BIOMASE

DROJDIA DE PANIFICATIE
Microorganism: Saccharomices cerevisiae; una
dintre cele mai utilizate specii de drojdie,
folosita in panificatie, in fabricarea berii, a
vinului inca din antichitate;
In 1680 olandezul Antonie van Leeuwenhoek a
observat-o sub microscop pentru prima data;
In

secolul al 19-lea Pasteur a semnalat

importanta drojdiei in producerea berii;

Prima productie la scara industriala se

semnaleaza in Europa in 1846, dar
dezvoltarea productiei industriale s-a realizat
in cea de-a doua etapa de dezvoltare a
biotehnologiei (1900-1940);

Melasa este principala materie prima utilizata la fabricarea drojdiei de

panificatie, reprezentand una dintre cele mai ieftine surse de
carbon;
Procesul fermentativ este unul aerob, realizat cu exces de oxigen;
in conditii slab aerobe, datorita unei cresteri celulare rapide are
loc o scadere a concentratiei de oxigen din mediu, provocand
declansarea fermentatiei alcoolice;

Minimizarea fermentatiei alcoolice se obtine prin reglarea cresterii

celulare, limitand concentratia sursei de carbon din substrat si
dozarea sa pe parcursul procesului.
Procedeul industrial semicontinuu/semidiscontinuu asigura o
eficienta sporita, control al dinamicii procesului si obtinerea unui
produs cu o calitate superioara, comparativ cu procesul
discontinuu.
Pregatirea instalatiei inaintea fiecarei sarje cuprinde curatare si
sterilizare termica, cel mai adesea cu abur viu.

Instalatiile de drojdie de panificatie functioneaza 5-7 zile/saptamana,

utilizand in fiecare ciclu de fabricatie baterii de reactoare cu
capacitati crescatoare.
Preapararea mediului de cultura:
melasa bruta se dilueaza cu apa atat pentru a facilita transportul
pneumatic prin instalatie, cat si pentru reglarea continutului de
hidrati de carbon, se aciduleaza pana la pH~4, in vederea
precipitarii unor substante organice, se purifica prin centrifugare,
se sterilizeaza prin injectie de abur viu la 135-1370C/4-5 sec si se
stocheaza in rezervoare sterile.
mediul se suplimenteaza cu amoniac pentru asigurarea
necesarului de azot si ajustarea pH-ului la valori optime.
Procesul fermentativ este exoterm si se desfasoara la o
temperatura de 25-300C.
Viteza specifica de crestere este de 0.05-0.6 h-1

La inceputul fermentatie pH-ul se mentine la valoarea 4 pentru asigurarea

unei viteze optime de crestere de biomasa si a preveni contaminarea
datorita eliminarii incomplete a proteinelor din substrat. Spre sfarsitul
ciclului de productie, valoarea pH-ului creste spre 5 si se mentine la
aceasta valoare, evitandu-se astfel o colorare puternica a biomasei.
Ciclul de productie dureaza cca 16 ore, timp in care bateria de
reactoare se alimenteaza semicontinuu cu melasa si se asigura o
aerare corespunzatoare.
Fermentatoarele clasice, bioreactoare cu amestecare mecanica, au fost
treptat inlocuite cu bioreactoare pneumatice, tip coloana cu barbotare.
Gradul de umplere initial al reactorului nu depaseste 20% ajungand la 70%
la sfarsitul ciclului de productie..
Continutul de biomasa este de cca 5%, care se
separa prin centrifugare, se spala cu apa in cicluri
repetate, obtinandu-se in final asa numita crema de
drojdie, care se raceste la 40C si se stocheaza in
rezervoare. O parte din aceasta, dupa un tratament
acid se utilizeaza la prepararea inocului sarjei
urmatoare

