Sunteți pe pagina 1din 7

Care dintre centrele

de putere economica
ale lumii va detine
intietatea in sec. XXI

A efectuat: Turcanu Mihaela


Gr.3RI1

Lumea de la nceputul secolului al XXI-lea este un amestec de continuitate i schimbare. Poziia marilor
puteri ale lumii n ierarhia global sufera mutatii, astfel c pe lng vechile centre de putere, isi fac
aparitia unele noi, dornice de afirmare i de a lua parte din ce n ce mai mult la deciziile globale, ceea ce
duce la conturarea unei ordini economice mondiale hibride, a unui sistem policentric. Preocuprile
privind economia mondial, mai ales ca entitate global din ce n ce mai integrat, au revenit n
actualitatea dup declanarea crizei economice din 2007, precum i n contextul discuiilor cu privire la o
nou arhitectur a centrelor de putere determinate de ascensiunea fulminanta a Chinei, dar i a altor
state ce formeaza Grupul BRIC (Rusia, India, Brazilia) corelat cu problemele structurale i conceptuale
cu care se confrunt Uniunea European, dar i cu diminuarea relativ a puterii economice a Statelor
Unite.
n acest context, articolul reprezint un studiu a crui opiune este argumentat prin prisma importanei
i actualitii temei. Astfel, nceputul de secol XXI surprinde statele lumii confruntndu-se cu probleme
economice, politice, financiare, demografice, geopolitice i geostrategice, toate acestea ducnd la
schimbri profunde n sistemul internaional care au influenat i vor influena ecuaia de putere pe plan
mondial n urmtoarele decenii. Una dintre cele mai importante schimbari este multiplicarea centrelor
de putere economic si trecerea spre un sistem policentric - prin ascensiunea noilor centre de putere
economic (China a devenit n 2010 a doua economie mondial declasnd Japonia i se pregtete s o
depeasc n termeni nominali pe cea a SUA n viitoarele decenii, India se manifest tot mai pregnant
ca actor global, Rusia reapare ca actor global semnificativ, Brazilia este polul de putere al continentului
sud american). De asemenea, se observa accentuarea competiiei dintre centrele de putere pentru
dominaia regional sau global, la care se adauga configurarea unor noi grupuri de puteri cu influen
marcanta asupra dinamicii economiei i politicii mondiale (Grupul BRIC).
Criza economico-financiar mondial nceput n 2007, reprezinta un eveniment cheie in evolutia
marilor puteri economice, deoarece a dus la acumularea unor mari datorii de majoritatea statelor, ceea
ce a pus sub semnul ntrebrii Uniunea Europeana care dup 2008 se confrunt cu o criz a Zonei Euro i
a modelului su de funcionare. O alta tendinta este reprezentata de manifestarea a doua realiti
contradictorii: pe de o parte accentuarea integrarii politice si economice, a regionalizarii economiei
mondiale care vizeaz i coeziunea (extinderea UE, infiintarea ASEAN), si pe de alta parte accelerarea
proceselor de globalizare care fac ca problemele si solutiile ce privesc diferite subsisteme economice sa
devina mai curand globale dacat nationale. Conform unor autori (Bonciu and Baicu, 2010; Minix and
Hawlez,1998, p.4) aceasta suprapunere de forte integratoare si dezintegratoare determina schimbari
majore la nivel mondial. De asemenea, se constata schimbarea centrului de greutate a sferei de interes
economic, politic i strategic din zona Atlanticului spre zona Asia-Pacific determinat de ascensiunea
tigrilor asiatici, a Japoniei i a Chinei.
Pentru a asigura o privire de ansamblu asupra acestei lumi n schimbare, articolul va urmri s prezinte
noile conjuncturi economice ale nceputului de secol XXI, realitile n ceea ce privete transformrile din
economia mondial referitoare la difuzia i tranziia puterii, ascensiunea unor noi poli de putere versus
declinul relativ al puterilor tradiionale, noul rol al puterilor emergente n cadrul sistemului
internaional, monopolul Asia-Pacific caracterizat prin deplasarea centrului de greutate al activitii
economice din Atlantic n Pacific, distribuia actuala a puterii (principalii actori care se manifest pe
arena mondial ca centre de putere economice) i perspectivele de viitor n ceea ce privete locul n
ierarhia celo mai importante puteri economice. Un accent deosebit se va pune pe ideea de dinamic, de
schimbare continu a poziiei relative a rilor i entitilor economice n cadrul unor ierarhii ce depind
de criteriile n funcie de care sunt stabilite.

