.a care admite o ordine obiectiva
a valorilor, determinata numai de esentele lor, are nevoie de
.acest perspectivism etic.' Relativismul valorilor ne arata numai,
ca domeniul valorilor este mult mai bogat &cat am Winn* la

prima vedere; insa perspectiva pe care fiecare Ethos o are

asupra domeniului etic este rnarginita, mai mult sau mai putin
cuprinzltoare. Tocmai aceasta relativitate asigurA posibilitatea
progresului intelegerii etice; acest progres se face, pentru Scheler, totdeauna in aceiasi directie a valorilor dragostei. Exista
deci descoperitori de valori etice, genii etice: sunt valori etice

cari nu pot fi cunoscute decat de un singur individ (figura

unica a lui Christos). Dar de alta parte evolutia valonlor
etice poate fi i un regres; valorile etice se pot falsifica
este seria larga a iluziunilor etice (ethische Tauschungen) i.
cand falificarea este voita
a fariseismului.
Caracterul personalist al eticei scheleriene poate fi acum

scos in evidenta. Toata viata etic nu este decal o serie de

acte cari variaz, progreseaZi, regreseaz in intelegerea ex-

perienteii etice: nu vom putea intelege Ins un act fara intentia prealabila a unei persoane (in sensul fenomenologic al
intentiei). Persoana este ern' Akt vollziehender Wesen"
www.dacoromanica.ro

Max Scheler

438
In

fiecare act al

ei se gseste lintreaga

i variaza persoana

intreaga; persona nu este o suma" de acte: vielmehr ist

die Person selbst die in jedem ihrer Ake lebend und jedem
voll mit ihrer Eigenart durchdringt". Scheler nu se gndeste
la persoana
aici la persoana psihologicr in carne si oase
psihofizic; este vorba de persoana fenomenologic", de esenta inssi a persoanei. Persoana nu este un lucru, o substant.,
este i,,die unamittelbare miterlebte Einheit des Erlebens- (conceptia corespunzatoare cu cercetarile, netiparite, ale lui Hus-

serl asupra persoanei). Actele etice sunt pitrunse adnc de

caracterul personal, de personalita.tea fiintei care le indeplineste; persoana intreag se reflecteaz In ele, este in ele:
sunt actele cele mai autentice ale persoanei.
In acest sens fenomenologic de centru de acte personale"
notiunea de persoan poate insa fi extinsi cu toate caracterele

de trire personal, de acte autonome, i colectivittilor,

mediu real in care se realizeaz actele persoanelor individuale
(pe care Scheler le numeste Gesamtpersonen) i, de alta
parte, ea poate fi extins persoanei dvine. Etica capkta astfel
o baz, un cadru sociologic si de alt parte, o definire a
orizontului ei suprem
a raportului fat de divin.
Perspectiva Sociologiei personaliste" din ultimele pagini
ale Eticei lui Scheler complecteaza etica individual. Nu este
fonpropriu zis o sociologie. Fiinta inoLla colectiva
data pe Mitgefahl, Miterlebniss i Mttverantwortlichkeit, pe
Il intereseazi mai
traire comuna i rispundere comuna,
ei,

mult pe Scheler deck institutia juridica, statul, care nu este

forma cea mai superioar de colectivitate; deasupra a) a massei;
b) a comunitatii vitale (Lebensgemeinschaft); c) a societntii"
(Gesellschaft) este d) comunitatea de dragoste (Liebesgemeinschaft) in care individul i colectivitatea formeaz o unitate perfect, in aceiasi iubire i aceia" rspundere; tipuri
de Liebesgemeinschaft" sunt natiunea, biserica. Este tot idea

esential a scrii unice a valorilor, reluati acum pe plan sociologic. Aceiasi idee, central, revine Ina', odat in rolul fundamental pe care Scheler Il atribue oamenilor mari; este la' r
una din temele constante la Scheler, si care nu face decat
s-si accentueze importanta in ansamblul sistemului schelerian,
captnd in ultima faz a lui, proportii metafizice. Functiunea
indeplinit de oamenii maxi este die V orbilderhaft. Eroul
intrupeazi valorile vitale ale colectivittii, geniul intrupeazi valorile spirituale, Sfantul intrupeaza valorile divinului. Tema.
www.dacoromanica.ro

Max Scheler

439

personalista este dusa astfel pall la capat: in interiorul per(Gesamtperson), personalitatile mari 'ereaza
istoria este facuti
istoria. Dar nu
ca la Nietzsche

soanei colective

pentru a crea oameni mari; nu acesta este scopul ei ultim;

istoria creaza, prin oamenii mari, devenirea umanitatii. Personalismul lui Scheler are alta lege interni deck personalismui
nietzschean, pe care am putea-o nurri legea autenticittii. Nu
valorile voile, cautate expres, au valabilitate, ci numai valorile
autentice, in care nu este nimic fortat, nimic intentionat cu
tot dinadinsul. Este aici, sub alta forma aceia6 ostilitate

contra vointii ca factor autonom, ea 6 in critica adusa eticii

kantiene; nici actele numai voite ale persoarrei individuale, nici
cele ale colectivitatii, nu au autenticitate: valorile autentice sunt
simtite, vazutestructurii lor.

in

autenticitatea lor, in esenta obiectiva a

VIII. Fenomenologie religioas.

Divinitatea.

Prin largirea ideei fenomenologice de persoana

i asupra

persoanei divine, teza personalisM centreaza intreg

sistemui

Ii sustine intreaga arhitectura.

schelerian in epoca Eticei
In Probleme der Religion (in Vom Ewigen im Menschen)
Scheler lincearea s construiasca o teologie natural, care si
satisfaca in acela6 timp 6 exigenta religioasa i exigenta critica a spiritului contemporan, mai mult deck o doctrina ca
acea a lui Hegel. Scheling sau Schopenhauer pentru care religia nu este deck o forma populara a unei conceptii a lumii
(Hegel: ein Wissen in Form: der Vorstellung)
sau deck
agnosticismul pozitivist, sau, inca, decat rationalizarea extrema
a tomisrnului. Fenomenologia poate, 6 aici, deschide drufnul:
pentru fenomenolog, actul religios este prins in autenticitatea
lui adevarata, ca un act spontan
itot a,a de originar ea
actul perceptiei" ireductibil la acte de alta naturi; pericoluf
unei rationalizari excesive, sau a confundaru- intre metafiz" ic
6 religios este astfel inlaturat, der religiOse Gott ist der Gott
der heiligen Personen und Volksgott, nicht Wissensgott der
Gebildeten- 6 seopul religiei nu este cunoagerea rationala
a substratului lumii, ns mntuirea omului printr'o comunitate
de viata cu Durrmezeu
adica Vergottung.
Actul religios apartine constitutiei umane tot aa de constitutiv, ca i gandirea, etc. Fenomenologic el este caracte-

rizat prin intentia sa transcendenta; prin satisfacerea numai

www.dacoromanica.ro

440

Max Seimler

prin divin. Alles WAssen iiber Gott ist Wissen durch Gott.
Divinitatea apare acestei intuitii autentice cu atribute personale: spirit infinit si personal. Atotstiutor i atotputernic, el

a creat lumea din nimic Intr'un act personal de iubire; ne

simtim infimi fat de creatiune, dar legati fa t de &vinitate
prin acelasi act de dragoste. Metafizica lui Scheler este o
metafizica crestin. Divinitatea este simtit etic, mice voint
etic fr o privire asupra divinittii este o imposibilitate de
fapt". Ierarhia valorilor etice tinde cltre divin: valorile supreme sunt valorile divinului i profanului (slintenia"). De
alta parte nu ne putem inchipui o conduit religioas care sa
nu implice valori etice: Religia i etica nu sunt astfel autonome una de alta, sunt conforme- una cu alta (Konformitatssystent). Ele devin independente numai in msura desagregrii lor, a imperfectiunii lor, in formele pe care le pot lua
In cursul devenirii umanitjii, progres, dar si regres uneori.

IX. Alunecarea Sisternului.

Sociologie a culturii.
Intreg sistemul lui Scheler in epoca Etice4 poate fi conel 1'1 voia ausiderat ca un comentar filosofic personal
gustinianal ideii crestine. Intentia efic este 'dominant,
dar ideea etic are ulfimul su suport in clivinitatea personal
creatoare a lumii kntr'un act liber de dragoste
in ideea
teist. Dup iesirea din catolicism, dup prsirea ideii teistp, lipsit de punctul su de gravitate, intreg sistemul aluneca, se desface in iradiatiuni asupra tuttiror aspectelor lumii.
Atentia. interesele variate ale lui Scheler nu ,mai sunt captate
de o directie unici; ceeace este luat divinittii este imprtit lumii, omului, aspectele multiple ale devenirii rui in zig-zag, devenirii lui reale; tendinta ctre absolut este imprgfiatit in
considerarea multiplicittii relativului. Interesul sociologic trece

pe primul plan: considerarea devenirii aspectelor variate pe

care le-a luat cultura, fiinta urnan, gsirea conditionrii fiecitrui aspect important in structura sociologic subjacent. Far
tendinta efic: considerarea sociologic are un scop in sine:
desfsurarea ca pe o hart explicat, a tuturor valorilor ornenesti, institutii, conceptii filosofice, valori morale, conceptii stiiinfifice, religioase, sisteme politice, tehnice, etc.
Totusi sistemul este centrat din nou
alt sistem. In
centrul lui, nu divinitatea creatoare a lumii din nimic, ci luwww.dacoromanica.ro

Max Scheler

441

mea insai, devenirea ei reala, a omului n lume. Scheler nu

a renuntat la teza fenomenologic." a unei structuri ideale a
lumii: aceasta este descoperita, ca i In sistemul anterior, printr'o
ern' liebencles Verhalten-. Numai
cunoatere dezinteresata

c structura ideilor absolute a lumii- este infinit mai togata

decat o banuirn, o putem banui pan acum, ideea perspectivismului- valorilor din Etica, a descoperirii progresive a structurilor lor apriorice, esentiale, este reluata pe un plan larg
interesand toate aspectele lumii, .structura absolut a ei. Der
Wesensidee des Menschen entsprecherzde absolute Ideen und
Wertreich der Welt este mult deasupra a tot ceeace ne-au
dat, de fapt
toate sistemele de valori ale culturii
idei, valori, scopuri, norme

etica, drept, etc.,

in religie, in arta, tiinta,

in devenirea lor relativa, istorica

ciologica.

Fiecare din sistemele de cultura este numai o privire

partiala asupra esentelor lumii, este privire relativa, conditionata in desvoltarea ei istorici; fiecare forma a culturii reprezinta o functionalizare- partiala a ideilor" lumii (Funktionalisierung der Ideen der Wesenstschau). Ceeace se, schimba

este conceptia pe care omul i-o face despre el insui, despre

situatia lui in cosmos. Inseamna cultura o umani,zare progresiva

a omului?
Este acum uwr de inteles de ce n Probleme einer Soziologie des Wissens (I-a parte din Die Wissensformen und
die Gesellschaft) Scheler distinge intre 2 sociologii: Kultursoziologie i Realsoziologie. Prima este eine Gersteslehre des
Menschen
sociologie a spiritulur
a 2-a eine Trieblehre des Menschen
o sociologie a formelor pe cari le
iau tendintele instinctive

ale omului; acestea din urmi sunt

factorii reali ai devenirii sociale (motivul opozitiei intre Trieb

Geist este fundamental pentru toata ultima gandire a lui

Scheler). Prin el insuqi spiriful nu are nici o forP. El nu

se poate realiza decal cu ajutorul factorilor reali (institutii politice, economice, religioase (dogme) etc.), devenirea lui este
conditionata sociologic; factoril soeiologici reali o fac posibila, dar fixeaza i limitele in care spiritul se poate desvolta
der Spielraum. In tot ce este cultura, creatie, spirit,
exisfai, potential, autonomie i libertate desavarita; potential,

adica in Tnasura In care autonomia spiritului nu este limitata

sau impiedecafal
suspendata
de cauzalitatea proprie a
www.dacoromanica.ro

Max Scheler

442

factorilor reali (forme ale vietii instinctive)

deci, o li-

bertate modificabilr. In cmpul factorilor reali

o fatalitate, dar o fatalitate amendati de spirit, une fatalit modificable- de care vorbia deja Auguste Comte. Schimbarile
de perspectiva le fac oamenii mari
(tema din etica); ei
ne dau idea intregii noastre puteri, ne fac liberi. Legile cari
determina totalitatea jocului factorilor reali spun mai mult
ca i legile naturii
ceeace nu poate fi, decgt ceeace se
poate face.
Ideile, in detaliu, ale lui Scheler asupra devenirii de pang
acum a umanitatii nu pot fi date aici. Ele trebma. u s formeze
materia unei filosofii a istoriei pe care Scheler nu a rnai
avut ragazul sa o scrie. Probleme einer Soziologi,e des Wissens
indica numai problemele; Sociologie a cunoasteni- inseamng
la Scheler toga sociologia (a stiintei, sistem. metafizice
dar si a tehnicei, dreptului etc.)
insearnna nu numai studierea conditiunilor in care s'a produs o cunoastere adeoiirat6,
dar si a conditiunilor cari au proclus erorile, miturile, superstitiile
adanci uneori
cari au contat i conteaza in istoria
umanitatii
inseamn studierea factorilor cari 'au favorizat
sau au tinut pe loc (dogma religoasa fixata
in progresele
stiintei pozitive
piedica pentru efortul filosofic). Fenomenul elitelor Il favorizeaza. Ridicarea masselor moderne
dernocratia
favorizeazg tehnica, sfiinta positivi (Erkenntniss
und Arbeit) dar produce in acelasi timp alexandrismul- turbure,

amestecat

al

epoch'

noastre

contemporane.

Indum-

nezeirea- creatorului fiec'rei religii este o piedica, etc. Este

a sti daca schimbrile in modul de a gandi,
In aprecierea valorilor, al formelor de a intelege lumea
(una din erorile cele mai profunde este de a crede in
posibilitatea unei conceptii filosofice ultime) este numai unproces cumulativ
o acumulare de experientg umanA

portant de

sau daca ele inseamna iintr'adevar o schimbare reata a tipului

timan. Nimic nu conteayI mai mult in istoria. umanitkii decat
conceptiile pe care mill si le-a facut despre el, despre rostul
lui in univers. Istoria prezint i perioade cumulative si schimbari radicale. Pentru a le distinge, trebuesc criterii; daca avem attea conoeptii al istorie ci istorici, at:A.-tea sociologii
cati sociologi este e lipseste o conceptie unitari despre om,
despre esenta lui, despre situatia lui in Cosmos, lipseste o
antropologie filosoficg.

www.dacoromanica.ro

443

Max Sche/ er

X. Antropologie fi1osofic..
Metafizica.

Ontologie

Toata gandirea lui Scheler din ultima perioada a vietusale este centrata in jurul problemei destinului omului. Aceiasi
intuitie etica, deci, ca in tot cursul carierei sale filosofice.

De indata ce omul este mai mult decal un animal, el are,

In cosmos, o situatie unica
microcosm in macrocosm. Aceasta situatie unic (Sondersttellung)
trebue inteleasa ciar
va incerca sa o faca antropologia filosofica; nesprijinita
pe o divinitate creatoare a lurnii
esenta omului trebue
cautata intr'o relatiune esentiala a lui cu universul (ontologiecunoastere) ; trebue fixat rolul sau In devenirea d'e ansambla
a lumii (metafizica).
In nici o epoca a istoriei conceptia despre om nu a fost
mai neprecisa. Conceptia crestina (omul creatura cazuta, dar
care se poate mntui), conceptia greaca, homo sapiens (radical diferit de animal, avand o scanteie dim' a, ratiunea intelegand singur lumea, conceptie constanta dela Aristot pana
la Hegel), conceptia pozitivista 6 pragmatista (intre om
animal numai o diferenta de grad; valorile umane, gindire,
sentimente, vointa numai o deghizare a instinctelor ; omul, animalul care stie sa-si faca semne, vorbire i instrumente) isi
impletesc temele lor variate tin conceptia obscura a lumii con-

temporane despre om. Mai ar trebui aclaugate doui conceptii

mai putin cunoscute cari 1-au impresionat mult pe Scheler prim
caracterul Ion' radical: omul, o infundatur: a naturii
eine
Sackgasse der Natur
o directie bolnava a vietii universale
i conceptia curioasa a lui Nicolai Hartmann care
a dus- mai departe tema nietzscheani a omului fara Dumnezeu (Gott ist tot) : Dumnezeu nu exist dar nu trebue ;8.6
existe, fiindc nurnai asa raspunderea omeneasca poate fi integra% (Hartmann o numeste ateism postulator ai raspunderii !). Niciodata problema antropologiei nu a fost mai ur-

este omul un proces de d'evenire in care i adanceste progresiv, obiectia situatia sa adevarata in univers, sau
este ein gefhrlicher Wahn4 prezinta simptomele unei inbolgenta :

naviri progresive?

Anii din urma ai lui Scheler au fost consacrati unei antropologii pe

care nu a terminat-o

(a ramas schita din

Die Stellung des Menschen in Kosmos, publicati la Darmstadt). Tematica se organizeaza in jurul notiunilor de instinct
www.dacoromanica.ro

Max Scheler

444

spirit (Trieb-Geist). Demrdtatea omului (homo sapiens)

p.

fost cldit pe o depreciere a animalului (Descarts---animalele

masini). Psihologia recent (Kiihler de ex.) arat resursele
mult rnai largi (lee& le
largi de cari dispun animalele
bnuim i decat le arat o psihologie am.mal rudimentar;
.animalele construesc_; intre constructia dirijat de instinct
tehnica noastr, numai o diferent de grad, nu de natur.
Diferenta intre om si animal este lin alt parte; animalele
Wiese in lucruri, fin situatiile determinate de instinctele lor;

desi din situatii

omul poate considera lucrurile in sine
c,onsider lucrurile independent de instinctele i nevoile sale;
este ceeace instinctul nu poate face, oeeace separ spiritul
de instinct. Privilegiu al omului: 1) Posibilitatea de a considera un hicru pentru el insusi
fcnd abstractie de relatiunea lui cu instinctele noastre; 2) Posibilitatea de a avea
valori
in abstracto
independente de once lucru
de

un bun'', obiect."; 3) Posibilitatea de a separa esenta de,

existent (So-Sein de Da-Sein), de a avea cunostint ,,apriori". Cine neag omului posibilitatea de a avea cunostinte
apriorice

Il aduce, fri s-si dea seama, pe planul animal:

este ultimul mod in care este valorificat

la Scheler
fenomenologa. Privirea esentelor lumii
a ideilor- lumii
este inssi caracteristica ornului. Acum, diferenta fa t de animal
poate fi v.zut ciar: nu o creatie pozitiv, tehnica, etc.,
deosebeste spiritul de instinct, sau o voint
Cl posibilitatea de a opri instinctele. Aciul voluntar a fost totdeauna

pentru Scheler un nou fiat" mai mult decast un fiat". Pe

aceast sfvilire a instinctelor se bazeai InsA

posibilitatea

de a vedea valori morale, de a intelege lumea in

de a privi aprioric: omul este intr'adevir un ascet-

noastrP.'

sine,
al vietii

directia uman este intr'adevr eine Sackgasse

der Natur"
in ce priveste desvoltarea sa biological (biologic, supra-omul este o eroare); tocmai acest ascetism relativ
if deschide perspectiva proprie asupra lumii, hotariste rolul
su um-c in cosmos.
Modul in care Scheler vede problema cunoasterii este
trasat de concluziunile antropologiei. Pe primul plan separarea radical pe care Scheler a fcut-o intotdeauna intre stiinta
positiv stiint." de dominatie
(Herrschaftswissenschaft)
cunoastere a esentelor lucrurilor

a ideilor

erste

Philosophie ; Erkenntniss Lind Arbeit este o critici a pragmatismului, dar si o justificare; pragmatismul are dreptate
www.dacoromanica.ro

Max Scheler

445

sustie c atitudinea primar a omului fat de lume este o adare drptate apoi s sustie c scopurile
tudine practic
cele mai indeprtate ale stiintei sunt conditionate practic, desi
indirect, de nevoi biologice; aici, pragmatismul vede ciar
rupe mirajul oth.ntei pentru stiinf. Teza pragmatisti este insi
numai valabil pentru stiintele positive, technice, in legaur
direct cu stpfinirea noastr., a lutml Este ins fals confundarea cunoasteru- pozitive cu cunoasterea in general. Eroarea pragmatismului incepe Cu aceast. identificare. Pragmatisrnul nu stie s fac distinctie intre stiinta inductiv i Wesenswissenschaft. Ideea pragmatist a adevrultil
o nebtmie.
de reusita lui, ist ein Unsinn

adevr garantat

Cunoasterea adevrati este cunoasterea esentelor lucrurilor; total desinteresati Aici, teza fundamental a lui Scheler:
o relatiune ontologica
Das W issen ist ein Seinsverhaltniss
intre subiect ii obiect, teza similar cu teza lui Nic. Hartmann.
din Metaphysik der Erkenntniss. Cunoasterea nu este deci o

producere" a obiectului dupi regulile logice ale gndirei

(Marburg); nici forrnarea unui material" printr'o judecat
(scoala badic'), nici un raport intre reprezentarii, este o relatie ontologic i anume de forma parte fiztreg, este un
raport de participare al unei existente la esenta (Sosein) altei
existente, asa incat s nu se produci In aceasta nici o schimobiectul
bare", ceeace este stiut (das Gewusste)
devine.
parte (Teil) a celui ce stie (subiect). Relatiune care nu este
nici spatial, nid ternporal, nici cauzal. Mens oder Geist
heissf das X oder Inbegriff ,durch die solches Teilhaben m5ghat ist. Ceeace deosebeste teza schelerian de teza lui Hartmann este c. pentru Scheler rela.tia ontologic nu ne d decat
das So-sein al lucrurilor, ese nta, ce este lucrul (Existenta,
das Dasein rmne in afara actului de cunckastere ausserhalb
und jenseits der Wissensbezogenheit
relevndu-se numai
prin rezistenta lucrurilor; teorie care aduce aminte pe a lui
Maine de Biran). Este cunoastere, pentru Scheler, ciind 'das
Sosein este identicire re i in mente. Indiferent de criticile
cari i se pot aduce (joc periculos cu conceptele de in mente
extra mentern: Hartmann, Ontologie), Scheler rimine
preun cu Hartmann, cei cari au a/1'6W mai ciar c problema
cunoasterii nu poate rmne inchis intr'o problematic autonant, c aceasta se rezolva in ontologie.
Aceast iesire din sine" a subiectului, aceast participare la esenta obiectului, fr a-1 schimba (realism) nu poate
www.dacoromanica.ro

446

Max Scheler

fi provocatal decat de o tendinta profundl in existenta sui aceasta tendinta este iubirea. Tema veche
biectului insasi

a lui Scheler, tema dragostei, a dragostei care cunoaste lumea.

Numai acum, adancita: cunoasterea este relatiune ontological, este

parte de fapt luat in devenirea lumii, cunoasterea are un orizont metafizic.

Si acum, se string toate motivele scheleriene: tema

functionalizarii- kleilor, in evolutia culturii umane, tema siel singur putand cunoaste
tuatiei unice a omului in univers,
tema cunoasterii, ontologica
,esente apriorice
valori
parte in devenirea lumii, tema dragostei descoperitoare i creatoare, tema personalisti adancita prin raspunderea omului in
lume, definind impreuna perspectiva metafiziCa ultima a lui
Scheler.

De indata ce omul este mai mult decat un animal, situatia lui in lume devine central, microcosm in macrocosm.

El nu este ein ruhendes Ding"

p fiint care s'a oprit
nici nu tinde catre supraom, care este o eroare bioloEste vehiculul unei deveniri posibile
eine mgliche
in viata lui scurta, intr'o devemre sociala conditionata de factorii instinctivi, reali, cari determina
structura societatilor omenesti, cu progrese, cu regrese cari
pot duce pana la animalizare, cu stiinta sou fara sal stie,
el realizeaza un proces de umanizare, eine ni,e ruhende Menschentverdung. Este greu sal fii om, ai Inaintea ta eine etvige
Aufgabe". Dar umanizare este Vergottung
indumnezeire.
Persoana, n om, este o concentrare unica a spiritului divin.
Omul inseamna astfel ceva pentru devenirea
Divinitatea nu mai este la inceputul lumii, creatoare a lumii
gical.

Progressrichtung

intr'un act liber, ea este la sfrsaul realizarik: in etape partiale, a tuturor posibilitatilor nemasurate Inca ale lumii
devenirea lumii i devenirea diviniatii nu fac &cat una, carac-

terul divinitatii este ein Drang", un elan, care se rezolva 'in

toate posibilile lumii, omul ja parte la realizarea
insasi. Scheler este aproape de Spinoza.
Divinitatea i lumea nu sunt cauza i fect, creator si
creatura, sunt o &venire identica. Aceasta inseamna insa o
solidarizare cu tot procesul de devenire iston'c al omenirii;
acesta capata proportiuru' cosmice. Divinitatea este solidara cu
toata clevenirea omului,
m'ci un sfrsit, deca desfasurarea
enorma, infinit a tuturor posibilitatilor lumii, devenirea divinitatii inski.
www.dacoromanica.ro

Heidegger

447

XI.