Obtinerea drojdiei presate

crema de drojdie se filtreaza pe filtre rotative cu
tambur, se conditioneaza cu emulgator si se
regleaza continutul de apa la ~70%, apoi se
extrudeaza, se ambaleaza si se depoziteaza la
temperatura scazuta.
Obtinerea drojdiei uscate
crema de drojdie, dupa filtrare, se extrudeaza si
se obtin fasii de 2-3 mm grosime, care se taie la
lungimi de cca 7 cm si se usuca in uscatoare in
strat fluidizat. Continutul de umiditate al produsului
este de cca 8%, permitand o depozitarea in
conditii de temperatura mai ridicata decat drojdia
presata. Chiar daca este mai slaba calitativ decat
drojdia preasata, drojdia uscata prezinta o mai
buna stabilitate, durata de viata 1-2 ani.

PROTEINE DIN CULTURI

DE MICROORGANISME

Sub denumirea de proteine monocelulare, SCP (Single Cell Protein) se

inteleg, in sens restrans, proteinele separate din culturi de
microorganisme, ca bacterii, drojdii, alge. De cele mai multe ori insa,
masa celulara obtinuta in urma unor culturi se separa, se spala, se
usuca si se utilizeaza ca atare, drept supliment nutritiv sau furajer. In
acest caz ar fi mai adecvata denumirea de SCB (Single Cell Biomass).
Continutul brut de proteine al acestor produse, in functie de natura
microorganismului producator si al procedeului de cultura, se situeaza
intre 40 si 75-80% raportat la substanta uscata.
Dezvoltarea proceselor de obtinere de SCP s-a datorat:
cresterii demografice alarmante care a condus la extinderea zonelor
geografice cu un serios deficit de hrana si inprimul rand de albumine.
Recomandarile FAO sunt de min. 65 70 g/zi. (America de Nord
cca.93g/zi, Africa 61 g/zi, Asia 57 g/zi). Spre deosebire de lipide,
proteinele nu sunt depozitate in organism. Carenta de proteine
conduce la extenuare, slabire generala a organismului;
carenta unor alimente traditionale in amino-acizi esentiali;
posibilitatea de obtinere a unor suplimente furajere cu un continut
proteic valoros.

Avantajele obtinerii de SCP:

Surse de carbon variate si ieftine;
Varietate de microorganisme furnizoare de proteine;
Viteza mare de crestere a microorganismelor;
Continut proteic variind intre 30 si 80% raportat la
substanta uscata;
Instalatii de mici dimensiuni;
Productie independenta de anotimp, regiune geografica

Microorganisme
In vederea utilizarii microorganismelor la obtinerea biomaselor
proteice acestea trebuie sa satisfaca anumite cerinte
fiziologice, dintre care cele mai importante sunt:
posibilitatea de crestere pe medii simple, avand insa
capacitatea de asimilare si a unor substante complexe si/sau
amestecuri de compusi cu continut de carbon;
sa poata utiliza ca sursa de azot amoniac sau saruri ale
acestuia;
sa existe posibilitatea efectuarii unor modificari genetice;
sa asigure o conversie cat mai mare a sursei de carbon;
sa prezinte o viteza mare de crestere si sa prezinte o crestere
stabila in culturi continue;
sa realizeze o densitate celulara ridicata;
sa permita o temperatura optima de crestere cat mai ridicata;
sa fie tolerante la modificari ale pH-ului;
sa prezinte rezistenta la contaminare.

In afara acestor cerinte de ordin fiziologic se impune ca

microorganismele utilizate in obtinerea de biomase proteice

sa aiba un continut de proteine, grasimi, hidrati de carbon de

inalta calitate;

sa aiba un continut cat mai redus de acizi nucleici;

sa prezinte proprietati nutritive cat mai ridicate;

sa fie netoxice si usor digerabile (asimilabile);

sa
prezinte
proprietati
organoleptice
(gust,
miros)
corespunzatoare;

sa fie cat mai usor separabile din mediul de cultura si

sa permita procesarea ulterioara fara degradare.