Din perspectiva anului 2013 se constat c economia mondial devine din ce n ce mai interconectat
(exemplu stnd importanta contribuie a puterilor n ascensiune la redresarea efectelor crizei financiare
din 2007), c oportunitile sunt la fel de multe sau poate mai numeroase dect provocrile, c
perspectivele de viitor devin extrem de importante, iar momentele de schimbare in dinamica economiei
mondiale sunt mai frecvente i mai numeroase.
n cadrul economiei mondiale, economiile naionale dominante se disting ca centre de putere
economica, acestea fiind, nuclee ce concentreaz prghiile i mijloacele cele mai importante ale deciziei.
Prin canalul interdependenelor, acestea transmit n economia partenerilor dependeni fie efecte de
antrenare n procesul creterii economice (de unde i denumirea de poli de cretere economic), fie
efecte adverse, de propagare a dezechilibrelor, a fenomenelor de criz i recesiune (Ignat and Pralea,
2013, p.46). De asemenea, centrele de putere economica sunt si principalele forte ce participa la
schimburile internationale, dand economiei mondiale un caracter polarizat si dominand fie la nivel
global, fie la cel regional.
Sistemul economic internaional de la nceputul secolului al XXI-lea se afl ntr-o perioad de tranziie i
reajustare generate de schimbrile majore survenite la nceputul anilor 90, urmate de evenimentele de
la 11 septembrie 2001 i n final de criza economico-financiara mondial din 2007-2008 a crei efecte se
resimt i n prezent. Acesta va fi unul destul de diferit de cele precedente.
Inaintea celui de-al doilea Razboi Mondial, exista o ordine multipolar in care puterea era concentrata in
cateva centre importante: Anglia, Franta, Germania, Italia, Japonia, SUA si URSS. Dupa cum se poate
observa in Figura 1, a urmat apoi duopolul SUAURSS ca urmare a Razboiului Rece, sistem mai stabil sub
anumite aspecte, dar n care superputerile reacionau la fiecare micare a celeilalte. Acest duopol era
definit dupa criterii social-politice, ideologice si de putere economica si militara. Relansarea Chinei (dupa
1965) a facut trecerea spre un sistem tripolar definit dupa crieterii similare. Apoi, cresterea ponderii
puterii economice conferita de potentialul economic si capacitatea tehnica si productiva in balanta de
putere, a facut ca relansarea economica a Europei Occidentale care a devenit principala piata mondiala
si miracolul japonez care a propulsat Japonia la nivelul de putere economica globala, sa duca la
reconfigurarea sistemului economic mondial intr-unul pentagonal (care a dominat literatura economica
a anilor `80), cu 5 centre de putere: SUA, Europa Occidentala, URSS, China si Japonia. Implozia URSS i a
regimurilor comuniste de la inceputul anilor `90, impreuna cu ascensiunea tarilor din S-E Asiei
(Brzezinski, 2006) a dat nastere unui sistem economic multipolar, unde exista 3 centre de putere
dominante la nivel mondial - SUA, UE, Japonia, in jurul carora graviteaza alti 2 poli de crestere
economica - China si India. Economia global deschis s-a extins i a accelerat spectaculos inca din primii
ani ai mileniului 3, aceasta expansiune conducand ctre urmatoarea schimbare n natura ordinii
economice internaionale: declinul relativ (Nye, 2010) al puterii economice a SUA, UE si Japonia si
cresterea accelerata a puterii economice a statelor emergente ce formeaza grupul BRIC - Brazilia, Rusia,
India si China sau BRICS (prin includerea Africii de Sud in 2010). In secolul 21 puterea economica a unui
stat este cea care primeaza.lasand pe plan secund puterea militara (Gelb, 2010) Astfel, la nivel
internaional are loc o mutarea treptat a centrului de greutate dinspre rile dezvoltate ctre
economiile emergente, iar statele BRIC constituie plutonul liderilor.
Statele Unite continua sa fie lider economic mondial si in prezent deoarece puterea sa economica este
impresionanta: are cel mai mare PIB de aproximativ 15,684 trilioane $, un venit mediu pe locuior de
circa 50.700 $ care o plaseaza pe locul 14 in lume (din 229 tari), are o pondere de aproape 20% din
produsul global brut, in usoara scadere fata de ponderea de 23% din 2000 ca urmare a efectelor crizei
economico-financiare din 2007, este al 3 lea exportator mondial dupa Uniunea Europeana si China, cu