Scheler a fost un spirit avid de absolut. Fenomenologia

i-a inclicat o metocl i i-a permis o justificare teorefici a intuitiunilor sale fundamentare: ideea lor centralg, ideea demnitlii

omului. Crestinismul, pentru care a luptat att, nu 1-a putut

reline. Panteismul final, a crui frumusete const in desvoltarea pe un plan lar g, cosmic, a tuturor -temelor sale bogate anterioare, a fost o treapt de scipare. I-a trebuit o
solidarizare cu 6'ntreaga istorie a umanittii, o solidarizare cu
intreaga desvoltare viitoare a tuturor posibilelor lumii, i-a trebuit o 6ndurnnezeire inssi a omului _pentru a compensa ceeace
prin iesirea lui din crestinism, pierduse.
spirit nelinistit

Heidegger
1. Cu Sein und Zeit- al lui Martin Hei deg ge r,
(niscut la 1889, profesor la Freiburg) mofivul ontologic,
esential intregii fenomenologii
devine obiectul unei cercetri proprii. Problema lui Heidegger este problema care a
oprit rsuflarea." lui Plato si Aristot
problema esentii
fiintei, creia Heidegger preferg s-i dea formularea: problema

sensului fiintei, (Sinn von Sein). Nu mai este vorba aici, ca

In ontologia schelerian, de o cercetare asupra ceeace Husserl numea ontologii materiale". Este vorba nu de existentil
(das Seiende) ci de das Seinde finta In sine,
comun oricarei existente. Problematica ontologic6
fixat de
filosofia greceasc
renscut in discutia medieval intre
nominalisti i realisti, reconstruit de Descartes prin cogito
ergo sum, este :Meg obscur.: fiinta in sine apare ca .der
leerste Begriff-, conceptul cel rnai gol (Hegel: das unbestimmte

teles"

Unmittelbare)

sau ca un concept dela sine indefini. In rea-

sau ca un concept care nu se poate

litate, intreaga istorie a ontologiei a urnaat fixarea conceptual

antia a ramas o discutie abstracti de concepte, in directia
fixat de ontologia antica. In timpurile moderne, interesul
pentru problema ontologica a fost pierdut tot mai mult.
Acest interes trebue reinviat. Pentru Heidegger, problema fiintei are o structur bogat., cea mai bogat, lush' cea
mai ascuns. A o lumina, a o face clarg, vizibilg este urgent.
Onfic, toata structura stiintific este fondat pe sensul pe care
il are ,,,Fiinta" (Sinn von Sein). In crizele fundamentelor
www.dacoromanica.ro

Heidegger

448

tiintei(i aceste crize fac vitalitatea, asigural progresul fiecarei

tiinte) cercetarea- ontologica devine indispensabili. Etica de
,sensul existentii
modul nostru de a fi aici
alta parte
noastre, au nevoie de o clarificare a notiunii de a fi. Notiunea

ascunsr, junta in sine are nevoie, pentru ca sensul ei

fie inteles, de o desvaluire" a lintregii sale problematici.
Aceasta nu poate fi facuta, dup Heidegger, decat cautnd sensul de a fi- al fiintei intr'o existenta (ern' Seiendes)
a carei esent ins4i este de ta fi, a unei! existente exemplare"
(in sensul husserlian) i aceasta existenta privilegiata este insa5i existenta noastra, pe care Heidegger o numwe Dasein
(Das Dasein ist Seiendes dem es in seinem Sein um dieses
selbst geht).
Ontologia clasica

fixata, 'pentru intreaga istorre a fi-

losofiei de catre gandirea greaca i lua punctul de plecare ne

inconjoara; dar lucrurile" nu sunt decAt punctul de intersectie al relatiunilor noastre cu ele. Desvaluirea fiintei lorff
care in considerarea lumii exterioare, a lucrurilor

(Sein) nu poate fi completa

in independenta de noi; apoi,
ele sunt definite prin esenta lor numai (Sosein); in singura
existenta noastra proprie, esenta se sfiluefte odata ca existen fa.

este existenta in care seinem Sein um dieses selbst gehr.

Este existenta de care suntem onfic

ireal

mai aproape

dar toemai prin aceasta ontologic- mai departe: dar este

singura care se poate desvalui" in intregime.
Heidegger va intrebuinta deci termenul de categorii- penva intrebuinta termenul de
existential- pentru legile fundamentale ale structurii existentii
noastre (Dasein). Ontologia sa va fi un proces de descoperire
al structurii existentii proprii; in acest proc,es, se va arata,
la capiitul final, ce inseamna a fi" (Sinn von Sein).
tru legile generale ale lumii

Sensul fiintei, a existentiii noastre este ascuns. Totusi

el se releva in formele obinuite ale existentii noastre (actiune,

sirntire, intelegere, limbaj, etc.)
cari, toate, inchid existenta
(a fi). Acestea sunt accesibile cercetarii fenomenologice. Fenomenologia inlatura once constructiuni anterioare, lasa. Si se
vada fenomenele asa cum 'sunt, merge direct la fapte
zu den Tatsachen selbst". Fenomen este ceace apare. Logos,
la Aristot aropodvecsOat
a lasa sa se vada. Fenomenologia va

lasa sa se vada despre ce este vorba"; ontologia nu este

posibila decat ca fenomenologie (a structurilor existentii noastre);
fenomene cari reveleaza ein Sinn"
in sensul
www.dacoromanica.ro

Heidegger

449

husserlian; de alta parte, once fenomenologie, descoperitoare

de esente (Wesenheiten) este ontologie. (Sachlich genornmen ist
die Phnomenologie die Wissenschaft vom Sein des Seienden:
Ontologie").
Structurile obisnuite ale existentu- noastre au un sens asi apoi sensul de a fi
cuns. In ele, sensul existentii
nu se releva in mod imediat; este de multe ori uitat, alt
data nedescoperit, alta data revelat si apoi ascuns din nou:
totusi,

oath aparentr, atata fiint".

Acest mod in care existenta se reveleaza (erschliesst sich)

se ascunde apoi din nou este, poate, cel mai frecvent:

toate doctrinele mari cuprind un adevr" asupra existentii:
si

ceeace a vAzut un Platon, un Aristot, un Augustin, un Pascal,

un Nietzsche, un Kierkegaard, sunt revelatii partiale asupra
,sensului existentii, ascunse iar apoi in banalizarea istoriei culturn- pe care o tragem dupa noi. Scopul pe care si-1 propune
Heidegger este vazut astfel in toat amploarea lui: Toate motivele

marl*

cari au contat in istoria umanitatii, cari au in

ele o revelatie asupra existentii, trebuesc inibinate,

interpretate ontologic, sensul lor partial fcut unitar intr'o conceptie
unica
a existentii. Pentru concentrarea lor, pentru a salva
revelatu-le adevarate
va fi nevoie de o distrugere" a intregii ontologii clasice (Destrukto. n der Ontologie). Aceastg

distrugerea va forma obiectul vol. II din Sein und Zeit, din

care, sau ca introducere la care, Heidegger nu a publicat

p.na astazi decat un fragment Kant und das Problem der

Metaphysik". In vol. I nu este vorba decat de exarru.narea
structurilor existentii, asa cum ni le da o cercetare fenomenologica concreta (fara teoriile ernise asupra ei).

Insa cercetarea fenomenologica nu este suficienta: ea ne

d numai esenta structurilor fundamentale pe care le zasim in
existenta noastra, nu ins sensul for ascuns. Un pas mai departe este facut daca distingern intre existenta
existenta noastra banala de toate zilele (alltgliche Existenz)
care traim mai mult la suprafata i existenta adnca, personala (eigentliche Existenz), mamente In care traim profund
sensul autentic, unic, al existentii fiecardia dintre noi. Fenomenologia va descrie i aici, va vedea in esenta lor aceste
rnoduri de a fi. In Psychologie der Weltanschauungen, Jaspers
vorbise deja de ceeace nurnia Grenzsituatipnen, situatii-limite,
In care suntem aproape de intreaga noastra existenta: in fala
mortii
vina morala
suferinta. Suntem mai aproape de
www.dacoromanica.ro

29

450

Heidegger

revelarea existentii noastre,

sensul de a fi;

dar nu arn gasit

Inca, in ele,

rnetoda fenomenologioa are nevoie de o

complectare: structurile vazute esential, fenomenologic, ale existentii de toate zilele si ale existentii profunde trebuesc interpretate, facute luminoase, strvezii". Trebue gsit sensul"
"lor: este obiectul hermeneuticii heideggeriene: trebue deschis",
degajat, sensul structurildr pe cari le gsim in existenf.
Drumul ontologiei lui Heidegger este astfel fixat: pentru
a intelege ceeaoe este a fi", trebue s vedem ciar asupra
singurii fiinte a c6.rei esenf insiii este de a fi, a eului propriu.

Toate formele de a fi ale eului nostru trebuesc ins interpretate", desvaluite in sensul lor profund, raportate unele la
altele in modul de fundare (sensul husserlian) a lor una pe
alta; planurile dela suprafata capita sensul lor dela ,planurile
profunde i acestea, in ultima analiza, dela sensul de a fi".
Fenomenologia existentiala ja astfel o forma dialectica
dialectica opusa dialecticii hegeliene
o dia. lectica a concretului

si in care nimic nu este neglijat din ceeaoe poate da sensul"

formelor variate in care trb".im (in care ,ountem"): nici analiza filologica pe care Heidegger o intrebuinteaza." foarte des
pentru a gasi un punct de plecare, pentru analiza hermeneutica,
In sensul obisnuit al vorbirii curente, al fenomenului studiat

nici eine deutende Psychologie", o psihologie care cauta in

once fenomen, sensul ontic si care nu are nirnic comun nici
cu psihologia 5tiintificA
pe care, tot intr'o filosofie existentialr, o intrebuinteaza Jaspers, nici cu erklarende Psychologie" a ltu. Dilthey.
Caracttristicile filosofiei existentia. le" pot fi degaj ate
acum: ea nu trebue confundata ou o antropologie filosofica"
dei materia analizat este aceiasi: existenta omului i intrebarea

despre sensul existentii este similara: ce este omul? Intentia

filosofiei existentiale este ins alta: analiza existentii ornului
este numai un punct de plecare, privilegia" t, exemplarisch",
fiindca existenta noastr are singura o superioritate (Vorrang)
a existentii asupra esentii
(ne import intii de a fi, de
a exista) 6 apoi are caracterul de a fi a mea (Jemeinigkeit);
scopul linsa, al cercetarii, este altul: este gasirea, prin revelarea fin aceasta existenta a mea
a sensului de a fi, a
ce este Pinta, a ce inseamn, In general, a fi.
De alta parte, alt caracter distinctiv al filosofiei existentiale (aceasta faf de toaf ontologia veche): analiza existentiala va avea ca obiect atitudinea integralla a existentii in ilata
www.dacoromanica.ro

Heidegger

451

lumii. Nu mai este vorba in filosofia' existentiala de cunoaterea unui obiect- de catre subiect", nu numai ratiunea teoretic6 este in joc, ca in vechea ontologie. Existeuta nu este
dar i simtire
numai ratiune; este i ratiune, intelegere
(a
relatiunilor
dintre suSpeculatia
pur
rationala.
actiune.
biect i obiect) nu ne poate spune ce inseamna sensul lui
a fi,
ci numai analiza atitudinii integrale a existentii fata
de lunae. Relatiunile stabilite rational, abstract, nu au sens

(in aceasta privinta Heiclegger a profitat mult de ontologia

lui Scheler), de aici, irnposibilitatea solutionarii definitive a
i de aici iar, insuficienta cu care a
aporiilor" filosofice
fost pusa pana acum problema ontologica

de aici concluzia

ca fiinta in sine- este cea mai goala notiune .i lipsa de intelegere pentru notiunea de Sinn von Sein.
2.
Existenta care trebue analizati suntem noi in5ine"
Das Seitz dieses Seienden ist je
Eu mi gasesc intr'o
lume de lucrluri, de fenomene. A fi intr'o lumein der
VVelt sein este o caracteristica fundamental a a existentii (Da-

sein). Lumea trebue deci considerata ca un existential'', o

structura fundamentala a existentii (existenziale Bestimmung

des Daseins), ea nu poate fi descoperith decat de Existenta

(Dasein)
aoeasta nu inseamna subiectivism"
dependenta a lumn fati de Eu; este numai mentiunea in fenomen,
In ce ne apare (existenta noastra In butte) i constatarea structurii fenomenului, in care Lumea apare ca o parte constitutiva.
Adancind structura fenomenului lime nu parasim, pentru aceasta. analitica existentiala. Din contr, ontologia' care. pleaci
dela lumea exterioar
dela categorille- ei
sare peste"
fenomenul lume (iiberspringt): aoeasta este numai pentru finta
care exist. Acest principiu data stabilit, analiza fenomenului
lume este deschis analiticei existentiale; aceasta porneoe dela

existenta noastra de toate zilele". Lumea ne este data in

toate formele pe care le ,poate lua conduita practica (Besorgen).
Primar dat este das Zuhatulene, lucruf pe care Il luim in mana,
rintrebuintim, cu care a,vem ceva de lucru, du care lucram.

Insa, langa obiectele cu care venim in atingere sunt cele cari

nu ne sar imecliat in ochi (unauffarlig
unaufdringlich)
pe care nu le putem intrebuinta (beweaden) imediat; ele ne
reveleaza cA lumea este mai bogata, ca are un in sine-. Das
Zuhandene
lucrul cu care lucrarn, este fondat in 'das Vorhanclene (o prezenta
termenul eel intrebuintt de Husserl in Ideen) care' ne reveleaza totalitatea ma teriei lumii; ceeace
www.dacoromanica.ro

Heidegger

452

nu se anunta imediat- (sich nicht meldet) este drumul care

ne conduce catre Enta in sine (das An-sich-sem.) a lumii, a
carei structura ontologica este substantia' litatea" (substanta, pentru Heidegger = ein Seiendes d'as so ist, dass es, urn zu

anderes Sein bedarf). 0 examinare a ontologiei

cartesiene (punctul de plecare este asemanator, in cogito
insa, dupa Heidegger, Descartes a stricat totul acordnd lui
cogito un substrat substantial) permite lui Heidegger sa precizeze idea sa despre spatiu. Idea cartesiana a spatiului este
rezultatul unei subliman' rationalizate. Heidegger se mentine,
fenomenologic, in concret. Pentru el, in once existenta (fiintaDasein) exist o tendinta de a se apropia, cauta sa invm' ga
departarea (sa apuce lucruri, etc.). Departarea este unul din
factorn' can' duc la convingerea ca lumea exist in sine
c departarea lucrurilor este spatial. Atribuim spatiului o mdssau, in teoriae filotenth' In sine, lumea este in spatiusofice spatiul devine subiectiv", Spatiul este al Iumii", dar
lumea- este a existentii (Dasein) ca structur constitutiva.
sein, kein

Spatiul nu este in subiect, nici lumea nu este in spatiu; se

poate spune mai mult ca spatial este in lame, ap, cum o indica

analiza fenomenologica primara a existentii noastre a fi in

lume". Tot ce poate spune aceast prima analiza este ca lucrurile, aspectele lumii au o importanta, un sens (Bedeutung)
sau sensuri, in legatura cu actiunea noastra posibila asupra lor.

Dar analiza fenomenologica primara ne mai di o data

extrem de importanta (vezi i Husserl, Ideen, Die phnomenoIch und meine Umwelt).
logische Fundamentalbetrachtung
Nu suntem singuri pe lume, traim impreurA. cu altii (Mit-sein
i influenta lui Scheler pentru care
Mit-da-sein) (aici
realitatea cetorlalti este anterioafA realitatii lucrurilor). Ceiialti
seamana cu a
au o fata care se distinge usor de lucruri
noastra
au un Dasein a lor
pe care Il simtim prin
Einfhlung". Si aici un exemplu tip de deutende Psychologieheideggriana
de psihologie care descoper' ontologicul. Nu
procesul de Einfahlune constitue
ca la Scheler
faptul de a fi impreuna, ci intelegerea celorlalti este fondata
ontologic,
pe Mit-Sein. Importanta semenilor nostri ca factori ai datei fenomenologice prim' are: a fi in lame este enorma. Ea da un raspuns la intrebarea ;,cine este existenta

noastrr (Wer 'des Daseins). Nu suntem noi, indiic1ual, ci in

modal de a fi al tuturor. In existenta noastra obisnuit, de
toate zilele (alltgliche Existenz), finta existentei noastre este
www.dacoromanica.ro

Heidegger

453

formata mai mult de ideile, interesele, sentimentele persoanei

de ceeace Heidegger numeste das
colective in care traim
Man, man singe' ,,man arbeitet pronumele impersonal substantivat

si care indici ci modul de a fi zilnic este nu

al nostru, ci al tuturor. Crandim ca ceilalti, simtim ca

lucran ca ceilalti, este existenta ne-autentica (die un-eigentliche
Existenz). Semenii nostrii exercita asupra noastra o influenta
care este linistitoare, fiindca ne iau raspunderea celor mai
multe din actele noastre, pe care le facem, ca i ceilalti". Aceasta fiinti anonima este deci fiinta noastra in existenta ei de
toate zilele. Caracterele ei a pune totul intr'una (Durchschnit-

o tendinta de a lua toate

o despovirare de 'Matti pe
de aceea o linistire".
care o avem in noi (Seinentlastung)

tlikeit) a nivela" (Einebnung)

lucrurile superficial, uor; este

Toate aceste consideratii, etice in fond, nu au o intentie etica,

nu este vorba de o umilinta" in modul de a fi ca altii".

intuitia
un mod al nostru de a fi
Este o constatare
este ontological: a descoperi ce inseamn, a fi in modurile
curente in care suntem: suntem ca ceilalti (Man) sau tu modul
(Inexistentii personale, autentice fiinja care se regaseste
fluenta lui Kierkegaard si Nietzsche).
Lumea
cu lucrurile (Vorhandenes) i cu semenu- nostrii
(Man) formeaza fenomenul primar: el trebue adncit, structurile lui facute vizibile"
adica, trebue si descoperim sensul
adanc al lui Da din Da-sein, tot ce implica acest fapt, ca

suntem aici, pe lume. Tocmai in ceeace pare mai dela sine

inteles (selbstverstandlich) isi va gasi analiza existential problematica ei. Hermeneutica inseamni a scoate la ivealr.
Lumea este conturata pentru noi de stairile"
de cum
ne simtim fati de ea" (Befindlichkeit)
apoi de modul in
care o putem intelege (Verstehen). Afitudinea existential este
o atitudine integrala, deci i afectiva; modurile variate in care
suntem dispusi"
ac,easta este Befindlichkeit, ne apropie
sau ne departeaza de lume
ele sunt revelatoare pentru

structura adinca.' a faptului de a fi intr'o lume; de exemplu

frica, frica nu poate fi decat a unei existente a carei fiintii
insasi este in joc data cu existenta". Din fenomene concrete
cari par naturale,
intelese in esenta 'tor ontologica
Heidegger ne face sa vedem structuri largi, de dimensiuni cosmice, ale existentii. Frica ne reveleaza, prin. excelenti, caderea
noastra in lume; suntem predati" lumii, suntem cazuti in lume,
existenta noastra este .,;,aruncatii- in lume (Geworfenheit); astwww.dacoromanica.ro

454

Heidegger

fel este facuti clara, constitutia esentia' la a faptului c suntem

aici-Da (a corelatiei dintre Da i Sein =a fi intr'o

Nu este aid vorba de teologie, omul cAzut": conceptia teologica cuprinde insa un adevar existential'', un sens ontologic.
Atitudinea de intelegere (Verstehen) fat de lume revela
alt caracter propriu al rui Da (a fi in lume). G. Simmel
vorbise deja, in cele 4 capitole metafizice scrise inaintea mortii,
de viata ca ceva ce se depaseste continuu pe ea insasi, care
devine mehr-als-Leben'', creindu-si, continuu, granite noi. Dupl
o schema asemanatoare, existenta este pentru Heidegger standig
mehr- als es tatsachliCh ist"
este totdeauna mai mull
decat este de fapt. Heidegger vorbeste despre Sein-knnen (e-

xistenta cuprinde si ce poate fi). In fata lumii aceasti po-

'sibilitate de a fi" constitue intelegerea

a da planur lucrurilor intelese, ne reveleaza lumea in intregimea ei. A intelege nu este decal un mod de a putea fi, dar care nu este
constienta de tendinta ei ontologie; ea se rezolvi in Auslegung
(explicare) 6ceva inteles ca ceva"), raportare a necunoscutului
asupra cunoscutului si a exprima in vorbire, in predicatiune
(Aussage ist mitteilend bestimmende Aufzeigung). Da apare
ca inteles si explicat: o lume existand pentru ea, in care
suntem cazuti''.
Existenta nu este insa numai aruncata- in lume
este cazuti (verfallen) i in fiinta anonimA a Man-ului. Dasein,
existenta proprie, este data ontologica fundamentala: suntem.
Dar traim deprtati de noi, pierduti in lucrurile lumii exterioare
(toata atensia noastra este pentru lucruri), pierduti in lumea
semenilor nostri, in modul de a fi ca altiideci, on-

tologic, departe de Pinta in sine, a noastr. In modul de a

fi ca ceilalti- tot ce are in noi o intentie ontologica este descarcata de greutatea ei: vorbirea devine das Gerede''; vorbim, la suprafata orice despre
fara s adncim lucrurile despre care vorbird (ohne vorgngige Zueignung der Sache);
apoi, curiositatea (Neugier)
concupiscenta ochilor'',

care vorbia Augustin' si Pascal, ciutarea statornic:a a ce este

nou'', a ce sa te scape de plictiseal, (plictiseala =cautare

perpetua, neadAncita, fiara oprire nicieri)
cautarea stator-

nica a distractiei (Pascal, divertissement: la seule chose qui

nous eloigne de nos misres est le divertissement et c'est cependant la plus grande de nos misres, car c'est principalement
ce qui nous erdpche .de penser A nous...)
Infine, un alt
www.dacoromanica.ro

Heidegger

455

caracter al modului de a fi cu totii este die Zweideutigkeit,

ambiguitatea; nimic din ceace este creat nou, nu apare ca
nou
i se gkesc isooare a fost fcut deja de altii".

Lipsa de autenticitate: fiecare se uit5. intai la altii

ce vor
face ceilalti, ce vor spune ceilalti unter der Maske der Nebeneinander spielt ein Gegeneinander".
Ceeace Heideger numevte cdere (Verfalien) i aruncare

In lume este acuma bine conturat. Existenta fiind aruncati"

In lume, lumea exterioar capt o importanti mai mare deckt
existenta (Pascal: nous sommes pleins de choses qui nous
jettent au dehors).
Ontologia clasic nici nu vede posibilitatea de a-vi lua un alt punct de plecare deck in lume (nici nu
vede ca aici este o problem); de aka' parte suntem cazuti
In lurnea anonim a tuturora: acest mod de a fi nu este insa
posibil decat pe baza constitutiei fundamentale: Sein-in-einerWelt. Da-Sein este, astfel, in structura lui existential,
ceidere, aruncare.
3.
S'ar prea,

uneori, c Heidegger in analiza lui nu

spune nimic nou
in afara de tot ceeace vtim cu totii de mult.
Nu trebue uitat ins c deocamdat analiza nu a fixat decat
punctul originar de plecare
fenomenal (fenomenul de a fi
intr'o lume)
i, de alt parte, nu trebue uitat: directa
urmarit de analiza hermeneutic de a gsi sensul ontologic
(existential") al planurilor banale, apoi al planurilor profunde.
Existenta Isi ascunde singtn perspectiva asupra propriei fiinte;

de alt. parte, In fiecare mod al existentii existi o intelegere,

desigur inca" neclarificat, ne revelat:i ontologic, in Sein (zurn
ontologischen Struktur des Daseins gehrt -immer Seipsversiiindniss) Trebuie gsit fenomenul caracteristic in care aceasta in-

telegere se reveleaz, mai bine in ausgezeichneter Weise" vi

acest fenomen in care existenta arat originar ceeace este
sca'pata de invAluirea, ascunderea fat de ea inski in viata,
banaki de toate zilele, este pentru Heidegger, teama (die
Angst
l'angoisse). Teama se raport la fiinta noastra cea
rnai intima
nu la ceva ameninttor din lumea din afari:
frica). Ideea valorii ontologice, valorii revelatorii din teamii
este luat din Kierkegaard
ce brayeur de noir". Kierkegaard ins, dupa Heidegger, dac a inteles toat adAncimea,.
toat importanta fenomenului de tearnii
teama, inski esenta
existentii,
nu a vtiut
integreze esential", adica"
fixeze sensul ontologic ultim. Teama este structura esential'a
analiza existentiala este dus'i acum cu un pas mai adinic
www.dacoromanica.ro

456

Heidegger

a faptului o suntern In lume (Wovor die Angst sich angstet

ist das In-der-Welt-sm. ). Arunc,ati in lume ne simtim unheimlich" nicht-zu-Hause-sein", nu ne simtim in adapost.

Tearria ne face sa ne gandim la suma posibilitatilor noastre pe

lume (das Freisein fin' das eigentliche Sein-knnen), ne Indreapta privirea asupra fiintei noastre esen,tiale, adioa asupra
posibilitatilor celor mat- adAnci de a fi (Sein zum Seinknnen);
este ceeace Heidegger numeste Sich-vorweg (depasire) im Schon-

Sein-in-der-Welt: posibilitile noastre In situatia de fapt de a

fi in lume, de a fi aruncati". Traim, esential, temandu-ne da
lume: structura existentiala" profunda pe care o desvalueste
teama este grija (die Sorge). A fi" al existentii noastre,
fu"nta noastra insasi este grije. Punta noastra este o existenta
a card esenta este insasi existenta ei amenintata. Grija nu
trebue inteleasa In sens psihologic
d in sens adnc ontologic, ea face" inski existenta noastra, este finsasi existenta.
Toate aspectele vazute in ,primele constatari ale fenomenului a
fi In knife: besorgen: a lucru cu lucrtuile, Farsorge
grija
de ceilalti
afectele, intelegerea lumii, intentiile noastre sunt
acum explicate, isi au fundarea lor ontologica in grije; :fenomenul existentii apare structurat in planuri cu aspecte superficiale sau mai adanci, fata de noi sau (land tot interesul
lumii exterioare, fondate toate
ultim
in grije.
Heidegger pune o grije constanta ca nici un aspect important al existentii s nu-i scape, sa nu-si desvalue sensul

este. Nu este aici ambitia de a face, pe alt

Hegel facuse in Fenomenologie" i in Logica" in acela tiny? Fundate in existenta
deci in grije
sunt i realitatea -i adevarul. In planul de suprafat a existentii noastre Heidegger distinge Bewandtnis", Intelegerea (Verstehen) si limbajul. O dancire a lor duce la notiunea de real i de adetfr; teza filosofiei existentiale, care
nu este o atitudine rational in fata lurnii, ci o atitudine a
existentii integrale, poate fi aici precizat fag de realism si
de idealism; ea ar parea, la prima vedere, ea da dreptate
ontologic, ce
plan, ceeace

realismului, pentru care lucrurile exista in sine

(existenta noastra se ,gasete in lume); ceeace Heidegger reproseaza ring

realismului este c vrea th demonstreze realitatea lumii externe.