Bacteriile prezinta ca avantaje:
viteza mare de crestere, randament celular ridicat;
continut proteic ridicat cu o compozitie adecvata de amino-acizi.
Dezavantaje:
continut ridicat de acizi nucleici necesitatea unor procesari
ulterioare;
dimensiuni celulare mici dificultate in separare;
numar limitat de specii asimilabile, cu utilizari alimentare .

Drojdiile sunt cele mai utilizate microorganisme in obtinerea de SCP de

uz alimentar prezentand ca avantaje:
continut proteic de 40-60% raportat la s.u.;
surse importante de vitamine ale complexului B, E si D;
continut relativ redus de acizi nucleici;
toxicitate redusa, bine tolerate de organismul uman si animal;
Dimensiuni mari ale celulelor usor separabile din mediul de
fermentatie;
Principalul dezavantaj proteine cu continut mai mic in amino-acizi cu
sulf.
Algele reprezinta o sursa atractiva de biomasa proteica, datorita
posibilitatii de utilizare a CO2 ca sursa de carbon. Principalul avantaj
consta in separarea usoara, dar prezinta ca dezavantaje:
culturile se realizeaza in bazine deschise sau lacuri naturale
susceptibile la contaminare cu bacterii si protozoare.
prezinta o viteza de crestere mica
valoare nutritionala scazuta, fiind deficitare in amino-acizi cu sulf.
Continutul mare de lisina le califica insa la utilizare ca adaos la cereale.

Materii prime - gama variata, pot fi impartite in trei mari categorii:

dioxidul de carbon;
biomasa regenerabila (materiale ligno-celulozice, amidon, zahar)
materii prime chimice si petrochimice (alcool metilic, etilic, n-parafine,
fractiuni petroliere);

SCP din culturi de microorganisme fotosintetice

Microorganisme fotosintetice - sunt capabile de a transforma CO2 din aer cu
ajutorul luminii solare in hidrati de carbon.
In categoria microorganismelor fotosintetice sunt cuprinse trei grupe de
microorganisme:
a). Bacteriile fototrofe, care in procesul de fotosinteza nu realizeaza fotoliza
apei, in consecinta nu pot utiliza oxigenul din apa ca donor de electroni. In
schimb, utilizeaza electroni proveniti din reducerea H2S sau a altor compusi ai
sulfului sau chiar a unor acizi organici cu masa moleculara mica. Multe din
aceste microorganisme pot genera azot molecular. Pentru obtinerea de
biomasa prezinta importanta speciile Chromatium si Rhodopseudomonas.
b). Cianobacteriile, cunoscute sub denumirea de alge albastre. Aceste specii
contin pe langa clorofila A o serie intreaga de pigmenti si pot realiza fotoliza
apei. Importanta prezinta speciile Spirulina.
c). Algele verzi, care contin clorofila A si B ca toate plantele verzi si utilizeaza
numai apa ca donor de electroni. Prezinta importanta speciile Chlorella si
Scenedesmus.

Microorganismele fotosintetice pot fi cultivate in diferite procedee:

- procedeul C-autotrof;
- procedeul C-autotrof si heterotrof (mixotrof);
- procedeu heterotrof, in care proprietatea de asimilare a CO2 sub
influenta luminii nu se mai utilizeaza.
Culturile pot fi realizate in scopul:
obtinerii de concentrate vitamino-proteice, utilizate ca supliment
nutritiv / furajer, sau
epurarii de ape reziduale, prin culturi mixte cu alte tipuri de
microorganisme (in special bacterii), care sa realizeze
descompunerea substantelor organice si eliminarea mineralelor
nedorite. Biomasele astfel obtinute se utilizeaza, de regula, ca
suplimente furajere.

Culturile de microorganisme fotosintetice reprezinta o sursa importanta

de hrana, in special, in zonele suprapopulate si unde lumina solara este
intensa.

