Curs 7 Succesiuni

1.Revocarea judecatoreasca a legatelor

In regimul VCC nedemnitatea opera de drept si numai in cazul mostenirilor legale. Sub regimul NCC
exista:
- nedemnitate de drept
-nedemnitate judecatoreasca
In ambele cazuri in NCC nedemnitatea priveste atat mostenirea legala cat si cea testamentara. Prin
urmare, vorbim de revocare judecatoreasca:
1.1. in cazul legatelor cu sarcini (pt neindeplinirea sarcinilor)
1.2. in caz de ingratitudine
Ambele presupun actiuni ale legatarului care au loc dupa momentul deschiderii succesiunii (dupa
data decesului).
1.1. in cazul legatelor cu sarcini art. 1069 alin. 1 NCC poate fi ceruta in cazul neindeplinirii fara
justificare a sarcinilor instituite de testator. Prin exceptie, poate fi vb de revoc. Judec. a legatului si in
cazul neindeplinirii fortuite a sarcinii dar numai daca potrivit vointei testatorului eficacitatea legatului
este legata de executarea sarcinii.
-neacceptarea legatului este un caz de caducitate
-sarcinile sunt obligatorii pt legatar de la momentul deschiderii mostenirii
-sarcina trebuie sa aiba valoare juridica (cand angajamentul testatorului este ferm in acest sens si nu
lasa posibilitati de a nu executa)
1.1.1. Neindeplinirea fara justificare a sarcinii nu orice neexectare a sarcinii poate atrage
revocarea legatelor (trebuie sa fie ceva imputabil legatarului, cand fara a avea temeiuri juridice nu isi
indeplineste sarcina) neexecutarea unei obligatii pe care legatarul si-a asumat-o prin acceptarea
legatului
-situatia termenului esential (testatorul dispune ca legatarul sa indeplineasca sarcina intr-un anumit
termen)
1.1.2. Neindeplinirea fortuita a sarcinii (care nu depinde de vointa legatarului <forta majora,
caz fortuit, fapta unui tert) numai daca potrivit vointei testatorului eficacitatea legatului este
conditionata de executarea sarcinii (instanta practic nu mai poate sa aprecieze, in mod gresit a
introdus legiuitorul aceasta problema la revocarea judecatoreasca de lege lata retinem ca o
dispozitie prin care testatorul prevede expres ca neindeplinirea sarciii indiferent de motive face ca
legatul sa fie ineficace este de fapt o conditie rezolutorie <prin urmare nu ar trebui sa fie
conditionata de timp, sa isi produca efectele de drept fara ca cineva sa fii invcat revocarea>)
1

- conform reglementarii in vigoare revocarea judecatoreasca poate fi invocata in termen de 1 an in

princ de la data cand trebuia executata sarcina <textul e inomplet>
VCC nu era reglementata aceasta forma de revocare;
Neindeplinirea sarinilor la termen de catre legatar in ipoteza in carenu are cunostinta de existenta
acestora (ex testatorul instituie sarcina ca legatarul sa achite cheltuielile de inmormantare, legatarul
afla de existenta legatului cu sarcina la 6 luni dupa inmormantare <cea mai potrivita soluti ar fi ca
legatarul sa achite contravaloarea inmormantarii celui care a suportat cheltuielile ) legatul nu se va
revoca, dar nu va sapa de sarcina ci va trebui sa indemnizeze pe cel care a indeplinit sarcina.
Dispozitia prin care testatorul prevede ca in situatia in care nu sunt executate sarcinile sa nu se poata
invoca revocarea legatului i numai executarea silita este valabila, iar in ipoteza in care legatarul nu
poate fi executat silit (este insolvabil), intervine situatia neindeplinirii fortuite a sarcinii.
1.2. in caz de ingratitudine poate fi solicitata si in cazul donatiilor; in vreme ce in cazul donatiilor,
acestea pot fi revocate pt ingratitudine pt tei motive, in cazul legatelor regasim doar doua motive
(care corespund cu primele doua motive care se refera la revocarea donatiilor pt ingratitudine):
Art. 1069 alin. 2 NCC
a. daca legatarul a atentat la viata testatorului, a unei pers apropiate lui, sau stiind ca altii
incearca sa atenteze nu l-a instiintat;
b. daca legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de testator ori
de injurii grave la adresa memoriei testatorului
La donatii exista si un al trei-lea motiv:
c. daa donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns in nevoie, in
limita valorii actuale a bunului donat, tinandu-se seama de starea in care se afla bunul la momentul
donatiei.
Parere profesor: in situatia in care testatorul se afla in stare de nevoie, si din cauza starii de sanatate
nu (nu are posibilitatea, nu considera ca fiind o prioritate avand in vedere starea de sanatate) revoca
legatul, iar legatarul nu acorda ajutor testatorului, s-ar putea extinde interpretarea ultimului motive
de la donatii si in cazul legatelor, adia mostenitorii ar putea/ar trebui sa poata cere pt acest motiv
revocarea legatului.
Nedemnitate ingratitudine : nedemnitatea presupune in princ. condamnarea.

Regimul juridic al actiunilor in revocare pt neindeplinirea sarcinilor si pt ingratitudine

a.Actiunea in revocare pt neindeplinirea sarcinilor
Aceasta actiune este in princ. la dispozitia persoanelor care pot justifica un interes legat de
inefiacitatea dispozitiei testamentare (mostenitorii legali, legatarii universali, legatarii cu titlu
universal, legatarii cu titlu partiular, creditorii acestor pers. pe cale oblica).
2

Nu pot cere revocarea beneficiarii sarcinii ( Exceptie situatia in care tertul beneficiar este si
mostenitor).
Actiunea in revocare este supusa prescriptiei extinctive in termen de 1 an (art 970 NCC), actiunea pt
executarea silita a sarcinilor se prescrie in termen de 3 ani (art 2517).
Aceasta revocare se poate invoca impotriva legatarului tinut la executarea sarcinilor dar si contra
mostenitorilor acestora daca legatarul decedeaza dupa momentul introducerii actiunii sau daca a
decedat inainte de implinirea termenului de 1 an.
b.Actiunea in revocare pt ingratitudine
Aceasta poate fi invocata de catre mostenitori (cei care ar putea beneficia de ineficacitatea legatului
pt acest motiv): mostenitorii legali, legatarii obligati la plata legatelor, colegatarii beneficiari ai unui
legat conjunctiv, executorii testamentari in schimb creditorii acestor persoane nu mai pot invoca
acest lucru, actiunea fiind una strict personala.
Actiunea poate fi solicitata pe cale directa dar si pe cale reconventionala (in ipoteza in care sunt
parati mostenitorii legatarului, pe cale de aparare invoca acest motiv).
Sub regimul VCC se admitea ca aceasta actiune se poate exercita numai impotriva legatarului care a
comis ingratitudinea iar nu si mostenitorii acestuia (justificare: aceasta revocare este o pedeapsa
civila).
Art. 1024 alin 2 care se refera la revocarea donatiei pt ingratitudine (in privinta legatelor nu avem o
prevedere expresa) precizeaza ca actiunea de revocare pt ingratitudine poate fi exercitata numai
contra donatarului (deci contra beneficiarului liberalitatii) si ca in situatia in care acesta moare dupa
introducerea actiunii aceasta poate fi continuata impotriva mostenitorilor. Regulile desprinse din
acest text de lege sunt aplicabile mutatis mutandis si legatelor.
Art. 1070 NCC Dreptul la actiune in revocarea judecatoreasca a legatului se prescrie in termen de 1
an de la data la care mostenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine sau dupa caz de la data la care
trebuia executata. In ultimul caz se mai cere intrunita o conditie pe care textul nu o prevede, si
anume, sa cunoasca dispozitia testamentara si existenta sarcinii. Fiind vorba de un termen de
prescriptie, acesta poate fi intrerupt si suspendat potrivit legii.
In ceea ce priveste momentul in care incepe sa curga acest termen:
Sub regimul VCC se considera ca revocarea pt ingratitudine nu putea fi ceruta decat daca testatorul
nu l-a iertat pe cel vinovat (iertarea atunci cand era invocata trebuia sa fie dovedita de legatar). In
caz de atentat la viata testatorului, delicte, cruzimi sau injurii grave, iertarea era prezumata daca
testatorul lasa sa treaca 1 an de la data savarsirii faptelor si nu isi revoca legatul.
In ipoteza in care , intre mom. in care s-au savarsit faptele de ingratitudine fata de testator si mom.
decesului, testatorul a fost intr-o situatie in care nu avea discernamant, Casatia Franceza a ajuns la
concluzia ca termenul curge pt mostenitori de la data la care afla de existenta faptelor respective.
In ipoteza in care, dupa ce s-au savarsit faptele de ingratitudinea nu se implineste terenul de 1 an si
testatorul decedeaza, mostenitorii au la dispozitie un termen de 1 an, spre deosebire de donatie,
3

avand in vedere ca donatorul trebuie sa recurga la o actiune in instanta pt a se revoca donatia, fata
de testator care poate revoca singur legatul, astfel impotriva donatorului curge termenul de la data
la care a cunoscut existenta faptelor de ingratitudine.
Avand in vedere ca NCC nu prevede nimic pe aceasta tema, se pune intrebarea daca lucrurile stau la
fel cum le-a stabilit doctrina si jurisprudenta anterior. Comentatorii NCC sun ca iertarea in mod tacit
ar fi exclusa in modul in care era reglementata in VCC, singura modalitate de iertare fiind refacerea
testamentului dupa savarsirea faptelor de ingratitudine solutia este discutabila.
Argumente:
1. Daca in cazul nedemnitatii, testatorul il poate ierta pe nedemn (art. 961 NCC), cu atat mai
mult il poate ierta in cazul faptelor de ingratitudine (care sunt de o gravitate mai mica).
2. Daca revocare testamentului, expresa sau tacita este un act solemn, care nu poate fi facuta
decat in cazurile si conditiile prev de lege, renuntarea la revocare nu este nicdecum un
asemenea act, astfel incat, daca revocarea nu a survenit, testamentul ramane sa produca
efecte, fiind cu totul exclusa necesitatea refacerii testamentului.
3. In materie de donatii (art. 1024 NCC argumentele fiind aplicabile si in cazul legatelor)
posibilitatea iertarii este stipulata in mod expres. Parere profesor: ceea ce este valabil in
materie de donatii este valabil si in cazul legatelor.

Efectele revocarii
Se vor aplica prin asemanare dispozitiile articolelor 1025, 1026 si 1029 aplicabile in materie de
revocare a donatiilor, precum si dispoz. Art. 1365 si urm. Aplicabile in materie de restituire de
prestatii, avand in vedere ca in cazul legatelor NCC nu prevede expres.
Restituirea obiectului legatului se va face in natura daca este posibil, iar daca nu, prin echivalent.
In privinta fructelor bunurilor care fac obiectul legatului, acestea sunt datorate de legatarul vinovat
(de rea credinta)de la momentul in care s-a solicitat revocarea. In privinta tertilor care au dobandit
dreptul cu titlu oneros (de proprietate sau alte drepturi reale inclusiv garantii) de la legatar acestia
vor pastra acele drepturi in masura in care s-au respectat formele de publicitate (daca este vb de
imobile) sau daca sunt dobanditori de buna credinta (in cazul bunurilor mobile). Per a contrario, tertii
dobanditori cu titlu gratuit nu sunt la adapost de obligatia de a restitui bunul.

2. Caducitatea
-intra in categoria de ineficacitate
Nulitatile se refera la neindeplinirea unor conditii de forma sau de fond, fata de caducitate, care
presupune existenta unui legat valabil si care nu preduc efecte din div. motive. Revocarea poate
surveni in sit. in care s-a incheiat un testam. valabil (se revoca de catre testator sau pe cale
judecatoreasca).
art. 1071 NCC
4

Legatul devine caduc:

2.1. Legatarul care nu mai este in viata la mom deschiderii mostenirea (inclusiv sit. in care
legatar este o persoana juridica care este desfiintata la data deschiderii);
2.2. Legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii mostenitii; (obiectul
legatului este un teren, iar la dat deschiderii mostenirii legatarul este o persoana straina,
rezident intr-o tara straina care nu face parte din UE deci nu are capacitatea de a
dobandi)
2.3. Legatarul este nedemn;
2.4. Legatarul renunta la legat;
2.5. Legatarul decedeaza inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul, daca
aceasta avea un caracter pur personal; (sub regimul VCC regula era c aintr-o astfel de
ipoteza legatul sa devina caduc, in reglem. NCC este caduc numai in ipoteza in care avea
un caracter pur personal; a nu se confunda legatul sub conditie suspensiva cu cel sub
termen suspensiv in cazul ultimului se amana numai executarea pana la indepl. term.)
2.6. Bununl ce formeaza obiectul legatului cu titlu particular a pierit in totalitate din motive
care nu tin de vointa testatorului, in timpul vietii testatorului sau inaintea implinirii
conditiei suspensive ce afecteaza legatul. (si bunuile incorporale intra in aceasta
categorie ex. o creanta piere prin prescriptie etc.)