un volum de 1,564 trilioane $ (adica 1.564 miliarde $) si al 2 lea importator mondial dupa Uniunera
Europeana, cu un volum de 2,299 trilioane $ (2.299 miliarde $) si detine a 19 a pozitie dupa rezervele
valutare si in aur, cu 150.2 miliarde $. De asemenea, SUA este cel mai mare investitor mondial, 4.507
milarde $, dar detine si cele mai multe ISD-uri intrate in tara, 2.732 milarde $. Economia americana nu
atrage numai o parte insemnata din capitalul pus in siguranta de alte state, ci si o parte din materia lor
cenusie, avand in vedere structura PIB-ului unde serviciile predomina cu 79,7%, urmand apoi industria
cu 19,2% si agricultura cu numai 1.1%, aceasta fiind extrem de mecanizata si beneficiind de un nivel inalt
de tehnologie. SUA a reprezentat ani la randul centrul financiar al lumii, factorul determinant fiind chiar
siguranta pe care o intalneau capitalurile pe pietele americane, insa acest palier al economiei a fost
puternic afectat de criza financiara din 2007-2008, ce a dus apoi la ridicarea Londrei ca centru financiar
al lumii, care acum, impreuma cu New York-ul, sunt cotate ca cele mai importante, pentru ca pe locul al
treilea sa se situeze Hong-Kong. Cu a 4 a forta de munca la nivel mondial dupa China, India si UE, rata
somajului in SUA se ridica la 8,1 % in 2012, in scadere fata de anii anteriori, iar indexul Gini = 45
arata o distributie a veniturilor inegala, observandu-se in ultimii ani o restrangere a clasei de mijloc.
Deficitul bugetar se ridica la 6,9% din PIB, datoria publica la 72.5% din PIB, iar datoria externa insumeaza
15.93 miliarde $, clasand SUA pe prima pozitie. Insa Niall Ferguson afirma ca o crestere a datoriei
publice nu poate eroda in sine forta SUA, insa pot contribui la slabirea increderii in capacitatea SUA de a
depasi orice criza (Ferguson, 2010, p.3). Rata inflatiei este in scadere de la 3,8% in 2008 la 2,1%, in timp
ce rata de crestere a PIB urmeaza o evolutie ascendenta de la -0,3 in 2008 la 2,2% in 2012.
Uniunea European luat ca principal structur de integrare suprastatal este entitatea cea mai
apropiat de statutul de egal al SUA. Economia total a UE este puin mai mare dect ce a SUA, cu un
PIB nominal de 16,58 trilioane $ (16.58 miliarde $) si un PIB calculat la PPC de 16,09 trilioane $, are a 3 a
forta de munca la nivel global, dupa exporturi i importuri ocup prima poziie in clasamentul mondial
fiind prima putere comerciala a lumii, este cea mai mare pia comercial a lumii, venitul pe cap de
locuitor este mai mic dect n SUA ca urmare a integrrii statelor mai srace din Est. Nu trebuie uitat
ns c cifrele care plaseaz UE pe locuri fruntae reprezint doar adunri aritmetice ale totalurilor
venite de la statele membre, iar acestea au sens atta timp ct ntre membri exist un consens. Practic,
economia UE este o sum de economii naionale care nc manifest reticen in faa unei integrari
totale ce vizeaza si latura politica, pierznd de multe ori competiia cu economia SUA, Japoniei sau
Chinei. Privit ca un tot unitar, Europa are capacitile, tehnologia, resursele financiare i populaia unei
mari puteri, dar i lipsete consensul pentru a urma aceast cale. De asemenea, i lipsete angajarea
emoional i idealist pe care SUA au avut-o cnd au luat fiin. n ciuda eforturilor i strategiilor de tip
Lisabona 2010, UE nu reuete s-i rectige dinamismul, competitivitatea (diminuata prin
supradimensionareaunor ramuri economice considerate de succes care au devenit neperformante) i
poziia pe care le-a avut cndva n economia mondial (Moagr-Poladian, 2010). De asemenea,
previziunile pentru 2013 ale Comisiei Europene (2013) arata ca economia european, se gsete, din
nou, ntr-o faz de stagnare dup recesiunea din 2012, ca urmare a scaderii absolute a consumului privat
si a ritmului real al investitiilor productive. Aceasta stagnare se apreciaza ca va fi urmat de o relansare
moderat n 2014. Alte probleme cu care se confrunta UE in ultimii ani sunt: lipsa de eficacitate a
modelului socio-economic european, criza datoriilor suverane, raporturile dintre datoria publica a
statelor si PIB, dar si dintre deficitul bugetar si PIB, ambele fiind la niveluri ridicate.
Economia Japoniei a fost depit n 2010 de cea a Chinei, retrogradnd pe locul 3 dupa volumul PIB
nominal care in 2012 se ridica la 5,96 trilioane $, in timp ce dupa PIB calculat la PPC si egal cu 4,62
trilioane $, ocupa pozitia a 4 a. n ciuda pierderii locului al 2 lea, Japonia i menine resursele
impresionante de putere prin nivelul PIB/locuitor care este mult mai mare dect al ambelor state