Schema de principiu a unei culturi mixte de alge

Saruri
nutritive

CO2

Energie solara

Ape reziduale

LAC CULTURA DE ALGE

APA TRATATA

SEPARARE

filtrat

MASA DE ALGE

descompunere
anaeroba

INGRASAMANT

furaj pentru
culturi acvatice

supliment
furajer

Uscare

energie

supliment
nutritiv

Microorganisme fotosintetice utilizate la obtinerea de

biomase proteice
Microorganism

Capacitatea de
productie

Chlorella

Spirulina
geitleri
maxma

Beneficiar

700 t/an, suprafata de Taiwan

Chlorella
2
cultura 83.400 m
Manufacturer Co.Ltd.
Taipei
sau 320 t/an, suprafata de Sosa Texaco S.A. Mexico
cultura 900 m2

Scenedesmus acutus

200 t/an

Institutul
de
cercetari
biologice
Dortmund,
Germania

Spirulina platensis

suprafata de cultura Universitatea Ben Gurion,

Izrael
400 m2

Scenedesmus dimorphus
Micractinium

suprafata de cultura Technion Haifa, Izrael

2270 m2

Dunaliella bordawil

140 t/an, suprafata de Koor Chemicals,

cultura 20.000 m2
Izrael

Haifa,

Bioproteine din materii prime regenerabile

A. Materiile prime cu continut de polizaharide - desi sunt
atractive datorita disponibilitatii, utilizarea lor in obtinerea de
biomase proteice este extrem de restransa in principal din doua
motive si anume:
- acceptabile din punct de vedere al pretului de cost sunt doar
deseurile sau subprodusele altor industrii, iar
- transformarea lor in forme asimilabile necesita operatii costisitoare
si de multe ori complexe de pretratare (hidroliza acida sau
enzimatica a materialelor cu continut de amidon, respectiv
pretratare acida, alcalina sau combinata, urmata de hidroliza
enzimatica pentru materialele lignocelulozice).

B. Materiile prime cu continut de mono-, sau dizaharide sunt

cele mai utilizate datorita accesibilitatii lor.
Melasa este materia prima cea mai accesibila, nu necesita operatii
complexe de pretratare, printr-un simplu tratament chimic
continutul de minerale si materiale organice aflate in suspensie
poate fi redus. Drept microorganisme producatoare pe
substraturi de melasa sunt utilizate fie drojdii saccharolitice
(Saccharomyces cerevisiae), fie drojdii Candida. Deoarece
principalul domeniu de utilizare al drojdiilor saccharolitice este
industria de panificatie, utilizarea lor pentru producerea de
biomase proteice este limitata.
Zerul, desi este o materie prima extrem de atractiva pentru
biotehnologie in general si pentru obtinerea de bioproteine in
special, utilizarea sa este limitata datorita dilutiei sale ridicate.

Lesia sulfitica reprezinta o importanta sursa de poluare a apelor (fiind

caracterizata de valori ridicate ale CCO, respectiv CBO), dar si-a gasit
utilizare in fermentatia butirica, fermentatia alcoolica, in obtinerea unor
acizi organici (acid acetic, lactic, propionic, formic), respectiv vitamine
(B1, B12). Procesul cel mai eficient de prelucrare, prin care se reduce
CBO cu 90%, este cel de obtinerea de biomase proteice. Primul
procedeu comercial, continuu, denumit Pekilo, a fost dezvoltat la
Institutul de celuloza si hartie din Jamsankoski, Finlanda si
functioneaza din 1973, avand o capacitate de prelucrare de 100 m3/h
de lesie si o capacitate de productie de aprox.15.000 t/an de
bioproteine.
Drept microorganism producator se utilizeaza microfungi filamentosi
(Paecilomyces variotii). Lesia se alimenteaza impreuna cu sarurile
nutritive in fermentatoarele aseptice (procedeul continuu utilizeaza
doua fermentatoare), avand capacitatea de 360 m3 fiecare.
Productivitatea este de 2,7-2,8 g fungi solide/l h. Produsul micelial
filamentos, spre deosebire de cel provenit din bacterii si drojdii, permite
separarea prin simpla filtrare pe filtru rotativ cu tambur. Dupa uscare,
produsul are un continut de 55-60% de proteine brute, din care peste
80% asimilabile si este bogat in vitamine si minerale. Se utilizeaza ca
supliment furajer.