Cazul de caducitate disparitia cauzei testamentului nu a fost reglementat in cod. De vazut

discutiile din cursul tiparit.

Destinatia bunurilor care au facut obiectul legatelor ineficace

Princ. de ineficacitatea legatelor se bucura cei care sunt tinuti la plata legatelor, iar acestia pot fi:
mostenitori legali (intre un mostenitor legal si un legatar cu titlu univ.), un legatar universal (intre un
legatar universal si un legatar cu titlu universal).
Exceptie legatele conjunctive art. 1065 alin 1, NCC chiar daca textul spune ,,prin acelasi
testament, pot fi testamente succesive, cu conditia sa reiasa ca se confera o astfel de vocatie. Poate
fi vb de legate particulare, dar important este sa confere vocatie la acelasi bun, la doua sau mai multe
persoane. Ex. un bun, trei legatari cu titlu particular - in aceasta situatie, ineficacitatea unui legat nu
va profita mostenitorilor legali ci celorlalti legatari.
In cazul legatelor universale, nu e vb de o exceptie, acestea nu pot fi conjunctive deoarece nu vointa
dispunatorului da vocatie la intreg ci natura legatului.
Nu se confunda dreptul de acrescamant, care este specific legatelor conjunctive, cu vocatia la intreg
sau la fractiuni din mostenire pe care o confera legatele universale sau cu titlu universal.
Acest drept de acrescamant este obligatoriu din momentul acceptarii legatului.

Dezmostenirea (Exheredarea)
Este vb despre o dispoz. prin care testatorul inlatura de la emolumentul mostenirii pe anumiti
mostenitori legali. Mostenitorii rezervatari nu pot fi dezmosteniti in ceea ce priveste rezerva, pot fi
dezmosteniti in ceea ce priveste cotitatea disponibila. In ceea ce priveste mostenitorii legali care nu
sunt reervatari (cum sunt fratii de ex sau mostenitorii din clasele 3 si 4)acestia pot fi dezmosteniti in
totalitate. Prin dezmostenire, mostenitorii legali nu pierd vocatia la mostenire ci emolumentul. Prin
urmare vor putea de pilda sa ceara constatarea nulitatii dispozitiei, sau sa ia masuri conservatorii,
pot sa ceara inventarul sau pot fi pusi chiar in situatia de a face plata legatelor desi nu beneficiaza de
nimic din mostenire.
Exheredarea poate fi toatala sau partiala. Poate fi totala dpdv al mostenitorilor (ex dezmostenesc pe
toti mostenitorii mei legali) sau dpdv al bunurilor (in privinta tuturor bunurilor). Poate fi partiala in
privinta mostenitorilor (dezmotenesc un mostenitor legal din mai maulti) sau in privinta bunurilor (il
dezmostenesc p X numai cu privire la un bun).
Exheredarea poate fi:
1.ferma (fara luarea in considerare a conduitei mostenitorilor dupa data deschiderii mostenirii)
1.1. prin instituirea de legatari, art. 1074 alin. (2) NCC
1.2. fara instituirea de legatari
1.2.1. totala
1.2.2. partiala
2.cu titlu de clauza penala sau de pedeapsa
O astfel de clauza este valabila numai in masura in care ceea ce doreste testatorul sa impuna
mostenitorilor nu contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
Efectele dezmostenirii art. 1075 important alin 5 !!!

Curs 8 Succesiuni

Executiunea testamentara
-Consta intr-un mandat prina care decujus imputerniceste in timpul vietii, una sau mai multe pers. in
care are incredere, sa duca la indeplinire ultimele sale dorinte.
- art 1077 si urm. spre deosebire de reglementarea anterioara unde existau doua executiuni
testamentare, una cu sezina iar cealalta fara sezina, in reglementarea actuala avem o singura
executiune

-executiunea testamentara, spre deosebire de mandat, produce efecte dupa data decesului celui
care a facut imputernicirea

Limitele dreptului de a dispune mortis causa

Princ. libertatea de a dispune
Limitari: 1. Interdictia actelor asupra mostenirilor nedeschise
2. Rezerva succesorala

1. Interdictia actelor asupra mostenirilor nedeschise

- exista posibilitatea ca o persoana care a mostenit pe cineva, sa instraineze mostenirea ca
patrimoniu, inainte de a il lichida (art. 1747, 1754 NCC)
- art. 956 NCC - ,,Dac prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absolut
actele juridice avnd ca obiect drepturi eventuale asupra unei moteniri
nedeschise nc, precum actele prin care se accept motenirea sau se renun la
aceasta, nainte de deschiderea ei, ori actele prin care se nstrineaz sau se
promite nstrinarea unor drepturi care s-ar putea dobndi la deschiderea
motenirii.
- Regulamentul 650/2012 al Parlamentului European si al Consiliului (adoptat 7 iunie 2012 dar va
prod. ef. doar din 17 august 2015) art. 3 ,, Pactul asupra succesiunilor nedeschise este un acord,
inclusiv inclus intr-un testament mutual (conjunctiv), care confera, modifica sau retrage, cu sau fara
contraprestatie, drepturi in succesiunea viitoare a uneia sau mai multor persoane, parti ale pactului.
- Sanctiunea acestei interdictii (nulitatea absoluta), nu este atrasa de atitudinea subiectiva a celor
care incheie actul (indiferent ca incheie actul in cunostinta de cauza sau nu, sanctiunea tot survine),
fiind o sanctiune aplicata obiectiv.

Cond: Aceste acte trebuie sa se refera la o succesiune nedeschisa, adica patrimoniul unei pers. care
este inca in viata; pot avea ca obiect fie patrimoniul celui care nu a decedat, fie o cota parte din
acesta, fie un anumit bun care inca face parte din patrimoniul pers respective.
- poate fi vorba atat de succesiunea legala cat si de cea testamentara
- poate fi vorba de succesiunea unei pers care participa la incheierea actului, sau in discutie poate fi
patrimoniul unui tert
- poate fi vb de acte care au ca obiect dispozitia directa asupra patrimoniului sau a bunului (vanzare,
schimb, donatie etc.) sau o dispozitie indirecta (sa renunte la dreptul de a cere reductiunea, la
dreptul de a cere raportul donatiilor etc.)

- este indiferent daca succesiunea in cauza este determinata (ex succesiunea lui X) sau se refera la
toate mostenirile pe care le va primi cel care incheie actul respectiv

Cond. : Actul sa confere doar drepturi eventuale

- princ. orice pers se bucura in timpul vietii de a dispune de bunurile sale (este un dr inalienabil)
- ex un act prin care X se obliga sa nu mai intocmeasca un alt testament este nul deoarece contravine
ordinii publice; libertatea de a lasa prin testament este o chestiune care tine de ordinea publica
- drepturile care fac parte din patrimoniul unei persoane sunt intangibile prin actele juridice incheiate
de terti. Daca decujus se angajeaza in timpul vietii fata de un tert, printr-un contract, sa ii lase un
anumit bun, dreptul respectiv este unul eventual. Argumente:
daca am considera valabil actul respectiv ar insemna ca si-ar instraina libertatea de a face
testament, lucru care nu este posibil, prin urmare libertatea respectiva ramane chiar daca el
s-a angajat in acest fel, deci dreptul este eventual avand in vedere ca el se poate razgandi a.i.
actul sa nu mai aiba niciun efect
de asemenea, se poate ca la deschiderea succesiunii bunul sa nu mai existe, deoarece acesta
poate dispune in continuare de bun (il poate vinde etc.)
- in cazul incheierii unui astfel de act care incalca interdictia actelor referitoare la succesiunile
nedeschise, confirmarea de catre mostenitori nu produce efecte, este vb de o manifestare de vointa
ulterioara deschiderii mostenirii prin care mostenitorii transmit bunul ce se gaseste in patrimoniul
succesoral celor fata de care s-a obligat defunctul; aceasta este o refacere a actului (n. refacere in
doctrina si jurisprudenta), nu prod. ef. de la data deschiderii mostenirii sau de la data incheierii
actului dintre decujus si parti, ce de la momentul realizarii acesteia de catre mostenitori;
Ipoteze practice:
- constituie acte interzise conventiile prin care se sporesc datoriile succesiunii (de ex cand se prevede
ca restituirea unui imprumut contractat de decujus in timpul vietii este stipulat ca se va plati din ceea
ce el a lasat la data deschiderii mostenirii); in sit in care imprumutul a fost garantat de o ipoteca,
actul nu este prohibit deoarece chiar dreptul s-a nascut chiar din timpul vietii lui decujus, este o
garantie reala, aplicata pe un bun cutare, a.i. titularul dreptului de ipoteca nu poate scapa de aceasta
numai daca plateste creanta, prin urmare dreptul nu mai este unul eventual ci este unul actual.
- o recunoastere de datorie prin care autorul recunoasterii a stipulat ca aceasta va reprezenta valoric
a 5-a parte din bunurile care se vor afla in posesia lui la data deschiderii mostenirii
- Casatia Franceza a considerat ca nu constituie u act de natura celor interzise de lege (aceasta
decizie este criticabila), actul prin care mostenitorii, inaintea deschiderii mostenirii, s-au inteles ca
darurile manuale pe care le-au primit fiecare de la parintele lor sa fie raportate la succesiune nu la
valoarea nominala asa cum prevede Codul Civ. ci indexat la valoarea de la data deschiderii mostenirii
(dpdv al institutiei raportului dat fiind faptul ca dispunatorul poate reveni sa spuna ,,e o donatie
definitiva atunci actul respectiv pierde substanta pe care o avea, nu mai este un drept actual ci unul

eventual, iar eventualitatea consta in mentinerea donantiei ca raportabila pana la data deschiderii
mostenirii)
Nu orice act care poarta asupra unor drepturi succesorale viitoare incalca interdictia prev. la art. 956
NCC
- un act prin care o pers. s-a obligat fata de o alta pers sa ii cedeze toate actiunile la o anumita soc. pe
care le va dobandi in viitor, indiferent de modul de dobandire: succesiune, donatie, vz-cump, etc.
actul este valabil aceste exemplificari nu tintesc derogari de la regulile de transmisiune a
mostenirii, ci sunt doar exemplificari demonstrand faptul ca s-a incheiat un contract sub
conditie suspensiva

Moartea lui decujus ca modalitate a actelor juridice. Raportul cu actele prohibite.