emergente: 36.200 $ fa de 9.100 $ pentru China i 3.900 $ pentru India; prin exporturile i importurile
in funcie de care ocup locul 5, respectiv 6 (luand i UE n considerare); prin rezervele valutare i n aur
care sunt pe locul 2 la nivel mondial; prin deinerea unei industrii foarte sofisticate, a unei fore de
munc cu un grad ridicat de calificare i a unor domenii n care conduce n privina tehnologiei i
abilitilor de producie. Rata de crestere a PIB este de 2% in 2012 in crestere fata de perioada de dupa
2007, rata somajului a scazut la 4.4%, dar se comfrunta cu o datorie publica si una externa foarte mare,
avand nevoie de o restructurare financiar urgent.
Grupul BRIC constituie un pol de dinamism al economiei mondiale att pentru prezent, ct mai ales
pentru deceniile urmtoare (Subacchi, 2008; Scholvin, 2010), lucru demonstrat prin cresterea cotei sale
din productia mondiala de la 16% la 22% intre 2000-2008, prin iesirea din recesiune mult mai bine decat
statele dezvoltate si mentinerea unor rate de crestere economica peste medie (Kappel, 2010), in
contrast cu ratele de crestere ale statelor dezvoltate. O vulnerabilitate comuna tarilor BRIC este inflatia,
India fiind cea mai afectata, in timp ce datoria publica ca procent din PIB este mare in India si Brazilia. De
asemenea, schimburile comerciale cu servicii ale rilor BRICS cu restul lumii sunt situate la un nivel
valoric cu mult inferior fa de cel al fluxurilor de bunuri. In perioada de dupa recenta criza economica
mondiala rile BRIC si-au bazat cresterea economica nu numai pe motoarele clasice de cretere
economic precum exporturile i ISD urile, cat in special pe motoare de cretere suplimentare precum
cererea interna (stimulat de nivelul ridicat al transferurilor din strintate), iesirile de ISD, inovaie i
dezvoltarea infrastructurii. Pe parcursul crizei rile BRICS, dar n special China i Rusia i-au consolidat
poziia de investitori globali. De asemenea, statele BRIC nu au apelat la masuri de austeritate ca
majoritatea tarilor dezvoltate, ci la masuri de stimulare a economiei, deoarece inaintea crizei ele se aflau
intr-un moment considerat de experi drept cel mai prosper pentru economiile emergente .
Esena Grupului BRIC const n creterea puterii economice a Chinei, a doua economie la nivel mondial
ca marime a PIB-ului. China este rezultatul unei combinaii de factori ce i dau unicitate: are cea mai
numeroas populaie din lume (circa 1,3 miliarde locuitori), este economia cu cea mai mare rat de
cretere n ultimii ani (circa 10% pe an in primul deceniu al sec XXI, cu mult superioara celei a SUA de
circa 3% sau a UE de circa 2%), cel mai mare producator de bunuri de larg consum din 2010 (surclasand
SUA care a detinut aceasta pozitie circa 115 ani), are cea mai numeroas for de munc (798,5
milioane), este al doilea consumator de petrol dupa SUA i cel mai mare consumator de energie din
lume, are cea mai mare rezerva valutara (de 3.341 miliarde $), n 2010 a urcat pe locul al doilea n
ierarhia celor mai mari economii mondiale lund locul Japoniei, avand un PIB nominal de 8.227 trilioane
$ si un PIB la PPC de 12.405 trilioane $, atrage cele mai multe investiii strine dup SUA, este al doilea
exportator dupa UE si al treilea importator dupa UE si SUA. Totui, decalajul dintre China si celelalte
state dezvoltate se observ n cazul PIB/locuitor (Batson, 2010) de doar 9.300$ ce o claseaza pe locul
124, la foarte mare distanta atat de Japonia, economia pe care a devansat-o in termenii PIB nominal, dar
si de Rusia si Brazilia. China si-a revenit rapid in urma crizei economice din 2008, iar Goldman Sachs
(2010) si Jacques Martin (2009) prevede ca marimea totala a economiei chineze o va depasi pe cea a
SUA in 2027. China se afla inca cu mult in urma SUA la nivel economic, fiind nevoita sa se concentreze
asupra dezvoltarii interne si sa mentina rate de crestere ridicate ce impun o crestere a ratei investitiilor
si a consumului. Daca economia ar incetini si inflatia ar creste, somajul ar creste, alimentand astfel
tensiunile politice si amenintand stabilitatea sociala. Chiar daca sub aspectul PIB total China va atinge si
va depasi SUA in viitor, economia sa va fi comparabila cu cea a SUA doar sub aspectul marimii, dar nu si
a compozitiei, deoarece China va avea de infruntat numeroase probleme precum discrepantele de
dezvoltare intre regiuni, imbatranirea populatiei ca urmare a politicii un cuplu, un copil, ratele inalte
de economisire a populatiei si deci o cerere scazuta, integrarea fortei de munca din provinciile