Schema tehnologica a instalatiei Pekilo

Obtinerea de biomase proteice din

materii prime chimice si petrochimice
Obtinerea de SCP din n-parafine ridica o serie de probleme
tehnologice in realizarea culturilor. In cazul parafinelor inferioare (C1
- C4), gazoase, in special metan, este necesar ca microorganismele
sa posede monooxigenaze cu functiuni mixte, care sa realizeze
transformarea metanului in metanol. Un alt impediment important
consta in pericolul de explozie ce apare in instalatii ca urmare a
circulatiei parafinelor in contracurent cu aerul. Acest ultim
dezavantaj este depasit daca se lucreaza cu parafine superioare
(peste C10), dar care ridica serioase probleme in ceea ce priveste
solubilitatea lor in mediul de fermentatie. Ca urmare, pentru a putea
fi preluate de celule, apare necesitatea realizarii unor dispersii
extrem de avansate, pana la dimensiuni submicroscopice a nparafinelor in mediu.
Pe substraturi n-parafinice cele mai adecvate microorganisme s-au
dovedit a fi drojdiile, in special din speciile Candida si Hansenula.

Productia de biomase proteice din materii prime petrochimice

Materia prima
Kerosen
Petrol lampant

n-Parafine

Microorganism
producator

Capacitatea de
productie

Pseudomonas (mutant)

1200 t/an

Chinese
Taiwan

Petroleum

Corp.,

Candida tropicalis

16.000 t/an
Toprina L

British Petroleum, BP, Franta

Candida guilliermondii

20.000-40.000 t/an
BVK Fermosin

Institutul
de
proteine
biosinteza, Moscova

Candida lipolitica

4.000 t/an
Toprina G

British Petroleum, Scotia

Candida lipolitica

100.000 t/an

Italprotein, Sardinia

Candida maltosa

100.000 t/an
Liquipron

KCJ, Calabria, Italia

Candida tropicalis

50.000 l/an
Petroprotein

Gulf R&D Co. Wasco, California

Candida paraffinica

60-120.000 t/an
Viton

Dainippon
Tokio, Japonia

Candida pichia

60.000 t/an
Romprot

Dainippon&Petrom, Curtea de
Arges,
(in conservare)

de

Ink&Chemicals,

Factorii de influenta ai procesului fermentativ

Compozitia mediului de cultura. Randamentul in biomasa creste cu
dilutia sursei de carbon, concentratia de parafina din mediu fiind
cuprinsa intre 1 si 10%. Continutul de parafina influenteaza si gradul
de aerare, respectiv de racire al fermentatorului, deoarece alcanii se
asimileaza oxidativ, necesitand o cantitate mai mare de oxigen si
degajand concomitent o cantitate mai mare de caldura decat hidratii de
carbon, asa cum rezulta din bilanturile aproximative comparative:
1,2 g CH4 + 3,0 g O2 1 g biomasa + 1,2 g CO2 + 2,0 g H2O
+ 55,2 kJ
1,12 g n-CnH2n+2 + 2,56 g O2 1 g biomasa + 1,76 g CO2 + 1,08 g H2O +
33,5 kJ
1,85 g C6H12O6 + 0,744 g O2 1 g biomasa + 1,02 g CO2 + 14,13 kJ

Sursa de azot este asigurata de saruri de amoniu si/sau uree.

Necesarul de microelemente (Fe, Zn, K, Mn, Ca, Cu, Mg, Co, Mo, B)
este asigurat prin adaos de saruri minerale (sulfati, fosfati, cloruri).