Aceasta nu are nevoie sa fie demonstrata, ea Tace parte constitutivia din data fundamentala: a fi intr'o lume; ea nu poate
deveni o problema, decal iesind din atitudinea si problematica
totala, integral& existentiala De alta parte, idealisrnul se siwww.dacoromanica.ro

Heidegger

457

tueaz si el pe planul unui pur joc de concepte cind priveste

lumea ca obiect, rapor tat la subiect. Problematica existential

un rin sine al linnii nu exist

este integral: un an-sichdecat att cat exis%,Dasein- ; dar nu exist decett pentru ),Dael este
sein" Fenomenul realului nu trebue inteles formal
legat de grija in fata lumii; lumea este inteleas in adevarulmentinut si de Kant
ei; considerarea clasic a adevrului
ca o adaquatio intellectus et rei formalizeaz problema
problema adevruiui devine o construgtie intelectual., prea general' i goal. Adevrul nu este corespondenta intre intelect
un furt": funentdecken
lucruri, este o descoperire
damentul lui ultim, ontologic, posibilitatea de a fi un adevarde a fi intr'o lume.
este structura primar a existentii
Existenta este voalat, dar totusi accesibil; adevarul se des-

Este un caracter
al existentji finsAi de a se revela ei
Existenta noastr nu se realizeaz:a ins intreag, total*,
coper progresiv, in revelri" succesive.

dec."at in cazuri extreme. Jaspers, in Psychologie der Weltanschauungen, le numea Grenzsituationen: moartea, suferinta, vina
moral: in fata

lor avem de dat seama de toat existenta

noastr: toat existenta ne este in mAnA, cu toate posibilit.tile

ei, cu tot ceeace ne este imp_osibil. Analiza existential nu va

putea avea pretentia s atingh der Sinn von Sein" inainte

s fi desprins sensur acestui plan de traire strns asupra
noastrA. Pentru Heidegger se vor pune deci dou probleme:
a fiintei
integrale
1) a posibilittii unei existente totale
noastre (Ganz sein kcinnen des Daseins); 2) posibilitatea unei
triri cu totul autentice, adanci (eigentliche Existenz).
Posibilitatea totalittii" pentru existenta noastr ne-o
moartea. Moartea este sfrsitul existentii (Der Tod ist die
Mglickeit der schlecthinigen Daseins-unm6glichgeit). Moara ne-existentii a tot ce suntea este posibilitatea neantului

tem. Suntem fnt cAtre moarte-, Sein zum T ode. In fata

mortii tot ce suntem se aduna, ,6untem tot ce am pulid
Despre moarte, stim dela ceilalti: este o experient indirect. Stirn c toatA lumea moare, c vom muri i noi,
dar ceilalti (das Man) au functia de a ne linisti, va fi data',
dar mai trzie; in ceremoniile mortii traim moartea neautenfic.
In trAirea neautentic fugim de moarte das alltaglighe Sein
zum Tade ist standige Flucht von
; in existenta le toate
zilele fugim de moarte fiindc fugim de tot ce este autentic,
de tot ce este incArcat de Pinta. Dar once tthzre ne-autentica
www.dacoromanica.ro

458

Heidegger

in
inseamna c modul tririi autenti,ce este posibil. Aici
in
nu ne poate inlocui nimeni (unvertretbar)
rnoarte
moarte suntem singuri. (Idea sin" guratat4. in trairea autentica,
iar unul din leit-motivele kierkegaardiene). Este in esenta fiintei
de a trai in in-,
noastre de a se depasi continuu pe sine
tentn-, in viitor (sich vorweg-sein), de a fi inaintea ei'': posibilitatile noastre sunt totdeauna noi, altele. Niciodata nu le-am
implinit pe toate. Putem mur-i oricand, fara sa fi implinit
nimic: ramanem totdeauna, datori. Deacea teama mortii ne duce
In autenticitate: In fata tuturor posibilitatilor noastre de a fi.
Grija, fiinta insasi a existentii noastre, are radacinele ei
adanci in teama de a muri, In aruncarea noastra in moarte".
Das Sein zum Ende gehort wesenhaft zur Geworfenheit des
ceva ce
Daseins. Dar toomai fiindca moartea este sigura
nu se poate ridic.a
ea este posibilitatea" noastra cea mai
autentica. In fata mortii suntem in fata posibilitatilor noastre
integrate de a fi. Sein zum. Tode, fiinta catre moarte" cap:6a
'In trairea autentica, singura, scapata de pierderea in a fi
cu altn o libert ate fatil de moarte (Frei,heit zum Tode).
Fiinta noastra proprie se gaseste pe sine, de alta parte
in constiinta morala: vina, decizie, etc. Filosofia lui Heidegger i defineste o atitudine etica. Este o etica, tot asa cum

in considerarea aruncarii in lume" era o teologie ; latura

etica a concluziunilor heideggeriene

din considerarea exis-

tentii autentice nu poate fi analizata aici. Filosofia lui Heidegger este si o etica, dar intentia primara este ontological.

A fi etic este Ins6 un mod de a

fi
el "infra in problematica ontologica a atitudinii existentiale care nu este numai
rationala, este o atitudine integral a existentii in fata lumii.

Trebue insa gsita ratiunea adanca de a fi a constiintei

etice. Ea nu este un tribunal"; constiinta iimpicat i remuscarea
sunt aspecte exterioare; este mai mult o chemare, care se
desvalueste, ontologic
ca o chemare a existentii insasi; chemare, care se face In singuraltate, in modul Cdcerii; desvaluita

de anariza hermeneutica este o chemare din pierderea fiintei

in fu-nta anonima
din Man; existenta noastra este cea care
chiama, si ea insasi este chemata; este existenta care se teme
intre aruncarea ei in lume
i posibilitatile ei de' a fi. Motivul care defineste esential existenta este deoparte neantul
aruncarii sale in lume
de alta' parte inaintarea (Vorlaufen)
in ce tii mai este posibil, aceasta este esenta inssi a grijei;
constiinta este fondata in grije. Grija este frica de neant; in
www.dacoromanica.ro

Heidegger

structura ei adnca

459-

care este existenta insasi, este pa.-

truns de neant; este neantul cuprins in faptul ca suntem ain Unheimruncati in lume, si pe care-1 simtim in team
este neantul in care sunt ascunse posibilile noalichkeit"
stre. Vina apartine insasi existentii. Orice existenP este vinovati (aici iar, una din ideile fundamentale ale lui Kierkegaard si ale intregii teologii crestine); once posibilitate pe
care ai lsat-o departe de tine, nu ai realizat-o, fata de tine,
fat de ceilalti, fiindc a trebuit s alegi, s preferi, ca s
este
eine Nichtigkeit
un neant
existi, a lsat un gol
o vin. Limitata in posibilitfile ei, aruncatr in lume, existenta este vinovata in ea inssi. Nu vinovtia este fondat
In lapta rea pe care ai fcut-o, in judecarea ei de constiinta
moral; dar constiinta moral nu este posibila deca
existenta este in sine vinovat. Decigia, hotrirea (die Entschlossenheit) intelege aceasta villa a existentii, situatia ei cazuta o ia asupra-si-; decizia realizeaza posibilitatile de fapt,
in situatiile" de fapt; In decizie, existenta este autentic, nu-si
ascunde nimic din neantul in care exisf, existenta este revelata in esenta ei, aruncata in lume, umilit, limitata, inaintnd
catre ceeace poate (sein-kOnnen): decizia este existenta adeaired. Intelegerea chemrii constiintei chiama existenta din
imaluirea ei in existenta anonima; in care nu sunt nici situatii
(numai ocazii) nici raspundere. Decizia Ii he privirea asupra
posibilittilor proprii; ins revelati total nu este existenta decat
In fata mortii im verstehenden Sein zum Tode als der eigensten Mglichkee. Inaintarea catre moarte (Vorlaufen im Tode)
vinovtia iintregei noastre existente.
mai inti
reveleaz
Moartea i vina sunt deopotriv structuri ale grijei. Aceasta
s'a relevat analizei existentiale ca fiind insasi esenta existentil;
toate structurile ei, toate formele in care se ascunde trebuesc
insl cucerite; fiinta existentii este, in trirea noastr, cea mai
apropiat, dar ontologic era mai departata; &c grija este inssi existenta noastr'r, ce face posibil (fondare ontologic)
cari sunt acum
grija nsi i unitatea structurilor ei
in existenta eigentliche, desvluite complet?
4.
Este tim pul. Grija este fondat In tire p (Zeitlichkeit)
Suntem ingrijati, traim In toate structurile grijei, fiindo existenta noastra este temporala. Sensul ultim al analizei heideggeriene este dat de desvluirea fondrii structurilor grijei in timp;
pentru a gasi fundarea ultim a intregii structuri a existentii

revelate de analiz Oda' acum, trebue sa facem ciar caracwww.dacoromanica.ro

Heidegger

460

terul lor temporal si faptul ca timpul este condifia lor de a

fi. Analiza existentiala trebue deci reluata (Wiederholung). Numai in aceasta reluare, In care gsim fondarea ultima a structurilor ei, acestea vor deveni pregnante, vazute On . in fund,
(ceeace i-a parut arbitrar In analiza existentiala apare atunci
numai deplin justificat).
Dar, prin caracterul temporal al structurilor existentii, prin
conditionarea lor In timp (facerea lor ' posibila" prin timp) nu
ne vom referi la notiunea vulgara, obisnuiti, a timpului. Existenta nu este in timp, Intr'un timp autonom de ea. Acest timp
obisnuit, masurabil, al datelor, al calendarului, este numai, on-

tologic, un produs tarziu a carei structura va trebui

s.

fie

explicat.' (desmluita) in analiza hermeneufici. Timpul nu este

o existent rin sine (Zeitlichkeit ist kein Seiendes). El se actualizeaza numai. Nu numai ca intreaga analiza a structurilor
de suprafata sau adanci ale existentii va, trebui reluata pentru
a arata fundarea lor
posibilitatea lor de a fi, numai in
timp,

(nu In timpul obisnuit), dar timpul insusi va arita o

structura de planuri diferite, fundate toate intr'un timp originar,

apartinand suprafetei (uneigentliche Existenz) sau adancului existentii (eigentliche)
In report mai mutt cu existenta in-

(Sein) sau cu factorul lume (In-der-Welt-sein) cu pierderea in lumea exterioara: rostul analizei existentiale a timpului este sa desvolte toata aceasta structura, modurile de
fundare ale structurilor temporale ale feluritor de timp una
intr'alta. Timpul lu Aristot, succesiune de momente uniforme, ascunde o intreaga problematica; ceeace cresvalue aceasta problernatica este, nu modul de a fi in timp, ci conditionarea In timp a structurilor existenti; acestea nu pot fi,
decat pentruc sunt timp. A araa caracterul esential temporal
nu este deci eine Selbstverstndlichkeit" (cum ar fi daci am
sa5i

recapitula fenomenele aratand

c5,

toate

se petrec in timp);

sunt esential timp: o analiza laborioasa

va face sa se vada care este timpul fiecartu'a dintre ele.
Existenta a aparut- in structura ei esentiala fondata $n

,structurile existentii

grije. Grija posibilelor (sich-vorweg) indie. viitorul (existenta

este esential tendinta c.tre viitor), grija care arata vina oricarei existente, arat trecutul ; trecutul este . vinovat. Decizia
in care existenta nu apartine Intreag, este actiune prezenra.
Sau, altfel: existenta care se depaeste continuu pe sine (sichvorweg) are o privire asupra. viitorului; existenta este ( schonsein-in- der -W elt) aruncat In lume,

tntr'o situatie de fapt,

www.dacoromanica.ro

Heidegger

461

deci o privire asupra trecutului; este in hirne (sein-bei),

prezent. Existen fa insa$i este timp. Nu timpul este o existenta, nici existenta nu este in timp, existenta insisi este timp:
este ceeace Heidegger numete timpul originar, die urspriin-

gliche Zeit. Zeitlichkeit ist die ursprngliche Zee. Cum

vom spune? Are caractere asemanatoare ce durata bergsoniana
fat-a sa

se identifice cu ea. De Zeitlichkeit este o durata

milt mai explicata, discriminata in toate aspectele ei In legatuf cu structurile existentii. Temporalitate-, care a fost
intrebuintat, nu este totdeauna nimerit; eimfinem la termenul
de durati, cu rezerva fa ta de Bergson indicata mai sus, san
dared existentialia. Cara cterul ei o iefire perpetua din ea in-

Ecstase- ; ea privete oitre vaor.

Timpul originar, durata in sine a existentii, este limitata,

sfrita in moarte (endliche Zukunft). Dar timpul este

infinit. Lumea dureaza din infinit in infinit. Nu insi timpul
originar
care este insii fiinta existentii,
este fondat
lumii
ontologic cu timpul
o portiune a lui, ci, invers,
titnpul lumii, care ne pare aa de natural in infinitatea lui
este facut posibil (nu psihologic, ci in sine) de catre timpul
limitat, durata originara care este existenta. Nur tveil die ursprimgliche Zeit endlich ist, kann sich die abgeleiteteeste

als ein un-endlich zeitigen (sa se actuatizete).

(Este un procedeu constant la Heidegger de a demonstra
posibilitatea ontologica tocmai din contrariul ei
(timpul
infinit facut posibil numai fiindca exist timp limitat)
identit des contraires
procedeu care ar aduce aminte de Hegel daca analiza existentiala nu ar fi exact opusul dialecticei
hegeliane
sau, poate toomai pentru aceia).
Fiinta existentii este fondata in fimp: a releva analiza
hermenutica a tuturor structurilor ei, pentru a arata c fiinta
ei este a fi timpinseamda a distinge, fati de timpul

originar, toate tirnpurile-, felurile de amp pe care le avem

fincalcite" unele peste altele in viata noastra de toate zilele
timpuri ale lumii, apartinnd ei, timpul duratei existentiale,
timpuri ale existentii contiente, autentice, timpurire existentii
neautentice; timpuri diferite unele de altele, fondate unele pe
altele, ascunzandu-se miele pe altele; inseamna Irish' de alta
parte, a arata c structurile existeniii nu ar putea s existe
dect fixate in timpurile lor.
Inainte de toate trebuesc distinse timpurile existentei autentice i neautentice
Man-Alltglichkeit), a existentii de
www.dacoromanica.ro

462

Heidegger

toate zilele. Aici asteptarea neprecis a evenimentelor (ge-

tvrtig sein) trebue distinsa de asteptarea adevrat (Erwarten),

a viitorului autenti,c. Prezentul sters al vietii de toate zilele

(Gegenwart) trebue distins de clipa (Augenblipk) in care existenta autentici ti actualizeazi toate posibilile. Existenta banal uit usor; trecutul su este Vergessenheit, uitare; existenta autentica are un trecut autentic pe care II reactualizeaza
(Wieder-holung)1, II repeta. (Ideea clipei- este si la Kierkeidea repetitier este la Nietzsche; este fondul congaard,
ceptiei lui a reintoarcerii eterne, tin rnotivd lui Pindar -werde

der du bist"). Tot asa in atitudinea afectiva fal d lume,

fundarea in timp a fricei, in existenta bunal (ingewrtige)
teami, in einem geeste alta deal a angoisse-i-, Angst
fintr'o a0eptare autentic; de aici puwrtigen Erwarten
terea (die Mchtigkeit) rnomentului de team; timpul existentii
banale este o sat-ire" continua a prezentului
prezentul

sau nu este autentic; curiozitatea"

cautarea vepica, su-

perficiala a noutatii, este contrariul actualizrii intense din

clipr; existenta banal se pierde in distractie-. Trecutul nu

este actualizat, este uitat. Toate aceste 1modurr temporde de
a fi sunt fundate, f6cute posibie, tocrnai, de modurile ecstalice- ale ,,,limpului originar".

De alt parte existenta banal preferi lumea, priveste

ctre exterior, pune accentul pe In-cler-Welt-sein", pe fume.
Lumea i apare ca factorul important. Lumea i apare ea
transcendenti Fiecare lucru din lume aire timpul sn, timpul
In care se poate face, se poate lucra cu el; spatiul are timpul

su in depirtare-. Toate aceste timpuri ale lucrurilor

sunt insa Acute posibile numai prin faptul ,i,ecstasurilor- duratei, ale timpului ;originar". (Conceptia lui Heidegger se
cleosebeste de a lui Bergson: timpul nu e spalializat, din
contr, tocmai distingerea timpului derivat
spatiului
din
timpul originar
face s se inteleag independenfa spatiului
de timp).
Durat., timp, $nseamna insa devenire, istorje. Istoria noastr proprie se 6ntinde- (erschtreckt sich)Intre nastere i moarte.
Analiza existential nu avusese pars acum deet una din
lirnitele totalittii existentii, sfrsitul existentii, moartea; existenta este total intre nastere i moarte: este istoricei. Istoria

noastra proprie este ins4i fiinta existentii noastre; grija e3te

posibil numai fiindca avem aceast istorie; ea este tocmai
fu-nta acestui intre". Dar iar, nu este vorba de istorie in inwww.dacoromanica.ro

463

Heidegger

de istorie a lumii,
telesul obiwurit, de tiinta a istorier
din care existenta noastr ar fi un segment. Nu existenta
este in istorie,

ea ins4i este

istorie

istorta. ei

istoria lumii nu exista decat pentruca istoria noastr personali

sin gura, autentic4, exisf.

Numai fiindca existenta este in fonclul ei istorica, poate

o istorie a evenimentelor", etc. Priexista

ontologic
mar istoric5., este existenta noastr finsi; secundar istorie
este istoria a tot ce intalneti (in lume, a lumu- nsi. Istoria

noastr este soartr, destin; nu putem fi ajuni de soartr

dec.& fu-ndca finta noastr proprie este soar-a; numai fiinta

care este, este in vu-tor, este in ala,i timp in trecutul

poate fi in
sa, In timptd su limitat; destinul este
posibil numai pentru ce are o istorie, o devenire, ein Werden;
istorie care se actualizeata In Wiederholung; in repetirea, de
catre noi, a noastr, a fi nof'. Istoria autentic este destin;
istoria lumii (Weltgeschichte)
istoria a ceeace exist in
lurne este o istorie derivata; primar, este istoria noastr proprie (Geschichtlichkeit); fiinta lins4i a noastr. Fenomenologic,
derivarea este surprins in fenomenul distractiei (caracteristica
pentru Man). Cu et In decizie, hotariti, suntem fideli existentii

noastre proprii cu a-tat in distractie suntem departe de finta

noastr autentic, suntem pierduti in lume, fin lumea exterioar,
In lurnea semenilor nostri, in evenimente".
Istoria lurnii se petrece intr'un ti,mp universal, succesiune

-uniforma, infinita, fat-a limita Once se intmpl In timp. Nu

numai istoria, once tiinta (fizica de ex.) conteaz cu el, intra
In calcularea fenornenelor; este timpul universal, timpul tuturora, timpul tiintei, timpul mai .mult sau ,mai putin subiectiv
al filosofilor. Ce insearnna acest timp universal? Intrebarea
lui Heidegger este rsturnat: de unde este litat acest firma?
Ce Il face posibil?
Trebuesc aici aduse aminte, o ultima oara, caracterele
rnetodei heideggeriene: intentia principala este in ce se fundeazr
der Grund
ceeace face posibil faptul de a fi.

De ce este? Daca problema ontologica tine in oprire rasuflarea- este ca in conceptele ei, abstracte, este ascunsa o
treaga problematica, intreag bogtie a tuturor structurilor existentii noastre. Metoda vechii ontologii, pur conceptuala,
pierde pe drum aceasta bogalie; (conceptele cele mai generale

mai goale- sunt cele rnai bogate: in primul rand fiinta in

sine). Metoda care face vizibila intreaga structura este metoda
www.dacoromanica.ro

464

Heidegger

fenomenologica care ne lasa sa atingem cu mana fenomenul,

sensul lui; hermeneutica, care interpreteaza, arata derivarile.

de unde
Timpul universal nu va fi lamurit decat intrebancl
vine? cum este posibil th tip limp?
Fenomenologic, atunci", acum" sunt legate de actiunea

noastra asupra lurnii (Besorgen), de Da-Sein. Acum", care

pare atit de natural", trebue facut vizibil in structura lui.
Hermeneutica nu este deal gasirea problematicei complicate
a tot ceeaoe pare natural, apoi a relatiunilor de fundare esentiala. Acura" anseamna, fenomenologic, acura asta

i asta.

Structura lui e legata de structura existentii noastre". Facem

asta i asta; a face asta i asta e facut posibil numai prin
caracterul ecstatic al timpului originar", al auratei existenhale. Datarea lui acum" i atunci" este o repetare- pentru
noi

a caracterului ecstatic al propriei temporalitati,

al

faptului ca fiinta noastra este timp. Intinderea" cluratei

proprii (Erstreckbarkeit) permite fenomenele Ala atunci"
la timpul i'au" de atunci pana attmci" etc.; atora vine
dela timpul pe care ni-1 lasam ca s facem un lucre. TimpuI
este obiectivat, dar nu Inca timpul Tnatematic: este timp cu
gauri" in contact imediat cu actiunea noastra; dar idea fundamentala a timpului universal este deja in el: fiecare existenta

In lume are timpul sau; timp rinca aproape de timpul viu al

existentii, nivelarea, uniformizarea o face das Mari. In timput
public" se fac din timpuri multiple, timpul uniform, al tuturora (Verffentlichung), timpul pe care Heidegger Il numete die Immerzeitigkeit", unitatea este zing, timpul in care
lucram, apoi ceasul. Timpul nu mai este al nostru
este al
lumii. Problema filosofica a timpului a fost de a ti daca el
este obiectiv sau subiectiv; timpul in care rucrurile lumii se
miwa sau se odihnesc nu este nici subiectiv niti abiectiv. El
este mai obiectio decat orce obiect, fiind o conditie a existentu- lurnii tnsi, lumea revelandu-se in dimensiunile ecstasului" unic al timpului originar
i este mai subiectio decat
once 6subiect- posibij, fiindca el face posibila inswi a fi"
al existentii.
Definitia lui Ari.stot din Fizica acesta este timpul: ceeace

se nunfra in limitele micrii intalnite mai devreme 6 mai

tarziu", este intalnita de larnurirea fenomenologica. Este timpul
vulgar", timpul rnatematic, succesiunea uniforma de momente,

Succesiunea egala a lui acme este data de grija de tirnp".

Nivelarea este acum desavrita. Timpur apartine lumii
www.dacoromanica.ro

N. Hartmann

465

Timp infinit; fiindca eeste timpul existentii de toate

xistenta personala singura moare, existenta anonim (Man) nu :
ea ne ascunde tocmai fenomenul mortii artndu-ne lumea infiinta obiec;iv, Das Man'', este deasupra duratelor
finit
individuale. (Hegel vorbia de objectiver Geist). Si este insffirsit -Limp care nu se intoarce, fiindc, esential, este fundat
in directia ecstatica unica, a timpului originar". Timpul matematic, infinit, ireversibil, al lumii, in sine- este derivatia duratei originare a existentii. Nu derivare psihologic:
mai mult o fondare pe-, o facere posibir prin..." Este
facut posibil fiindca existi Empul originar. Flea asta, nu ar
exista; astfel exista, i legitim, cu toate caracterele lui; exist
exist intr'un mod, de a fi al existentii (alltglich).
Analiza lui Heidegger se termin (vol. II nu a apiirut) cu

semi de intrebare duce un drum dela timpul original la

sensul insu5i al fiintei in sine?" Offenbart sich die Zeit selbst
als Horizont des Seins?
Considerata in bloc, analiza heideggerian arati dimensiunile mari, suflul filosofiilor mari, pe care 1-a putut lua
fenornenologia. Influenta lui Nietzsche i-a dat poate sufrul
eroic, gandirea pari la limite, Kierkegaard, adncimea etici;

cel care i-a dat insa

poate
-dimensiunile intregii problernatice
cel la care Heidegger s'a gandit ca la propriul
lui rival, a fost Hegel.