- sit in care se incheie un contract de vanzare in care se stipuleaza ca proprietatea se transmite la
momentul decesului vanzatorului actul este valabil, dreptul este actual, vanzatorul nu poate reveni
unilateral, se amana doar executarea contractului
- actele care contin clauze de acrescamant (dobandirea unui bun de 2 sau mai multe pers si se
stipuleaza in continutul actului ca proprietatea intregului bun va reveni in intregime celui care a
supravietuit celorlalti) ex A si B, A decedeaza, bunul in folosinta comuna
Daca A decedeaza mai intai se considera ca el a dobandit dreptul sub conditie rezolutorie, iar
B sub conditie suspensiva, a.i. B este singurul proprietar cu efecte de la data dobandirii
actului, el nu dobandeste prin succesiune de la A, dobandeste in temeiul actului care contine
aceste doua conditii
Sanctiunea : nulitatea actului
- poate fi totala (afecteaza actul in intregul lui, daca esenta actului este ceva ce intra sub incidenta
acestei interdictii, sau poate fi vb numai despre o anumita clauza care fiind atat de importanat fara
aceasta actul nu poate exista)
-poate fi partiala (afectata numai o clauza care poate fi detasata de celelalte clauze care pot produce
efecte)
Exista acte juridice asupra unor succesiuni nedeschise care prin exceptie sunt valabile:
donatia partaj (ingaduita si in VCC)
clauzele societare in societatile civile si de persoane, prin care se admite in caz de deces al unuia
dintre actionari continuarea societatii cu mostenitorii
renuntarea anticipata la dreptul de a cere reductiunea unei liberalitati, consimtita de decujus art.
1091 alin (4) NCC (prevazul si in VCC)

Rezerva succesorala

-sistemul de reglementare difera putin de cel din VCC

- Rezerva este jumatate din drepturile de mostenire legala ale celor care sunt mostenitori rezervatari
- art 1086 NCC

astfel formulat, textul ne duce cu gandul la rezerva succesorala ca fiind o parte din
bunurile mostenirii din aceasta formulare reiese ca mostenirea este alcatuita doar
din bunurile pe care decujus le lasa la data decesului (ori se iau in calcul donatiile
facute de defunct de-a lungul intregii sale vieti fie numai pt calcul)
in articolul similar din codul civil francez se precizeaza ca rezerva se transmite fara
sarcini (precizare foarte importanta)

- cotitatea disponibila NCC aceasta este partea din bunurile mostenirii care nu este rezervata prin
lege si de care defunctul putea dispune in mod neingradit prin liberalitati
o

aceste cote sunt calculate in raport cu patrimoniul defunctului de la data deschiderii

mostenirii, prin urmare nu exista o imposibilitate din punctul de vedere al
defunctului de a incheia liberalitati in timpul vietii nu este vorba despre o
indisponibilizare a bunurilor care ar trebui sa asigure rezerva succesorala

- doar actele de liberalitate influenteaza drepturile de mostenire, nu si cele cu titlu oneros (in cazul
actelor cu titlu oneros, in temeiul subrogatiei reale, ceea ce se primeste in schimbul instrainarii
bunului intra in patrimoniul dispunatorului)
Caractere generale
- o parte a succesiunii care se transmite potrivit regulilor de la mostenirea legala
- dispozitiile legale referitoare la rezerva sunt de ordine publica pentru decujus (nu poate stabilii el
cine sunt rezervatarii, sunt stabiliti de lege; nu poate stabili cuantumul rezervei), nu sunt de ordine
publica pt rezervatari, acestia nu sunt obligati sa-si valorifice drepturile referitoare la rezerva (pot sa
renunte la mostenire chiar daca sunt rezervatari sau pot sa accepte mostenirea si sa nu solicite
reductiunea desi ar avea dreptul sa o faca)
- exista pe VCC o discutie referitor la caracterul colectiv sau individual al rezervei; in NCC art. 1088
rezerva nu este individuala, este colectiva, se stabileste pt toti (nu conteaza cat primeste fiecare
individual, conteaza cat este rezerva globala iar apoi in cadrul rezervei globale atribuim fiecaruia
partea care i se cuvine); un alt argument ar fi faptul ca se atribuie in indiviziune mostenitorilor
rezervatari
- este datorata in natura
Rezervatarii sunt: descendentii si ascendentii privilegiati (rezerva parintilor difera de faptul daca la
mostenire vine unul sau ambii parinti; cand vine unul, rezerva este de 1/8, cand vin ambii rezerva
este de 1/4), sotul supravietuitor
cand parintii vin la mostenire impreuna cu colateralii privilegiati, in situatia in care la
mostenire vine un parinte, un colateral privilegiat si un legatar universal: parintele
10

mosteneste 1/8, colateralul este dezmostenit prin instituirea legatarului universal care
mosteneste 7/8
in ipoteza in care dezmostenirea este numai partiala, se pune problema daca suorta
proportional si parintele si colateralul privilegiat dezmostenirea sau o suporta numai
colateralul privilegiat. In princ. ambii suporta dezmostenirea cu conditia obligatorie ca
parintele sa primeasca cel putin cota de rezerva legala
- in ceea ce il priveste pe sotul supravietuitor rezerva acestuia este de 1/8 din mostenire in concurs
cu descendentii, indiferent de numarul acestora; 1/6 din mostenire cand vine in concurs atat cu
ascendentii privilegiati cat si cu colateralii privilegiati; 1/4 cand in concurs numai cu ascendentii
privilegiati ori numai cu colateralii privilegiati; 3/8 cand vine cu mostenitorii din clasele 3 si 4 si de 1/2
din mostenire cand vine in concurs cu terti care au fost gratificat prin donatii sau legate
in situatia in care sotul supravietuitor vine in concurs cu un frate al defunctului care este
gratificat cu un legat universal - daca acesta vine la mostenire ca legatar cota sotului va fi
de 1/4 , daca vine la ca mostenitor legal rezerva sotului va fi de 1/6 din mostenire
corelatia dintre dispoz. ref. la rezerva sotului si art. 974 NCC (care se refera la dreptul la
mostenire in concurs cu alti mostenitori decat cei din clasa I si care se ref. la mobilierul si
bunurile de uz casnic <<in VCC erau si darurile de nunta, in NCC nu mai sunt>>) in
ipoteza in care sotul vine in concurs cu ascendentii privilegiati (care sunt si ei rezervatari),
se pune intrebarea daca aceste bunuri se iau sau nu in considerare la stabiilirea
drepturilor succesorale. Avand in vedere ca in concurs cu ascendentii privilegiati
functineaza acest drept, daca decujus nu a dispus prin liberalitati de bunurile respective
atunci nu se iau in calcul cel putin teoretic daca exista astfel de bunuri e posibil ca toate
sa revina sotului supravietuitor (daca decujus a dispus de aceste bunuri ies de sub
incidenta art si se iau in calcul pt stabilirea rezervei si a cot.disp.)
- Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor in concurs cu descendentii care nu sunt
comuni art. 1090 NCC dispozitii criticabile, lipsite de sens (dispunatorul poate sa gratifice pe oricine
numai pe sot nu) aplicand aceste dispozitii se ajunge la consecinte absurde
- art. 1150 NCC
- liberalitatile scutite de raport nu se confunda cu liberalitatile preciputare (sau definitive) art. 1090
alin (1)
- in lumina dispoz art 1090 alin (1), daca sotul vine in concurs la mostenire cu 4 sau mai multi copii,
avand in vedere criteriile care stabilesc la cat are dreptul sotul cu titlul de liberalitati, ar primi cu titlul
de rezerva si cotitate disponibila speciala mai putin decat cota de mostenire legala 1/4 (nu e normal
daca ai fost gratificat cu liberalitati sa primesti mai putin decat cota legala)
- art. 1090 alin (2)- ex. sotul supravietuitor, un descendent si un legatar cu titlu universal pt 1/4 din
mostenire, in aceasta ip. cotitatea disponibila este de 1/2 (deci legatul nu a consumat toata cotitatea
disponibila), in aceasta ip diferenta revine descendentilor; in ip in care sotul supravietuitor a fost
gratificat cu un legat universal si vine in concurs cu descendent care nu este comun, sotul are dreptul
cu titlu de rezerva la 1/8, descendentul la 3/8, cotitatea disponibila este de 1/2, sotul nu poate primi
mai mult de 1/4 deci ramane din cotiatea disponibila ordinara. Partea de 1/4 din cotitatea disponibila
11

la care nu are acces sotul supravietuitor pt ca a ajuns la limita maxima a cotitatii disponibile speciale,
revine descendentului (se pune intrebare cum mai respectam voinata dispunatorului avand in vedere
ca descendentul a fost exheredat prin instituirea legatului universal)
logic ar fi fost sa revina mostenitorilor din clasele 3 si 4 (pt ca descendentul era exheredat art
974 alin 2), lucru iar absurd pt ca nu poate beneficia sotul de gratificare dar beneficiaza rudele
din grad mai indepartat
lucru si mai absurd faptul ca partea aceea revinde descendentilor si cand au fost exheredati
expres

Cursul 9 Succesiuni

Cuantumul rezervei si al cotitatii disponibile

Sistemul de referinta la care raportam acele cote de rezerva si de cotitate disponibila - se iau in calcul
toate donatiile facute de defunct in timpul vietii, adica acele bunuri care au iesit din patrimoniul lui
decujus se iau in considerare atunci cand este vorba de liberalitati. Nu se confunda patrimoniul
succesoral sau masa succesorala, cu sistemul de refeinta la care ne raportam atunci cand e vorba de
calculul rezervei si a cotitatii disponibile.
Nu doar bunurile care raman efectiv in patrimoniul lui decujus la data decesului sunt cele care se iau
in considerare pentru stabilirea drepturilor succesorale. In considerare se ia ceea ce se numeste masa
de calcul care este diferita de patrimoniul lasat de defunct la data decesului.
Nu se confunda masa de calcul, cu masa succesorala, care cuprinde doar bunurile lasate de defunct la
data decesului. NCC e inconsecvent pentru ca atunci cand vorbeste la art. 1091 despre cum se
calculeaza rezerva si cotitatea disponibila vorbeste despre valoarea masei succesorale, asta ne-ar
putea duce cu gandul ca ar fi vorba doar de bunurile care le lasa defunctul la data decesului, acelasi
cod insa la art 1091 alin (1) lit a, precizeaza ca activul brut al mostenirii rezulta din insumarea valorii
bunurilor existente in patrimoniul succesoral, la data deschiderii mostenirii ,iar la lit c ne precizeaza,
ca la activul net care rezuta din diferenta dintre activul brut si pasiv, se adauga valoarea donatiilor
deci, e cel putin inconsecvent limbajul codului, de aceea mai potrivita e sintagmamasa de calcul, nu
cea de masa succesorala. Nu se confunda masa de calcul cu masa succesorala si nici cu masa
partajabila.
Masa partajabila e alcatuita din bunurile care intra in indiviziune de la data deschiderii mostenirii, e
vorba de situatia cand exista doi sau mai multi mostenitori cu vocatie la universalitate, doi sau mai
multi copii ai defunctului, cand acestia intra in indiviziune si ca urmare a partajului se vor imparti
bunurile respective. In masa partajabila intra doar bunurile care intra sub regimul indiviziunii nu si cel
care formeaza obiectul legatelor particulare, alea se transmit in proprietatea legatarilor cu efecte de
la data deschiderii mosteniri, deci nu fac parte din masa partajabila.
Pentru determinarea masei de calcul, trebuie sa luam in considerare art. 1091 NCC care stabileste o
suita de trei operatiuni:
12

1. stabilirea activului brut

2. stabilirea activului net rezultat al diferentei dintre activul brut si pasivul mostenirii
3. reunirea pentru calcul a valorii donatiilor
Aceste trei operatiuni, erau practicabile si in VCC, desi in VCC inversa ultimele doua operatiuni, dubla
stabilirea activului brut, spunea ca se reunesc pentru calcul donatiile si dupa aceea se scade pasivul.
Ceea ce ducea la inconveniente insurmontabile astfel incat, in pofida literei textului unanim s-a
condsiderat ca ordinea operatiunilor e cea din ncc.
Stabilirea activului brut- si evaluarea bunurilor lasate de defunct la data deschiderii mostenirii. Toate
bunurile care se afla in patrimnoil defunctului la data decesului acestuia, indiferent de natura lor
corporala, incorporala, mobile sau imobile, fac parte din activul brut 1091(1) lit a, spune ca acest
activ brut rezulta din insumarea valorii bunurilor existente in patrimoniul succesoral la data
deschiderii mostenirii. Toate elementele de activ pe care le lasa defunctul in patrimoniul lui cand
decedeaza alcatuiesc activul brut. Poate fi vorba de drepturi reale, de proprietate de uzufruct, de etc,
de creanta, daca are de incasat un pret pentru un bun pe care l- a vandut, daca are de obtinut
restituirea pentru un imprumut pe care l-a facut, daca trebuie sa ii se plateasca o despagubire pentru
un fapt ilicit cauzat de un tert erc, toate aceste elemente fac parte din activul brut al mostenirii.
In patrimoniul celui decedat pot exista si drepturi care se sting o data cu decesul lui de cujus daca a
fost titularulunui drept de uzufruct viager acest drept se stinge la data decesului, daca a
fostcreditorul unei rente viagere, renta viagera nu mai trebuia platita dupa data decesului lui, astfel
de elemente nu se iau in calcul, sunt drepturi care inceteaza care nu mai sunt active dupa moartea lui
de ujus.
Din activul brut al mkostenirii nu fac parte drepturile care intra in continutul succesiunilor anomale,
acel drept al sotului supravietuitor asupra mobilierul si obiectelor de uz casnic nu se iau in calcul la
stabilirea drepturilor succesorale, doar in situatia in care bunurile nu revin sotului supravietuitor ca
drept special. Daca decujus adispus de ele, prin libera.itati, atunci ies de sub incidenta reglementarii
speciale, deci a mostenirii anomale si intra sub incideta dreptului comnun, in aceasta situatie ele se
iau in considerare, altfel nu.
Nu face parte din activul brut capitall care se cuvine pentru o asigurare de viata pe care a contractato defunctul in timpul vietii, acel element va reveni beneficiarului desem at de catre cel decedat, nu e
vorba despre un drept care se transmite pe cale succesorala.
Evaluarea acestor bunuri, estimarea se va face dupa starea sivaloarea lor de la data deschiderii
mostenirii. Se poate intampla ca intre momentul decesului si momentul stabilirii drepturilor
succesorale sau momentul partajului, valorile sa cunoasca fluctuatii, acele fluctuatii nu au influenta,
asupra stabilirii drepturilor de rezerva si de cotitate disponibila. Estimarea se va face in raport cu
starea bunurilorsi cu valoarea lor de la momentul decesului.
- 1091(1)1 lit d este aceea a stabilirii activului net , care este diferenta dintre activul brut deci
elementele de mai sus si pasivul mostenirii. In pasivul mosteniriise includ datoriile defunctului daca el
este cel care trebuie sa plateasca un pret pentru un bun pe care l- a cumparat, inaintea decesului,
daca el sa restituie un imprumut. Unde este cel care trebuie sa plateasca acele elemente sunt
elemente de pasiv si sunt datorii ale defunctului. Se includ si sarcinile mostenirii ale unei succesiuni,
13