indepartate de coasta si eliminarea intreprinderilor de stat corupte si ineficiente, sistem lacunar al


protectiei sociale, lipsa de transparenta in economie si restrictionarea investitiilor.
India deine locul 3 n privina populaiei, locul 2 la fora de munc, este a 3-a economie mondial dupa
PIB la PPC cu 4,68 trilioane $ in 2012 si a 10 a economie dupa PIB nominal cu 1,82 trilioane $, iar
cresterea puternica a economiei in perioada 2001-2010 (triplarea ei) se datoreaza in special dezvoltarii
industriei serviciilor ce contribuie cu 56,5% la PIB-ul sau, astfel ca expansiunea serviciilor a dus si la
cresterea exporturilor acestora. Rmne insa n mare parte o ar srac, cu un venit pe locuitor de doar
3.900$, cel mai mic dintre principalele centre de putere economica. n ultimii ani India a atins o rat
anual de cretere impresionanta ajungand chiar si la 11% in 2010. n mod evident, economia indian,
cu marea ei clas de mijloc bine educat i anglofon, este n faza de decolare. Dac China este fabrica
lumii, India constituie birourile ei i n general birourile ofer mult mai mult stabilitate pe termen
lung dect fabrica, sustine Smick David (2009, p.157). n timp ce modelul chinez depinde de variabile
externe imprevizibile i imposibil de controlat n ntregime exporturle i intrrile de investiii strine
directe n tehnologie, India beneficiaz de o economie susinut n mare parte de cererea intern, dei
cu intrri de capital pe termen mai scurt. n plus, India funcioneaz n condiiile unei domnii a legii de
tip anglo-saxon relativ constant care, chiar dac nu e perfect pentru investitorii strini, rmne n
contrast puternic cu situaia legal lipsit de transparen sau chiar inexistent a Chinei. In ultimii ani,
Guvernul indian s-a concentrat asupra pietei interne caracterizata de o capacitate mare de absorbtie
determinata de numarul mare al populatiei, extinderea clasei de mijloc, modernizarea treptat a
infrastructurii, dar si a remiterilor cetenilor indieni din strintate. Puterea de cumparare este erodata
de inflatie, in 2012 rata inflatiei ajungand la 9,3%, fiind printre cele mai ridicate in cadrul economiilor
emergente.
Rusia ocup locul 8 n topul celor mai mari economii dupa PIB nominal cu 2.08 trilioane $ si locul 5 dupa
PIB la PPC cu 2,52 trilioane $ in 2012; este in top 5 cele mai mari rezerve valuate; are cel mai mare
PIB/loc. dintre rile BRIC (18.000$/locuitor); a 8 a forta de munca la nivel mondial; ns economia
depinde semnificativ de exporturile de petrol i gaze naturale, dupa exporturile totale Rusia fiind pe
locul 8, mult inainte Indiei si Braziliei. Rusia e caracterizata prin existenta unei mari disfunctionalitati
intre economia nominala si cea reala (Dumitrescu, 2006), o ingemanare a capitalului financiar cu
aparatul de stat, bariere ce limiteaza ISD-urile, dezvoltarea inegala a regiunilor, iar coruptia si evaziunea
