Sunteți pe pagina 1din 5

Universitatea de Stiinte Agronomice si

Medicina Veterinara - Bucuresti


Departamentul de Studii pentru
Invatamant la Distanta
Inginerie Economica
Anul III

MANAGERII EXPLOATATIILOR AGRICOLE


1. Tipuri de manageri si stiluri de management
Se stie ca reusita activitatii unei intreprinderi este dependenta de calitatea actului managerial.
Aceasta calitate este determinata de caracteristicile si aptitudinile persoanei care exercita functia de
manager. Managerul reprezinta un model de imbinare fericita a unor disponibilitati inascute cu
trasaturi performante dobandite prin instruire profesionala si experienta.
In abordarea tipului de manager, se considera ca punctul de plecare il constituie tipologia general
umana.
Dupa elvetianul Carl Jung, se disting doua tipuri umane:
a) extravertitii persoane deschise lumii exterioare, impetuoase, exteriorizate, la care
predomina tendintele obiective;
b) introvertitii persoane interiorizate, adancite in propria lor lume, meditative, rezervate, la
care predomina tendintele subiective;
Dupa caracterul temperamental se intalnesc urmatoarele tipuri:
1. Colericul persoana are un temperament puternic , neechilibrat, excitabil, dispunand de o
forta de actiune neobisnuita manifestand explozii de afectivitate inegal. Colericul este un om
cu initiative mari, mereu nelinistit si agitat, are un caracter imprevizibil in actiunile sale , are
tendinta de a adopta atitudini extreme si nejustificate.
2. Sangvinul are un temperament puternic, echilibrat, este mobil si rapid in actiuni, miscari si
vorbire. Simtul datoriei este foarte dezvoltat, nu se angajeaza in actiuni riscante, nu este
cuprins de panica in situatii limita, nu este ambitios si la nevoie stie sa renunte.
3. Flegmaticul are un temperament slab, echilibrat si inert. Este calm, meticulos,dar lent in
actiuni, se descurca greu si dezarmeaza cand se afla in situatii neprevazute. Este realist, practic,
cumpatat , dar lipsa de operativitate si adaptabilitate nu-l recomanda pentru functia de manager.
4. Melancolicul este un tip neechilibrat, slab si inhibat, rabdator cu un pronuntat simt analytic,
hipersensibil dar labil din punct de vedere nervos, este fricos, melancholic in situatiile
conflictuale.
Exista mai multe criterii de clasificare :
A. In functie de gradul de flexibilitate si stilul de conducere exista doua categorii de manageri:
a) manageri flexibili;
b) manageri inflexibili.

B. Dupa modul de executare a sarcinilor, de eficienta conducerii, precum si de modul de


stabilire a relatiilor si a contactelor se identifica urmatoarele tipuri de manageri:
a) altruistul sau misionarul interesat in mod special de relatiile umane;
b) delasatorul sau negativul prezinta slabe aptitudini de conducator;
c) ezitantul - este acel tip de manager foarte atent in realizarea sarcinilor si la stabilirea contactelor
dar care manifesta un interes scazut pentru rezultate;
d) promotorul - este puternic preocupat de cresterea eficientei activitatii colectivului pe care-l
conduce;
e) autocratul bine intentionat principalul scop este realizarea obiectivelor si atingerea unui
nivel ridicat de eficienta, nu manifesta preocupare pentru relatiile interpersonale;
f) realizatorul tipul managerului constructiv, perseverent, imaginative, preocupat in egala
masura de armonizarea relatiilor interumane.
C. Alt criteriu de clasificare este determinat de randamentul activitatii de conducere si de
gradul de cooperare cu personalul din subordine . Intalnim doua tipuri de manageri:
a) manageri eficienti;
b) manageri ineficienti.
A. Managerii eficienti se structureaza in mai multe subtipuri:
Organizatorul
- pune accent deosebit pe organizare
- se intelege bine cu colaboratorii, sties a lucreze cu ei chiar daca acestia nu corespund asteptarilor
sale;
- deleaga subalternilor o parte din autoritatea sa;
- tine cont de opiniile subalternilor;
- prefera o autoritate relativ depersonalizata, apeland la legi , norme, reglementari;
- este constient de drepturile sale si de obligatiile ce ii revin;
- manifesta un grad de constiinciozitate ridicat;
- stie sa evite conflictele si este capabil sa le aplaneze;
- considera ca accesul la anumite functii trebuie sa se bazeze pe norme bine stabilite.
1.