N. Hartmann
1. Introducere.
Nicolai Hartmann (na'scut in

1882,

la Riga, pro-

fesor in Berlin) nu poate fi socolit, cum se fac6 uneori,

intre fenomenologi. Fenomenologia are, cert, un loc important

PuncLul de plecare metodic al lui

Hartmann este fenomenologic, mentinerea la fenomen-. Teza
Apriorismului lrgit, devenit o structur ideal a lumii (nu
legat de o judecata, ca la Kant), formeazg una din tezele
economia sistemului.

esentiale ale sistemului lui Hartmann. Tez,a cunoasterii consi-

derati ca o relatie ontologie 6ntre doua existente este deja

Scheler. Etica lui Har:mann duce numai mai departe drumul indicat de Scheler fin Formalism
al unei efici materiale a valorilor. Tezele fenomenologice sunt insa revzute,
www.dacoromanica.ro

30

N. Hartmann

466

incadrate, situate intr'un sistem critic, in care predomina nota

kantiana (a i fost socotit, cu tot caracterul realist'', ca
o forma de neokantism). Ceeace lipsete fenomenologiei este,
pentru Hartmann, o precizare critica' a perspectivelor pe care
le-a deschis. Problema cunoaterii, privita, numai prin prizma,
actului intentionaldeci neaccentund suficient greutatea
obiectului cunoscut fati de actul de cunoa5terd, nu poate gasi
o solutie satisfacatoare. De alta parte ontologia" fenomenologica nu este deck partiala: fenomenologia nu are deck o
privire asupra esentelor,, a lumii ideale. Lasa
scape intreaga existenta reala, pe care o Iasi* in cercetarea tiintelor
inductive. Dar singura realitatea deplina este a realului, pe
care ontologia lui Hartmann o va accentua.
Pentru a fi situat just, Hartmann trebue poate inteles
ca incercnd sa faca o sinteii critica, o valorificare pozitiva
a tuturor perspectivelor noi deschise de reflexia filosofica moderna. Aici fenomenologia i filosofia valcrilor au aportul cel
mai mare. Valorificare care sa permita o actualizare a marilor teze istorice, o noua interpretare a ceeace ramne vepic
6n istoria filosofiei, in devenirea sistemului. Chiar Hegel -care este la antipodul gandirii lui Hartmann, este reinterpretat, reabilitat In studiul sau despre filosoful german (in

paginile frumoase: Hegel und Wir). Dar ceeace Il intereseaza pe Hartmann in primul rand este o reinterpretare a
gandirii kantiene, in care vederile geniale- sa fie despartite
de interpretarea suprapusa, idealista. Niciodata o reinterpretare

a lui Kant nu a fost mai actuala; tocmai teza strict imanentista a idealisraului logic (Marburg) care exclude once incursiune asupra lucrului in sine face mai necesari o reexaminare a pozitiei criticei fati de rnetafizica. Pentru Hartmann
tocmai lucrul in sine- este concepral eminamente critic al
criticei kantiene. Teza apriorista trebue valorificata din nou
(fenomenologia a deschis aici drum): ea nu s'a putUt desvolta dect in interiorul unui sistem idealist; acuma insi,
prin meritul ideal ismului, importanta ei fiind vazuta ciar, ea
trebue desprinsa de idealism, de care nu este legata prin nirnic esential.

Si poate, dac este sa relevam figurile pe care Hartmann

incearca sa le actualizeze, trebue s ne &dim intai de toate

la Aristot. Poate c intentia ascunsa a lui Hartmann este de
a face pentru gndirea moderna, fecunda in descoperiri, dar
&ilea insuficient sistematizata, cu perspective inca fragmentare,
www.dacoromanica.ro

N, Hartmann

467

iins negindite pina la limiti, ceeace Aristot a fcut, dup

Platon, pentru gindirea greaca. Evident, orizonturile sunt altele, si cele stiintifice i complexitatea orizontului critic filosofic. Intentia este aceiasi, a unei sinteze totale, precizate,
sistematice. Platoniciani este privirea fenomenologicit asupra
lumii esentelor. In fata ei, Hartmann reabiliteazi realul si individualul. Fermentii aristotelicieni sunt num3rosi la Hartmann;
ei nu pot fi notati aici (virtutile aristotelice sunt, de ex., reabilitate in etica sa). Asi nota numai reabilitarea unei metafizici
intelese ca ontologie i raporttd ei strans ca stiinta pozitivi
O filosofie care neglijeazi progresul sstiintei este o filosofie
care se condamn singur: legile categoriale ale realititii sunt
deja prelucrate, fixate pini la un punct de cercetareastim.
aceasta le indic reflexiunii filosofice. Dar niciodati
efortul filosofiei nu a fost mai necesar,
nu pentru a li-

muri conditiunile in care se produce (Marburg) stiinta,

ci

pentru fixarea cadrului ei ontologic; numai o situare ontologic

poate explica situatia necunoscutului datelor ei ultime. Onto-

logia se bazeazi in parte, pe stiinti; stiinta nu poate fi fixati decit ontologic, intr'un cadru de relatiuni care o depaseste. Ontologia prelungeste, proiectiv, indicatiile stiintei, de-

termini limitele ontologice ale cercetrii positive, fundarea categoriilor stiintifice in metafizic.
Progresul impresionant al stiintei moderne a fcut ca

-discutia filosofici si se fixeze asupra examinrii conditiunilor

fin care stiinta este posibili; este tema fundamentali a criticii
kantiene. Interpretat Ingust, inseamn si a insemnat o intai.e. tate

a teoriei cunoasterii; critica este o introducere la once mctafizic

Problema lui Hartmann poate fi acum fixat
precis: este posibili o revenire la raportul clasic intre disciplini,
Ja primatul ontologiei? Pentru problema cunoasterii, in particular, o rnetafizici care si fie un prolegomenon la once
teorie a cunoasterii viitoare? Este posibil restaurarea rangului
privilegiat al unei philosophiae primae"?

II. Metoda.
Filosofia este metafizici. A fost intotdeauna. Durabilitatea sistemelor este ins limitati. In fata succesiunii lor continue, stiinta a progresat
crestere organic. Suntem cu
totii convinsi astzi c timpul marilor sisteme a apus pentru
totdeauna. Metafizica pare condamnati.
Si totusi sistemele r'man actuale. Au in ele ceva vesnic,
www.dacoromanica.ro

N. Hartmann

468

pozitiuni vesnice. Ceeace condamni gandirea contemporani este

metafizica speculativi a sistemelor. Ceeace nu poate fi eliminat, este metafizica continua in insusi continutul probleme-

kr. Trebue facuti distinctia intre teza speculativa care gurti

s dea o solutie problernei; aceasta depinde de situatia tematicei filosofice intr'un moment dat al istoriei filosofiei, este
opera omeneasca, i continutul problemei in sine, care nu mai
este opera noastra, apartine lucrurilor in sine; nu trece, este
vesnic (Problem/age si Problemgehalt). Acest continut este
ceeace ramane totdeauna actual in istoria filosofiei, in istoria
sistemelor. Nu tot ceeace este in continutul insusi al probleindependente de sistemele in care au cristalizat
meloreste ns metafizic, ci numai ceeace este de nepatruns in ele

aceasa metafaica nu poate fi eliea apartine problemei, lucrurilor in sine. Nu numai

problemele filosof ice, dar toate stiintele ajung la o granita
la care necunoscutul nu mai poate fi patruns prin metodele
positive; n psihologie, in biologie, in fizica, in ma'ematici,
daca vrem s adancim insasi fundamentele tiintei, ajungem la
o problema care nu mai poate 'fi tratati, la o problerni metafizica. Aceasta metafizica care nu apartine speculatiei, care
undurchdringlick

aninata;

nu poate fi eliminati ne arati. irationalul edam care se ascunde in firea lucrurilor; toate dorneniile cercearii sistematice
prezint5. asemenea Restprobleme, care nu pot fi tratate ra-

tional. Pot fi, cel mult, reduse la un minim, incadrate, delimitate critic: Cercetarea care le incadreazi este o cercetare
metafizica, dar o metafizica critica. Tendinta ei, ca i tendiata
tuturor stiintelor positive, este sa reduca irationalul la un minim, la un minim de metafizicc`i.

Pentru aceasta trebue Irma, in once problemi filosofica,

o eliminare prealabila a oricarei teze speculative, a oricarei
positiuni filosofice, a oricarei constructiuni- a problemei; trebue o intoarcere la continutul originar al prohlemei, o intoarcere la fenomen-. Punctul de plecare al metodei lui Hartrnann este fenomenologic. Fenomenologia a dat aici directia
sanatoasa cu leit-motivul: Zuriick zu den Tatsachen selbst
inapoi la fapte! Este valabil numai ceeace se sprijin5 pe
fenomen, independent de once interpretare anterioara, dincolo de once tez filosofica; pe ceeace fenomenul originar
aparr aici, intinderea considerata trebue si fie maxima, fenomenul trebue considerat In toaa intinderea structurii
lui. Unilaterali atea celor mai multe teze filosofice 'hi are oriwww.dacoromanica.ro

N. Hartmann

469

ginea tocrnai in considerarea numai partial, a unui aspect numai al fenomenului. Descrierea fenomenologica nu trebue si
neglijeze nimic din ceeace este dat, sa privilegieze nimic; fenomenul trebue fixat intreg, cu intinderea lui maxima.
Baza fenomenologica este insa, pentru Hartmann, numai
un punct de plecare, o prima etapa a metodei. A doua etapa
este discutia dificultatilor pe cari le releva descrierea fenomenologicii. Fenomenele
structura fenomenala insasi a problemelor iilosofice
contin dificultati cari le sunt inerente.
Tezele filosofice cauta sa le solutioneze. Aristot le numea
aporii. Vechea arta aporetic a lui Aristot
al carui sens

pierdut astazi, trebue reinviata: este arta care consisti

In discutia unei dificultati, cautnd s o aplaneze, fara insa

a vrea cu once pret,

trecand peste fenomen,

peste
datele primare
ajunga, neaparat, la o solutie. Aporetica este precizare critica. Ireductibilul din situatia insasi a
problemei este redus, prin discutiune, la un minim; dar, nu

este eliminat, daca aceasta eliminare ar insemna o departare

de fenomen; este numai vazut ciar, mai mult decat poate sa
apara privirii naive.
Pe baza discutiei aporetice, se poate cladi teoria: este
ultima etapa a metodei lui Hartmann. Teoria este Schau-,
privire; este sistematizare, punere in ,evidenta a tuturor rezultatelor capatate din fixarea initiala, -fenomenologica, a fenomenului si din discutia aporeticai; este organizare, punere
in legittura a rezultatelor. Ea incearca solutionarea aporiei,
arata ciar punctul unde dificultatea nu mai poate fi redusa,
unde intilnim un ireductibil, un irational, punctur care duce
In metafizic.

Metoda lui Harhrnann pastreaza toate avantagiile metodar o depaseste; fenomenologia este
numai baza pe care se poate cladi o filosofie critica. Caracterul neprecis, incornplet, al multor teze ale fenomenoIogiei
pure (idealismul fenomenologic, de ex.) hi are originea in
dei fenomenologice

lipsa unei instante de control a intuitiei fenomenologice; aceasta nu poate da decit datele primare ale problemei. De
alta parte, tezele speculative ale istoriei filosofiei i au viciul
lor in considerarea incompleta a fenomenului, in insuficienta
substratului fenomenologic; deaceea dificuleatile sistemelor sunt
de multe ori dificultan construite-, kiinstliche Aporten;

Acestea trebuesc anlaurate pentru a pune in evidenta aporia

realii, continutii in insasi structura fenomenului.
www.dacoromanica.ro

N. Hartmann

470

III. Metafizica cunoasterii.

Problema cea mai incarcata de speculatiuni metafizice este
problema cunoasterii. In Metaphysik der Erkenntnis Hartmann

inceard sa-i defineasca intreg substratul fenomenal, sa puie

In evidenta irationalul, metafizica reed cuprinsa in fenomenul
cunoasterii.

Cunoasterea este pentru Hartmann 1erfassen-, prindere-,

apucare-, a unui obiect de catre un subiect (nu erzeugen-,

construire-, ca la scoala din Marburg) a unui obiect care
este transcendent subiectului. Este sensul in care spunew in
viata de toate zilele cunoastem ceoa". Acest ceva este 'transcendent actului de cunoastere; este ceva in sine; are un an
Scheler vazuse deja c actul de cunoastere este o relatie ontologica intre dotia existente cari exista fiecare in sine.
Relatia este ireversibila: nu este tot acelasi lucru

fii object pentru subiect sau subiect pentru object; obiectului

i este total indiferent dad este cunoscut sau nu; el are realitatea lui in sine, indiferenta fata de actul de cunoastere. In
subiect obiectul este reprezentat printr'o imagine, o reprezentare (ein Bild)
transcendent
care paate fi adecvaa
sau inadecvat. Situatia nu se schimba pentra obiecte idaale
(de ex. obiectele matematice). Acestea nu exista decal pentru
i ele sunt insa altceva decat actul care
le cunoaste, au un mod de a exista in sine; pot fi cunoscute
mai mult sau mai putin, cunoasterea lor poate fi adevarati sau
gresiti; sunt si ele transcendente. Fenomenul care pune
in evidenta transcendenta fundamental:A a obiectului fatal de

constu-nta noastra;

subiect este fenomenul problemei (Problembewusstsein) al progresului cunoasterii (Erkenntnissprogress). Amandoua ar fi im-

posibile, daca obiectul nu ar avea o existent in sine, indiferenta fat de subiect, de gradul in care ste cunoscut. Avem
o constiinta precisa a unei necunoasteri a obiectului in toata
intregimea lui
ein Wissen des Nichtwissens; aceasta creaza
problema; avem o tendinta' de a inlatura aceasta insuficienti;
problema inlturata, rezolvata, partea din obiect cunoscuta,

obiectivatr, este mai mare ca inainte; dar, pentru ca pro,

gresul cunoasterii obiectului sa fie posibil, trebue ca acesta
sa fie ceoa In sine.
Este teza realismului naiv; dar in acelasi timp, ceeace
ofera o constatare strict fenomenologica a relajiei de cunoastere. Teza, insg, care prin importanta capatatii de doctrinele
www.dacoromanica.ro

N. Hartmann

471

idealiste cari au construit cel mai impunator edificiu filosofic,

prin educatia psihologista sau prin considerarea cunoastedi ca
ne pare astazi
un act logic
de judecat. (logicism)
necritica. Am uitat ca a cunoaste, inseanma a cunoaste ceva.

Istoric, rolul iraportant a fost jucat aici de critica kantiana;

aceasta a fost interpretat punandu-se accentul pe teza idealist; lucrul in sine" a fost uitat; este drept c pentru Kant
el este un X, o notiune negativi; nu-1 putern cunoaste; tocmai

notiunea lucrului in sine- va servi lui Hartmann pentru o

reinterpretare a Criticei. Critica a fost inteleas ca o instant
care condamna efectiv once incursiune metafizica, deci ontologica. Drumul era deschis pentru o interpretare psihologista
a cunoasterii (cunoasterea nu este decal un act al constiintei
psihologice) si era trasat pentru teza opus a psiholog' ismului, pentru logicism: cunoasterea este un act de judecata logica, o-

biectiva. Ori cat de aeosebita ar fi una de alta, de opuse,

psihologsmul 6 idealismul logic (Marburg) au caracterul
comun de a respinge once incursiune rin ontologic. Nici fenomenologia nu este aici mai satisfacatoare; pentru ea curtoasterea este un act intentional-, al canal corelativ necesar este
un object; dar, pi-Iva prin prisma actului intentional, accentul
cade asupra actului, nu a obiectului; cunoasterea unui obiect
de fantezie este greu de distins de a unui obiect al experientii
rea/e; este iraposibil, in doctrina fe..nomenologica, sa separi
cornplect un obiect de subiect; nu exista, pentru fenomenologie

decat ceeace poate face obiectul unui act intentional.

Daca ins obiectul este in sine, atunci el poate, trebue
poata fi separat de subject; legea obiectului noate fi formulata lin modul urmator: el este, asa cum este, indiferent fata

de obiectiunea" lu (Objektion) de care subject; trebue

cutii deosebirea intre obiect in sine

object pentru subiect.

Obiectul nu trebue sa intre intreg, in obiectiunea- lui, care

ii este, lui, total indiferenta; aceasta poate fi nurnai partiala; se

poate spune mai bine ca obiectul nu este obiect, ci devine

object pentru un subiect (Objektwerdung), devenire care, in
obiect, nu schimbii nimic. In actul de cunoastere nu avern"
obiecte, cum spun fenomenologii (Haben"). Obiectul este
numai reprezentat in constiinta. A ve in" o reprezentare, dar
1prindem" (erfassen) obiectul intr'un act care transcendeazii
real constlinta, care atnge obiectul (transcendent chiar &and
este cunoscut). Privit din partea subiectului, actul de cunoastere
este intr'adevar un act transcendent. Transcendent este mai
www.dacoromanica.ro

4'72

N. Hartmann

mult decat intentional": este un contact ontologic, nu numai

o directie catre obiect.
Aceasta transcendenti pe care o gasim insa in fenomen
deci nu poate fi eliminata , este la originea tuturor dificultatilor inerente relatiunii de cunoastere, ale problemei cunoasterii. Aceste dificultati nu pot fi reduse in nici un chip, ele fac

parte din structura fenomenului. 1) Cum se poate s cunoastem un object real? Obiectul este transcendent. Subiectul trebue sa.* iasa oarecum din el ca sa atinga obiectul. In acelasi
timp

ceeace fenomenologia numeste Satz des Bewusstseins

o constiint esfe inchisa. in cercul ei, nu-si cunoaste decal
continuturile proprii; obiectul nu intra niciodata In constiinta
nici chiar cand este cunoscut; ramine transcendent; dificultatea
este reala i de neinlaturat. 2) Cum este posibila o cunostint

apriorica? Ca aceasta exista, o stim din descrierea fenome-

nului. Cum poi sti ceva despre un lucru cand acesta nu

este prezent
numai in mod aprioric, general; nu poti recurge aici a o explicare prin structua insasi a. legilor
dirii; ramane atunci de explicat cum aceasta structura are
o prizi efectiva asupra. realului. 3) Aporia adevarului: obiectui
este reprezentat In constiinti printr'o imagine care poate fi adecyata sau inadecvata. Cum vom sti aceasta? Ar trebui o comparatie cu obiectul care e transcendent, o noui legatura cu el; aceasta ar fi pentru noi, un criteriu. Criteriul nu poate fi decat
imanent constiintei sau transcendent; daca este imanent, corespondenti titre reprezentari, el nu poate fi decisiv, fiinde este

vorba de un obiect transcendent; de alta parte el trebue si

fie imanent, fiind un continut al constiintei. 4) Aporia proproblemei: cum putem sa avem o s'iiinta despre ceeace
stim
ein Wissen des Nichtwissens? Ce nu stim este trans-.
9biectiv; problema arata neobjectivarea; dar avem o cunoastere a ei. Cum putem avea obiectivat, transobjectivul. 5) Infine, cunoasterea progreseaz. Cum se poate ca un subject,
din proprie jnitiativa (spontaneitatea apartine subiectului), s
transforme transobiectivul In obiectiv?
Dificultatile sunt reale. Ele arata ea, in fond, relatia
de cunoastere este adanc inradicinata in metafizic. Fiindca dificultatile nu se pot solutiona: man last sie nicht, man behandelt sie nur. S'ar putea construi, apriori, o schema a tuturor
pozitinnilor filosofice posibile in fata dificultatilor relevate de
fenomenologia relatiei de cunoastere: ar fi destul s pui ac-

centul pe o teza a aporiei sau pe antiteza ei (bine mieles,

www.dacoromanica.ro

N. Hartmann

473

sacrificand integritatea fenomenului), pentru a determina tipurile fundamentale; realismul va acorda o preponderenta obiectului asupra subiectului. Idealistnul se mentine la cercul con-.
stiintei, la Satz des Betvusstseins i caut in forme diferite
absoarba obiectul in subiect. Monismul cauta o unitate superioar
i obiectului i subiectului. Tezele pe cari le gasim

in istoria filosofiei nu s'au desfasurat la intimplare; ele sunt

facute posibile de insasi structura fenomenului, sunt insa numai o interpretare partial% o accentuare partinitoare a structurii lui.

Solutia lui Hartmann este recunoasterea. caracterului Ime-

tali ic al relatiei de cunoastere, radacinete ei adanci in ontologie; cunoasterea este prin natura ei
your Hause aus
indreptata asupra fiintei in sine. Conceptul adevarat critic

al crificei kantiene este lucrul in sine". Pentru Kant el este

nsa numai un c,oncept negativ, un X, in spatele fenomenului.
Intelegerea positiV este facuta posibila numai prin formele intuitiei i prin categoriile intelegerii; prin aceasta este salvata
teza idealista. Pentru Hartmann trebue intai fcut clar tot cecace cuprinde in ea notiunea. de in sine". Lucrul in sine trebue
valorificat positiv. Trebue desprinsa, In Critica, substratul fenomenal de interpretarea idealista; lucrul in sine se va gasi
atunci in centrul intelegerii positive.
Relatia de cunoastere este pentru Hartmann o relatie ontological intre alte relatii ontologice. Asa o vazuse i Scheler.
Obiectul in sine se gaseste intr'o lume de relatii determinate
de structura categoriala a lumii. Pentru. el, cunoasterea lui,
este indiferenta. Subiectul sustine (ca i in filosofia exlstentiara) relatii cu lucruri, alti oarneni, cu comurn'tati sociale. Relatia de cunoastere este nurnai una din relatiile reale in acest
Zusammentvirken des Leidens und Wirkens". Ea este conditionata de categoriile intelegerii care sunt, partial, corespunzatoare cu categoriile fu-ntei In sine; astfel cunoasterea nu ar
fi posibir (pn'ncipiile noastre logice au si ele un an sich",
a 'earei corespondenta cu categoriile lumii trebue verificata).
Problema cunoasterii are astfel un dublu substrat ontologic:
1) prin originea ei insasi (relatiune ontologica) 2) prin limitele pe care corespondenta, partial% numai, intre categoriile
fiintei i categoriile intelegerii le fixeaza posibilitfii cunoasterii. De o parte nu putem cunoaste din structura ontologic a
lumii decat ceeace intra In orizontul cunoasterii, de alta parte,
fenomenul initial instisi arata ea cunoasterea pondereaza catre
www.dacoromanica.ro

474

N. Hartmann

ontolocsic, deci catre ceva care o depaseste, catre necunoscut.

Metodic, teoria cunoasterii este poarta catre ontologic.
In sine ontologicul este superior.
Evident, ontologia in care se va putea incadra fenomenul
cunoasterii nu poate fi ontologia clasica; aceasta era sintetica
deductiva;greeala ei dogmafica grava era identificarea principiilor fiintei in sine cu principiile ratiunei, cu formic logice (ratio essendi cu ratio cognoscendi). Varietatea structurilor categoriale ale lumii depawste infinit principiile logice. In
perspectiva fenomenologica a cunoasterii apriorice a esentelor,
lucrurile ftu se schimba mult. Este drept c logica nu mai

este decal ontologie formara": Fiecare regiune de fenomene

Wesensschau
are' ontologia ei materiala", descoperit
care nu mai poate fi redusi la principule logice; esentele
sunt structuri autonome; cunoaterea lor este insa. nelimitata.
Teza identitatii entre forma logica i fiinta nsi este inlocuita numai cu identitatea antre gandirea intuitiva, evidenta
din Wesensschau i structura esentiala a lumii.
O ontologie viitoare trebue s rupa definitiv cu identitatea
dintre gandire i principiile fiintei an sine; acestea nu pot 'fi
cunoscute decat partial; cunoa5terea nu acopera existenta. Irationalul are un roc
ontologie tot asa ca i rationalul.
Irational i rational sunt deosebiri cari apartin perspectivei cunoasterii, nu fiintei an sine; structurile categoriale ale lumii

sunt asa cum sunt, indiferente fat de cunoa5tere. Ontologia

trebue ,sa fie analitica i critica. Critica, fiindca se situeazi
critic fata de punctul de vedere al cunoasterii; analitica, fiindca
tema ei principala este distingerea, analiza varietatii modalitatilor" de a fi (Seins-Weisen). Obiectele matematice sunt"
In alt fel, au alt fel de existenta decat cele fizice; valorile
au un alt mod _de a fi al lor, etc. Fiinta lumii s imparte
In Seinsschichten. Materia ontologiei noi este variat; ea cuprinde toate aspectele lumii, in toga varietatea lor. Teza,
fundamentala a ei este urmatoarea: exista o fiinta in sine a
lumii in afara de sfera logic, in afara de limitele
de posibilitatea noastra de a cunoaste. Judecatile cele mai
pretioase sunt date de chiar stiinta positiva. Aceasta se gisege pe o pozitie filosofic asemanatoare cu a ontologiei:
este tndreptata catre obiect in sine (intentio recta, nu intentio
obliqua, reflectare prin prisma problemei cunoasterii); ontologia poate prelungi, proiectiv, rezultatele capatate de cercetarea positiva, cercetarea In detaliu apartine unei viitoare Kawww.dacoromanica.ro

N. Hartmann

475,

tigorienlehre. Ontologia clasic roced de sus in jos" lela

axiome, identitti, principii; ontolopa. nou procedeaz de jos
in sus; lela Mat cilt se prezint in structura pe care
stiinta o relev numai partial, dar care este structura real
a lumii.
Pentru problema cunoisterii, situat fat de ontologie,
notiunea de irationat capt ntunci o important capital. Lucrul
In sine" devine o notiune positiva. In sine, structura lurnii nu
este nici rational nici irational. Rational i rational apartin
numai cunoasterii: sunt notiunile cari fixeazA limitele pan la
care poate ajunge obiectiunea", cunoasterea. Imprejurul subiectului, regiunea obiectelor cunoscute pe care Hartmann o
numeste Hof der Objekte curtea obiectelor. Dincolo de ea

regiunea % care obiectiunea" este posibil; o a doua granit, granita cunoasterii posibile; peste aceast granit cunoasterea este imposibil, fiinde nu mai avem categorii de intelegere corespunztoare: este regiunea irationalului strict, a
transinteligibilului.

Toate stiintele positive arat prezenta unui rational (in

Restprobiemen). Subiectul ins, nu este mai putin irational deca

obiectul. Heidegger o punea si el in evidenth: suntem mai a-

proape de noi ca de once, ins riimic nu este mai departe

ontologic, mai putin inteles decat propria noastra fiint. Cogito cartesian poate fi maentinut; nu trebue Insl uitat ca principiiie 4itelegerii sunt indreptate catre afar, care cunoasterea
obiectelor, nu catre cunoasterea lor proprie; subiectul ne este
cel mai aproape, dar structura lui ontic ne scap complet. Ratiunea este incadrat intre dou irationale, al lumii de o parte,
al subiectului de alta (Einbettung der Ratio zwischen zwei Irrationalitaten).