fiscala afecteaza evolutia economico-sociala.
Brazilia este a 6 a economie ca mrime dupa PIB nominal si a 7 a dupa PIB la PPC, are un venit pe
locuitor de 12.100$, mai mic dect al Rusiei, dar de 3 ori mai mare dect al Indiei si dispune de mari
rezerve valutare. Tara se confrunt cu probleme grave precum infrastructura inadecvat, sistemul juridic
mpovrat, corupie ridicat, creterea productivitii este lent, srcia i inegalitatea. Pe parcursul
crizei economice, Guvernul i-a concentrat atenia asupra pieei interne care are o mare capacitate de
absorbie. Consumul intern robust a fost impulsionat de o rat sczut a omajului de 5,5%, dar i de
salarii reale n cretere si este considerat unul dintre principalele motoare ale creterii economice n
ultimii ani alaturi de exporturile de produse agricole, Brazilia fiind o superputere agricola.
In concluzie lumea devine multipolar n contextul creterii rolului rilor n ascensiune din grupul BRIC,
mai ales al Chinei i a continurii transferului de putere economic din bazinul Atlanticului (SUA i
statele dezvoltate din UE) n zona Asia-Pacific (noul centru de greutate al economiei mondiale,
reprezentat n special de APEC- Iniiativa de Cooperare Econmic Asia-Pacific, din care fac parte
majoritatea marilor economii ale lumii: SUA, China, Japonia, Rusia), iar n Asia, centru de greutate s-a
mutat similar, din Japonia spre China i India. Aceast ascensiune a unor noi poli de putere va schimba

dominana la nivel global a celor mai mai economii OECD i va conduce spre o schimbare n
competitivitate, guvernana global i relaiile internaionale.
Tendina spre configurarea unei lumi multipolare este demonstrata de cateva transformri cu impact la
nivel mondial. n primul rnd se observ trecerea de la G7/8 la G20 si creterea importanei acestui grup
ca forum mondial de discutare a problemelor cu impact global, acesta fiind un semnal clar ca deciziile
importante nu se mai pot lua ntr-un cerc restrns. Tot n acest context se nscrie i creterea ponderii
rilor BRIC n economia mondial. Astfel, cu toate ca nivelul de trai din aceste state in dezvoltare este
nc departe de cel atins de puterile occidentale, ele au devenit pe fondul declinului economic al
puterilor traditionale principala surs a creterii economice la nivel global i n consecin un factor
decizional important n cadrul grupului G-20.
Puterile emergente nu mai sunt spectatori, ci din ce n ce mai mult protagoniti ai ordinii mondiale n
schimbare, dar nu trebuie uitat faptul c aceast schimbare trebuie s fie nsoit si de angajamentul lor.
SUA rmn cel mai important actor din punct de vedere economic, tehnologic, i militar, singura
superputere global, dar puterea sa relativ va scdea prin raportare la noile evoluii ale statelor BRIC ca
poli de putere n ascensiune.