Sotia mea a fost de doua ori la Viluta. Intai in 2007 si apoi mai tarziu.

Prima data cand a fost nu

a fost obligata sa semneze nimic de genul asta. A doua oara a trebuit sa semneze, la sfarsitul
taberei, dupa ce se bucurase relaxat de Viluta. Semnatul hartiei ca a luat la cunostinta faptul ca
daca refuza de trei ori sa mearga sa se intalneasca cu G, va fi respinsa la inscrierea in tabara s-a
introdus de cativa ani. O prietena i-a spus ca anul acesta a trebuit sa semneze aceasta hartie la
inceput, cand a intrat in Viluta, nu la sfarsit. Macar acum au fost mai corecti, ca au dat
posibilitatea sa refuze la inceput, adica nu semnezi, nu intri la Viluta. Pe de alta parte, nu prea
iti vine sa refuzi, pentru ca daca stii ca stai gratis la Viluta, nu vii pregatita cu bani in plus de
acasa si atunci accepti.
Oricum, ea jurase acolo ca nu o sa povesteasca nimic din ce se intampla la Viluta. Si
nu mi-a povestit, intr-adevar, decat acest lucru precis, care o marcase. Ne cunoastem si suntem
impreuna de peste 13 ani de zile, cand apar situatii grave de genul acesta, nu ascundem unul de
altul, indiferent de cate juraminte am face. E o chestiune de verticalitate sa nu ascunzi
asemenea lucruri, chiar daca ai facut un juramant. Sa faci un juramant, sa vezi ca in spatele
usilor inchise se fac lucruri ciudate si apoi nici sa nu anunti pe altii, sa ii lasi sa sufere si ei si sa
descopere pe pielea lor, sa nu le dai macar o avertizare? Pai sa stiu ca pierd toata evolutia
spirituala si sufar 7 sau 8 ani, cum se spune prin juraminte, dar tot avertizez pe cei care sunt in
pericol.

Cum ar fi fost ca atunci cand ar fi plecat la Paris, eu sa nu stiu nimic unde se duce, timp de 2-3
saptamani si sa imi fac griji. Pentru ca asa i s-a spus, ca nu are voie sa zica nimanui, nici macar
iubitului, ca de la Paris va putea sa isi sune doar mama si doar in conditii foarte stricte, ascultata
la telefon sa vada ce zice. Mama ei nici macar nu stie ca este la curs, deci cu cine ar fi putut sa
vorbeasca, pe cine sa anunte. Va dati seama, probabil ca as fi anuntat autoritatile imediat, as fi
facut scandal peste tot, la toate televiziunile, sa stiu ca este plecata undeva, dar sa nu mi se
spuna unde, sa nu am voie sa vorbesc cu ea, sa stiu daca e ok, daca nu cumva e sechestrata pe
undeva. Se pot intampla multe lucruri, mai ales intr-o grupare care nu e straina de videochat,
plecari in Japonia, filme porno, etc. Mai ales cand se fac tot felul de juraminte teribile, parca
suntem la masonerie, sa nu mai stie stanga ce face dreapta. Eu ma mir cum nu s-au gandit la
asta, sa poata sa isi sune sotul, sau pe orice persoana vrea ea, nu numaidecat mama.

Oricum, primavara trecuta, cand fusese anuntata ca in toamna ar trebui sa plece la Paris, a
intrebat si ea, in stanga si in dreapta, la fete, cum e cu plecarea asta. Majoritatea au zis ca nu
pot sa ii spuna nimic pentru ca sunt sub juramant. Oricum, una dintre prietenele
noastre, a avertizat-o, i-a spus ca scopul plecarii este clar sa faca amor cu G., ca odata ajunsa
acolo va fi o presiune psihica extraodinara de a te conforma, i-a povestit de conditiile
claustrofobice care sunt in casa de la Paris si ca nu ai aer si nu poti sa iesi afara la aer. I-a
povestit ca atunci cand a fost adusa la amor cu G., a reusit sa se fofileze spunand ca are niste
boli venerice si nu vrea sa i le dea si lui. Asa ca au facut doar o meditatie scurta si apoi, valea,
alta la rand.

Deci sotia mea a fost pusa in tema datorita sacrificiului pe care l-a facut aceasta prietena a
noastra de a renunta la juramant, ca sa o avertizeze. Ma bucur ca la curs la noi, mai sunt
oameni pentru care compasiunea si corectitudinea sunt inca valori demne de urmat.
Eu am impresia ca toata aceasta teroare instituita, indemnul de a ne turna unii pe altii, regulile
foarte stricte de prezenta la curs, conferintele repetate despre juramant si puterea
juramantului, tintuirea celor care nu se conformeaza la gazeta de perete care e devenit site-ul
yogaesoteric, toate acestea nu indica decat frica lor paralizanta ca pierd controlul, ca aceasta
miscare se dezintegreaza. Parca suntem intr-o societate totalitara, inainte de revolutie, in care
doar frica ii mai tine pe oameni impreuna, ci nu idealurile comune. De fapt, probabil ca se
cunosc la varf totiintre ei, si isi imagineaza ca si noi, toti cursantii de rand, actionam la fel ca ei,
doar din frica.

Altfel nu imi explic de ce la cursuri, mesajul predominant este cel al fricii, de masonerie, de
apocalipsa, de procese si servicii secrete, de extraterestrii cei rai, de cutremure, de explozii
solare, de Coca cola, de muzica demoniaca, peste tot acelasi mesaj. Foarte rar, conferinte
adevarate, care sa ne mai aduca aminte de idealurile care ne-au strans impreuna in urma cu 15-
20 de ani, atunci cand mesajul predominant era de aspiratie, dragoste de Dumnezeu,
cunoastere, compasiune. (surs: www.exmisa.org)