Evident, nu tot ceeace este irational este in acelasi p-ad

acelasi fe'. Gradul cel mai mare de rationalitate apartine
curtii obiectelor". In regiunea transinteligibilului nu mai este
nici o ptrundere. Irational, partial, este aiogicul; valorile de
ex., asa cum o vzuse ciar Scheler. Sensatia este si ea partial
irational, semn al irationalittii profunde a lumii. Total irational este transinteligibilui,pentru care nu mai avern, in intelegere
categorii corespunztoare. Teza cea mai indrisneata a lui Hart-

mann este teza irationalittii ins4i a principiilor; pentru categorii o arat ciar incercarea noastrii, dificil, de a le lixa,
progresul pe care Il facem in cunoasterea lor. Principiile logice
cari nu sunt norme"
sunt si ele profund irationalewww.dacoromanica.ro

476

N. Hartmann

In ele insile: indreptate asupra obiectelor, ele le rationalizeaza;

in ele insile Ins sunt profund misterioase, de neinteles, sunt
irationale.

Situatia ontologica a cunoasteril fixat

incadrata in
irational
aporiile fenomenului de cunoastere pot fi solu-

tionate; evident, nu va fi o solutie care sa reduca once dificultate; pot fi cel mult netezite asperiatile.
Cum oate fi cunoscut lumea reala, transcendenta, and
subiectul este nchis in cercul lui (Satz des Bewusstseins)?
Aceasta nu anseamna insa o izoiare. Subiectul este o existe*
;intre altele; intre relatiunile lui cu alte existente este si relatia de cunoastere care are caracteristica de a nu modifica
nimic in obiect. In schimb subiectul este modificat intr'un fel
de object; el nu poate prinde deck ceeace se reflecteaza din
object, In el; imanenta constiintei obiectului nu este in contradictie cu transcendenta objectului, este numai aspectul gnoseologic al unei dependente funclionale care este in sine.
Cunoasterea lumii reale este In acelasi timp, apriorica
aposteriorica. Aposteriorica, prin sensatii. Sensatia este o afectare a subiectului, o traducere, prin intermediul structurii
noastre psihofizice, -a prezentii unui object. Ea ascunde in ea

mai mult irational deck se poate Incadra In legile gandirr.

Aprioric, putem cunoaste structura genera% a obiectelor; cum
putem insi cunoaste un obiect real, cnd el nu este prezent,

toomai facand abstractie de prezenta lui? Este misterul cu.

noasterii apriorice a obiectelor reale. Ace,asta nu ar fi posibila dac nu ar exista o corespondenta, pe care Hartmann o
numeste die kategoriale Grundrelation intre categoriile inte-

sine a obiectelor. Ea se raporta la

Kant: Conditide experientii in general sunt In acelasi timp
conditiile lucrurilor din experient si au o valabilitate o.
biectiva Intr'o judecaa sintetica a priori". Fraza genialir
legerii si ale fiintei in

care trebue insa cletasata de once interpretare idealista; In teza

strict idealista este o tautologie sa spui c principiile subiectului sunt In acelasi timp principiile obiectului (aici imanent).
Formula kantiana nu are un sens deck detasata de teza idealista, deck daca obiectul are o structura a lui, In sine, total
indiferenta fata de leg& care organizeaza cunoasterea. Numai

ins5, ce intr In aceste legi este cunoscut din hied: nu exista o identitate Intre structura categoriala a obiectului i categoriile cunoasterii. Identitatea este numai partiala; fiinta In
sine are categorii care nu au nici un corespondent In gndirea
www.dacoromanica.ro

N. Hartmann

477

noastra; dealta.' parte gandirea poate avea si ea structuri fara

corespondent in lumea reala (de ex. toate principiile de me-

toda, care duc la o patrundere mai buna a obiectului, dar

fara sa aib nimic corespondent in obiect). In fine, identitatea
partiala fintre categoriile fiintei si ale gandirii trebue inteleasa

mai mult ca o arialogie de structur decat ca o identitate

de fapt. Dac identitatea ar fi de fapt, nu ar mai putea
exista fenomenul adevarului i neadevarului, a apropierii progresive, in cunostinta apriorica, de structura obiectuiui; este

destul daca cunoasterea apriorica d o schernA generalii corespunzatoare structurii obiectului. Si inca o precizare: lucrurile sunt cunoscute in masura in care exist o identitate partiala
intre categoriiie obiectului si ale gandirei; este insa alta intrebare de a sti Ifi ce masura aceste categorii sunt cunoscute
In ele nile. Teza identitatii categoriilor nu exclude irationalitatea lor partiala.
Cunoasterea intuitiva, empirica, desvalue si ea un irational;
sensatia. este autonoma; ea ne da cunostinta realului, a unui real

independent de noi (ist ein Realitiitszeugnisd. Ea nu ne d a

cunostinta adecvata; tot asa cum cunoasterea apriorica era con-

ditionati de relatia categoriala fundamentalr, tot asa cunoasterea empirical este conditionata de alt relatie fundamental',
a structurii noastre psihofizice; nu cunoastem din real-, din
lumea realitatii decal ceeace se incadreaza in aceast structura
fundamentala a organizarii noastre. Sensatiile nu sunt decal
simboluri; dar simboluri grele prin caracterul lor real, prezent; caracterul lor strict individual este atenuat prin constelatiile pe care le formeaza, puncte de reper diferite, pe
registre diferite, asupra realului. Grele de realitatea lor,
(min aceasta, instant ireductibili a cunoasterii, sunt simboluri
ale unei riealitati, care le depaseste insa infinit. Numai pentru
constiinta naiva este realitate, real, numai ceeace este dat
sensatie, in intuitia simturilor.

Cunoasterea autentica nu este deck cunoasterea

rah'. Aporia adevarului consta n dificultatea de a imagina o
noua legatura, pe langa cea originara, intre subiect i obiect;
o legatura care sa o confirme. Criteriul imanent, corespondenta intre, reprezentari, nu ajunge aici, este vorba de o corespondenta nu numai interioara, ci cu obiectul transcendent.
este
Situatia se schimba insa, daca legatura
imanent.
facuta intre instante diferite cari dau o priza reala asupra
obiectului transcendent; din puncte de vedere diferite cunoswww.dacoromanica.ro

478
tinta apriorid

N. Hartmann

i aposteriorie are aceast

priz asupra o-

biectului. Aporia adevrului se atenueaz.". Nu rnai este neNoie de o nousi relatie transcendent.: corespondenta intre prizele reale asupra obiectului, din puncte de vedere diferite,
ajunge. Tot asa aporiile problemei si ale progresului cunoasterii
capt, In teza ontologicO, o explicare usoari; in sistemul idealist ele erau numai o comtiint interioarg a unei desvoltiri
ale unui sistem de
irnanente
din motive inexplicabile
-cunoastere. In pozilia lui Hartmann, constiinia problemei

progresul cunoasterii sunt explicate prin implicOrile, una lintr'alta, a categoriilor realului; acestea formeazi sisteme de

relatiuni din care ceeace este obiecfivat este numai o fisie:

este natural ca aceasta s't impinga spre cunoasterea intregului
sistem. Cunoasterea apriorie este deja o anticipare; punctul
.de gravitate al cunoasterii nu este in cunoscut, ci in necunoscut.

Faptul c cunoasterea depinde de instante diferite, face ca ea

s pmgreseze in tendente divergente (metodologia experimentar

ne arat de ex. ca punctul de greutate este situat and, astipra

cnd asupra interprefirii rationale ).
Cunoasterea realului nu epuiseazO cunoaoerea legilor categoriale ale lumii. Existenta linsOsi se desparte in doui moAuri de a fi". Fiinta idealta exist tot asa de in sine ca:
finta real (obiectul matematicii, ideile, valorile). Este vorba
aici de o alth modalitate de a fi"
eine andere Weise
zu sein. Este rneritul fenomenologiei de a fi atras din nou
atentia asupra fiintei in sine a structurilor ideale; acestea (pe
care psihologismul voia s le reduc la aspecte psihice) apar
En Wesensschau, in privirea fenomenologici Ceeace distinge
existenta structurilor ideale de cele reale este c ele sunt numai
structuri generale; nu conteaz realizarea" Jor In experienta
dacA capat sau nu o fiint reali, individuali
ele
exist in sine, indiferent fat de gradul de realizare afectivA
(valoarea eticA, de ex. existO in sine, indiferent clacA este
aplica.t intr'un dorneniu real sau nu). Sunt apoi in afar de
timp; nu devin, ca realul, sunt pentru totdeauna. Cunoa:sterea
lor este numai o cunostere aprioric.
Fiind in sine, existenta ideal est tot atat de transcendenti ca i obiectul real. Stiucturile ideal e nu pot fi recluse

la legi ale gindirii", care s'ar confunda cu gindirea

Cunoasterea lor poate fi adevOrat sau neadevrati, sO corespund.' obiectului ideal, transcendent, sau nu. ExistO i aici
,un ErkenntnisSprorgres, o largire progresiv a domeniului cuwww.dacoromanica.ro

479

N. Hartmann

noscut. Toate aspectele fenomenului initial al cunoasterii, toate

aporiile se regasesc i aici. Se gaseste i aici irational, grade
de irationalitate (valorile sunt partial irationale, numirul irational in matematici, etc.).
Fenomenul caracterisfic (fiind aici vorba numai de con-stiinta -apriorica) este al apropierii- de constiinta (NahesteIlung zum Betvusstsein). Tensiunea intre subiect i obiectul
ideal este mai micai dect intre subiect i obiectur real.
Deaceea distinctiunile sunt aici mai subtile, confuziile mai usor
de ficut. Logica are structura cea mai generala, dar mai
putin determinata'. Principiul contradictiei este aici un crite-

riu. El nu mai este insa decat un criteriu negativ pentru matematica, care are o structura mai individualizata, un grad
mai mare de real.
In cunoasterea idear lipseste in-stanta de control a intuitiei empirice. Hartmann caut un echivalent in distingerea
die stigmatische Intuition, inintre doua feluri de intuitii
tuitia fenomenologica a esentelor (Wesensschau) 6 die honspektive Intuition, intuitia relationala in care apar ciar discriminate, toate relatiunile obiectului ideal

IV. Etica.
Etica lui Hartmann urmeaza drumul trasat de Scheler

in Formalismus-, al unei etici materiale a valorilor. Hartmann aduce complectari sau interpretar critice. Un oarecare
rigorism de origine kantiana este combinat cu un individualism
care reia unele teze nietzscheene. Apoi, o revalorificare a eticei lui Aristot care i se pare, lui Hartmann, posibila in cadrul principiilor eticei scheleriene. Ideea fundamentala' este insa
lui Scheler (si Nietzsche): valorile etice nu sunt inca toate
descoperite. Viata etica consista inainte de toate in capacitatea de a percepe valori etice, ierarhia lor, de a descoperi
domeniul etic. Numai astfel o etic6 filosofica autonoma, poate
fi legitimat.

Valorile etice sunt

date

in moralele

posi-

tive. Cea mai mare parte a reflexiei etice de pani acum a

fost numai un comentar filosofic al unor valori date i cari
nu mai erau puse la indoiala. Nietzsche a aratat pentru prima
oar cA tocmai aici incepe cercetarea adevrata: nu qtim 'Inca
ce este bine 0 ce este ru. Etica filosofic:a nu se poate
justifica comentand numai valorile date in Ethos: cercetarea

ei este autonom. Intr'un domeniu al valorilor care nu este

tnc descoperit in intregime, eticianul poate face deseoperiri
www.dacoromanica.ro

N. Hartmann

480

Nietzsche a descoperit die Fernstenliebe, iubirea pentru

descendenti, pentru rasa, sau die schenkende Tugend, virtutea
noi.

care darueste.

Fata de Scheler, die eigentliche Ethik"

lu Hart-

mann are un caracter mai individualist (tendinta catre Nietzsche), situand milt mai jos deck Scheler valoarea Ethosului,
a desvoltarii istorice a valorilor. De alta parte, Hartmann
tinde sa dea cercetrii valorilor un caracter mult mai obiectiv
decat Scheler; ce era la Scheler simtire pura devine fa Hartmann evaluare obiectiva, critica. Valorile insasi, in ele, oapath' un caracter mai mare de obiecfivitate.
Cunoasterea valorilor nu este ein Erfasserz. Es ist mehr,
ein Erfasstsein-. Este o cunoastere emotionala, in care nu
przrz' dem, suntem prinsi de ceeace este o valoare, de ceeace
conime o datorie, ein Soden: Nu este numai o contemplatie,
este o porunc., ein Gebot. Aceasta porunca este independent

de noi si de reaLizarea ei afectiva. Ea se gaseste, ca si la

Scheler, in Werthgefuhle, in simtirea valorii. Valorile au eine
Forderung, o exigenta. Hartmann insista mai mult deck Scheler asupra caracterului ei absolut.
Nu exista in capacitatea de prindere a valorilor acelasi
progres ca in progresul cunoasterii. Cand constiinta efica progreseazi, ea pierde in acelasi timp in care castiga. 0 valoare
noua cere sacrificarea altei valori. Este ceeace Hartmann numeste ingustimea constiinfei etice-. Pe aceast ingustime, esentiaLi domeniului etic, este fundata unilateralitatea tuturor
moralelor practice.

Si finci un caracter al valorilor: ele nu au prin ele insile, nici o putinta de realizare. Teza lui Socrate nu se poate
oaentine. Pe and legile naturii se realizeaza prin ele gnsile.
valorile nu sunt -deck porunci, ele determina.' concretul numai

En mod indirect. Este nevoie pentru aceasta d o fiinta care

s le linteleaga
de o fiinta rationala deci
si care s

aibi In acelasi timp puterea de a le realiza. Aceast flint.

este omul. Este situatia privilegiata a omului in univers, fafa
de tot ce este natura moart, viat, c, singur, poate reaLiza valori etice. Teologia apartine numai omului. Lumea este

un proces cauzal, care nu duce cltre nici un sap. Tocmai

aceasta pune in evidenta libertatea omului. Intr'o lume organizata final, aceast libertate nu ar fi deck iluzorie; ea ar
fi dinainte determinata intr'o directie fixata. Numai intr'o lume
cauzala, far scop, scopurile omului isi capat valoarea lor
www.dacoromanica.ro

N. Hartmann

481

deplina. Ornul este limpartit intre doua domen: al cauzalittii

reale a naturii de o parte, al determinarii dictate de valori

de alta; sunt doua ordine de determinare diferite: pe de o

parte situatia in care se gaseste; de alta parte, scopul: ce
trebue sa faea."? Tocmai lipsa de forta a valorilor in sine
este o conditie a puterh omului; tocmai aceast lipsi de determinare afectiva asigura o suprafata de alegere libertatii

fi face o fiinta etica" capabila s distinga intre bine i rau.

este obiectia pe care o sa i-o faca Scheler
Hartmann
nu vede nici
necesitate de a fonda etica intio teleologie
superioara, intr'o filosofie a. absolutului, a divinitlii. Etica,
este autonoma. Ea are din contra nevoie de teza unui :,ateism
postulatoriu". Trebue ca lumea sa, fie un proces orb, far
nici o influent a und divinitij, pentruca intreaga libertate

omului sa poata fi valorificata. Ai de ales, su teleologie

a naturii si a fiintei in general, sau teleologie a omulw. Hartmann las sa cada aici o parte din doctrina kantiani, refuza
sa vada necesitatea postulatelor ratiunii practice (nemurirea
sufletului, divinitatea). Teza sa este teza nietzscheana: Gott
ist tot. Dumnezeu a murit. Aceasta nu inseamna, o descarcare
de raspundere; este tocmai, conditia pentru ca omul sa-si realizeze, singur, creatiunea.

Problema metafizica a eticei este problema libertatii. Ea

nu-si gaseste la Hartmann solutia intr'un plus de determinare" pe care ar aduce-o intr'o lume cauzala. La Kant, problema libertatii ti gasea o solutie in autonomia legii morale.
Hartmann cere mai mult: libertatea fafei de legea moralei

Este obiectul unei ontologii viitoare de a gisi situatia

metafizica a libertatii umane absolut tin relativ". Cercetarea
ontologica este insa, in domeniul etic, numai la inceput.

V. Filosofia istoriei.
Tema filosofiei istoriei este o tema favorita a gandirii
germane moderne. Hartmann o reja in Das Problem des- geistigen Seins. Tema principala este aici data de Hegel, cu
notiunea sa de spirit obiectiv, objektiver Geist. Spiritul este,
evident, personal; dar el trete intr'o comunitate care 11 determina, care Il

suporta", care

Il depaseste, care are de-

venirea ei proprie, durata ei proprie, momentul ei de ridicare

decadenta; care are un mod de a fi ce i este particular.
Nu este o substanta asa cum credea Hegel. Problema existentii
www.dacoromanica.ro

31

N. Hartmann

482

spiritului obiectiv
problema ontologica.

care are o existenta reala

este o

Cu cat se aclanceste mai mult natura ontological, a spiritedui obiectiv, a istoriei,

cu atat

ea pare mai

ratzelhaft. Massa nu are o constiinta a ei

deauna o constiinta inadecvata. Conducatorul

enigmatica,

precisa; are tot-

der Fahrer-

- are functiunea de a lamuri masei propriul ei spirit, propria ei constiinta, modul ei de a fi. Reflexiile lui Hartmann
aduc

i aici

aminte de reflexiile lui Scheler din

Eticr

(Vorbilder und Fiihrer). Ca si la Scheler istoria este condusa de factori instinctivi si de alta parte de puterea
(Scheler i numea factori reali i ideali). Spiritul obiectiv are

o existenta care nu este nici constienta, nici inconstienta, nu

are scop; ceeace o caracterizeazi este tocmai heterogenitatea
factorilor cari o compun. Ea are mai mult un caracter procesual. Spiritul obiectiv nu este, asa cum 1'1 credea Hegel,
asa cum se vede el pe sine. Tocmai aceasta constiinta proprie
este inadecvata. Deaceea, procesul istoriei, proces real al spiritului, devine limpede numai &pa ce s'a facut; istoria apare ciar numai in perspectiva trecutului.

VI. Ontologia.
Tema centrala a filosofiei lui Hartmann este tema ontologica. Toata problernatica disciplinelor particulare este organizata de natura ontologica (Seinsweise) a obiectului lor.
Tocmai acest fei de a fi este ceeac,e este mai misterios (rtselhaft) In problemele ultime pe care sit le pot pune fiecare

dintre ele: ce este materia? ce este viata? ce este spiritul?

cum exista valorile, fiinta istorica? etc.

Cercetarea strict ontologic a fost cu totul neglijata de

filosofia moderna. Ea este ascunsa lima in dosul orichrei tea cunoasterii metafizicei, eticei, etc. Sinrnatici filosofice
gura parte discutabila din rnetafizica, este, pentru Hartmann,
partea ontologica. Asa era si pentru Aristot, a &Anti metafizica
era aproape In intregime, o ontologie, eine Seinslehre. Evident, o revenire la Aristot este imposibila; notiunile, odata
formulate, aruncate in istoria filosofiei, evoluia.
urmeaza
cursul lor propriu. Este m'ult de retinut inca, pentru fixarea problematicei ontologiei, dela discutia medievala in jurul universalelor; disfinctia intre essentia i existentia este fundamentala
pentru once ontologie. Ontologia lui Wolff poate s fie si

ea reabilitati. Din Logicr lui Hegel, care este in mare parte

www.dacoromanica.ro

N. Hartmann

483

o ontologie, ramane, fundamental, ideea bogatiei structurilor

Intre cercetarile moderne: Gegenstandstheorie- a lui

Meinong; incercarea lui Heidegger, falsificatA insa dela inceput prin punctul de plecare, restrangerea existentii la exisfiintei.

tenta proprie.

Dificultatea cea mare conga in separarea punctului de

vedere pur ontologic de once punct de vedere al cunoasterii;
irational sau rational, Vorhandenes a lui Heidegger, fenomen,
sunt toate perspective ale cuunoasterii. Onticul este in sine.
Deaceea i ontologia fenomenologica este inconsistent; ea se
raporta la fenomen-; dar structura ontologic nu este ceeace
apare- in fenomen; ea poate s apara numai partiala; ea

depseste infinit fenomenul. Trebue, In ontologie, facut net

distinctia kntre zntentio recta si intentio obligua. Cercetarea

ontologica este tocmai o revenire dela intentio obliqua a tezelor filosofice la intentio recta. Cunoasterea naiva, indreptat
asupra lucrului, direct, cunoasterea stiintifica se gasesc aici
pe acelasi plan cu ontologia. Deaceea rezultatele cercetarii

stiintifice sunt pretioase pentru ontologie. Se va spune ins

L progresul stiintific este divergent; dar aoeasta divergenta
nu poate fi infinita. Categorlile lumii au intre ele relatii,
se ierarhizeata in structuri tot mai complexe; divergenta trebue s aiba o limita. Analiza categoriali este insa la inceput.
In Zur Grundlegung der Ontologie Hartmann studiaza
no-tiunile capitale, formale inca, ale unei ontologii generale,
delimiteaza domenitil, materialul. Ideea fundamentla a ontologiei hartrnanniene este die Schichtung de g Seins, separarea
In moduri deosebite de a fi a Fiintei; tema centrala a ontologiei va fi de a separa cu ingrijire aceste planuri, de a gasi
caracterele lor, legea lor interna. Planurile mari cari se pot
distinge sunt ale Realului (reales Sein) si ale Idealului (ideales Sein). La ele se ajunge prin distingerea celar dou
momente ontice fundamentale: al existentei (Dasein) si al e-

sentei (Sosein). Din punct de vedere al cunoasterii, cunoasterea apriorica .se inunde asupra domeniului esentii

i exis-

tentii ideale, a esentei numai a realului; cunoasterea aposteriorica asupra esentei i existentii realului. Hartmann accentueaza, fata de fenomenologie, care nu are decat o privire pentru esente, importanta realului, duritatea lui (die Harte des
Realseins). Ontologia noua este o ontologie analitica, care nu
exclude din domeniul ei nici unul din aspectele existentii. Domeniul realului este foarte bogat. Actul de cunoastere este
www.dacoromanica.ro

484

N. Hartmann

numai unul din contacturile posibile cu realul. Duritatea lui

in actele emotionale pe
este mai ales simtit in via%
care le semnalase Scheler si pe care Hartmann le numeste
emotional - transzendente Akte (actele de via* suferint, afectiune, actiune, etc.). Atitudinea ontologic a lui Hartmann
este asadar tot asa de integran, de bogat ca si a filosofiei
existentiale. Realul este individual, in timp i spatiu. Existent.%

ideala este in afara de timp, nu are cleat o structur generan; mai pregnant este data in domeniul matematicei. Do-.
meniul valorilor apartine si el domeniului

felul exis-

tentei lor este 1111c foarte discutabil. Tot aici trebuesc pla-

sate esenjele descoperite de fenomenologi (ideal implicate in

real); tot aici infine domeniul logicei, care nu trebue confundai cu celelalte modalitti ale fiuThei ideale; el este mult
mai general decAt obiectele matematice; acestea sunt supuse legilor logice, dar nu pot fi explicate prin ele; nu

intrr in ele; au, ca modalitate de existen, ceva in plus..

O ontologie analifica este atent la toata." bogatia, la nuan-

tele infinite ale modalittilor de existent ale realului si idealului. Intre planurile de existent exist o ierarhie. Realitatea
realului ca atare, are die hbhere Seinsweise". Toga bogatia
varietatea individuala apartine realului; apoi, realul

are

structuri mult mai diferentiate decat idealul (chiar privit din

punctul de vedere al valorilor, realizarea valorli este valoroasi
In sine). Fiinta ideal are si ea o existen% in sine, exisr
aici o ierarhie; are ins:5., spus popular, o existen% mai
subtire-, nai putin consistenta, un fel de existen% diminuat.
Autonomia idealului este numai gnoseologica; pentru Hartmann,

idealul este o existent imperfecte.

Legile logice conditioneaza structura matemaficelor, far.

ins s le poat crea. Categoriile mateznafice se regsese in

fenomenele fizice; stiinta moderna cunoaste fenomenele fizice
sub raport cantitativ; dar acestea sunt mai mult cleat rapor-

turi numeric,e: sunt spatiu, timp, cauzalitate etc.: aici se evidentiaza un alt aspect al bogitiei i ierarhiei .modalittilor
fiintei. Fiecare mod de a fi superior este dependent de un
mod de a fi inferior (matematic de logic, fizic de matematic,
biologic de fizic, etc.), fara ins ca structura ontica inferioara s fie suficient pentru a crea structura ontich superioari.
Relatia este ireversibila. Este drept c fenomenele fizice sunt
cunoscute prin cantitafiv, cantitatea este cantitate a ceva, carenu mai poate fi redus la ea; realitatea fizio este infinit mai
www.dacoromanica.ro

N. Hartmann

485

bogata deck privirea noastr cantitativ asupra ei. (Scheler

spunea deja cii stlintele nu dau decit puncte de cantact- in
timp i spatiu). Matematicul apartine, fizicului, fr ca acesta
s se rezolve in cel dinti. Sau, cum spune 'Hartmann, matematica nu este stiinta cea mai inalt, ci viel eher die niederste
Wissenschaft-, stlinta cea mai inferioar..
Aceleasi relatiuni categoriale intre fizic si biologic, biologic si psihic; este tema unei analize categoriale a 'viitorului
de a determina toate aceste implicatii ierarhice ale categoriilor,
care, ontologic, sunt fondate in densitatea diferit a felului

de a fi.