chiar daca e vorba de obligatii care se nasc dupa deces cum e cazul cheltuielilor de inmormantare,
acestea nu se afla in patrimoniul celui decedat la data decesului, fac dupa data deschiderii mostenirii,
ele fac parte din pasiv deci se iau in considerare. A doua operatiune consta in a face diferenta intre
valoarea activului brut, si valoarea pasivului adica a sarcinilor si datoriilor defunctului. Valoarea care
zukta poate fi una pozitiva, lucru care se intampla cand valoarea activului brut e. Mai mare decat a
pasivului, se poate intampla ca pasivul sa aiba o valoarea mai mare decat activul brut, sa existe un
minus ca rezultat. Aici activul net nu e egal cu acel minus 10000 ci e egal cu 0. Nu e bine cu valoarea
negativa, deoarece intr-o astfel de ipoteza, cand rezultatul e negativ, daca s- ar accepta sa fie pe
minus, ar insemna ca din donatiile care s- au facut in timpul vietii sa se faca, plata datoriilor
creditorilor chirografari, ceea ce nu e firesc sa se plateasca datoriile xhirografare cu elemente care au
iesit din patrimoniullui decujus. Gajul general al creditorilor poarta asupra bunurilor actuale, nu
bunurilor care au iesit din patrimoniu, fiind vorba, de creditori chirografari, inseamna ca nu au
garantii reale, si atunci garantia poarta doar asupra a ceea ce se afla efectiv in patrimoniul
debitorului la momentul de referinta, de aceea, reglementarea din vcc care inversa ultimele doua
operatiuni si stabiliea ca se reunesc donatiile si dupa aceea se scade pasivul, era un lucru gresit.
Atunci cand rezultatul, diferentei dintre activul brut si pasiv este cu mi us, activul net va fi zero.
- Reunirii fictive pentru calcul laactivul net, al valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii.
1091(1)1 lit c, e vorbba de o reunire fictiva pentru calcul, nu se face altceva decat un calcul pe hartie,
nu se face ce se intampla cand are loc raportul donatiilor, se aduce valoarea donatiilor si se achita
niste sume,celor care sunt indreptatiti la raport sau nu se i tampla ce se intampla cand are loc
reductiunea unei liberalitati efective cand se amputeaza din liberalitate pentru a face sa se inscrie in
limita maxima a cotitatii disponibile. Spre deosebire de aceste situatii reuinirea, fictiva e o operatiune
ce sa face doar pe hartie. Prin urmare donatiile, instrainarile facute de defunct , liberalitati in timpul
vietii, cel putin in aceasta etapa raman asa cum au fost pana acum, si in principiu definitiv facut, ar
pentru a se putea stabili in concret cotele de rezerva si de cotitate disponibila, valoarea acelor donatii
se iau in considerare prin reunirea lor la activul brut. Toate donatiile facute in principiu toate
donatiile facute de defunct in timpl vietii se estimeaza, si aceea suma a valorii tuturor donatiilor se
reuneste la activul net, care este fie valoarea pozitiva, sau la valoarea zero, atunci cand pasivul e mai
mare ca si activul.
Sa nu credem ca reunirea fictiva inseamna desfiintarea donatiilor si aducerea bunurilor in ograda
celui decedat si se intampla ceva fizic acolo, e doar fictiv.
Reunirea fictiva e i regula generala, ea priveste toate donatiile facute de defunct, indiferent de
obiectul acestora, orice altfel de donatii indiferent de forma in care a fost facuta sunt reunite pentru
calcul, exista si unele exceptii, 1091(3) se vorbeste despre execeptiile de la aceasta regula, si anume
este vorba despre darurile obisnuite care sunt cadourile de valoare minora care conform uzantelor se
dau cu diferite ocazii, nu se iau in calcul donatiile remuneratorii se precizeaza nu se iau in calcul in
masura in care nu sunt excesive, adica in masura in care nu sunt corespunzatoare serviciului care a
fost facut de cel care a fost gratificat, daca terc de aceasta limita devin donatii obisnuite, si atunci
aceea parte. Din donatie se ia in considerare. Nu se ia in considerare sumele cheltuite pentru
intretinerea sau pentru formarea profesionala a descendentilor , a parintilor sau a sotului, datorita
faptului ca astfel de cheltuieli reprezinta obligatii. Daca sunt foarte costisitoare se poate pune in
discutie, daca e f mare se poate sa fie donatie.nu sunt luate in considerare nici cheltuieli de nunta
facute de parinti, codul nu precizeaza dar se sub intelege.
14

Proba donatiilor supuse reunirii fictive, regula e ca atunci cand e vorba de donatii obisnuite, facute
prin act notarial nnuaunt probleme de probatiune, exista dovada la notar, proba se face cu actul
respectiv sau cu duplicat de pe acel act, probleme se pun cand e vorba de ddonatii sub forma dalui
manual, despre donatii deghizate sau de donatii indirecte. Atunci proba se face cu orice mijloc de
proba, in conditiile in care noi am discutat atunci cand ne- am referit la aceste forme de donatii.
Exista si acolo anumite reguli.
Regula e ca donatiile trebuie probate fie cu actul autentic, fie cu alte mijloace de proba. In ncc si in
vcc, exista o prezumtie de donatie in ncc 1091(4) teza 1, text care seamana cu vcc, e oreluarea aunei
reglementari anterioare, potrivit careia prin exceptie, de la regulile de probatiune, se prezuma pana
la dovada contrara ca instrainarile cu titlu oneors catre un descendent sau ascendent privilegiat sau
catre sot , catre mostenitori rezervatari, este prezumata a fi donatie, adica liberalitate daca
instrainarea s- a facut cu rezerva uzufructului uzului sau abitatie, sau in schimbul intretinerii pe viata
sau a unei rente viagere.aici functioneaza o prezumtie.
Actele cu titlu oneros nu au relevanta dinpunctul de vedere a dreptului succesoral ca principu, dar
sunt situatii, in care ele pot avea relevanta daca sunt deghizate, forma este de act oneros, dar
realitatea este de liberalitate. Art 1091(4) teza1, textul au o traditie veche, s- constata ca intre parinti
si copii, ca exista situatii, cand parintii daca au mai multi copii au prefeinta pentru unul, si in ideea de
a favoriza pe unul incheie acte oneroase care in realitate sunt donatii. Si atunci cand instrainarile se
fac in conditiile prevazute la 1091(4)4 teza 1 cu rezerva dreptului de uzufruct, sau cand instrainarea
se face contra unei intretineri pe viata sau contra unei rente viagere, de cele mai multe ori s- a
constatat ca e vorba de liberalitati si de aici, aceasta prezumtie care e relativa, in dr francez,
jurisprudenta in ciuda criticlor de la doctrina considera ca prezumtia e absoluta, deci nu poate fi
rasturnata prin probe contrare.
In dreptul nostru si in vcc si in. Ncc e relativa, aceasta e solutia corecta ca se poate intampla ca
operatiunea sa fie reala, nu in toate situatiile, sa fie o donatie deghizata, prin urmare aceasta
prevedere a ncc, e una relativa. Reia solutia din vcc.
Se imputa pe cotitatea disponibila nu pe rezerva cum se intampa, cu donatiile care sunt supuse
raportului.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca actul respectiv pentru a intra sub incidenta acestui text
de lege:
1. se cere ca actul de instrainare sa prezinte aparenta unui act cu titlu oneros.
- In dreptul belgian practica judiciara si doctrina considera ca poate fi vorba si de acte care si
in aparenta sunt cu titlu gratuit, nu se mai vede necesitatea prezumtiei.
- Daca e vorba de o prezumtie , inseamna ca aparenta e de alceva si legea prezuma ca e
vorba de o liberalitate desi aparent e de un act cu titlu oneros. Exista aparenta unui act cu
titlu oneros, sa fie vorba de o vanzare cu rezerva dreptului de uzufruct si cu stipularea unui
pret oarecare in act.
2. actul sa die consimit in favoarea unuia dintr susceptibilii rezervatari in linie dierecta a
instrainatorului, sau a sotului
15

- toti rezervatarii la ora actuala, sunt amintiti in mod expres in lege (in vcc, nu se preciza, se vorbea
doar de rudele in linie dreapta, s- a copiat din codul francez unde toate rudele in linie dreapta sunt
rezervatari dar in dreptul nostru nu toate rudele in linie dreapta sunt rezervatari). S- a precizat sub
regimul vcc, ca se cere ca la momentul la care se face actul respectiv, persoana la care se refera
legea sa fie succesibil, sa fii putut fi mostenitor la momentul cand s- a intocmit actul, caci se poate
intampla cand actul a fost incheiat intre bunic, si nepot la un moment la care parintele acelui nepot
era in viata. Textul ncc nu mai spune succesibil si se pune problema daca solutia e ca si in vcc. Solutia
ar trebui sa die identica ca in vcc, pt ca ideea e ca se incheie un act simulta in ideea de al favoriza pe
ala, in privinta mostenirii dispunatorului, fara precizarea din vcc, reluat in ncc, se cere ca cel care
incheia actul cu dispunatorul sa-l ci putut mosteni pe acela la momentul cand s- a incheiat actul
respectiv, prin urmarela momentul in care e incheiat de bunic cu nepot, daca e in viata fiul
defunctului in aceea ipoteza nu functioneaza prezumtia, nu va putea fi prezumat actul ca fiind o
donatie. Se poate intampla. Ca actul respectiv sa fie incheiat de catre cel care face instrainarea atat
cu un mostenitor rezervatar cat si cu o persoana care nu este mostenitor rezervatar, de exemplu
incheie actul cu fiul lui si cu sotia fiuui lui, aici textul fiind de exceptie deci de stricta interpretare
prezumtia functioneaza doar la fiu pt jumatate din valoarea bunului respectiv nu pentru tot bunul,
inceea ce priveste pe sotie nu avem argument ca s-ar aplica prezumtia si inceea ce o priveste. Daca
legea ar fi prevazut in mod expres ca actele incheiate de cel care intra in incidenta textului de catre
persoane apropiate, intra tot actul sub incidenta exceptiei atunci, ar fi fost alta situatie, cum nu
preved textul asa ceva nu este.
3.
- Instrainatorul sa isi fi rezervat dreptul de uzufruct, uz sau abitatie, sau sa fi facut strainarea
contra unei intretineri pe viata sau contra unei rente viagere. Daca se face instrainarea
contraplatii unei sume d bani si a unei intretineri viagere, aici, textul se aplica numai asupra
valorii rentei viagere nu si in privinta partii de pret care s- a platit in bani. Nu are importanta
natura juridica a actului. Textul zice de instrainare.
Persoanle care pot invoca prezumtia de la art. 1091 alin (4) teza I - mostenitorii rezervatari ai
defunctului. Nu poate veni o alta persoana chiar daca are interes. Prezumtia nu poate fi invocata
decat de catre mostenitorii rezervatari, o parte a doctrinei a sustinut ca exista doua mase e calcul,
una care se aplica in raporturile dintre mostenitorii rezervatari si tertii care nuintra sub incidenta
acestei reglementari si alta masa de calcul care se aplica in raporturile dintre mostenitorii rezervatari.
Ex. Defunctul lasa doi copii si un legatar universal. Activul net e de 90000, iar in timpul vietii decujus
a vandut unuia dintre copii un bun de 60000 cu sarcina u ei rente viagere. Potrivit unei parti a
doctrinei ar exista doua mase de calcul una care ar functiona in raport cu legatarul universal care nu
intra in categoria mostenitorilor rezervatari, in raport cu care instrainarea contra rentei viagere e un
act onero si nu se ia in considerare, ca urmare aici masa de calcul e de 90000 fiind vorba de doi
descendenti rezerva lor e de 1/2 din mostenire, fiecaruia revenindui rezerva celor doi e de 45000,
deci 1/2 din 90000, deci matate si jumatate, cotitatea disponibila e de 45000, aici acea cotitate
disponibila r reveni legatarului universal. In raport de cei doi copii, masa de calcul nu mai e de
90000, raportul pt ei e de 150000, masa de calcul e de 150000, rezerva e e 75000, nu 45000,
cotitatea disponibila e de 75000, dar nu poate sa ii revina legatarului universal, pt ca potrivit acestei
opinii in raporturile cu acesta nu se aplica dispozitiile speciale ale art 1091 alin (4) . Noi nu
impartasimacest punct de vedere.
16