Temperatura optima, care sa asigure o viteza adecvata de

crestere, se situeaza pentru drojdiile Candida in domeniul 28320C.
pH-ul influenteaza direct randamentul de biomasa. Valoarea optima
se situeaza in domeniul 4-6.
Tipul constructiv al fermentatorului utilizat trebuie sa corespunda
cerintelor impuse de specificul procesului, care, in principiu, se
refera la asigurarea unei amestecari corespunzatoare a mediului
de fermentatie (format din trei faze, in cazul parafinelor inferioare
- faza apoasa de substante hranitoare, faza gazoasa de
parafina/aer si faza de drojdie, respectiv din patru faze in cazul
parafinelor superioare - faza apoasa, faza gazoasa de aer, faza
organica parafinica si faza de drojdii) pentru facilitarea
transferului de masa in etapa de fermentatie si preluarea
eficienta a caldurii de reactie. Principalele tipuri de fermentatoare
utilizate sunt fermentatoarele cu amestecator turbina sau cu
amestecator cu efect multiplu si fermentatoarele de tip air-lift.

Agent
floculare

Substrat
Aer

Biomasa
proteica

Schema de principiu a unei instalatii de bioproteine din n-parafine

1. fermentator air-lift; 2. vas floculare; 3. centrifuga filtranta; 4. schimbator de
caldura;5. uscator; 6. moara; 7. utilaj tratare-conditionare termochimica

Fermentator air lift

Bioproteine din metanol

Utilizarea metanolului ca sursa de carbon in obtinerea de bioproteine inlatura
dificultatile create de folosirea parafinelor inferioare, in special a metanului.
Metanolul este solubil in apa in orice proportie, inlatura pericolul de explozie
si este disponibil in cantitati mari, in stare pura, fiind un produs de mare
tonaj al industriei chimice. De asemenea, asimilarea metanolului nu este
conditionata de prezenta monooxigenazelor cu functiuni mixte, necesita o
cantitate mai mica de oxigen si elibereaza o cantitate mai mica de energie
comparativ cu hidrocarburile.
Principalele dezavantaje ale utilizarii metanolului ca materie prima il
constituie:
necesitatea limitarii drastice a concentratiei sale in substrat, datorita
efectului sau de inhibare a cresterii celulare,
presiunea de vapori relativ ridicata la temperatura de operare,
necesitatea asigurarii unei sterilitati, impuse de pH=ul neutru de operare si

obtinerea unui produs cu un continut mai mare de acizi nucleici, necesitand

procesare ulterioara.
In vederea obtinerii de bioproteine din metanol s-au impus bacteriile
metilotrofe.