2. Participativul
- ignora relatiile ierarhice si promoveaza relatii de tip collegial;
- considera ca procesul de conducere este mai mult o munca de echipa decat una individuala;
- detine arta de a se apropia de oameni, de a se adapta modului diferit de a gandi si actiona al
acestora;
- stie sa dea dispozitii in concordanta cu capacitatea fiecarui subordonat;
- e constient ca nu poate influenta pe altii fara a accepta ca el insusi sa fie influentat;
- pentru aplanarea dezacordurilor este orientat catre analizarea cauzelor legate de situatii si mai
putin de caracterul lor;
- dezacordurile importante sunt abordate sistematic.
3. Intreprinzatorul
- este tipul de manager care considera ca pentru obtinerea unor rezultate bune, menirea sa este de a
dirija pe colaboratori si subalterni;
- promoveaza un sistem de relatii ierarhice clare, fundamentate pe experienta;
- are capacitatea de a controla desfasurarea evenimentelor;
- apreciaza si alege acele persoane care prefera sa fie conduse;
- promoveaza idei proprii urmarindu-le eficienta;

- considera ca cel mai corect criteriu de promovare este capacitatea de initiativa;


- are un stil autoritar de conducere, fara a fi dictatorial;
- ii place competitia si prefera confruntarile deschise.
5.
-

Realistul
promoveaza relatii ierarhice pe baza de incredere si respect reciproc;
deciziile importante le adopta numai dupa ce s-a consultat cu subalternii;
pentru problemele care nu-l privesc direct, lasa pe subalterni sa-si rezolve intre ei problemele;
isi exercita influenta fara a estompa initiativele subalternilor sau colaboratorilor;
urmareste sa nu aiba esecuri sau rezultate slabe.

B. Manageri ineficienti din aceasta grupa se desprind urmatoarele subtipuri:


1. Birocratul
-

este tipul de manager care cauta sa evite raspunderea in caz de nereusita, punand-o pe seama
superiorilor sau a unor cauze subiective;
este preocupat de aspectele formale, decat obtinera unor realizari de fond;
da instructiuni exagerat de dataliate personalului, sub forma scrisa;
asteapta instructiuni de la superiorii sai, le respecta intocmai, chiar daca acestea sunt in
detrimentul activitatii;
controlul se exercita la toate nivelurile ierarhice, cautandu-se vinovatii pentru neindeplinirea
unor sarcini sau abaterea de la actele normative;
subordonat reglementarilor si practicilor din perioadele trecute, nu are incredere in proiectiile
pe termen lung.
2. Paternalistul si demagogul
vorbeste mult despre spiritul de echipa, democratie si despre marea familie reprezintata de
echipa pe care o conduce, ceste notiuni sunt exprimate confuz;
are acces la functii prin intermediul relatiilor de familie sau a unor forme de influenta;
satisface nevoile subalternilor tratandu-i cu amabilitate chiar daca acest lucru este contrar
intereselor firmei;
este influentabil, putand fi usor manevrat fara a-si da seama;
are uneori manifestari impulsive, necontrolate.
3. Autocratul de tip dictator
are ambitii personale puternice, generand stari conflictuale si trezind numeroase rivalitati;
mediteaza indelung la mijloacele prin care se poate mentine in functiile de conducere;
are mereu in minte numele rivalilor ce trebuie inlaturati si se preocupa de gasirea mijloacelor
pentru eliminarea lor;
considera ca, pentru a ramane in functie, trebuie sa faca parte din anumite clanuri;
are o comportare autoritara;
ii indeparteaza pe cei care nu sunt de acord cu el;
crede ca oamenii lucreaza din constrangere si de aceea trebuie controlati, dirijati si amenintati
cu sanctiuni pentru neindeplinirea sarcinilor;
in relatiile de munca manifesta multa agresivitate;
realizeaza un randament personal ridicat, dar nu stie sa obtina de la subordonati maximul
posibil, pe termen lung acest stil este ineficient.
4. Oportunistul
sesizeaza intodeauna ocaziile si momentele potivite pentru a-si intari pozitia ierarhica;
organizeaza si desface aliante in functie de imprejurari

isi intareste autoritatea facand compromisuri;


este usor influentabil;
se foloseste de functia pe care o detine pentru a face presiuni asupra celorlalti in vederea
satisfacerii propriilor interese;
in situatii de criza este nelinistit,agitat de teama de a nu-si pierde pozitia sau privilegiile.
5. Delasatorul
Este tipul de manager cu cele mai slabe rezultate. Nu mamifesta interes pentru nici o activitate,
este neeficient si influenteaza negativ eficienta grupului pe care il conduce. Este evaziv in
asumarea responsabilitatilor, reducand astfel randamentul celorlalti prin interventii inoportune,
tinde spre un randament minim, din comoditate, lene sau pentru a nu avea neplaceri.

6. Utopistul modern
are prea multa incredere in oameni;
adopta un stil exagerat democratic, autoritatea fiindu-i slabita;
urmareste sa promoveze un mai mult un stil de conducere , decat sa obtina rezultate bune;
pentru a mentine relatiile cordiale, neglijeaza rezultatele si eficienta;
nu este exigent cu subalternii ceea ce duce la un randament scazut si la o lipsa de organizare;
nu rezolva conflictele ci le calmeaza , lasand ca trecerea timpului sa le rezolve;
este ineficient, rezolvand partial problemele.