In raporturile dintre copiii care sunt mostenitori rezervatari cei doi copii, masa de calcul nu mai este
de 90000 cum era fata de legatarul universal care era strain de mostenire nu era rezervatar, ci este
de 150000, cotitatea disponibila e de 75000, respectiv, rezerva de 75000. Din aceasta rezerva
legatarul universal fata de care nu se aplica masa de calcul ce se aplica fata de cei doi copii in
exemplu dat, el nu va avea vocatie la intreaga cotitate disponibila desi e legatar universal, va avea
dreptul la cat ii revine potrivit calculului anterior, deci va avea dreptul la 45000, pentru diferenta
aceea parte din cotitate disponibila respectiv 3000 revine celui care a fost gratificat, pentru ca
caeasta instrainare cu rezerva rentei viagere este considerata o donatie definitiva care se imputa pe
cotitatea disponibila, deci ii revine acelui copil aceea parte din mostenire. - Asa am putea zica ca is
doua mase de calcul. Dar sunt situatii in care lucrurile se complica, pentru ca reductiunea donatiilor,
se face in ordinea inversa de data la care au fost facute, mai intai se reduc donatiile mai recente si
apoi celelalte. Ultima fiind prima donatie daca e cazul sa fie redusa. Intr- o astfel de ipoteza, daca am
aplica acest sistem de calcul, se deturneaza regulile ordinii de reductiune. Se poate intampla ca o
donatie care este facuta la un moment ulterior sa trebuiasca sa fie redusa uneia facute mai recent, or
astfel de consecinte nu pot sa fie acceptate. Din acest punct de vedere, aceasta sustinere a unei parti
a doctrinei nu poate sa fie acceptata.
In esenta in ipoteza de mai sus donatia respectiva este una, aparenta e a unui act oneros, este o
donatie deghizata, in cazul donatiei deghizate, nu este nici o gula potrivit careia donatie e deghizata
numai in raport cu unii si nedeghizata in raport cu altii, nicioadata. Daca e donatie deghizata, din
momentul in care s- demonstrat ca e deghizata e tratata, ca orice alta donatie, aceasta sustinere desi
e sustinuta de autori foarte importanti si din dreptul francez la prof i se pare ca este una
inacceptabila, daca nu este invocat textul nu se aplica prezumtia, e tratat ca act oneros, dar din
momentul in care este invocata prezumtia si sunt intrunite conditiile legii, atunciavem de a face cu o
singura masa de calcul care este aceea incluzand donatia deghizata respectiva, pentru ca altfel
deturnam in mod inadmisibil toate gulile aplicabile in materie.
1091(4) teza 2, era si in vcc, prezumtia opereaza doar in favoarea descendentilor, ascendentilor
privilegiati si sotului supravietuitor al defunctului, daca acestia nu au consimtit la instrainare. Este
vorba despre faptul recunoasterii intr-o forma sau alta a realitatii de act oneros, a instrainarii
respective, poate fi facuta si in timpul intocmirii actului si dupaintocmirea acestuia. Principiul este ca
cei care au recunoscut caracterul oneros al actului nunmai pot sa invoce caracterul gratuit.
Daca sunt trei copii, doi au recunoscut caracterul oneros si al treilea nu, cel de al treilea care invoca
caracterul gratuit al actului, face ca actul sa fie tarata ca donatie si in raport cu ceilalti.
Prezumtia functioneaza pana la proba contrarie, e vorba de o prezumtie relativa, care poate fi
combatuta, cu proba contrara.
Efectele textului de lege analizat- textul instituie doua prezumtii, ca instrainarea s- a facut cu titlu
gratuit, deci nu cu titlu oneros, si fiind facuta cu titlu gratuit, automnat va fi reunita pentru calcul la
cea dea treia operatiune, pentru a se stabili masa de calcul. O prezumtie este aceea ca instrainarea
este un act cu titlu gratuit, deci o liberalitate si a doua prezumtie ca donatia este definitiva, sau
preciputara sau scutita de raport, cu consecinta ca se va imputa pe cotitatea disponibila, nu pe
rezerva celui gratificat cum se intampla cu donatiile care sunt supuse raportului.

17

Determinarea valorii bunurilor care formeaza obiectul reunirii fictive- drepturile rezervatarilor se
calculeaza, in raport cu data dchiderii mostenirii 1091(2) teza1 inspirat din c civ fr, statueaza ca
pentru estimarea bunurilor donate, se ia in considerare valoarea de la data deschiderii mostenirii,
tinandu-se cont de starea lor in momentul donatiei, din care se scade valoarea sarcinilor asumate
prin contractele de donatie, daca e o donatie cu sarcini, sarcinile se scad.
Momentul in raport cu care se face valoarea este aceea a valorii de la data deschiderii mostenirii.
Trebuie avute in vedere doua elemente valoarea de la data deschiderii mostenirii si starea bunului de
la data cand s- a facut donatia.
De ex. bunul are la data cand s- a facut donatia o valoare de 100000, care la data deschiderii
mostenirii este de 200000, fara interventia cuiva, aici valoarea la care se ia in considerare donatia
pentru reunire este de 200000, daca la momentl cand se face donatia valoarea e de 100000,
donatarul face investitii de 100000, si aloarea bunului la data deschiderii kstenirii e de 300000, aici
valoare e de 200000 deci se scade valoarea imbunatatirilor, sunt rezultatul contributiilor ,
contributia poate fi si invers, prin culpa lui sa afecteze bunul, sa ii scada valoarea, si in aceasta
ipoteza, aceea conduita a donatarului influenteaza. Sunt doua elemente valoarea din momentul
deschiderii mostenirii dar avand in vedere starea fizica a bunului din momentul cand s-a facut actul
de donatie, astfel incat fluctuatii
E obiective a valorii se regasesc in valoarea de la data deschiderii mostenirii, pentru ca starea din
momentul cand s- a facut donatia a ramas neschimbata. Daca fie donatarul, intervine, fie un tert
cauzeaza bunului prejudicii in aceea ipoteza acele influente fac sa se schimbe starea fizica a bunului
deci in masura in care acele influente asupra starii fizice se datoreaza unei alte cauze in aceea masura
este afectata valoarea de la data data deschiderii mostenirii, fie in sensul ca este mai mare sau ca
este mai mica.
Se poate intampla ca bunul donat si care a intrat in patrimoniul donatarului si care are toate
drepturile asupra bunului respectiv sa il fi instrainat inaintea deschiderii mostenirii, aici precizeaza art
1091(2) teza2 se tine seama de valoarea bunurilor de la data instrainarii, a nu se confunda valoarea
de la data instrainarii cu pretul cu care s-afacut instrainarea. Daca bunul ar valora 100000, si e
vandut cu 70000, deci valoarea nu e pretul cu care s-a facut instrainarea ci este valoarea lui din
momentul instrainarii. Interventia legiuitorului care s- a inspirat din c civ fr, pentru ca in vcc ca si in
forma initiala a cod civ napoleon, prevederea era in sensul ca se ia in considerare valoarea bunului de
la data desjiderii mostenirii. S-a considerat intr-o speta celebra solutionata de casatia franceza, unde
obiectul donatiei il constituia actiunile la o societate comerciala, donatarul a instrainat la un moment
datactiunile si pe urma la 10 ani dupa cea instrainat, moment la care valoarea actiunilor era mult mai
mare decat ce a beneficiat el la momentul cand a primit donatia si cand a instrainat actiunile s-a
vazut ruinat pentru ca a trebuit sa aduca donatia la valoarea de la data cand s-a deschis mostenirea
care era mare. Atunci s-a constatat ca solutia legela nu era buna, si c civ fr s- a modificat in sensul ca
se ia i considerare valoarea de la data instrainarii si autorii ncc au fost receptivi si au preluata aceasta
reglementare care este perfect logica si normala pentru a evita situatii de genul celor de mai sus.
In caxul in care bunul donat este inlocuit cu un alt bun, de exemplu, primeste un teren ca donatie si
pe urma. In schimbul instrainarii terenului primeste o constructie, aici, 1091(2) teza 3 inspirat din c
civ fr, deci in exemplul in care obiectl donatiei l-a constituit un teren, la un moment dat terenul a fost
schimbat de donatar cu un apartamnet, aici se va lua in considerare valoarea apartamentului de data
18

deschiderii mostenirii dar avand in vedere starea lui de la momentul cand s-a facut schimbul, acesta
este principiul.
Prin exceptie, art. 1091 alin (2) teza IV - daca devalorizarea bunurilor de inlocuire este inerenta in
raport cu natura acestora la data dobandirii, fiind vorba de bunuri care isi consuma valoarea prin
intrebuintare cum este cazul unei masini, sau a unui calculator sau un program informatic, nu se va
tine seama de subrogatie, astfel incat se va lua in considerare valoarea bunului donat nu a celui
inlocuit de la data deschiderii mostenirii, se revine la situatia ca si cand bunul nu ar fi fost instrainat.
De exemplu, daca obiectul donatiei l-a constituit un teren in valoare de 30000 , la data donatiei, iar
in schimbul acestuia donatarul si-a achizitionat un auto in valoare de 30000 in momentul cand se
face schimbul, si la data decesului valoarea autoturismului este de 15000 iar a terenului este de
40000 valoarea la care se va lua in considerare donatia este de 40000.
Situatia in care bunul donat sau cel care l- a inlocuit piere fortuit inaintea deschiderii mostenirii, daca
bunul donat sau cel care l- a inlocuit piere fortuit inaintea deschiderii mostenirii, valoarea acestuia nu
se ia in considerare la stabilirea masei de calcul art. 1091 alin (12) teza V, afara de situatia in care
bunul fiind asigurat s-a primit o indemnizatie pentru acest lucru.
El se aplica indiferent de data pieirii, indiferent daca bunl a pierit inainte de data deschiderii
mostenirii, sau dupa data deschiderii mostenirii. Nu e acelasi lucru, acest adaos nefericit, trebuie sa
nu il luam in considerare, desi unii se vor gasi sa spuna ca scrie in text, dar nu are nici o ratiune
pentru ca principiul este ca valoarea donatiei se raportea la momentul deschiderii mostenirii, dar
daca a pierit ulterior ce importanta are daca a pierit ulterior, riscul este a celui care e proprietarul
bunului si problememele care tin de cal uluk rezervei si a cotitatii disponibile sunt alte lucruri, aceasta
precizare a legii este inadecvata.
O alta ipoteza e aceea in care obiectul donatiei il constituie o suma de bani, art. 191 alin (2) teza VI,
spre deosebire de vcc care conform principiului nominalismului monetar considera ca se va lua in
considerare valoarea nominala a creantei respective, in NCC, se ia in considerare inflatia intre
momentul donatiei si momentul deschiderii mostenirii e o solutie ok.
In cazul in care donatia are ca obiect un drept viager, de uzufruct, de abitatie, o renta viagera sau o
intretinere, intr- o astfel de situatie nu avem o prevedre expresa in legatura cu valoarea care se ia in
considerare, dar avem un text art 1098 alin.(1) care spune ca intr- o astfel de ipoteza, exista
posibilitatea fie de a se executa liberalitatea asa cum a fost stipulata, fie de a se abandona
proprietatea cotitatii disponibile in favoarea beneficiarului liberalitatii, daca mostenitorii considera ca
e prea cosistisitor sa suporte uzufructul, spun ca iti abandonez proprietatea intregii cotitati
disponibile e cel mai mult cat ar putea sa primeasca beneficiarul liberalitatii, nu poate primi mai mult
decat cotitatea disponibila, astfel incat daca i se abandoneaza proprietatea intregii cotitati
disponibile nu are de ce sa comenteze.
Se poate solicita de catre mostenitori si reductiunea potrivit dreptului comun, dar aici se pune
problema evaluarii , sunt criterii statistice daca cel intretinut e de 90 de ani, prea mult nu mai poate
trai deci valoarea liberalitatii estebrelativ redusa, se poate intampla ca cel intretinut sa fie o persoana
tanara, dar datele statistice sunt una si se poate intampla ca o persoana chiar avand un an, sa poata
deceda din motive independente de vointa lui, deci aceasta evaluare are intotdeauna o doza de
necunoscut. In astefl de situatii problema nu este atat de evaluare a donatiei ci este una de inspiratie
19