Metafizica
singura parte real a ei este ontologia.
Metafizica speculativa (Gebietsmetaphysik: problema sufletu-

lui, a divinittii, etc.), nu se mai poate face astzi. Virtutea

reflexiunii filosofice este, astzi, de a nu vrea s realizeze

cu once pret, repede, un ansamblu unitar. Virtutea filosofului

este de a cJi.di, fincet, analizind, sistematizind cercetri de domenli. diferite. Numai astfel se poate ajunge, pas cu pas, la
o analiz categoriar, la o ontologie care sa cuprind n ea
varietatea infinita a existentii, toat bogtia structurilor

www.dacoromanica.ro

FILOSOFIA CULTURII.

Nietzsche
Friedrich Nietzsche apare ca una din figurile &Aril
contemporane, care a exercitat o fundamental a influenta asupra
tun' pului. Osciland intre directivele sistematice si cele frag-

mentar aforistice, cugetarea lu Nietzsche se prezinti neobisnuit de complexa sit de indeterminabila. Faptul derutant pentru

ce' ce incearca sa-i expuna vederile, sta in aceea ca nrioe

amanunt ideologic ascunde cate un aspect biografic, singurul
care poate intregi intelesul ideii respective; dar, la ran:Jul sau,
insas exceptionala experienta traita a filosofului reclama neincetat o tclarificare.
Spre deosebire de cea mai mare parte din ganditorii vea-

cului XIX, a carer doctrina se afla cu total emancipata de

trairea lor practica i chiar teoretica, in cazul lui Nietzsche
avem un conglomerat ireductibil alcatuit din viata si opera,

cari nu pot fi separate una de alta nici fchiar inintr'un act

de abstractie fortata1). Aceasta pare sa fie trsatura necontemporan a filosofului, care-1 asaza mai degraba in seria vechilor cugetatori greci 2). Numai un necontenit apel la complexul
de probleme i evenimente al vietii sale, ne d;esluseste contrazicerile tntalnite la tot pasul in opera nietzscheana. Principala
dificultate st In faptul ca substanta filosofiei va fi privita

acum sub specia devenirii, a prefacerii, asa cum se $ntarntki

cu momentele triia Aci nu avem, mns, o simpli conceptie
Tudor Vianu : Fr. Nietztsche si Masi:41a ea forma' de viata In Idealul
elasic al omului, Buc. Vremea, 1934, p. 63.
Idem, p. 94.

www.dacoromanica.ro

Nietzsche

487

a "deven,irii cum e cazul cu alti enditori, ci o aplicare efectivg a acestei idei, prin asertiumle ata de multiple si

contradictorii asupra aceleas realitti.

Un asemenea mijloc de comunicare se pare eg a iost singurul potrivit pentru exprimarea conpnutului cu totul nou, verificator i ra.sturnator de valori, al formei sale de gandire.
Intr'.adeviir,

o viziune complect originalg, care vrea s rupi

atat metodic eat si substantial

cu antecedentele, nu recurge, la simplificarea elementelor sale part5
la o dirijatg unitate de sens; astfel ea ar putea
confunde
intentia cu ideile anterioare, scgpandu-se prin aceasta insus
imponderabilul unei contribu-tii intr'adevgr noui. Intr'un atare
efort spre o contributie noug eonstg riscul lu Nietzsche, pentru
care nu exista bucuria expresiei definitive, in vreme ce aruncg
once filiatiune

pe curnpna devenirii once afirmare a sa, asa inca la urmg

s rezulte sau un efectiv spor spiritual sau nimic.
Asemenea lui Descartes, Nietzsche urmreste s insufleteascg o filosofie cu totul noug, ale cgfei elemente s'a nu
se determine pe linia niciunei alte gandin antecend'ente, urmgrind ca once amgnunt s fie in totut cugetat de el. Dar
deosebit de Descartes, nu se strgdueste s fac apel exclusiv
la temele propriei ratiuni, ci numai s verifice fundamentut,
cu o minte proaspit, once date ale achizitiilor anterioare,
cari ne-au rbimas ca axiome. In aceast privinta, el se apropie
mai mull. de Rousseau, legat fiind prin acelas destin de a se
opune secolului sgu cu o dramatieg hotanire.

F r iedr c h Nietzsche s'a nscut in 1844 la Rocken,

ca fiu al unui pastor protestant. Pierzaldu-si Printele 11161
dela vgrsta de cinci ani, s'a retras cu mama sa la Naumburg.
A urmat apoi la colegiul dela Pforta, unul din cele mai bune
ale Germaniei, unde-si primeau ingrijirea indeobste fiii de aristocrati.

Este interesant de semnalat cg aiciun filosof n'a contribuit

la formatia spirituali a lui Nietzsche fin cursul tineretii sale.
De fapt, chiar i mai tarziu, Platon apar ea singurul filosof,
pe care 1-a cunoscut bine. Cea mai 6nsemnati inrairire din
tinerete a fost exercitati de poetul Hlderlin, cu destinul ciruia se va intalni i tristul stirsit al hid Nietzsche; cu acest
prilej se naste interesul i pasiunea pentru spiritualitatea greceaseg. O alt actiune puterncg asupra anilor sgi de tinerete,
a fost aceea a cugetaorului american Emerson.
Mai tirziu Nietzsche intreprinde studii aprofundate de
www.dacoromanica.ro

488

Nietzsche

filologie clasica la universitatile din Bonn i Lipsca; aci intervine capitolul impresionantei sale prietenii cu Erwin Rohde.
Studiul filologic, desi strilucit, n'a fost pentru Nietzsche decat

un exercitiu de disciplina, pe de o parte spre a-si zigazui

interesele sale mulfiple, cari amenintau sa se spulbere, iar
de alta parte spre a se introduce cu mai multi certitudine
profunzime la izvoarele mult doritei spa.' itualititi grecesti. Studenful Nietzsche a fost atit de exceptional, incia profesorul
sAu, Ritschl, care-1 considera drept geniu, Il recomanda ca
profesor de filologie clasic la universitatea din Basel, desi
tnrul nu avea sttille complect terminate.
Nietzsche i ocupa catedra in 1869, intrerupandu-si cursurile peste un an spre a servi ca sanitar ln tab:6ra iprusiana, cu
caprilejul campaniei din 1870-71. La intoarcere,
tedra, intra in relatii tot mai stranse cu Richard Wagner [si
cu sotia Acestuia, Cosima Liszt, cari locuiau la Tribschen,
lacul Lucerna. In vremea aceasta, Wagner nu-si cucerise trick
faima i lucra la al salt Sigfried. Nietzsche re,cunoaste mai
tarziu c uniunea spirituala cu 'Wagner i zilele petrecute la
Tribschen au fost cele mai frumoase_ din viata sa. Aceasta
tihna dureaz pana la 1876, cand se intimpla doua mari evesuferinte
in prima rand boala lui Nietzsche
al
doilea
rand
ruptura
iniense de cap si de ochii
iar in
nimente:

cu Wagner, care-si inaugureaza acum teatrul dela Bayreuth.

Pan'acum, scrierile lui -Nietzsche alcatuiesc primul ciclu incheiat.

In acest timp el este silit s renunfe provizoriu la caa-si vedea de sanatate; incearca sa-si reja din
nou slujba ln 1878, dar deoarec,e suferintele sale continuau
tedra, spre

sa-1 persecute, Nietzsche renunti definifiv la profesorat in 1879,

data cu pensiunea anuala acordata de universitatea din Basel,

ce-i asigura existenta pentru tot restul vietii. In anii cari urmeaz.", Nietzsche, purtat ca de un blestem, cutreera netindetait
cliferite localitati, stand deobiceiu iarna la Sils-Maria in Engadine la' r vara la Rapallo (1nga Genova). Mai tirziu ti vedem ducandu-si existenta la Torino. Intre timp, isi formeaza
noui i sporadice prietenii: Paul Re, Lou Salome si Heinrich von Stein. Acest al doilea ciclu din viata sa, emancipat
de o aservire profesionala, dureaza !Ana la sfarsitut anului 1888,

cnd semnele dementei s'au manifestat pentru prima data, sub

o forma incurabil. Maladia nu 1-a parasit pana la moartea

sa, survenit in 1900.
www.dacoromanica.ro

Nietzsche

489

Natura deosebita a scrierilor lui Nietzsche se afla grupata, fin mod obisnuit, pe trei faze. Karl Jaspers, autorul unei
bogate monografii asupra filosofului, d urmatoarele numiri
genii (pana. la
acestor etape: 1) timpul Increderii in cultur
1876); 2) timpul increderii pozigiviste in stiinfd (pang la 1881)
3) timpul filosoftiei nouh (pang la sfarsitul hii 1888).
Prima faza cuprincle ca lucrari mai importante: Die Geburt der Tragbdie (Nasterea tragediei), compusa intre 1869
1871, publicata cu data de 1872, si Unzeitgemiisse aetrack
tungen (Consideratii inactuale), alcatuita din patru parti: 1)
David Strauss der Bekenner und Schriftsteller (David Strauss
marturisitorul i scriitorul, 1873); 2) V om Nutzen und Nach-

teil der Historie fr das Leben (Despre folosul i neajunsul

istoriei pentru viaja, 1874); 3) Schopenhauer als Erzieher
(Schopenhauer ca educator, 1874) si 4) Richard Wagner in
Bayreuth (1876).
A doua faza (dela 1876 la 1882) cuprinde Menschliches
Allzumensehliches (Omenesc, prea omenesc" compusa in 1876-

1877); Vermischte Meinungen und Spriiehe (Pareri i senamestecate", compusa dela 1876 la 1878, ' publicat in

-tinte

1879 ca o continuare la Menschliches Allzumenschliches); Der

Wanderer uncl sein Schatten (Calatorul si umbra sa"compusa
in 1879, publicata cu data de 1880, ca ultima, parte a 1ui Menschliches Allzumenschliches, reunita cu aceasta lucrare in 1886,

spre a-i alcatui al doilea volum) i Morgenrthe (Aurora

publicata in 1881). Aceste scrieri, probabil si din pricina bolii
sale, care-1 impiedeca dela un efort sustinut, au o forma a-.
foristica, fragmentara.

Ultima faza (dela 1881 la 1888) cuprinde culegerea aforistica Die frhlAche Wissenschaft (Stiinta vesela" compusi
In 1881, publicata in 1882); poemul in prozi Also 'sprach Za-

,rathustra (Asa grai Zarathustra" in patru parti, prima si a

-cloua parte publicate in 1883, a (reja parte in 1884, iar ultima

In 1885); Jenscits von Gut und Bse (Dincolo de bine si

de tau" publicata in 1886), Zur Genealogic der Moral (Pen(ru genealogia moralei" 1887). Ultimul an de lucru al lui
Nietzsche, adica 1888, este si cel mai fecund; in acest scurt
interval apar intr'o goana febrila: Der Fall Wagner (Cazul
Wagner"); Gtzendmmerung' (Asfintitul idolilor"), Der Antichrist, Ecce homo, Nietzsche contra Wagner. Printre operele
sale postume cea mai important este Wille zur Macht (Vointa
www.dacoromanica.ro

490

Nietzsche

de putere"). Vom incerca o scurta caracterizare a celor trei

momente din cursul gndirii sale.

Prima faz., Aceea a increderii in cultura si genii" isi

fixeaza ca direcfiva critica Ltd' de formele vie,tii contemporane odata cu admiratia Greciei antice. Lucrarea reprezentativa
este Nasterea tragediei". Aceasta scriere, cea mai frumoasi
a lui Nietzsche, are ca tel surprinderea unui moment organic,
originar (inlauntrul culturii grecesti, situat in contrast cu tenaintele rationale inaugurate de Socrates, cari pecetluiesc si spiritualitatea deficienta A lumii contemporane.
Sentim' entul primordial, metafizic al Grecului este durerea

spaim a existentei. Spre- a se elibera de aceasta stare 4pasatoare, gaseste vechita Elen doua di, una analoga visului

iar cealalta beei. Numai in asemenea ipostaze, el se ipoate

simti usurat de povara individualitafi sale. Prima stare se Ai
desemnata prin termenul de apohnica, recunoscuta in arta statuara greaca i in spiritul epopeii; Homer apare ca prototip al
poetului apolinic. A doua ,modalitate, cunoscuta sub numele
de dionisiaca, se evidentiaza In infptuirile muzicii. Momentul
apolinic esle acela al contemphrii linistite pe calea visului, la
care se sublimeaza toatb." durerea de a trai; momentul dionisiac
exprima, dimpotriv, ca o belie colectiva, acea aspiratie spasmodich a- omultii de a-si pierde individualitatea, cautnd sa
reintre in snul naturii i s se contbpeasca cu ea
fmotiv
orgiastic ce arum' spiritul Bachanalelor. Aceste doufi
deosebite la nelinistea ,metafizica de care era bntuit vechiul
Grec, se afla imbinate in tesatura tragediei pre-socratice, indeosebi a lui Eschile. Tragedia intrunea, pe de o parte, calitatile plasticei i epopeii, iar pe de alta parte atributele lirismului i muzicii, reprezentnd, astfel, cea mai organici in-

cununare a spiritului omenesc. De cnd, (insa, Socrates a Inceput sa puna pret pe ratiocinare i dialectica formala, omul
a pierdut contactul metafizic cu propria sa existen* suferind
o diminuare vita.% din aceasta instrainare de el insus.
Pentru a fi reimprosptat i In vremea noastri, sentirnentul unei trairi autentice, este reciamat ca educator geniul.
Acesta i afla intruchiparea, in primul rand, in persoana lui
Schopenhauer (Schopenhahuer ca educator"), care opunndu-se
rationalisrnului socratic, ancearc:i s se apropie pe cale intuitiva de substratul ,metafizic al existentii, In vreme ce ise adreseaza omului luat in totatitatea sa; apoi apare Richard Wagner, a carui drama, muzicala, care cauta s intruneasca toate
www.dacoromanica.ro

Nietzsche

491

artele i sa .faca apel la cea mai mare parte din functiunile

sufletesti ale spectatorului, constituie o reinviere a vechei tragedii grecesti. Numai pe aceasta cale poate fi regenerati orne-nirea meschina i Iase a vremuriior noastre, unde predomin
tipul filistinului cultural" sugerat de persoana hegelianului
David Strauss.
Prima faz., a entuziasmului si a increderii in genii, da
loc
dupa" descurajarea pricinuita de ivirea bolii i dupa
unei etape sceptice, crideceptia provocata. de Wagner
tice i analitice, unde preocuparea metafizica cedeaza jowl unui
interes moral-psihologic. Aceasta inclinatie este indeobste desteptata prin frequentarea moralistilor irancezi, recomandati de
tanarul sau prieten Paul Re. Aci tincepe, de fapt, dificultatea
gandirii nietzscheene, care exprimata partial i aforistic sufera adeseori importante clificultti de interpretare. interesele
analitice devin multiple, prelungindu-se ca atare si in ultima
faza a gandirii sale.

jaspers declara: Nu exista nicio realitate asupra careia

Nietzsche &A nu fi spus ceva: din scrierile sale se pot scoate
idei aproape despre toate lucrurile mari si mici, despre stat,
religie, morar, 5tiinf, aria, muzica, despre naturk, viata,
boala, despre lucru, barbat si femeie, iubire, casatorie, familie,
despre popoare, epoci, istorie, personalitati istorice, despre ultimele intrebari ale filosofarii"1). Dar pe Nietzsche insusIl
surprindem mai tarziu In Stiinta vesela" ca-si exprima o dorinta a cunoasterii analitice de proportii aproape alarmante,
neegalate poate deal de intrebarile cazuisticii catolice: S'au
stabilit ca obiecte ale cercetarii diferitele impartiri ale zilei,
succesiunile unei regulate fixari a lucrului, sarbatorii i odihnei? Se cunosc efectele morale ale alimentelor? (Scandalul care izbucneste mereu pentru i confra regimului vegetarian
dovedeste ca nu exista o asemenea filosofie a hranirii). S'au
adunat experienlele iasupra vietii in comun, d. p. experientere
manastirilor? Moravurile invatatilor, ale negustorilor, artistiacum cugetatorii lor?
lor, .iriestesugarilor
si-au gasit

Este atAt de mult de gAndit la aceasta r

Dupacum se vede, interesul analitic, verificator, exegetic,

se afla acum pe primul plan al preocuparilor nietzscheene.

Din at:ilea (intrebari, se nasc o suma de raspunsuri scanteie1) Karl Jaspers: Nietzsche, Einfiihrung in das Verstiuidnis seines Philosophierens, Berlin u. Leipzig, Walter de Gruyter, 1936, p. 101.

www.dacoromanica.ro

Nietzsche

492
toare,

dar lipsite de un acord reciproc. Jaspers intrevede

ins o xnodalitate a coordonrii chiar inauntrul acestor contradictii. Ceeace este negat pe planul ratiunii, alcauind o infinitate de formule sceptice, isi afl afirmarea pe planul istoricitii
al devenirii. Pe de ala parte, metamorfoza trep-

taa a ideilor devine lege in cadrul unui efort continuu de

adaptare a cugetrii la cele mai imperceptibile variatii dinluntrul propriei constiinte.
Dupcum am amintit, preocuparea fundamental din acest
.timp este cea moral iar ca lucrare reprezentativi apare
,,Menschliches Allzumenschliches". Once valoare exisa numai
aparent ca atare, nimic nu se inalt creasupra nivelului obisnuit
mediocru; totul este omenesc, prea omenesc. Adevrata mo-

ial se dovedeste a fi numai aceea care se aleagi pe sine.

Scopul moralei fiincl tocmai cutarea fanatie a adevrului, aceast aisciplin se gseste'in dilema provocat prin propn'a
sa structur, de a propaga si constata binele. Deoarece acesta
nu exist, morala se aff, constrns s recurgi la Tormule ipo-

crite. Prin urmare adevaata moral corespunde tocmai propriei sale negri; aceasta ar fi singurul rrkjjloc al iesirii din
impas.

De Tapt, Nietzsche, dupcum vom vedea mai trziu, nu

neag morala ci numai o moralr i anume pe 'pea. crestin.

Spre deosebire de icleatul crestin al milei i iubirii, privit ca,
efectul coalitiei antreprins de indivizii mediocri impotriva celor
exceptionali i puternici, Nietzsche iniTiazi 'formula omului superior.

In locul unei morale a sclavilor, asa cum propagi

cresfmismul, el doreste instaurarea unei morale a stpfinilor-,

avnd ca ideal forta. Jaspers l.'mureste ca fiind totus normal
aceasa postulare a snttii i puterii la un om pe care suferintele fizice nu l-au prsit tot timpul vietii. Sntatea reclamat nu este, de fapt, cea. organic, ci ea rezula din armonia
prosperitatea special a diferitelor functiuni sufletesti, cari
stau la baza personaliatii deosebite.
Aceasa a doua faz pozitivist, pe lng influenta moralitilor francezi, indeosebi a lui La Rochefoucault, se mai caracterizeaz6 i prin atasarea la evolutionismul lui Spencer. Intuitia devenirii, ata de scumpi lui Nietzsche, care avea pentru Heraclit cea mai ac1nc5. admiratie, se imbin cu idea de progres..
Dar aci trebuie s semna-liim paradoxul dinlauntrul acestui moment al gindirii nietzscheene. In vreme ce evolutionismul aso-

ciaz, cum e si firesc, idea de progres cu b conceptie optiwww.dacoromanica.ro

Nietzsche

493

Nietzsche acelas gand al progresului, nu poate si

nu trebuie sa inlature pesimismul, atributul aristocratic al omului tare. Numai Pei puternici pot privi si infrunta durerea.
existentei, f ara s'o acopere Cu .vlul iluziei. Pe cand in prima
faza el aducea elogn spiritului grecesc, fiindca a stiut sa Ise
ridice pe doua minunate cai deasupra restristei ce o ofera
viata vidata de continutul ei metafizic; acum priveste, dimpotriva, ca o march' de noblete, sfidarea pieptise a oricarei suferinte. Prin urmare, cu aderente spenceriene in ceeace priveste progresul, filosoful pastreaza- totus in fundul sufletului
mista, la

pesimismul lui Heraclit, revelatorul vesnicei deveniri. Din acest

aliaj pur temperamental va tasni visiunea supraomului, pe care-1

vorn vedea vorbind cu cea mai adfinca eloquenA prin gura

lui Zarathustra.
Dar data cu ultima faza din gandirea sa.

6ntemeiata

in cea mai mare parte pe strafulgerari interioare, scaparari

lince, momente muzicale, alcatuind atatea efecte ale unei iradiari mistice
ideia pozitivista a progresului sufera o amendare. Intr'o zi a anului 1881, aflandU-s8 Nietzsche la SilsMaria, are revelatia subita a vesnicei reveniri. Idem' ciclica a
reintoarcerilor este cu mult mai veche, alcatuind baza unor speculatii anterioare; totus, lui Nietzsche i se impune aceast perspectiv sub forma unei intime desvaluiri. Timpul fiind infinit,
iar virtualitatea evenimentelor marginita, inseamna ca niciun fenomen nu apare ca nou, ci s'a repetat si poate sei va mai repeta
de noi.- de ori. Aceasta intuitie a revenirilor, se pare, astfel,
ca ar pontrazice vechea ideie a progresului, pe care o adoptase;
daca totul se reintoarce, atunci nu mai putem admite ipoteza
unei propasiri infm. ite.

Totus conceptul supraomului, care presupune increderea

in progres, se afirma acum in toata amploarea. Expresia de
supraom" pare a fi denumirea unei notiuni bastarde, provenita
din alierea unor factori scientisti si a unor -factori misfici, uniune care se gaseste deapururi la baza utopiilor''.
Intr'adevar, perspectiva supraomuliii se poate determina
in primul rand ca o consecinta a evolutionismului si a darwinismului. Admitand ideia scientista a progresului, se poate sustine ca iindividul uman nu reprezinta ultimul stadiu evolutiv in
nefincetata dinamicii a existentii; dupacum omut s'a clesvoltat
din specu- inferioare, tot astfel si din el se 'poate naste o noua
intruchipare de via. ta, ce-1 va depasi. Pe de alta parte, tinand

seama de ideia luptei pentru viatr preconizati de Darwin,

www.dacoromanica.ro

494

Nietzsche

potrivit careia se asigura biruinta celor mai puternici, supraomul cu atributul fortei sale, ar fi un astfel de invingator.
El prezinta transpunerea factorului progresist de pe planul natural pe cel moral.
Dar idea supraomului mai apare si ca rezultanta unei actiuni revelatorii de natura profetica, asa cum se vede In Zarathustra" uncle vechiul rol de educator la care era solicitar
aparitie determinata tot de cadrul uman
re,,geniul"
vine acum unui exemplar de extractie superioara. In aceasta
noua iintruchipare de viata se poate urmari cum increderea
ideia de mai bine se poate concilia cu factorul sufletesc ireductibil al pesimismului. Supraomul este, intr'adevar, trist din

pricina singuratatii si a menirii sale de a dam' fara s primeasca. Acest amanunt, fintalnit neincetat ca un leit-motiv tragic, in viata filosofului, se recunoaste adesebri si in opera,

chiar finainte de publicarea lui Zarathustra"; astfel in mica

poezie Morala stelelor- din Stiinta vesela" recunoastem superioritatea dar si insingurarea astrului, destinat sa ramana numai el stralucitor i sa raspandeasca lumini in nemarginitul
intuneric al spatiului cosmic. Prin urmare, idea de progres
si de ascensiune se afl asociat la Nietzsche cu aceea fa martirajului, care exclude bucuria. Pe langa resortul revelatoriu,
pesimismul ar li 11110 unul din factorii interiorizarii, situati
complementar fata de componentele evolutioniste, cari au con-

lucrat la geneza ideii de supraom.