Stilul practicat de un manager reflect modul n care acesta i exercit atribuiile care i revin,
rolul pe care l are n asigurarea manifestrii funciilor managementului, natura comportamentului sau.
Fiecare manager are stilul su personal care nu este transmisibil, dar se modific de la o perioad la
alta, att n funcie de angajare personal fa de rezultatele unitii i prin aceasta, de propriile
interese, ct i de modul de cooperare cu componenii grupului pe care-l coordoneaz sub toate
aspectele relaiilor interumane.
Stilul de management poate fi definit prin totalitatea particularitilor caracteristice activitii
managerului, a modalitilor specifice de a gndi, de a se comporta i aciona, felul n care acesta
intervine n activitatea subordonailor, capacitatea
Determinarea stilului de management implic luarea n considerare a unui ansamblu de factori care
condiioneaz activitatea managerului i modul specific de aciune, dintre care amintim: sistemul de
management practicat n unitate; personalitatea i modul de a aciona al managerului, potenialul i
personalitatea subordonailor; sistemul motivaional practicat n unitate, etc.
Cercetarile efectuate de R.Lippit si White au dus la identificarea a trei stiluri de management :
a) Stilul autoritar- dictatorial este caracteristic managerilor care au o parere foarte bune despre ei,
refuza orice sugestie din partea subalternilor, lund decizii de unii singuri. Acest stil creeaza stari de
tensiune, stres in randul subalternilor, inducandu-le acestora o stare de apatie si dezinteres fata de
ordinele primite.
b) Stilul permisiv se caracterizeaz prin evitarea oricrei intervenii n coordonarea subordonailor.
Caracteristica esenial a acestui stil de management este reducerea la maximum a intervenilor privind
ndrumarea subordonailor, aceasta realizndu-se aproape spontan.
Sub aspectul consecinelor, acest stil de management genereaz un moral mai sczut subordonailor,
determinat de faptul c nu sunt sprijinii suficient n realizarea sarcinilor, mai ales a celor cu caracter
de noutate.
c) Stilul democratic caracterizeaz managerii care asigur participarea colaboratorilor i a
subordonailor la activitatea de management. Practicnd un astfel de mod de exercitare a autoritii,
managerii i pot forma o imagine clar asupra activitii proprii i o evaluare corect asupra activitii
desfurat de fiecare subordonat.

Sub aspectul consecinelor, acest stil de management determin o reducere semnificativ a


conflictelor, asigur o participare activ a subordonailor la realizarea sarcinilor primite, fr a se
constata amplitudini semnificative n randament i n punctualitatea i calitatea lucrrilor executate n
lipsa managerului. Reducnd la dimensiuni raionale exercitarea funciei de control, managerii care
adopt acest stil au posibilitatea de a folosi propriul buget de timp, n favoarea documentrii i
autoperfecionrii.
Cercetarile stilurilor manageriale in functie de interesul pentru oameni si pentru rezultate a
permis identificarea a cinci stiluri mai importante:
a) Stilul indiferent se caracterizeaz prin lipsa de interes a persoanei fa de propria evoluie n
ierarhia sistemului de management din unitatea economic. Persoanele cu o asemenea atitudine fa de
responsabilitate, promovate n posturi din sistemul de management, au toate ansele s desfoare o
activitate eficient. n general, activitatea lor se caracterizeaz prin pondere i struin de a se adapta
noii situaii, exercitarea funciilor managementului se realizeaz cu aceleai interes ca i sarcinile
avute cnd ocupa un post de execuie. Ei se caracterizeaz printr-un grad ridicat de autocunoatere,
avnd posibilitatea de a-i evalua corect rezultatele activitii sale, deci, are preocupri pentru
autoperfecionare. Activitatea sa n planul relaiilor interumane este de natur s creeze un climat de
munc favorabil, iar n ansamblul su desfoar o activitate eficient.
b) Stilul umanist este specific managerilor preocupati de resursele umane, pune pe primul plan
problemele colaboratorilor lui, ceea ce duce la desfasurarea unei activitati eficiente, intr-un climat
destins si propice conlucrarii dintre toti membrii colectivului, creativitatii.
c)Echilibrat- permisiv este stilul in care managerii urmaresc realizarea unui echilibru intre interesul
pentru rezultate si cel pentru oameni. Cautand sa evite conflictele managerul face adesea
compromisuri iar rezultatele sunt la nivel mediu.
d) Stilul tehnocrat caracterizeaza acei manageri care au ca scop principal obtinerea performantelor
maxime , neglijand latura umana, ceea ce duce la la instalarea unui climat nefavorabil de munca, cu
efecte negative asupra rezultatelor.
e) Stilul echilibrat- eficient este specific managerilor care imbina in mod rational, interesul pentru
cele mai bune rezultate, cu preocuparea pentru o cat mai buna satisfacere a cerintelor si raporturilor
umane.Climatul generat este unul favorabil , influentand pozitiv randamentul in munca, evitand
conflictele si compromisurile.

S-ar putea să vă placă și