a mostenitorilor, primele doua ipoteze sunt mai potrivite, fie abandoneaza cotitatea disponibila fie
executa liberalitatea asa cum a fost stipulata ea de dispunator.
Determinarea valorii donatiilor- ele sunt de ordine publica, astfel incat nu se poate deroga prin acte
juridice de la aceste reguli, cum se poate deroga e la normele supletive ale donatiilor, acolo si
dispunatorul poate sa scuteasca de raport sau poate sa impuna raportul donatiilor, alea sunt norme
supletive, aici sunt de ordine publica, deci nu se poate deroga de la ele.
Imputarea liberalitatii - nu e suficient sa stim care e masa de calcul, care este zerva care este
cotitatea disponibila, ci se pune si problema din care parte a mostenirii extragem liberalitatea, din
partea rezervata a mostenirii sau din partea care e cotitatea disponibila.
Sunt reguli diferite in functie de diferitele situatii care se pot ivi in practica.
In cazul donatiilor facute in favoarea tertilor straini de mostenire sau a mostenitorilor nerezervatari,
intotdeauna liberalitatile se imputa pe cotitatea disponibila deci nu pot fi decatliberalitati definitive,
nu sunt supuse raportului deci intotdeauna ele se extrag se calculeaza pe partea disponibila a
mostenirii, se poate intampla sa existe un mostenitor rezervatar care sa renunte la mostenire, stim
ca trebuie sa faca raportul donatiei, isi da seama ca iese rau, renunta la mostenire, in acest caz, desi
daca ar fi acceptat mostenirea imputarea s-ar fi facut in principiu pe rezerva lui si apoi pe cotitatea
disponibila, in aceasta ipoteza imputarea se face pe cotitatea disponibila. E considerata o persoana
straina de mostenire, deci intra sub regimul tertilor straini de mostenire. In ncc, exista o ajustare a
acestei reguli exista un text special cand vom discuta despre raport.
In cazul cand cei gratificati sunt terti straini de mostenire nerezervatari sau rezervatari careau
renuntat la mostenire, imputarea se face pe cotitatea disponibila, cand cei gratificati sunt si
acceptamti ai ostenirii, sunt rezervatari ai defunctului, deci sunt descendenti, ascendenti privilegiati,
sot supravietuitor, aici problema se rezolva in functie de faptul dacaliberalitatea este scutita de
raport adica daca estedefinitiva sau este una nedefinitiva nescutita de raport, care trebuie adusa la
masa partajabila. Sunt doua situatii care se refera la mostenitorii rezervatari acceptanti.
Liberaliatile definitive ( preciputare sau scutite de raport) - este vorba de obligatia anumitor
mostenitori, de descendenti si despre sotul supravietuitor care in situatia in care nu exista o
prevedere contrara fie a legii , fie a dispunatorului, sunt obligati sa aduca la masa partajabila
echivalentul, in vcc aportul in natura. De ex. daca defunctul are doi fii , in timpul vietii il gratificape
primul cu o donatie avand ca obiect un imobil in valoare de 100000, daca nu a spus ca donatia e
una definiiva, aceasta donatie facuta in falarae fiului, la momentul cand se deschide mostenirea
trebuie sa fie raportata de catre fiu, adica adusa la masa partajabila, daca activul net e este zero, aici
masavde calcul este egala cu 100000. Acea donatie se imparte in parti egale intre cei doi. Primul a
fost gratificat s-a bucurat de bun de la data cand i s- a transmis proprietatea pana la data deschiderii
mostenirii, de la data deschiderii mostenirii, la cererea lui b, trebuie sa il indemnizeze pe acesta deci
sa ii plateasca 50000. In VCC, situataia era si mai drastica , pt ca se rezolutiona de drept dinatia si
imobilul din proprietatea lui a devenea proprietatea comuna a lui A si B. In NCC pe linia
reglementarilor mai moderne, raportul se face prin echivalent nu prin natura, astfel incat e suficient,
ca cel gratificat sa il indemnizeze pe cel care nu a fost gratificat.

20

Raportul este aducerea la masa de calcul a echivalentului bunului care a format obiectul donatiei,
bun care se imparte intre cei care functioneaza obligatia de raport, potrivit cotelor de mostenire
legala.
Imputarea liberalitatilor scutite de raport:
1. Liberalitatea se inscrie in limitele cotitatii disponibile, deci nu o depaseste:
- ceea ce inseamna ca rezerva este respectata prin urmare se imputa pe cotitatea disponibila
- imputarea se face in ordinea inversa a reductiunii, donatiile se reduc in ordinea inversa a datei lor, a
datelor la care au fost facute. Intai se reduc cele mai recente apoi din donatie in donatie pana la
prima donatie. Cand este vorba de imputarea liberalitatilor, imputarea se face in ordinea inversa a
reductiunii, deci se imputa mai intai donatia cea mai veche, apoi urmatoarea pana la ultima, daca
prima donatie cea mai veche consum cotitatea disponibila, inseamna ca celelalte care urmeaza sunt
facute cu incalcarea cotitatii disponibile deci sunt toate supuse raporului.
2. Lliberalitatea depaseste limitele cotitatii disponibile, deci valoarea donatiei este mai mare
decat valoarea cotitatii disponibile:
- imputarea liberalitatii se face mai intai pe cotitatea disponibila, ipoteza este ca valoarea e
consumata a cotitatii disponibile, in continuarea ea se imputa pe rezerva celui gratificat, deci daca nu
ajunge cotitatea disponibila se trece rezerva celui gratificat, si consuma din aceasta. In NCC art. 1099
alin (2) se prevede ca reductiunea liberalitatii survine doar daca se depasesc limitele cotitatii
disponibile si a rezervei celui gratificat, deci se poate intampla ca suma donatiei sa depaseasca
valoarea maxima a cotitatii disponibile, si si valoarea rezervei celui gratifica, potrivit ncc, reductiunea
survine doar dupa ce se depaseste si limita rezervei celui gratificat. Noi am criticat aceasta solutie pt
ca in dr francez e o solutie mai logica si mai corecta si anume ca se imputa o astfel de liberalitate, pe
cotitatea disponibila si cand s-a ajuns la limita maxima a cotitatii disponibile, se trece direct la
reductiune, ideea este ca se poate intampla ca intre momentul deschiderii mostenirii si momentul
partajului bunul sau bunurile care formeaza obiectul donatiilor care formeaza aceste reguli sa cu
oasca fluctuatii, fie sunt mai mari, fie devin mai mici. Daca aplicam sistemul adoptat de ncc,
inseamna ca de o eventuala sporire a bunuluiprofita numai cel care a fost gratificat, pe camd daca sar trece la reductiune dupa ce s- depasit cotitatea disponibila, ar profita ambii. Se poate intampla sa
die vorba despre o devalorizare a bunului, sa piarda in mod obiectiv din valoare, survine o criza cum e
cea din 2008 care continua si acum, valoarea bunul imobil scade se poate intampla ca fluctuatia sa fie
in jos , deci sa scada valoarea, in aceea ipoteza aceasta scadere de valoare ar fi suportata si de ceilalti
mostenitori rezervatari nu doar de cel care a fost beneficiarul liberalitatii respective. In conditiile in
care textul este clar, deci nesusceptibil de interpretari, asta e situatia se peocedeaza cum spune art.
1099 alin (2) . Se imputa liberalitatea pe cotitatea disponibila, pentru ceea ce depaseste pe rezerva
celui gratificat, si daca nu e suficient acest lucru, ceea ce trece si peste rezerva este supus reductiunii,
in dr francez solutia e mai nuantata, se procedeaza la reductiune imediat ce s-a ajuns la limita
maxima a cotitatii disponibile.
Imputarea liberalitatilor nedefinitive - nescutite de raport, care trebuie sa die aduse la masa
partajabila de mostenitorii intre care functioneaza obligatia de raport.

21

Prin natura lor aceste liberalitati, nu sunt definitive, adica nu sunt facute in idea de a-l favoriza pe cel
care a fost gratificat ci sunt facute in ideea unui avans in contul drepturilor de mostenire legala, un
avans in contul drepturilor de mostenire legala astfel incat dupa decesul dispunatorului donatarul
trebuie sa ii dezdauneze pe ceilalti mostenitori intre care functioneaza obligatia de raport.
Chiar daca raportul produce efecte doar la cererea celor intre care dunctioneaza aceasta obligatie,
adica descendentii si sotul supravietuitor, imputatrea liberalitatii prezinta interes si poate fi ceruta si
de donatarii si legatarii gratificati de catre defunct. Acest lucru e valabilpt ca daca imputarea nu se
face potrivit regulilor stabilite de cod civ, cand este vorba de o donatie care e nedefinitiva imputarea
se face pe rezerva, daca se imputa pe rezerva inseamna ca cotitatea disponibila ramane libera cel
putin in parte. Se poate intampla ca cei intre care functioneaza obligatia de raport sa nu solicite
lucrul asta, atunci beneficiarii liberalitatilor care sunt afectati de aceasta situatie, nu se face
imputatea pe rezerva, ci liberaliatile lor in aceasta ipoteza consuma cotitatea disponibila si ar putea fi
supuse raportulu, atunci este logic sa lise poata permite sa invoce acest lucru, adica nu sa ceara ei
raportul, dar a ceara ca imputarea sa se faca potrivit regulilor stabilite de lege.
Fiind in avans in contul de mostenire legala fara intentia de a il avantaja pe cel gratificat, in
detrimentul celorlalti rezervatari, principiul este ca donatia raportabila se imputa asupra rezervei
celui gratificat. Spre deosebire de liberalitatile definitive care se imputa pe cotitatea disponibila, fiind
liberalitati care sunt facute pentru ai favoriza pe cei gratificati, astea care nu sunt facute in aceasta
idee, ci in ideea u ui avans in contul drepturilor de mostenire legal, se imputa mai intai pe rezerva
celui gratificat, pe partea de rezerva a celui care a fost gratificat. Din perspectiva imputarii
liberalitatilor, trebuie facuta distinctiile necesare intre situatia in care dinatia se inscrie in limitele
rezervei celui gratificat, dei nu depaseste aceste limite si situatia cand sunt depasite aceste limite ale
rezervei celui gratificat.
Cand donati se inscrie in limitele rezervei celui gratificat, asa cum rezulta 1099(3) imputatrae se face
pe rezerva celui care a facut donatia raportabila, nu se afecteaza cotitatea disponibila care ramane
libera pentru a se face alte liberalitati.
Cand donatia depaseste limitele rezervei celui gratificat, depasirea acestor limite are consecinte doar
in cazul in care cel decedat a facut si liberalitati definitive sau care nu sunt supuse raportului, daca cel
decedat a lasat doi fii, a facut in favoarea unuia o donatie care are ca obiect un imobil, valoarea
activul net e zero, masa de calcul este 100000, aici nu are nici o importanta imputarea liberalitatilor,
pt ca toata mostenirea e legala. In ipoteza in care exista liberalitati definitive, preciputare care nu
sunt supuse raportului, atunci exista o cotitate disponibila, exista o rezerva si atunci se pun probleme
legate de imputarea liberalitatilor si care se imputa pe rezerva celui gratificat.
Principiul in privinta donatiilor care sunt supuse raportului este ca imputarea se face pe rezerva celui
gratificat si daca aceasta este depasita n. Aceea masura imputarea continua sa se faca pe cotitatea
disponibila, si in masura in care s-a trecut pe cotitatea disponibila, cotitatea disponibila, incep sa
scada putand ajunge pe zero daca donatia are o vloare atat de mare incat depaseste si valoarea
rezervei celui gratificat si limita cotitatii disponibile, atunci cei care au fost gratificati ulterior au
primit liberalitati care sunt supuse reductiunii, pentru ca inseamna ca se incalca rezerva.
Prin exceptie de la acestetenire principii potrivit carora imputatrea acestor liberalitati se face pe
rezerva celui gratificat, si pentru diferenta pe cotitatea disponibila, potrivit art. 1099 alin (3), atunci
22

cand exista o intelegere intre donator si donatar imputarea se poate face pe rezerva globala. Una
este rezerva globala rezerva care insumeaza toate rezervele individuale, daca e vorba de doi copii
rezerva lor e de 1/2din mostenire, deci 1/4 si 1/4 din mostenire. Printr-o astfel de intelegere de
stipulatie contractuala, asumata intre donator si donatar, se poate stipula ca imputarea sa nu se faca
pe rezerva celui gratificat ci pe rezerva globala, pe intraga cota de 1/2 din mostenire care reprezinta
rezerva. Atunci calculele sunt influentate. Cu toate ca dispozitiile legale sunt cat se poate de clare
exista comentatori care nu ai inteles despre ce e vorba, avanseaza teza potrivit careia si intr-o astfel
de ipoteza imputatrae se face mai intai pe rezerva cel gratificat si apoi ulterior pe restul rezervei, dar
atunci de ce spune textul ca imputatrae se poate face pe rezerva globala, daca e rezerva globala nu
poate fi rezerva globala cu scaderea rezervei celui gratificat, pt ca atunci nu mai e rezerva globala
este denumita altfel.