Privind in intregime cugbtarea lui Nietzsche, trebuie
accentuam ca rolul sau cel mai hotarator a fost acela kle filosof al culturii. In once domeniu de activitate spirituala ise

poate surprinde la acest ganditor In mod vadit isau latent

o aspra critica adusa timpului sau. Astfel, ;inch din prima
faza de gandire and propaga o reluare de contact cu fondul
metafizic al existentei, Nietzsche ataca indeosebi, lipsa de autenticitate In lealire a omului contemporan. Prin actiunea istorismului din veacul XIX, omenirea avand afintiti privirea asupra altor vremuri, a ajuns
insuseasca anorganic elemente
ale epocilor antecedente, fara a initia o expresie proprie de
viat. Lumea contemporan5, este, cu alte cuvinte, lipsit de
sfil. Odata cu aflarea acestuia, vremea noastra bi va 'fixa deasemenea aceeas independenta si organicitate ca oricare alta
epoca vitala din istorie.
De fapt, Nietzsche, propovaduind insusirea unui stil, ja
si el ca model epocile antecendente, orientanoiu-se, prin urmare,
www.dacoromanica.ro

Nietzsche

495

tot istoric. Filosoful doreste, ins6, o trire a momentului istoric prezent, iar nu o intAmpl'atoare achizitie teoretic a datelor
trecutului. Aceast distinctie se evidentiaz i In convingerea

c once forma de viat contemporan nu se constituie deck

ca produs al unei anumite istorii, pe linia oreia ea trebuie
sa evolueze. Astfel, Nietzsche, combtnd istorismul veacului
XIX, devine, totus, primul teoretician al unei conceptii istorice
inluntrul culturii, n locul celei rationaliste, ajuns la o mare
inflorire in veacul
lar proclamarea geniului si mai trziu a supraomului ca
educatori, lisi risfrnge intelesul tot intr'o atitudine critic adoptat fat de timpul su. Nu numai istorismul veacului XIX
ci i alte fenomene contemporane au dirijat vremea noastr
inspre acea cumplit penurie a mijloaoelor de afirmare pro-.
prie. Unul din acestea ar fi pricinuit de primatul tehnicei,
care clesumanizeaz once activitate omeneasc.. O asemenea
constatare, ajuns alit de banal, astazi, tisi afirma mai (rut&
rostul in timpul lui Nietzsche, cand un John Ruskin sustinea
-Cu energie aceeas tez. poi individualismul, trecea iarks ca
una din cauzele sterilittii, manifestat in cadrul ultimelor decenii; individualitatea anarhie s'a desvoltat numai in dauna
personalittilor" exceplionale. Ea se constitue ca o ultim
consecipl a crestinismului, care desvolt cultul mediocritatii
da glas gloatelor. Am mai amintit de invectivele sale impotriva crestinismului, privit ca o conspiratie a multimilor, in
ma'sur sa paralizeze actiunea oamenilor superiori; aceeas obiectie
este adus i individualismului, considerat ca un derivat al

conditiilor de viat crestine, primele resorturi ale nihilismului"

din znele noastre.
Astfel, mai intAi genie' i, odat cu evolutia ideilor
sale, supraomul" trebuie s canalizeze i s substantializeze
din nou cursul anarhic al omenirii contemporane. De aci, c5utarea cea mare a vietii lui Nietzsche a fost 'formula bmului
superior. Iar tranzitia dela acceptia geniului la aceea a supraomului

cu amintita faz" sceptici intermediar.

corespunde

cu trecerea dela o soltgie obiectiv la una subiectiv.. Reciamarea geniului determin faza increderii in alti insi, cari 1-au
deceptionat In cele din urm, artndu-i c totul este ,omenesc, prea omenesc". Desgustat, filosoful fuge de lume, cb."u1) Tudor lizanu: Istorism si Rationalism, Bucuregi, Tiparul Universitar,
1938, pp. 41-60,

www.dacoromanica.ro

496

Oswald Spengler

find sa-i afle refugiul i mintuirea namai fin propria lui

de unde da la iveala elementele supraomului. Nietzsche insus,
retras pe culmile munilor, in vreme ce devine tot mai -singur,
fi asuma sarcina de noua calauza spirituala a omenirii decazute.

Oswald Spengler
Sunt rari ganditoiii i putine operile, cari s'n fi avut un
rasunet atfit de adanc i rascolitor in butsiiinta european de
dupa razboi, ca acela trezit de lucrarea Der :Untergang des
Abendlandes" a lui Oswald Spengler (1880-1936). S'a spus
succesul uluitor al acestei sgomotoase carti, atit de grava i pesinnist2i in concluziile ei, s'ar explica i prin faptul ci vine dupa prabusirea potitica i militara a Germaniei wilhelmiene, a carei in-

frangere si-ar gasi in paginile ei o grandioasa justificare metafi-

zica. Este posibil ca lucrul sa fie adevarat in ceeace priveste

primirea de care aceasta carte s'a. bucurat in Germania, dei ea
a fost terminata, in prima ei forma, in preajma isbucnirii razboiului. Dar pentruc.a opera lui Spengler, cu prevestiri atat da
sumbre pentru viitorul culturii europene, a desteptat un interesdeosebit i dincolo -de granitele patriei autorului, s'ar putea
succesul unic pe care 1-a avut si ascunaa alt talc: rasunetul
mare, ecoul ei deosebit, s'ar putea datora i acelni sentiment
intim, convingerii neexprimate dar existind latent it'll constiinta
postbelic europeana, c intradevar cultura occidentan este pa
cale de a se stinge, prin sleirea fortelor creatoare i epuizarea
terioare. Acestui sentiment infiripat in intreg sufletul european, si nu numai in cel Igerman, Spengler
expresie lamurit si o formulare radicala. Mai mult orirnai putin categoric, noi contemporanii vedem, simtim i !gindim ca el, si deaceia multe din Afirmatiile 1ui ne pla,c, ne
conving i ne tulbura, prin nu stiu 'ce 'aer de' evidenti pe care
Il au.
Inaintea oricaror anticipatii subiective, s -facet"' tinsa 'cu-

nostinta mai de aproape cu gindirea filosofici a lui Oswald

Spengler. In filosofia generan propriu zisi, Spengler nu este
un spirit creator 3n genul marilor ganditori, cari s aduci 'o
nota conceptie despre lume i viati, un punct de vedere nou
revolutionar in felul de a privi realitatea. Adanc ptruns
de filosofia lui Heraclit, asupra caruia
i scris un frumos

studiu, ideile filosofice fundamentale

i directoare pe tare 11L

www.dacoromanica.ro

Oswald Spengler

497

sprijin filostifia culturii i filosofia istoriei, unde este infradevir un deschiztor de drumuri, le gsim exprim ate de alsi
ganditori moderni, prin tre cari trebuiesc in primul rand amin-

titi Goethe si Bergson, deseori citati in scrierile sale. La acestia trebue incontestabil adugat si Nietzsche, dela cate a imprumutat, dup propria mrturisire, punerea problemelor. Intocmai ca. si Bergson, a crui gandire este in atatea privinte reprezentativ pentru veacul nostru, Spengler nu crede in puterea
de cunoastere a intelectului si a categoriilor sale. Inteligenta
noastr, si in genere formele ,rationale de cunoastere, sunt
proprii pentru intelegerea i explicarea realittii spatiale, cantitative i masurabile, dar este incapabili s patrunda i s:
cunoasc fenamenele vieti, existenta calitativ i temporal, care
nu poate fi incadrat in logica ei, logicA solidelor, a spatiacauzalittii. Pentru intelegerea fenamenelor vietii, mutt
mai complexe, mai plastice i nuantate, a oror dimensiune
specifie este durata si continua devenire, intuitia i sentun entul sunt sm. gurele mijloace adequate de cunoastere.
In dameniul cunoasterei apoi, nu se poate vorbi de adevruri definitive stabilite de ratiune, de teorii absolute si permanente. Adevruri in sine-, adic independente de 'conditiile

ale istoriei, nu exist. In intreg cuprinsul ei,

peste tot in campul culturil omenegi, domnete o relativitate
sangelui si

Adevrurile, principiile i teoriile socotite definitive

se schimb necontenit, i cu timpul dispar pentru a face loc

altora, mai bine acorclate cu timpul lor; flinde in realitate

fiecare epoci isi are filosofia ei, i once filosofie este ,in
eserrt expresia unui anumit timp. Nimic nu se poate sustrage legii riguroase i universale a eternei deveniri. Va
mane ca unul clintre meritele mari i inepieritoare le lui Heraclit stabilirea adevrului ca rum' ic nu rimane, i c dimpotriv,

totul se schimb, totul curge. Pe principiul acesta heracliteic,

care exprim 6nssi legea existentei, trebuie intemeiat filosofia,

eliberat de iluzia adevrurilor universal - valabile i permanente. Adevrurile, teoriile i principiile se schimbA necontenit,
dup cum necontenit se schimba i realitatea. Ceeace era valabil La trecut, nu wnai este astzi, i ceeace asfzi prezint6
valoare, nu va mai prezenta in viitor. Este n natura valorilor

cari Iformeazi cultura si se schimbe neintrerupt, s se dishug i s fie inlocuite cu altele. Daci Heraclit si Bergson
sunt ganditorii dela care Spengler a invtat c legea firii este
eterna clevenire,

i e inteligenta nu poate mmoaste ceeace este

www.dacoromanica.ro

32

498

Oswald Spengler

viata i durata, logica ei fiind aceea a spatialitrtii, dela Goeth'e

In schimb imprumut ideea i metoda morfologici, pe care o

va intrebuinta in studiul culturilor. Goethe cel dintaiu a aritat
c6 exista o deosebire fundamentalii, o deosebire de structur
intre lumea anorganic i lumea organismelor, i c in cunoasterea fiecreia trebuiesc folosite mijloace cleosebite. In studiul prganismelor vii, cari se prezint cu insusiri absolut proprii, i neintAlnite in domeniul anorganicului, nu ,putem aplica
aceiasi metod", intrebuintat.' in cunoasterea materiei moarte.
Fenomenele biologice, dup cum se stie azi, sunt cu totul
i metoda, aaltceva deck fenamenele lumii anorganice,

plicat in explicarea unora, nu este valabili si in intelegerea

altora. Organismele nu sunt altceva deck desvoltarea unui Tenomen originar, a unui fapt primordial, i pot fi intelese
explicate numai prin metoda intuitiv, i nici decum cu ajutorul conceptelor generale, al principiilor i defnutillor
Intuitia fenomenelui originar, 1-a dus pe Goethe la ideia
unei morfologii Intemeiat pe Tnetoda cunoasterii intuitive. Entusiasmat de aceast ideie, care a dat rezultate 'admirabile in
studiul fenomenelor vietii, Spengler caufi s o aplice si in
studiul fenomenelor istorice, can' se leag intre ele in asa fel
inct alctuiesc intreguri organice. Culturile, dup cura vom
vedea, sunt organisme, 51 prin urmare trebuiesc studiate Iclup
aceiasi metod morfologic goethean. Istoria i filosofia istoriei trebuie si fie, dup Spen,gler, o morfologie a culturii. EXtinderea semnificatiei descoperirii lui Goethe la domeniul culturii i intemeerea unei iilosofii a istoriei, constituie contributia lui principar In cugetarea contimporan&
Vom prezenta succint, In liniile ei mari, conceptia att
de original si ingenios sustinut in pagm ile operei capitale:
Declinul Occidentului.
Pe drumul prestigios deschis de filosofii istoriei care 1-au
precedat, i au frmntat multe din aceleasi probleme desliiitute de el, Spengler caut s" arate, in primul rnd, marea
deosebire care exist intre natur i istorie, i s scoati cAt
mai pregnant in relief structura particular a acesteia din urmi.

In acest scop, incepe prin a lmuri

delimita epistemologic

notiunile care au o tinsemntate fundamentar' in procesul cunoasterii realittii. Odat limpezite aceste concepte fundamentale, deosebirea profund care st intre natur5 pe de o parte,
istorie pe de alta, va reesi in 'tot ascutisul ei. Aceast deosebire se viideste mn cateva notiuni corelate, cum sunt acelea
www.dacoromanica.ro

Oswald Spengler

499

de devenire i devenit, proprigi i strin, ,suflet i lume, natura i istorie, din colaborarea carora ne putem forma imagina
gomplecta a universului. Din analiza lor mai apropia. ta, se
cles_prin. d, spune Spengler, doui perspective opuse, din piscul

carora realitatea ni se infatiseaza ca natura sau ca istorie.

Daca linem seama de ceeace este static, rigid, devenit, realitatea ne apare sub forma de natura; daci punem accentul pe
insusi procesul devenirii, privind totul din punctul de vedere
al schimbirii continue a reahtatei, aceasta ne apare ca istorie.
Tot ceeace este un rezultat al devenirii, ceeace este static, strein
de eul nostru viu, de persoana i lumea noastra interna; tot
prin care Spengler
intelege posi bilul, realizabilul in viitor, prin opozilie cu recital
care reprezint lumea,
constituie natura. Prin natural trebuie s intelegem totalitatea fenomenelor carmuite de legi uni-versale, necesare si constante, cari pot fi determinate cu o
preciziune matemafica, fenomenele petrecandu-se totdeauna in
acelas fel. Istoria este, dimpotriva, totalitatea fenomenelor cari
se intaa' npla o singura data', si nu se mai repet,
ceiac,e este lume extern, opus. sufletului,

chiar esenta lor individuale, unice. Natura si istoria presupun acte de cunoastere principial deosebite. In timp ce fenomenele fizice, prin cunoastere pot fi subordonate legilor universale, determinate cu certitudine, analizate i prinse in raporturile lor cauzale, faptele istorice, existandt in timp i in
afara oricirei necesitti cauzale, nu pot fi decat trite

ca tot ce este viu i unic.

A aplica In cunoasterea lor aceleasi metode, pe care le inintuite in insasi devenirea lor,

trebuinteaza stiinta exact in cunoasterea i determinarea obiectului ei, insemneaza a le distruge insusirea esentiala specifica i proprie lor, care este viata. Notiunile, cari prin esenta

sunt de o constitutie cantitativa, cum se exprima Spengler,

clue fatal la o spatializare i mecanizare a faptelor istorice,
prin aceasta la o complecta falsificare a semnificatiei lor
i1 numai
intime. Spre dieosebire de obiectul stiintelor exacte
acestea se pot numi cu adevarat stiinte
devenire,a istorica
comporta, nu o explicatie tiintific, ci o tratare poetica. Si
fu-ndca tot ce este natur,, tot ce este devenit, fix si spatializat
nu e altceva decal rezultatul unei deveniri consumate, istoria.
este modul cel mai vechiu, mai raspanclit i tineresc de a intelege lumea. Cunoasterea i explicarea tiintific, reprezintand
felul viril db intelegere, apare mai tarziu, intr'un fimp cnd o
cultura ajunge la maturitate. Amandoua felurile de cunoastere
www.dacoromanica.ro

500

Oswald Spengler

presupun insa o experienta: chipul istoric, subintelege experienta i cuno5tinte, dgspre oameni, iar expricarea 5tiintifica
presupune experienta naturali, tiintific. Pentru fiecare din
aceste genuri deosebite de cunoa5tere, se cer calitati i. aptitudini
speciale. Spre dieosebire de omul de tiinta exacta, care Inv* sa observe faptele fixe i spatializate, utilizeaza notiunile
legile, descompune, mascara i analizeaza totul cu ajutorul
inteligentei,
istoricul creaza, insuflete5te prin intuitie, recurge
la rnetafore i simboluri pentru A sesiza cat mai bine insi5i
devenirea vie 5i. inepuizabil creatoare. In timp ce intelectul omoara ceeace cunoa5te, prin faptul ca descompune, analizeaza
tmecanizeaza, intuitia prinde ceeace este unic, viu, individua,1

plastic.Puterea de cunoa5tere a conceptelor, nu va egala

niciodeta profunzimea viziunii poetice. Deosebirea radicala intre
natura i istorie apare insa i mai categorica, dac tinem
seama ca pretutindeni in natura intalnim cauzalitatea uniformi

5i rigida, careia ii sunt supuse toate fenomenele, tot ceeace-i

static, fix 5i clevenit, In timp ce in istorie guverneaza numai
destinul, soarta, fatalitatea. Destinul, atotputernic in timp,
fiind,ca nimic nu i-se poate sustrage, este 5i. el tot un fel de
necesitate, insa de alta speta decat aceia a cauzalitatii mecanice care &mina imperiul fenomenelor naturale, fiindca istoria este dievenirea intr'o singura directie, aceia a timpului,
In interiorul caruia nu exista nimic constant 5i general. Raporturile cauzale dintre fennmenele naturii, le putem cunoa5te
cu ajutorul ratiunii 5i al categoriilor 'ei logice, flindca sunt
uniforme i necesare. Destinul nu poate fi decal simtit, intuit
5i trait; nu poate fi sesizat des:At printr'o certitudine interioara" ca tot ceeace depa5e5te puterile inteligentei, 6 se .gfise5te dincolo de domeniul cauzalitatii mecanioe. Sensul profund 5i incomparabil mai bogat al idii de destin, insesisabil
prin procedee kice obi5nuite, intrucat nu putem avea despre
el d,ecat o cunoa5tere simbolica, ni-1 poate revela numai art).
religia. Tot a5a ctup cum cauzalitatea, este intim legata
spatiu, destinul e unit cu timpul, i st:Apane5te istoria. Exista
o logic5 a istoriei, necunoscuti 5tiintei i filosofiei de pana
aci, care fata de logica anorganica, a. extensivului 51 rigidului
este o logica organica, a vietei 5i a directiei. In interiorul 5i1
bogatia de forme a vietii 5i a istoriei, nu vom patruncle
odata cu ajutorul intelectului, al notiunilor
analizelor sale
abstracte care ucid( ceeace e viu, ci numai cu(intuijia artisticak
www.dacoromanica.ro

Oswald Spengler

501

isimtirea adanca; nu cu ajutorul tiinei, ci al cunoasterii

poetice, al experientei vii i cunoasterii omului.
In rezumat deci, universal- naturd i unipersul-isforie comporta doua chipuri de cunoastere esential diferite. Dac pe amania:Ala le caracterizam ca morfologie, atunci avem dupa
Spengler, o mor fologie a mecanicului i extensivului pe care
el o numeste Sislematica, i o morfologie a organicului, a
vietel i istoriei, numita Fiziognomica. Prima -este o stiinta
de legi naturale i raporturi cauzale; a doua are ca obiect
klirectia, timpul. Fiziognomica este arta portretului
In plan spiritual, asa cum a inteles-o Goethe si Rembrandt.

In sensul acesta, portrete ale unei epoci culturale sunt Don

Quijotte, Julien Sorel si Werther. lar In Faust, Spengler vede
portretul unei intregi culturi, pe care o si numeste fausticii.
In felul cum portretizeaza Goethe si Rembrandt trebuieste facuta biografia culturilor, nu prin simpl adunare de cifre, date,
amanunte si documente istorice. Istoricul marilor culturi trebuie
si se serveasca do toate acestea, ca de mijloacele necesare
pentru a patrunde in sensul devenirii istorice, in structure el
particulara, iar nu sa le priveasca drept scopuri in ele insile.
Vechiul obioeiu de a imparti istoria in epoci si a o considera
ca evolutie rectilinie, continu i progresiv52, urmarind Implini rea unui scop, cum ar fi desvoltarea ideii deilibertiate (Kant),
realizarea spiritului absolut (Hegel) sau a supraomului (Nietzsche), trebuie parsit definitiv. Structura istoriei nu este teleologica, fiindca in istorie nu exista cauzalitate, ci destin;
iar teleologia e tot un fel de cauzalitate, inversata. Istoria' nu
este apoi nici asa de monotona cum ne-au prezenVat-o istoricii vechi, preocupa ji de amahunte si date irelevante; ci este
o neintrerupt6 creatie, devenire i distrugere d'e forme organice.

Aceste forme organice sunt culturile variate, manifestari

expresu- ale sufletelor diferite cari le-au creat. Urrnarind drept
scop in sine adunarea datelor, amanuntelor i faptelor trecutului, far grija de a desprinde sensul lor simbolic, ordinea
necesitatea interioara care le leaga, istoricii i chiar filosofii, dam inteles structure specifica a istoriei, ca stiinta
realitate deopotriva, fiindca n'au vizut fenomenul de capita%
insemnitate despre care vorbesc aceste date si marturii ale
trecutului: fenomenul marilor cultari. Or, fara cunoasterea acestui fenomen fundamental nu se poate intemeia nid filosofia
istoriei, i nici filosofia culturii. Numai cunoscand in ce constau marile culturi inregistrate de istorie, care de fapf Ii epui-'
www.dacoromanica.ro

502

Oswald Spenglet

zeazA cuprinsul, ne putem du seama care este tipul ideal de

culturi, i numai in comparatie cu el putem aprecia mersul
vrl-tor al culturii noastre, cat si al altora posibile. Descoperind,
cu ajutorul metodei morfologice goetheene, natura intimO a

acestui fenomen, Spengler sustine c intemeazi adevrata filosofie a culturii. In conceptia sa, dup cum vom vedea, culturile sunt organisme. Intrebuintand minunata expresie a autorului lui Faust, Spengler vede in existenta culturii chiar
fenomenul originar- al istoriei. Ce-a inteles Goethe prin. fenomen originar, se stie: un fapt biologic primordial, curn este
de ex. cotiledonul, care prin devenire d nastere unei fu-nte
complecte. Fenomenul originar, intuitie puri a unei idi, ne
i organismelor biologice. Intuitia aceluiasi fenomen originar ne ajut si la intelegerea autentic a culturii, spline Spengler, fiincIrcii in ultimi
ajut la explicarea tuturor fenomenelor

i cultura este tot un fapt biologic. Culturile sunt ca

plantele: expresii ale unui suflet, ele apar in anuinite regiuni
de care sunt tot asa de intim legate, cum sunt legate plantele de pinantul In care cresc. Si intocmai ca i sufletul,
a dirui manifestare sunt, ca plantele sau ca oricare alte organism biologice, culturile trec prin aceleasi faze: se nasc,
cresc, imbarnesc si mor. Ele au, ca i omul,, copilria. eretea, maturitatea i btrinetea lor. Mersul acesta dinspre copilrie i tinerete, inspre imbaranire i moarte, trecandi
toate inomentele mijlocii id care un suflet isi desvolt i implineste toat gama virtutilor lui creatoare, este drumul fatal
al oricrd culturi. and posibilitOtile sufletesti pe care le
realizeaza treptat si organic, sub forma variat a popoarelor,
a lun' bei, artei i tiintei s'au epuizat, culturile se vestejesc
dispar pentru a nu mai apare niciodat. Sufletul fiind sleit de

analiz

forte, cultura intr in faza declinului iremediabil, pe care

Spengler o numeste civilizati,e. Atunci sfingele ei se incheagO,

fortele i-se sfram, i amorteste definitiv. Civilizatia este
destinul de neocolit al oricirei culturi. Ea este implicat in
soarta culturilor, care formeaz logica imanentO a istcfiei,
cum este implicat.' moartea in inssi conditiile vietii. In pe-rioada aceasta ultimO, constituind sensul suprem al oricrei

culturi implinite, tot ceeace se creaz in domeniul valorilor

spirituale, este fr strlucire i fr forti; sunt imitatii cari nu
pot infrunta veacurile.
S vedem acum mai amsanuntit cari sunt caracterele
turii, fiindc j aceasta, ca once organism viu, are anumite cawww.dacoromanica.ro

Oswald Spengler

ractere distm. ctive. Intocmai ca

5i

la plante,

503

la o cultura

your clistinge un habitus, prin care trebue si intelegem chipul

infati5erei ei externe-, sau stilul ei propriu. Fiecare cultura

i5i are un stii originar 5i specific prin care se distinge de

toate celelalte. Stilul acesta il vom intalni in bate creathle
unei culturi. In religra. , arta, 5thlta, moravurile, organizarea

economic:a 5i forrnele statale ale tmei epoci de cultura, stilul

este acela care da unitate interioara, 5i le apropie in a5a fel
Inc& un eveniment sau o personalitate insemnata, izolate de
vremea Mr, i5i pierd intelesul. Caracterele specifice ale unei
culturi, stilul ei, se citesc Oda. 5i in cele mai marunte lucruri, cum sunt fataclele caselor, aspectul pietelor, strzile 5i

In toate 5i peste toate stapanege o anumiti

atmosfera, un aer de familie pe care nu-1 vom intalni in cuprinsul ahem' . Dar in afara de aceste caractere, o cultura ca
once organism, mai are in plus o duratei care-i 'este proprie,
5i un tempo dkterminat al desvoltarii ei. Dupa cum durata
de viata a unei speck' 5i a indivizilor cari ii apartin este
riguros determinatii, avancl o limita peste care nu poate trece,
tot a5a once cultura are o anurnit durati, pe 'care Spengler
o stabile5te la circa o mie de ani. Si tot a5a cum o perioada
din viata unui individ e aproape identici ca o aceia5i perioada
din viata altui individ, o perioada din viata unei culturi este
egala' in numar de ani ca 'laza corespunzatoare din alta'
cultura. Ceva mai mult: fazele necesare din evolutia unei culttni, le gasim 5i. in desfa5urarea vietei unei personalitati reprezentative din cuprinsul ei; aceasta 15i are copilaria, tineretea, maturitatea 5i batranetea ei, care reproduc in mic pe
acelea ale culturii respective, intocmai cum in biologie ontosgomotul lor.

genia repeta filogenia. Astfel, dupa cum once grec traia in

tineretea lui vrernunle cantecelor homerice, noi occidentalii
din hotarele culturi1 moderne traim in copilatia noastra gotica,
vremea catedralelor majestoase, a castelelor 5i legendelor eroice.
Fiindka evolutia unei personalitati de seami reproduce in uric
viata intreaga a unui macrocosm cultural, cu toate fazele sue-

cesive prin care trece, in opera din etapa ultima, a unei individualitati creatoare noi putem citi desvoltarea viitoare pe
care o va cunoa5te cultura respectiva", 5i pe care aceasta opera
o anticipeaza. In figura lui Faust din ultima parte a vietii
lui, 5i a lui Parsival de Wagner, Spengler crede ca este anticipata orientarea si cursul viitor al culturii moderne. Este

posibii insa ca o cultura s se stinga inainte de a-si realiza

www.dacoromanica.ro

504

Oswald Spengler

toate posibilittile ei luntriee, inainte de a trece prin toate

fazele care aleituese ciclul complect. Istoria cunoaste i astfel
Je culturi nerealizate, cari au murit inainte de a ajunge la
maturitate si a cunoaste faza
civilizatie, cum au fost culturile persan i hetiticit. Studiul lor constitue obiectul special
al morfologiei istorice.
Pe lng durat, din stilul fiecrei culturi mai face parte
si o anumiti msurA, un tact sau un tempol prin care se deo-

sebeste hotirit de stilul alteia. Asa de exempla, tac tul existentei omului antic', a fost altul &cat al omului faustic sau
al existentei arabe, fiinde

i sensibilitatea, sufletul culturii

antice, erau altfel decat al celei moderne sau arabe. Se poate

vorbi spune Spengler, de un andante al spa.' itului greco-rotnan

si de un alegro-con-brio al spiritului faustic.