Procedee industriale de obtinerea de bioproteine din

alcooli inferiori
Materia prima

Microorganism
producator

Capacitatea
productie

Metanol

Methylophilus
methylotrophus

50-75.000 t/an
Pruteen

ICI, Anglia

Methylomonas clara

1.000 t/an
Probion

Hoechst, Germania

Methylomonas
methanolica

4.500 t/an
Norprotein

Noersk Hydro, Suedia

Pseudomonas

4-5.000 t/an

Mitsubishi
Gas
Chem. Co, Japonia

Candida utilis

7.000 t/an
Torutein

Pure
Culture
Products,Hutchinson,
Minesota, SUA

Candida sau Torula

4.000 t/an

Sornaft, Cehia

Hansenula anomela

1.500 t/an

Schick
Technik
Germania

Etanol

de

&

Chemie
GMbH,

Instalatia industriala de cea mai mare capacitate este cea

apartinand firmei ICI (Pruteen). Elementul central al instalatiei
este fermentatorul de tip air-lift cu o capacitate de 1500 m3,
avand o inaltime de 42 m (raportul H/D = 6/1), 19 talere perforate
si 3000 de guri de alimentare cu metanol, pentru a mentine
concentratia sa in mediu la un nivel de 2 ppm, evitand astfel
inhibitia de substrat. Din fermentator se elimina in mod continuu
o suspensie fina de celule, care dupa floculare-flotare conduce la
obtinerea unei spume dense de celule. Dupa deshidratare prin
centrifugare se obtine o pasta cu un continut de 25-30% celule
uscate, care se usuca intr-un uscator pneumatic cu aer cald si se
conditioneaza sub forma de granule sau pulbere.
Excedentul de aer si dioxid de carbon se elimina din fermentator
la partea superioara, printr-un ventil steril, care impiedica
contaminarea din exterior.
Produsul finit are un continut de 73,8% total proteine, un continut
caloric de 3600 kcal/kg, fiind cel mai concentrat ingredient
nutritiv.

SUBTRAT

STERILIZARE

METANOL

STERILIZARE

AER/NH3

Aer rezidual

FERMENTATIE

STERILIZARE
Gaze reziduale

SEPARARE
faza apoasa
Apa

SPALARE GAZE
USCARE
EPURARE APE DE
SPALARE
Ape reziduale

Aer cald

SCP granule
MACINARE

Schema bloc a instalatiei Pruteen

SCP pulbere

CARACTERISTICILE UNOR PROCESE TEHNOLOGICE DE OBTINERE DE BIOMASA PROTEICA

Denumire
procedeu
Caracteristica

Pruteen
proteine
bacteriene

Pekilo
proteine
de
microfungii

Proteine din
alge

Mycoprotei
n
proteine din
fungii

Proteine din
drojdii

Waterloo
proteine din fungii

Microorganism
producator

Methylophilus
methylotrophus

Paecilomyces
variotii

Microactinium,
Euglena,Chlorel
la
,Scenedesmus

Fusarium
graminearum

Endomycopsis
(Candida)lypoli
ticaFH H 5027

Chaetomium
cellulolyticum

Materie prima

Metanol

Lesie
sulfitica

CO2,
deseuri
menajere

Glucoza

n-Parafine

Deseuri celulozice

Compania

ICI

United
Paper Mills

Technion

RHM

Hoechst-Uhde
Gelsenberg

Universitatea
Waterloo

Localitate

Billingham,
Anglia

Jamsankoski
, Finlanda

Haifa, Izrael

High
Wycombe,Anglia

Frankfurt.
Germania

Waterloo, Ontario,
Canada

Tip proces

continuu

continuu

continuu

continuu

continuu

continuu

Dimensiune
fermentator

1500 m3

2x360 m3

Arie elesteu
120m2,150m2,
2x1000 m2

2x1,3 m3

4m3

1 m3

tip fermentator

air-lift

agitator elice

elesteu aerat

agitator elice

air-lift

cu agitare

Sterilitate

aseptic

aseptic

ne-aseptic

aseptic

aseptic

aseptic

pH

6.5-6.9

4.5-4.7

6.0

3.5

5.5

Temperatura,0C

34-37

38-39

ambianta

30

30

37

Concentratia de
celule,g/l, s.usc.

30

17

0.1-0.2

15-20

15-20

Productivitate,
g celule.usc./l h

4.8-5.7

2.7-2.8

7kg/m2 an

3-4

Capacitate
de
productie, to/an

50.000-70.000

10.000

14

50-1000

20

Denumire
procedeu
Caracteristica

Pruteen
proteine
bacteriene

Pekilo
proteine
de
microfungi
i

Proteine din
alge

Mycoprot
ein
proteine
din fungii

Proteine din
drojdii

Waterloo
proteine din fungii

Recuperare
produs

aglomerare,
centrifugare

filtrare

coagulare,
flotare
centrifugare

filtrare

separator tip
Nozzle,
decantare

filtrare

Cont. brut de
proteine,
%s.usc

83-85

57-63

57

56

58

45

Cont.proteine,
% s.usc.