Cursul 10 Succesiuni

Imputarea liberalitatilor
- in esenta inseamna a raspunde la intrebarea: din care parte din mostenire se calculeaza liberalitatile
(din rezerva sau din cotitatea disponibila)?
1. liberalitati definitive : se imputa pe cotitatea disponibila
1.1. liberalitatea se inscrie in limitele cotitatii disponibile
1.2. liberalitatea depaseste limitele cotitatii disponibile
2. liberalitati raportabile: se aduc la mostenire(NCC prin echivalent, in VCC se aducea in
natura)
2.1. donatia se inscrie in limitele rezervei celui gratificat
2.2. donatia depaseste limitele rezervei celui gratificat
Ex. 1. D lasa doi copii A si B, un activ net de 100.000 de $ si in timpul vietii a facut o donatie lui A, a
carei valoare la data deschideii mostenirii 200.000 $ (liberalitate supusa raportului). Masa de calcul
este de 300.000 $. Nemaifiind alti gratificati, suma se imparte intre cei doi fara a se mai pune
problema imputarii pe rezerva si pe cotitatea disponibila.
Ex.2. D lasa doi copii, A si B, si un legatar universal. Activul net lasat la data deschiderii mostenirii
este de 100.000 $, iar in timpul vietii D l-a gratificat pe A cu o donatie nescutita de raport a carui
valoare la data deschiderii mostenirii este de 200.000 $. Masa de calcul este de 300.000 $. Rezerva
1/2 din mostenire 150.000 $, cotitatea disponibila 150.000 $. Fiecarui fiu ii revin 75.000 $. Donatia
fiind mai mare, consuma rezerva acestuia (mai raman 125.000, pt aceasta parte se trece pe cotitatea
disponibila din care prin urmare mai raman 25.000 $). Legatarul poate sa primeasca 25.000 $.
- prin exceptie dispunatorul, poate sa stabileasca cu donatarul la data incheireii donatiei, ca
imputarea se va face pe rezerva globala, deci nu numai pe rezerva celui gratificat (va ramane o parte
mai mare din cotitatea disponibila libera care va putea reveni altor gratificati).
23

Ex.2. daca exista intelegerea ca imputarea sa se faca pe rezerva globala, donatia se imputa mai intai
pe rezerva globala de 150.000 $, mai raman 50.000 $ care sunt cosumati din cotitatea disponibila. In
aceasta ipoteza, legatarul universal va primi 100.000 $. Valoarea de 200.000 $ se imparte in parti
egale intre cei doi (intre comostenitorii rezervatari tinuti la raport care vin singuri la mostenire,
oricare ar fi valoarea donatiei, raportul face ca acestia sa imparta succesiunea conform cotelor de
mostenire legala).
Ex.3. D lasa doi fii, A si B, activul net de 100.00 $ si donatia de 200.00 $ este definitiva, masa de calcul
este de 300.000 $, rezerva celor doi este de 150.000 $, donatia fiind definitiva se imputa pe cotitatea
disponibila pe care o consuma in intregime, iar pt restul de 50.000 $ se aplica reductiunea pt a se
asigura rezerva lui celui care nu a fost gratificat.
Imputarea liberalitatilor se face in ordinea inversa datei la care ele au fost facute, se incepe de la cea
mai veche catre cea mai recenta, fata de reductiunea, care se aplica incepand cu donatiile cele mai
recente si mergand la cele mai vechi.
Ex. 4. D lasa doi fii, A si B, si un legatar universal C. In timpul vietii D l-a gratificat mai intai pe X care
este un tert strain de mostenire cu o donatie de 10.000 $, iar apoi pe A cu o donatie raportabila avand
ca obiect un apartament in val. de 30.000 $ la data deschiderii motenirii. Activul net al mostenirii este
egal cu 0. Masa de calcul este egala cu 40.000 $. Rezerva este 20.000 $, Cotitatea disponibila 20.000
$. Rezervele individuale sunt 10.000 $. Din cotitatea disponibila, donatia lui X a consumat 10.000 $.
Din donatia lui A, imputam 10.000 $ se consuma rezerva lui A. Mai raman 20.000 $, din care 10.000 $
se imputa asupra cotitatii disponibile iar pt restul de 10.000 $ se aplica reductiune (si se asigura astfel
rezerva lui B).
Urmand regulile de la imputare se poate ajunge in situatia in care nu este suficienta cotitatea
disponibila si rezerva celui gratificat pt a acoperii valoarea intregii liberalitati suspuse raportului,
facute in favoare uneia dinter parti, situatie in care este nevoie sa se procedeze la reductiune.

Reductiunea liberalitatilor excesive

- art. 1092
Reductiunea survine atunci cand se depaseste limita maxima a cotitatii disponibile; exista insa si
situatii in care dispunatorul instituie anumite sarcini care nu sunt numai asupra bunurilor care intra in
cotitatea disponibila ci si asupra rezervei. Sarcina care afecteaza partea rezervata a mostenirii
(trebuie sa-i revina rezervatarului libera de sarcini) se inlatura prin actiunea in limitarea sarcinilor
(este o constructie a doctrinei, nu este reglementata in NCC).
Raportul este aducerea la masa partajabila a valorii donatiilor facute de defunct nedefinitiv in
favoarea unuia dintre mostenitorii intre care functioneaza obligatia de raport, si ceea ce se aduce
impreuna cu ce a mai ramas din mostenire se imparte conform cotelor de mostenire legale intre cei
intre care functioneaza aceasta obligatie. In cazul reductiunii problema care se pune este de a
amputa liberalitatile care depasesc cotitatea disponibila.

24

Nu se confunda reductiunea(presupune o liberalitate valabila) cu nulitatea(privesc indeplinirea

conditiilor de valabilitate a liberalitatilor).
Pot invoca reductiunea: rezervatarii (cu conditia sa nu fie renuntatori, nedemni), succesorii
rezervatarilor, creditorii chirografari ai mostenitorilor rezervatari pe cale de actiune oblica.
Exceptie: Reductiunea poate fi solicitata si de avanzii-cauza cu titlu particular. De ex. daca o persoana
isi cesioneaza drepturile succesorale, cesionarul poate solicita reductiunii numai cand obiectul
cesiunii l-a constituit mostenirea ca ansamblu, ca patrimoniu.
Beneficiarii liberalitatilor: nu se poate pune problema de a solicita reductiunea, pot solicita sa se
respecte ordinea legala de imputare a liberalitatilor.
Creditorii defunctului: nu pot invoca reductiunea: in privinta lor, bunurile respective sun iesite din
patrimoniu. In privinta legatelor, avand in vedere ca acestea nu se pot executa inaintea platii
creantelor succesorale, creditorii succesiunii au dreptul sa se opuna executarii lor atat timp cat nu
sunt platiti. Daca un legatar este platit in detrimentul unui creditor, acesta are dreptul sa ceara
restituirea platii facute in fav. legatarului.
-art. 1067 NCC al (2) dispozitie bizara este practic o actiune in reductiune care este si la dispozitia
altor persoane decat cele mentionate anterior si fara a fi in discutie depasirea limitelor legale ale
cotitatii disponibile. Activul net al mostenirii nu este egal cu rezerva. Rezulta ca exista actiune in
reductiune si daca nu este incalcata rezerva. (textul inspirat gresit din CC Elvetian, se refera la faptul
ca in situatia in care rezervatarii care din nestiinta au platit un legat particular fara sa stie cand s-a
facut predarea legatului ca n-au fost platiti creditorii mostenirii, in acea ipoteza si in limitele in care ar
fi putut sa ceara reductiunea pot sa ceara repretitiunea proportionala <<repetitiunea platii
nedatorate>>). Nu este vorba despre o reductiune! Alin (3) este fals, reductiunea nu poate fi
exercitata de orice persoana interesata.
A nu se confunda predarea legatelor (o procedura de verificare realitatii si a legalitatii titlului de
mostenire) cu executarea lor.

Caile, modalitatile si efectele reductiunii

1. Reductiunea conventionala
2. Redecutiunea pe cale de exceptie
3. Reductiunea pe cale de actiune
Efecte
Liberalitatea care incalca cotitatea disponibila este desfiintata. Desfiintarea poate fi totala sau
partiala. Regula este aceea a reductiunii in natura, prin excep. se poate face prin echivalent.
1. Reductiunea in natura:
1.1. fata de legate
1.2. fata de donatii

25

1. fata de legate se realizeaza de cele mai multe ori prin neexecutarea acestuia. Daca totusi se face
plata unui legat din eroare, reductiunea se face pe cale de actiune. art. 1097 alin (6) ) n cazul
ntregirii rezervei n natur, gratificatul pstreaz fructele prii din bun care depete cotitatea
disponibil, percepute pn la data la care cei ndreptii au cerut reduciunea(pt ca era de bunacredinta).
2. fata de donatii survine desfiintarea acesteia in limitele in care incalca cotitatea disponibila.
-Daca bunul donat piere fortuit inainte de deschiderea mostenirii, reductiunea nu mai poate fi
solicitata deoarece bunul ar fi pierit si la donator (nu s-ar fi gasit in patrimoniu la data deschiderii
mostenirii). Donatia nu este reunita fictiv pt masa de calcul. art. 1091 alin (2)
-efectele desfiintarii se produc de la data deschiderii mostenirii
- daca beneficiarul donatiei supuse reductiunii este un mostenitor rezervatar, iar aceasta nu este
supusa raportului fiind definitiva, donatarul va putea pastra in contul rezervei sale partea care
depaseste limitele cotitatii disponibile
2. Reductiunea prin echivalent (se face prin exceptie)
Situatii: art. 1097 NCC
- donatarul a instrainat bunul sau l-a grevat cu drepturi reale, inaintea deschiderii mostenirii
-bunul a pierit inainte de deschiderea mostenirii dintr-o cauza imputabila donatarului (reductiunea se
face avandu-se in vedere valoarea cea mai mare a bunului donat in functie de momentul cand a
survenit pieirea sa, fie de momentul deschiderii mostenirii, fie momentul cand a survenit pieirea)
-donatarul este un rezervatar obligat la raportul donatiei iar partea supusa reductiunii reprezinta mai
putin de jumatate din valoarea bunului donat
Ordinea reductiunii
- liberalitatile pot fi fie primate intre vii fie primate juridice mortis causa
Reguli:
1. Legatele se reduc inainte donatiilor.
- daca nu ar fi asa, ar putea fi ocolit astfel princ. irevocabilitatii donatiilor
2. Legatele se reduc toate deodata si in mod proportional.
- se justifica prin faptul ca toate legatele produc efecte de la data deschiderii mostenirii
-mai intai se determina partea de mostenire ce ar fi revenit fiecaruli legatar daca nu ar fi
existat mostenitori rezervatari si dupa aceea avand in vedere cota care revine rezervatarilor
in functie de aceasta se reduc si legatele
- Ex. D lasa bunuri de 100.000$, la mostenire vin un fiu, un legatar universal si un legatar cu
titlu particular al carui legat valoreaza 30.000$. Daca la succesiune ar fi venit numai legatarii,
(stim ca drepturile legatarilor particulari sunt prioritare fata de cel universal care are doar
vocatia)legatarul particular ar fi primit 30.000$ din 100.000$ din exemplul dat, iar legatarul
universal ar fi primit 70.000$. Exista un rezervatar, fiul defunctului, care are o rezerva de 1/2
26

din mostenire, prin urmare legatarul particular va primi 1/2 din 30.000$ ir legatarul universal
va primi 1/2 din 70.000$.
EXCEPTIE:regula supletiva, intemeiata pe vointa prezumata a dispunatorului, prin urmare
acesta poate sa spuna: daca este cazul de reductiune, prioritar sa fie reduse legatele cutare.
-la randul lor, legatarii pot realiza intre ei o intelegere derogatorie de la regula, intelegere
care nu este insa opozabila rezervatarilor.
3. Donatiile se reduc in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai recenta.
- daca exista donatii facute concomitent, reductiunea se face proportional
-in situatia insolvabilitatii donatarului art. 1096 alin (5) solutie discutabila se poate ajunge la
revocarea indirecta a donatiei prin instituirea unui donatar insolvabil
- ordinea reductiunii donatiilor este o chestiune de ordine publica (nu poate donatorul sa deroge de
la aceste reguli <<decat daca sunt donatii concomitente>> fata de legate unde este posibil)
Liberalitati hibride
1. Donatiile facute intre soti in timpul casatoriei sunt revocabile
-in lipsa unei manifestari de vointa din partea dispunatorului de a le revoca, acestea se reduc
succesiv in ordinea datei lor
2. Instituirea prin contractul de casatorie a unei clauze de preciput
-prin conventia matrimoniala initiala sau modificata ulterior, dispunatorul confera sotului
supravietuitor dreptul de a prelua fara plata, inainte de partajul mostenirii, unul sau mai
multe bunuri comune, detinute in devalmasie sau in coproprietate (art. 333 NCC)
-aceste liberalitati sunt supuse reductiunii in conformitate cu regulile aplicabile legatelor
(analizand textele de lege rezulta ca in dreptul nostru este si o mostenire contractuala)
3. Trust-ul anglo-american
-liberalitatile facute prin intermediul trust-ului se supun reductiunii inaintea legatelor dar
dupa toate donatiile

