Prin 2005, cind marele maestru Bivolaru o stersese din patria muma, este la un moment dat

nevoie de un instructor intr-un coltisor indepartar al tarii. El maestro ii trimite mesaj

mobilizator unui instructor, care se cam retrasese de vreun anisor. Acesta il refuza politicos,
motivind ca i-a murit tatal, mama ii este singura si bolnava si vrea sa se ingrijeasca de ea.
Din exil ii trimite acestui instructor prin ceva intermediar mesajul urmator:

fisier audio

"... si viii cu viii. Si de altfel cred ca ar trebui sa puneti aceasta inregistrare si la intilnirea cu
instructorii. Da? Ca sa auda toti care este viziunea mea asupra acestui aspect. El pur si simplu nu
intelege ca sansa de a preda totodata il ajuta ca el sa se transforme pentru ca invatind pe ceilalti
totodata invata si el si are aceasta sansa. Daca el isi imagineaza ca el va evolua spiritual
ajutindu-si mama, care la rindul ei n-a facut nimic ca sa aiba grija de sanatatea ei si de
transformarea ei launtrica si sacrifica cursantii care ii are, adica sacrifica probabil, sa zicem 20
de oameni pentru unul... Viziunea lui in aceasta directie este gresita. Si isi va da seama mai tirziu
cind o sa fie pe lumea de dincolo unde a gresit."

Nu ma indoiesc ca ati simtit cu totii iubirea nesfirsita si compasiunea emanate de aceste vorbe
de duh. Si sper ca va e clar, ca instructorul respectiv si-a luat talpasita de la curs odata pentru
totdeauna dupa ce a luat cunostinta de viziunea profund spirituala a maestrului.