Iat dar cum prin structura, tempo i masur, care
preun formeaza ceeace numim stil, o cultur se diferentiaza de alta in acelas fel in care un organism se deosebeste
de altul. Spengler merge insi mult mai departe ciz asemnrile
stabilite intre culturi i organisme, intre istotie i biologie.
Culturile fiind adevrate plante, organisme in toat puterea
cuvntului, nujloacele de intelegere ,si explicare valabile in
biologie, vor fi perfect valabile i In istorie, in intelegerea
explicarea structurii ei specif ice. Si in cuprinsul culturilor,
spune el, intalnim omologia sau echivalenta morfologici a
organelor, i analogia sau echivalenta functiunei, care in biologie au o larg intrebuintare. Astfel, fenomene istorice omoloage, sunt : stoicismul i socialismul etic modern; piastica greaca i muzica instrumental nordic ; curentul clionisiac i misearea Renasterei; campaniile lui Alexandru oel Mare
rsboaiele napoleoniene; iar fenomene istorice analoage ar
fi acelasi curent dionisiac i miscarea Reformei. Faptul
aproape toate mar& evenimente istorice dintr'o epoc ti au
echivalentul lor in alta, dovedeste cu prisosinf legtura strns5
a fenomenelor istorice. Cu ajutorul omologiei, Spengler stabileste apoi sincronismul faptelor istorice. Mai fapte istorice
sunt contemporane cnd fiecare in cultura din care face parte
detine aceiasi pozitie si are un sens corespunzaor. Platon
Laplace, .Arhimede si Gauss, Polygnot i Rembrandt, sunt
contimporani- prin situatia, rolul i momentul istoric in care
apar. Deasemenea simultane sunt in toate culturile momentul
cind ele decad in civilizatie. Socrate i Aristofan sunt contimporani- cu Voltaire si Rousseau, fiindei in cele dota mari
www.dacoromanica.ro

Oswald Spengler

culturi

505

ei premerg in mod egal civilizatiei care le urmeaza.

Once fapt mare din viata unei culturi, cum este aparitia
religiei, artei, sau .a fazei de civilizatie ti are, in imprejuriri
identice, corespondentul sau in alta cultura. Sincronismul acesta
istoric pe care Spengler 11 ilustreaza cu numeroase exemple, este
universal si valabil pentru toate fenomenele trecutului. Pe te-

meiul lui, cunoasterea unui fapt istoric de mare insemnatate

este suficienta pentru a reconstitui o intreaga cultura din care
face parte, tot asa cura pentru naturalistul _Cuvier era suficient un singur os pentru a reconstitui scheletul intreg al unui
animal dispazut fara urmi, fiindca faptele istorice ca si cele
biologice, stau in conexuri morfologice precise. Cu ajutorul
interpretarei fiziognomice si al metodei morfologice, Spengler
sustine ca nu numai trecutul poate fi cunoscut i reconstituit in
ansamblul lui, chiar cand nu avem prea multe urme
ci poate fi prevazut insusi vu-torul, si determinate fazele prin
care va trece o cultura inca in plin desfasurare.
In conceptia organica-sceptica a ace,stui urias gandit'or al
prezentafai cu impresionant lux de argumente, culturile
alcatuiesc existente perfect inchise

autonome. Despre o

continuitate a spiritului in istorie", in sensul ca valorile spirituale dobindite in sanul unei culturi s'ar transmite alteia, care-i
urmeaza, i ca astfel s'ar stabili o unitate interioara si o continuitate, nu se poate vorbi in nici un rAz., Epocile le cultura
ale omenirei, ramanind vesnic inchise in propriul lor orizont,
neprinu.nd i netransmitand influente, nu pot fi intelese iii1 semnificatia lor reala d catre spiritele cari nu s'au nascut
format in climatul lor original. Aceasta este concluzia logica
a 'faptului ca once cultura este expresia i mardestarea unui
anumit suflet, total deosebit de toate celelarte cari au creiat
culturi dup posibilitile i m'asura lor proprie. Este inutil
atunci, sa cautim stabilirea filiatiilor cari ar fi existat intre
cliversele epoci culturale ale istoriei. Mai cu seama noi mod ernii, ne inselam cu desavirsire cand ne credem mostenitorii
continuatorii spiritauli ai antichitatii greco-romane. O analiza sistematica a cuprinsului celor doua culturi invecinate in
timp i spatiu, ne va arata prpa.stia do netrecut care sa intre$
aceste doua epoci spirituale. Religia, stiinta, arta si filosofia
greaca, erau cu totul altfel decum le intelegem noi astazi.
Faptul acesta reese cu destula evidenta, daca ne oprim asupra
conceptelo-r fundamentale alestu-ntei antice i moderne. S.
ne prim numai la matematie, privita drept prototipul stiintei
www.dacoromanica.ro

506

Oswald Spengler

i exacte. Noi ne inchipuim c gandirea matematia

moderna este continuarea i desvoltarea celei cline. In rea-

riguroase

litate, lumea moderna a creiat o matematica noua, cu totul

necunoscuta anticilor; i M6 nu se poate vorbi de altfel despre

o matematica, ci despre atatea matematici cate culturi exista.

NumArul i spatiul de ex., aVeau cu totul alt sens in mate-.
matica antica decat in cea moderna. In timp ce pentru greci,
numarul exprima lucruri sensibile, masurabile i perceptibile,
uniati concrete si vizuale, fiind o nziiritne pur, pentru
direa matematica moderna, emancipata de concret, el este un
raport pur. Grecii nu cunostedu apoi numerile imaginare si
complexe, i nici functiunea. In ce priveste spatiul, in geometria
greaca el este marginit, limitat, si nu are mai mult de trei
dimensiuni; spatiul geometriei analitice moderne, eliberata de
ceeace e corporal si sensibil, are o infinitate de dimensiuni.
In spatiul euclidian nu e posibila decit o singurii geometrie,
pe cand in cel al omului modern, mai multe,; asa cum se vede
din constructia geometriilor non-euclidiene, cari neaga postulatele geometriei lui
Ideia infinittii spatiului, de o insemnatate hotaritoare in toate privintele, este simbolul vietii
omului modern. Limitata la faptul particular concret, la marimi
tuitive, rnatema. tica antica -se bazeaza pe constructie fund o
stiinta a staticului, in timp ce matematica moderna, stiinti a
dinamicului, trece dincolo de realitatea sensibila, d'escoperind
regiuni ideale. Deosebirile acestea fundamentale in modul de a

concepe de o parte si de alta notiunile de baza alestir'. tei

matematice, se explica prin aceia c la temelia fiecarei matematici gasim alt suflet: cea veche este fructul sufletului

apolinic, cea noua a sufletului faustic.

Nu Mai putin radica,le sunt apoi deosebirile dintre fizicd
greaca i cea moderna. Cu toate ca fizicienii urmareau acelasi
scop, care era cunoasterea naturii si a legilor ei, natura este
altfel inteleasa i trit, intr'o cultura i cealalta. Notiunile
de forma i materie, intrebuintate de greci in explicarea ei,
sunt inlocuite cu notiunile de capacitate i intensitate. Daca
fizicienii greci i moderni au ajuns la rezultate diferite, acestea se datoresc dupa Spengler, faptului ca. natura este o
functiune a culturii, o traire cu continut personal, si ca atare
divers interpretata.
Ideia spatiului infinit, caracterizanta i specifica pentrir
sufletul omului modern, a avut influente asupra tuturor do-

meniilor de acfivitate spirituala. Spengler insisti asupra prawww.dacoromanica.ro

Oswald Spengler

507

pastiei dintre religia, arta, stiinta i anotala greaci, i religia,

arta, stiinta i morala moderna, subliniind toati deosebirea
celor doua suflete, i cautancl sa spulbere iluzia ca noi ami
fi continuatorii spirituali ai culturii antice, iluzie foarte raspandita in lumea istoricilor, din cauza ignorii naturii adevarate a fenomenului culturii. Pentru noi modernii, crescuti
in alt climat spiritual, care ne apartine numai noui, cultura'
antica in semnificatia ei intima i reali va rimane purtu.ea
un mister de nepatruns. Este alti lume decat a noastra, fiindca:
a fost i alt suflet care a creiat-o. Sufletul apolinic, care a
creiat acea cultura sun' pentru totdeauna, a lost linistit, senin,
e,chilibrat, aistoric i indragostit de forme; static si armonic,
legat de concret i finit, iubind lumina i conturui precis'.;
Sufletul faustic dela temelia culturii moderne, este dimpotriva
chinuit

i nelinistit,

dinamic

impetuos, iubind clar-obscurul

nedefinit, pretuind continutul si nu regula, urmarind in toate

vesnic infipitul, actiunea i dominarea. Cu totul altele sunt
apoi caracteristicele sufletului egiptean, ale celui magic arab,
si asa mai departe pentru fiecare cultura in parte,

Considerarea culturii ca fenomen originar al istoriei, are

o seama de importante urmari, In ceeac,e priveste interpretares
celor doua notiuni .frecvent intfilnite in scrierile istorice ale
veacului XIX: notiunea de popor i aceia de rasa. Este cu
totuI gresit, sustine Spengler, sa credern c marile fapte
torice, printre cari trebuie s numaram i culturile, s'ar da-.
tori popoarelor i geniului lor specific. Raporturide trebuiesc
rasturnate: nu popoarele sunt factorii primari i originan i cari
creiaza culfurile, cum o credeau marii istorici ai veacului trecut
chiar un Hegel, ci marile culturi produc popoarele. Cazul

poporului arab care n'a creiat o cultura araba', este tipic in

aceasta privinta. Acest popor care reprezinta numai o comunitate de credinta, este produsul cel din urma al culturii
magice.

Plecand dela corxvingerea ca once fapta modifica, prin

efectele ei, sufletul celui care o savarseste, Spengler vede in
popor o unit ate sufleteasa, produs'a de marile evenimente
torice. Acestea au dus la inchegarea popoarelor, si nu invers.

Poporul american format din aluviunile rasiale cele mai diferite, abia dupa rasboaiele de secesiune a dobandit o constiinta proprie. Peste toate deosebirile de s'ange i caracterele
fizice diferentiale, acele mari sguduiri l-au facut s traiasca
o aceiasi soarta i s urmareasca aceiasi tinta, prin eforturi
www.dacoromanica.ro

Oswald Spengler

508

de epopee care au creiat o tara si un popor nou. Popoarele

nefiind altceva deal formele corporale ale culturilor. Intruchiprile
sensibile, istoria universala nu este de fapt, afirma Spengler, istoria popoarelor ci istoria marilor culturi".
Numai natiunile constituesc in adevar obiectul preocupOrii ei.
Natiunile insa, totdeauna reprezentate In fata istoriei printr'o
minoritate nscuta dintr'o fireasca diferentiere social' i politicO, nu mai sunt simple popoare, ci popoare cari s'au ridicat
la constiinta de sine, au inteles sensul culturii kr, s'au integrat
definitiv si organic in ritmu-i creator si viu, identificandu-se
ca destinul ei unic In lume. La baza si origina oricarei natiuni, afirma Spengler, gasim o idee pe care o traieste cu
toat'a' plenitudinea sensibilitatii proprii. In aceiasi ordine
idea', fiindca conceptul de rasa este la moda in zilele noastre,
sfi staruim In cteva cuvinte asupra interpretarii pe care i-o

di Spengler, fiindca aceia de Ali acum e tot asa de falsa

dupa el, ca i intelegerea romantica a notiunii de popor. Ceeace
tereseaza in prima linie la o rasa, cane in istorie are aceiasi insemntate ca timpul i destinul, nu sunt caraCterele
fizice, insusirile biologice ereditare, de netkOduita importanta
pentru stiinta, ci ambianta cosmica i semnificatia sufleteasca
pe care o cuprincl. Ca si plantele, cari mor acolo unde prind
rdacini

i cresc,

rasele sunt legate organic de anumite re-

giuni ale pamOntului, asa cum se poate vedea tot in cazul att
die caracteristic al emigrarii americane. Alaturi de aceasta ambiant cosmica, creiator de rasa mai este si sentimentul de
pretuire i admiratie, adeseori inconstient, pentru forta, vigoarea i frumusetea corporala. Fara sa-1 cunoastem, elementul
de distinctie i noblete care intra neaparat In intelesul notiunii
de rasa, Il simtim i Il traim, mai ales in prezenta unei rase

frumoase. Pentru a o aprecia, nu e neaprata nevoie sa recurgem la cercetrile i indicaiile tiintei, fiindca oasele sau
conformatia cram'ana nu ne spun nimic despre aroma ei tare,
care nu se masoara, ci se simte. Ca si vinurile vechi i bune,
spune Spengler, rasele nobile de oameni se deosebesc in mod
spiritual, si nici decurn prin analize stiintifice abstracte.
Dupa cuan reese chiar d,in semnificativul titlu apocaliptic
al operei lui principale, Oswald Spengler a d,esvoltat genioasa teorie a culturii, sumar expus2. In rndurile precedente,
cu scopul precis de a demonstra fatalitatea prbusirii culturii
occidentale, pe care nici o putere din lume n'o va putea impiedica sau ocoli. Cad ce forte vor putea invinge destinul
www.dacoromanica.ro

Oswald Spengler

509

implacabil, care constitue logica imanenti a istoriei? Este soarta

acestei culturi ca ea sa dispar pentru totdeauna, asa cum au

dispirut toate celelalte culturi cunoscute in istorie. Sunt bate
sernnele c inevitabilul desnodmnt se apropie, si a in scurti
vreme se va vorbi despre splendida cultur.' euroeeano-americalla tot asa cum se vorbeste despre marile culturi ale istoriei:
ca despre un fapt ce apartine trecutului. Intr'adevr, cultura
occidentala se afla de mai multe decenii in ultima ei perioada,
In faza de civilizatie, la randul ei, aproape de sfrsit. Judeand dup toate evenimentele, despre aceasta nu mai incape
nici o indoial. Ca in once fimpuri de civilizatie, cind ethosul
luntric dispare si elanul creiator se stinge, i in aceasta ulfima perioada a epocei culturale moderne, asistm la fenomenul
tipic al nasturnarii, tuturor aalorilor. Procesul acesta, firesc in

viata oricarei culturi realizate, a inceput Inca de la sfOrsitul

secolului XVIII, care reprezint punctul culminant al infloritii culturii occidentale. Rationalismul i ironia dizolvant a lui
Voltaire, dar Tnai cu seama critica lui Rousseau cu privire

la toate valorile si formele culturale; refugiul in utopie

pledoaria lui inspirata pentru intoarcerea la natura a omului
satul de oras, de cultura si de toate conventille, la traiul primitiv in care i5i va regasi bunatatea i naivitatea pierdute,
marcheaza inceputul crizei care va duce la declinul ineluctabil.

Rousseau joaa in cultura moderna exact acelasi rol pe care

ironicul Socrates l-a detinut in cultura antia. In acelasi fel
a inceput i decodenta altor mari culturi ale istoriei,
i modalitatea trecerii in perioada de civilizatie sunt
pretutindeni aceleasi. Cand fortele sufletesti sunt sleite si omul

momentul

nu mai traieste interior valorile spirituale, e firesc si le critice, s le urasca i s le nege. In adevr, asa se comporti.
omul orasului. Viola lui, obosit i seac, nu mai este o viat
organia, simpl, natural., fandca nu mai este expresia fireasca a unui suflet. Omul dela sarsitul culturilor traeste o
viaja fa'r suflet, dtformata de tirania intelectului care critic,a, neaga i uckle totul. Este un fapt caracteristic a in
faza de civilizatie a unei culturi omul subordoneaza totul intereselor practice

banale, calculeaz

i combia numai in

vederea satisfacerii lor. Nu este o simpla intamplare ca budismul, stoicismul

socialismul, filosofii practice prin ex-

celenta, apar la sfrsitul a trei culturi glorioase, semnifiand

acea dizolvare interioara, care, prin slabirea pasiunii cunoasterii
pure si promovarea interesului pentru problemele practice ale
www.dacoromanica.ro

Oswald Spengler

510

vietii, vesteste triumful civilizatiei. Omul aoestor vremuri nu mai

curtoate perspectiva de pasrlre a vietei, care caracterizeazi pe
otnul culturu- in piing inflorire, ci in tot ceeace simte, gan,cle5te si face el, se observa perspectiva de broasca, orizontul
stramt meschin in care traeste. Morala tragica a celui
tai, care accepta cu mandrie seriozitatea existentei, este inbenitA
o morata plebee, fiindca omul civilizatiei, in lac
priveasca in fata destinul i sa lupte cu marile probleme
ale existentei, cauta sa le ocoleasca sau sa se impace co
ele. Morala secolului trecut, practica, plebee, triviala, este o
-mora%

Ralectica

decadenta. Principiile

i normele

etice

In loc sa fie Waite instinctiv, stmt desbatute i discutate critic.

Dintr'o practical desinteresata a binelui, morala devine o pro-

blemg teoretid, o chestiune a rationii, semnul cel mai sigur

cA valorile ei nu mai fac parte integranta din viata. Intreg
veacul al XIX-lea, preocupat, ca once vremuri decadente, de
chestiuni economice i sociale, i dominat de conceptia materialista a istoriei, nu putea avea alta moral decgt etica
socialista. Fericirea masselor, ridicarea claselor muncitoare, realizarea libert4ii, egalitatii i dreptatii sociale, asistenta so-

pacea universala, etc., sunt preocuOri demne de o more% plebee, dar nevrednice de o morala tragid i eroica.
Nu numai caracterul decadent al moralei desvaluie criza culturii moderne, ci chiar faptul eh' morala ca atare formeazi
baza filosofiei. In loe ca efica sa fie simpla complectare
incoronare a sistemelor filosofice, cum a fost la marfii gnditori
ai epocilor de cultura in puna desvoltare, ea constituie punctul

de plecare al filosofiei, disciplina ei

fundamentala, in dis-

pretul oricrei metafizice. Este vrednic de subliniat ch. apropierea filosofiei de etica, i prin aceasta dedderea ei, se
.produce data' cu pierderea leggturii rodnice cu matematica.
Pentru Spengler, cine n'a trait lume..a formala a numerelor
ca simboluri, nu este metafizician. Atit in anfichitate, Cat si
In epoca moderna, marii filosofi au fost matematicieni straluciti. Asa au fast Descartes, care a intemeiat propriu zis matematic.a moclern5., Pascal, Leibniz; iar In vechime Platon,
Pitagora i toti filosofii presocratici. ()data trecut vremea
marilor matematicieni, a trecut i vremea marilor metafizicieni. Din speculatie desinteresat, filosofia devine practica,
i etica alungg metafizica pe un plan secundar, luanclo-i locul.
Solul culturii occidentale este metafizicete epuizat.
Tot aa de evidenta este decadenta i in domeni6 I artei.
www.dacoromanica.ro

Oswald Spengler

511

Pictura intrebuinteaza un spatiu calculat si intelectual, in

celui sufletesc i trait. Muzica inventata, sgomotoasi
tradeaza numai cazna i efort penibil. Arhitectura
recurge la bogatia de forme a secolelor trecute, pentru a inventa stiluri cari dureaza cate zece ani. Peste tot in domeniul
artei, ceeace se face este neputinta i mineiunr. Artistii
nu mai sunt creatori, sapani pe marile forme, ei simpli muncitori i mestesugari, dorninati de ele, carpaci harnici si pajale sgomotoase", combinand cu intelectul artistic ceeace odinioara creiau prin spontaneitatea instinctului. Stilul lor este
-eautat, studiat, chinuit; iar arta vrenul, isvorita din cap si cunostinti, nu din suflet trairea autentic a naturii, este penibil i obositoare, stiintifica i fira suflet, rece, artificiala
programatica: o arta pentru nervi prea rafinati i obositi, intrunindl toate caracterele unei arte decadente.
Daci ne oprim asupra domeniului stiintelor, avantul extraordinar 6 desvoltarea exceptionala pe care acestea le-au
cunoscut in secolul trecut, stint deasemenea semnele crizei pe

care o strabate cultura occidentala. Ori cat ar parea de paradoxal, progresele stiintifice sunt dupa Spengler fenomene
morbide, cari se produc catre sfarsitul culturilor, in perioada
lor de declin, iar nu in cea de inflorire. In istoria tuturor marilor culturi, dela cea chineza pana la cea antica, s'a intamplat totdeauna acest fenomen. Desvoltarea neobisnuit, a tiintelor insemneaza progresul i suprematia ratiunei, a cunoasterii
intelectuale, care reprezint chipul viril 6 ,,senil" de expe-

rienta 6 cunoastere, caracteristie omului oraselor.

Trecand peste fenomenul expansiunei economice 6 politice, semnul cel mai sigur, poate, al dieclinulUi culturii fauslice moderne, indiciul categoric ea ea a intrat in perioada
este lipsa complecta de religiositate care se

observa de un veac 6 mai bine. Tot asa dupa cum natura

oricarei culturi este religia, civilizatiile prin esenta lor sunt
ireligioase. Mari le orase ale civiliza,tiilor, Alexandria' veche

-ea 6 Berlinul modern, prin toata infatisarea ce-o au denota ireligiozitatea. Locuitorii din cuprinsul lor, plebe ratacitoare, masse
tara radacini si legaturi organice cu pamantul, oameni inteligenti dar seci, aspri i fara suflet, tradeaza prin framantanle
lor lipsa totala a sentimentului religios, care prin prezenta
lui activa caracterizeaza epoclle 6 popoarele de cultura. Preo-cuparile principale,

de o

seriozitate aproape religioasa, ale

civilizat din marile orase atee, sunt: grija de alimenwww.dacoromanica.ro

512

tatie

Oswald Spengler

i sport, problemele higienei, alcoolismului

i educatiei

distractive. S'ar fi coke& vreodat religiile din pragul marilor culturi, la probleme atat de trivia' le, la -scopuri aa de
joase i periferice? Ele steteau sub demnitatea lor!
Acestea sunt, in rezumat, caracterele specif ice ale culturii moderne, aflat in ultima ei
antimetafizie, praciic5, tiinlific, democrat, freligioas. Impotriva traectoriei de-

cadente pe cari o urmeaz1 aceast culturi e zadarm'c

incercam a reactiona. Este faza necesarA implicat in
soarta ei, in ac,e1ai fel in care moartea e imanenti vietii. In
fata inevitabilului, nu ne rimne decAt resemnarea i acceptarea
cIesf4urrii everu'mentelor, dictatii de puterea suprem a istoriei: destinul.

www.dacoromanica.ro

AI gfinditori
Se cuvine inainte de a incheia, s pomenim atat de filosof ii A. Liebert si Ernst Cassirer, cat i de filosoful K'arl
jaspers. Primn. doi sunt din scoala lui Hermann Cohen. Cel
de al treilea este un gnditor aparte, de o rara perspicacitate
In adancirea problemelor filosofice.

Arthur Lieber t (n. 1878) a debutat cu lucrarea sa:

Das Problem der Geltung" (1914), i a devenit cunoscut prin
lucrarea Wie ist kritische Philosophie tiberhaupt mglich". In
acest op, Arthur Liebert se prezinta ca o neokantian ortodox,
ca un ganditor profund care incearca sa demonstreze nu numai
cum este posibila filosofia critica (prin ,antinomiile kantiene la
intemeierea cunoasterei, prin antinomiile ratiunei practice, etc.),
dar care incearca n acelas timp, s ne convinga, o datorita
caracterului dialectic al filosofiei criticiste si a rolului functional si constitutiv al unitatii ratiunii noastre speculative, problema fundamentala a filosofiei ramane aceia a corelatului
obiect-subiect. Dela aparitia acestei lucraxi in 1923 si pani

astazi, A. Liebert a pastrat acelas punct de vedere pe care

1-a nuantat in operele lui multiple i de amploare: Geist
und Welt der Dialektik" (1929), Die geisfige Krisis der
Gegenwart", Kants Ethilt" si Die Philosophie des Unterrichtes" (1935). Mai ales in lucrarea pomenita: Asupra
spiritului i lumii dialectice". Aci, paralel problemei corelatului obiect-subiect, este desvoltata problema antinomiei dintre
dogma si criticism, antinomie care r6mne ireconciliabila pentru
un cuget6tor de strica observanta kantiana, cum este A. Liebert.

Din aceiasi scoala face parte si Ernst Cassirer (n.

1874). Atat lucrarile: Substanzbegriff und Funk tionsbegriff'',
www.dacoromanica.ro

Alti ginditori

514

Das Problem der Erkenritins" (3 vol.), Die Philosophie der

symbolischen Formen" (3 vol.), eat si critica pe care a facut-o
lucrrii lui Martin -Heidegger: Kant u. das Problem der Metaphysik" (1929), critici prin care incearc s. resping once
veleitate de a interpreta ontologic si metafizic filosofia kantiana, in sensul, c51 cele trei critici ale lui Kant ar constitui
o propedeutie. la o viitoare metafizic posibil, este dovada
unui kantism viu, pstrat cu strictet de discipol.
Alturi rde ace5ti doi neokantieni ar trebui poate s fie

amintit si A. Grland. (Die Hypothese'', Prologik'', etc).

Cu totul deosebiti apare filosofia

lui Karl Jaspers

(n. 1883), profesor in Heidelberg.

Acest filosof, la inceput de profesiune medic, a debutat

cu lucrarea: Psihopatologia generale, care a stArnit un inLeres meritat. Renumele de mare gAnditor i 1-a castigat cu
lucrarea Psychologie der Weltenschauungen" (1919) 5i cu

lucrarea mai recent Die geistige Situation der Zeit" (1931)

i mai cu searn, cu cele trei volume intitulate: Philosophie",
aparute in 1931. In al treilea volum consacrat in intregime
metafizicei, jaspers cauta sa precizeze cari sunt metodele, obiectul, problemele

i.

scopul metafizicei, incercand totodat;

11 fo-

s infitisese aceast disciplin ca un cifru" pe care

losesc filosofii pentru a face speculaftile lor asupra existentei,

care e vzut atit in devenirea ei, eat i ca locul de cetire
sau de descifrare, prin acest cifru. Apreciati Inuit de specialisti,
filosofia lui

Jaspers, pare a fi sortit sa rmLii, din pri-

cina sfilului abstract i prolix in care este expusA, obiectul de

studiu, numai al celor initiati sau al celor cu aplicatie speciat pentru speculatiile metafizice.

www.dacoromanica.ro