59-64

50

55

Domeniu
utilizare

furaj

furaj

furaj

aliment
uman

fuarj

furaj

CO2

Apa rezid.
cu
CBO
scazut

Apa rezid. cu
CBO scazut

CH4, CO2, apa

rezid. cu CBO
scazut

Produse
secundare

de

COMPOZITIA MACROMOLECULARA A UNOR BIOPROTEINE ( % , subst. uscata)

Microorganism

Materie
prima

Proteine,
brut

Grasimi,
brut

Total hidrati
carbon

total ac.
nucleici

Cenusa

Methylophilus
methylotrophus

metanol

73.8

8.5

3.4

15.9

9.0

Pseudomonas C

metanol

75.5

3.1

7.0

16.0

8.0

Methylomonas methanolica

metanol

81

10.5

4.8-7.2

Cellulomonas sp.

glucoza

74

12

28

9.2

Hydrogenomonas eutroha

uree, H2

84

urme

7.8

5.88

zahar

56

1.1

25

13.4

8.2

Candida guilliermondii

n-parafine

63-68

1.8-3.1

23-27

4.8-7.2

Candida paraffinica

n-parafine

58

10

Drojdii

n-parafine

57

10

11

Candida scotii P2

nafta

45.2

3.42

19.3

7.1

6.2

Monilia sp. R5-H

kerosen

37-44

24-28

25-31

3.8-4.3

Trichosporum pullulans

petrol
lampant

52.76

3.84

22.6

5.23

7.55

Fusariul graminearum

glucoza

54.06

0.96

14.68

6-13

6.08

lesie sulfitica

57-63

2-4

25

5-6

celuloza

45

10

35

Scenedesmus

CO2

50-55

8-12

10-15

6.0

8-12

Spirulina

CO2

55-65

2-6

10-15

3.9

5-12

Chlorella

CO2

40-55

10-15

10-15

5-10

35-40

15-20

20-35

4-5

Candida utilis

Paecilomyces variotii
Chaetomium cellulolyticum

SOIA

Sursa de proteine

Lisina

Treonina

Cisteina

Metionina

Valina

Izoleucina

Leucina

Fenilalanina

Triptofan

Referinte FAO
(g amino-acid/100 g
proteina)

4.2

2.8

2.0

2.2

4.2

4.2

4.8

2.8

1.0

Faina de soia

2.8

1.9

0.7

0.6

2.3

2.2

3.5

2.2

0.6

Faina de peste

4.9

3.0

0.7

1.9

3.7

3.2

5.0

2.9

0.9

Methylophilus
methylotrophus
(Pruteen)

4.7

3.4

0.4

1.8

3.9

3.3

5.1

2.6

0.8

metanol

Pseudomonas C

8.3

5.9

1.1

2.6

6.7

5.7

8.1

4.0

metanol

Methylomonas
methanolica
(Norprotein)

4.8

3.6

0.5

1.7

4.7

3.7

5.9

2.9

metanol

Candida
(Toprina)

lipolitica

7.8

5.4

0.9

1.6

5.8

5.3

7.8

4.8

1.3

nparafine

Paecilomyces variotii
(Pekilo)

6.4

4.6

1.1

1.5

5.1

4.3

6.9

3.7

1.2

lesie
sulfitica

Saccharomyces
cerevisiae

8.2

4.8

1.6

2.5

5.5

5.5

7.9

4.5

1.2

melasa

utilis

7.1

4.7

0.6

1.0

5.3

4.3

7.0

3.7

0.04

etanol

Chaetomium
cellulolyticum(Waterloo)

6.8

6.1

2.6

5.8

4.7

7.5

3.8

3.8

deseu
celulozic

Monila sp.R5-H

12.2

7.0

1.0

6.2

5.9

8.8

6.8

2.5

kerosen

Spirulina

4.8

6.2

0.9

2.5

7.1

6.7

9.8

5.3

0.3

CO2

Hydrogenomonas
eutropha

8.6

4.5

2.7

7.1

4.6

8.5

4.0

Candida
(Torutein)

Substrat

uree, H2