Comportamente pro si antisociale

Oamenii traiesc intotdeauna intr-o societate care are valori si reguli referitoare la relatiile
interpersonale. Iata cateva valori fundamentale referitoare la persoana: viata; integritatea
corporala si sanatatea; libertatea si demnitatea; proprietatea.Comportamentele unui individ au
asupra altor indivizi fie efecte pozitive, fie efecte negative. Vom defini comportamentele
prosociale si pe cele antisociale prin efectele lor pozitive sau negative.
Comportamentele unui individ care au efecte pozitive asupra altor indivizi sunt considerate
comportamente prosociale.
De exemplu, un elev a fost accidentat grav si nu poate veni la scoala mai multe saptamani.
Colegii il viziteaza pe rand, il tin la curent cu materia si il incurajeaza, aretandu-i ca nu este
singur in suferinta sa.
Comportamentele unui individ, care au efecte negative asupra altor indivizi sunt considerate
comportamente antisociale.
Un exemplu de comportament antisocial este insulta, act impotriva demnitatii persoanei. Ea
consta in a atribui unei persoane un defect lezandu-i sentimentul onoarei, lovindu-i prestigiul si
reputatia dobandite prin comportamentul sau corect.
Tot comportament antisocial este calomnia, ca o nascocire rauvoitoare. Ea consta in a afirma in
public despre o persoana ceva neadevarat dar care, daca ar fi adevarat, ar putea sa expuna
acea persoana la o sanctiune sau dispretului public.
Agresivitate: exista o agresivitate naturala ca reactie la amenintarile impotriva intereselor vitale
ale individului. De exemplu, teama poate sa-l mobilizeze pe individ in doua feluri de
comportament: fie comportament de evitare - tendinta de a fugi; fie comportament de aparare,
de infruntare - comportament agresiv. Cand amenintarile sunt reale, reactia agresiva are
valoare adaptativa.
Sadismul este o forma de agresivitate antisociala si consta in dorinta de putere absoluta asupra
fiintelor umane.
Si cruzimea este o forma de agresivitate antisociala si consta in ura impotriva vietii insasi.
Agresivitatea conformista. Individul considere ca supunerea este o virtute si ca este de datoria
lui sa se supuna ordinelor, chiar cand prin executarea lor face rau altor oameni. Asa poate sa
faca membrul unei bande de raufacatori..

Agresivitate functionala. Lacomia este o astfel de agresivitate. Poate fi lacomie de hrana, de

bautura, de placeri. sexuale, de glorie etc.
O sursa a agresivitatii la unii oameni este narcisismul, pe care Fromm il defineste astfel: "numai
individul insusi, corpul sau, bunurile sale, numai fiinta si lucrurile lui sunt percepute ca fiind pe
deplin reale, in timp ce tot (persoane si obiecte) ce nu face parte din propria sa persoana sau nu
este obiect pentru nevoile sale nu are pondere si culoare afectiva (E. Fromm, Criza psihanalizei).
La unii oameni se poate manifesta un fel de narcisism de grup. Ei reactioneaza cu furie la cea
mai mica jignire reala sau imaginara adusa grupului lor, atribuind celuilalt grup, intentii
diabolice.
Comportamentele pro sau antisociale nu sunt innascute, ci se dobandesc prin invatare. Sa
reamintim ca prin invatare, in general, se intelege orice modificare de comportament.
Comportamentele sociale ale unui individ se invata in functie de consecintele pe care
respectivele comportamente le au asupra lor insisi. Logica este urmatoarea: comportamentul
persoanei este sau nu este acceptat de alte persoane. Acceptarea sau neacceptarea sunt
consecinte dar si cauze. Daca este acceptat, el repeta comportamentul; daca nu este acceptat,
trebuie sa evite acel comportament. De exemplu, un copil, D. G. era foarte agresiv cu colegii sai
de gradinita; ii lovea cu piciorul peste glezne, monopoliza jucariile si se juca singur. Ceilalti se
plangeau mereu educatoarei. Copiii au ajuns in clasa I. Cei terorizati nu il acceptau la joc si nu
vorbeau cu el in cursul recreatiilor. Invatatorul a relatat ca il auzea deseori spunandu-le:
"bagati-ma, ma, si pe mine in seama; "vorbiti, ma, si cu mine". Comportamentul lui agresiv a
avut drept consecinta sociala faptul ca l-au izolat copiii. El trebuie sa se schimbe, altfel va
ramane un izolat.
Recompensa si sanctiunea sunt consecintele sociale ale comportamentului care influenteaza
probabilitatea repetarii lui.
Recompensa (intarirea pozitiva) duce la cresterea probabilitati repetarii acelui tip de
comportament.
De exemplu, un bunic spune celor doi nepoti: "Plec la gara. Ma ajuta cineva la bagaj?" Fata, in
clasa a VI-a, se face ca nu aude. Baiatul, in clasa IV-a, se ofere sa-l ajute. La despartire, bunicul il
lauda si ii ofere bani. In felul acesta, copilul invata ca este in interesul sau sa fie amabil.
Sanctiunea (ca intarire negativa) duce la scaderea probabilitatii repetarii comportamentului
sanctionat.