Curs 11 Succesiuni

Liberalitati in uzufruct si renta viagera (art. 1098 NCC)

Dac donaia sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitaie sau o rent ori ntreinere viager,
motenitorii rezervatari au facultatea:
- fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulat,
- fie de a abandona proprietatea cotitii disponibile n favoarea beneficiarului liberalitii,
-fie de a solicita evaluarea liberalitatii si procedarea la reduciune potrivit dreptului comun.
Acest drept de optiune apartine numai rezervatarilor.
Dreptul de optiune succesorala

27

- produce efecte de la data deschiderii mostenirii si pt. cei care accepta mostenirea si pt. cei care
renunta (acestia sunt considerati ca nu au fost niciodata mostenitori, astfel incat nu au nici drepturi
nici obligatii care sa aiba legatura cu mostenirea)
-cei care au vocatie succesorala (fie in temeiul legii, fie in temeiul testamentului fie in temeiul unei
mosteniri contractuale) au acest drept de optiune
- in VCC acceptarea putea fi facuta atat pur si simplu (opera o confuziune intre patrimoniul celui
decedat si patrimoniul mostenitorului) sau sub beneficiu de inventar (cele doua patrimonii erau
separate, se facea inventarul, mostenitorul nu putea fi tinut la plata pasivului succesoral decat in
limita a ceea ce putea mostenirea sa acopere); de asemenea exista posibilitatea renuntarii pe care o
regasim si in prezent
R: in NCC nu mai exista decat acceptarea sub beneficiul de inventar (art. 1114 alin (2) care spune ca
datoriile si sarcinile mostenirii nu pot fi platite decat cu bunurile care fac parte din mostenire)
Exceptie: exista situatii in care mostenitorul poate fi tinut la plata cu bunurile proprii (cu titlu de
sanctiune).
Termenul de exercitare al dreptului de optiune: 1 ani (in VCC 6 luni). Din punct de vedere juridic, pe
parcursul acestui termen, proprietatea se considera transferata de la cel decedat la cei succesibili
(patrimoniul nu ramane suspendat).
- dreptul de optiune este un drept potestativ
Titularii dreptului de optiune: succesibilii (cei care au vocatie la mostenire, nu sunt nedemni)
- daca unul dintre succesibili decedeaza in interiorul termenului dreptului de optiune, fiind un drept
patrimonial, acesta se transmite la mostenitorii celui decedat si poate fi exercitat de acestia in cond.
in care putea fi exercitat de antecesorul lor (acestia exercita dreptul de optiune al antecesorului, nu
au un drept al lor).
- succesibilii, cand opteaza pt acceptarea mostenirii, mecanismul de transmitere nu este unul
contractual, (aceasta acceptare nu are aceleasi consecinte juridice ca si acceptarea ofertei intre vii de
ex.), doar consolideaza drepturile de mostenire care s-au nascut de la data decesului lui decujus.
- si legatarii particulari trebuie sa opteze pt acceptarea sau renuntarea la legat
Capacitatea: Conform NCC exercitarea dreptului de optiune succesorala prin acceptare nu este un
act de dispozitie ci un act de administrare (prin urmare trebuie sa fie intrunite conditiile de validitate
unui asemenea act).
- in cazul unui minor sub 14 ani sau de un interzis judecatoresc, acceptarea va fi facuta de catre
parinti sau de catre tutore, in numele si pe seama acestora.
- in cazul unui minorilor peste 14 ani (au capacitate de exercitiu limitata), acestia isi exercita dreptul
de optiune personal dar cu incuviintarea ocrotitorilor legali.
Renuntarea la mostenire este un act de dispozitie.

28

- minor sub 14 ani, renuntarea poate fi facuta de parinti sau de catre tutori dar cu incuviintarea
instantei de tutela
Exceptie: in cazul in care sunt intrunite conditiile acceptarii fortate a mostenirii, acceptarea poate fi
impusa si minorilor care au capacitate delictuala.
Acceptarea pe cale oblica de catre creditorii succesiunii: Nu pot opta pe cale oblica in locul si in
numele succesibililor (atat timp cat nu au optat succesibilii sunt straini de mostenire). Creditorii au
insa dreptul de a urmari in anumite conditii plata creantelor lor, determinandu-i pe succesibili sa
opteze.
Creditorii succesibililor NCC art 1107 acestia pot accepta mostenirea pe cale oblica in numele si pe
seama debitorului lor.
Caractere juridice:
1. Libertatea optiunii
Exceptii: 1.1. Ipoteza sustragerii sau ascunderii bunurilor succesorale sau ale unei donatii de
catre succesibil art 1119 alin (1)
-elemente dolosive: un elem material sustragerea sau ascunderea unor bunuri sau a
existentei unei donatii etc.; un element intentional elementul dolosiv.
- sanctiunile se aplica numai daca la motenire vine cel putin un rezervatar
- nu are importanta daca actiunile frauduloase sunt realizate inainte sau dupa deschiderea
mostenirii (chiar daca ascunderea s-a facut cu concursul lui decujus)
- aceste actiuni trebuie sa aiba un caracter de clandestinitate
- actiunile trebuie facute cu rea-credinta, avand intentia de-i frauda pe ceilalti mostenitori
(astfel de fapte se pot comite doar daca exista cel putin doi mostenitori cu vocatie la
universalitate sau la o parte din universalitate)
- in cazul art. 974 daca sotul ascunde astfel de bunuri sanctiunea nu se aplica deoarece numai
el are vocatie la acele bunuri
- cel care reclama trebuie sa dovedeasca faptul ca s-a actionat cu intentie dolosiva
- practica si doctrina absolva pe succesibilul care inainte de a fi descoperit recunoaste fapta si
restituie bunurile
Sanctiuni: (1)atribuirea fortata a calitatii deacceptant al mostenirii (cu titlu de pedeapsa
civila); (2)pierderea drepturilor asupra bunurilor care au facut obiectul fraudei;(3) obligarea
la plata pasivului succesoral si cu bunurile proprii
- aplicarea acestor sanctiuni survine la cererea celor interesati
- dreptul de solicitare se naste de la data la care persoanele interesate au cunoscut sau
trebuiau sa cunoasca existenta faptelor frauduluoase si a autorului acestora, termen de la
care incepe sa curga T de prescriptie de 3 ani.
1.2. Succesibilii indecisi care la cererea pers interesate. care au sol. instante ca pe
cale de Ordonanta presedentiala sa stabileasca un termen mai scurt decat cel de 1 an (art.
1113 alin (1) NCC), si care nu opteaza, daca se scurge T fixat de instanta se considera ca au
renuntat la mostenire.
2. Caracterul pur si simplu
- nu poate fi o acceptare sub condite ori la termen
3. Caracterul indivizibil
29

- art. 1101 NCC, art. 1102 alin (1), art. 1102 alin (2) teza a 2-a text bizar, din text reiese ca
pe langa cele doua tipuri de exheredare (directa si indirecta) mai exista inca un tip de
exheredare; textul nu are aplicabilitate
4. Caracterul retroactiv
- si acceptarea si renuntarea au efect de la data deschiderii mostenirii
Termenul de optiune: -natura juridica este un termen de decadere, incepe sa curga de la data
deschiderii mostenirii; termenul nu curge impotriva celor impiedicati sa actioneze
- termenul curge de la data nasterii celui chemat la mostenire daca nasterea a avut loc dupa
deschiderea mostenirii
- termenul curge de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila (inregistrare care se face in
temeiul unei Hot. de declarare a mortii celui care lasa mostenirea) afara numai daca succesibilul a
cunoscut pe alta cale data la care a avut loc decesul, sau ca exista Hot desi nu e trecuta inca in
registrul de stare civila
- de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul
- termenul este supus suspendarii si intreruperii (in NCC si termenele de decadere sunt supuse
suspendarii si intreruperii)
- efectele implinirii T fara sa fii optat: se considera ca cel care nu a optat in acest termen este strain
de mostenire, aceasta decadere o poate invoca orice persoana interesata, chiar si instanata de
judecata din oficiu
Optiunea poate fi:
1. acceptare
1.1. acceptare expresa
- cand succesibilul isi insuseste calitatea de mostenitor printr-un inscris autentic sau sub
semnatura privata
1.2. acceptare tacita
- cand succesibilul face un act (trebuie sa fie neechivoc) pe care nu ar putea sa-l faca decat in
calitatea sa de mostenitor
- exista mai multe categorii de acte art. 1110 NCC, art. 1111 NCC [(1) acte care au valoare de
acceptare tacita, (2) acte care pot avea valoare de acceptare tacita, (3) acte de conservare,
supraveghere si de administrare provizorie care in princ. nu implica acceptarea tacita doar
daca nu rezulta ca succesibilul si-a insusit calitatea de mostenitor]
- (1) art. 1111 lit. b si c reglementeaza doua forme de renuntari in favorem (acte care in
realitate nu sunt renuntari ci sunt acte prin care se dispune de drepturile succesorale - sunt
cesiuni de drepturi succesorale)
- ex. A, B, C, mostenitori cand C renunta, mostenirea se imparte in doua parti egale intre A
si B; cand C spune: renunt in favoarea lui A, inseamna ca C in prima faza a acceptat implicit
mostenirea si ca doreste ca partea lui de mostenire sa revina lui A, deci mostenirea nu se mai
imparte egal intre A si B

30

- ex. A, B, C C spune: renunt la drepturile mele succesorale contra platii de catre fratii mei a
sumei de x bani. Daca renuntarea ar fi fara de contraechivalent nu ar mai fi vb de o
acceptare tacita
- (2) acte care pot avea val. de acceptare tacita atunc cand prezumtia relativa care rezulta
din indeplinirea lor in sensul acceptarii nu este rasturnata prin proba contrarie; se refera la
acte de dispozitie asupra unor bunuri din mostenire
- prin acte de dispozitie juridica se inteleg acte de instrainare cu titlu oneros sau cu titlu
gratuit, actele de constituire a unor garantii reale (ex gaj, ipoteca) sau de dezmembraminte
ale proprietatii prin constituirea unor drepturi reale accesorii; prin asemanare sunt
considerate ca atare si: remiterea de datorie privitor la o creanta succesorala, tranzactia cu
privire la datoriile succesiunii, imputernicirea data unui mandatar de a vinde bunurile
mostenirii, cererea de predare a unui legat particular, perceperea unor creante succesorale
ocazionale (incasarea unei creante care decurge din savarsirea unui fapt ilicit)
- plata datoriilor succesorale din veniturile proprii ale succesibilului nu constituie un act de
acceptare (numai plata din valorile facand parte din mostenire)
- conteaza nu actul in sine ci intentia cu care se face ex. un succesibil instraineaza un bun
fiind convins ca este al sau si ulterior se dovedeste ca era in succesiune, nu constituie
acceptare tacita
- manifestarea intentiei de a instraina chiar daca aceasta nu s-a mai concretizat, poate val.
acceptare tacita cu exceptia cazului in care consimtamantul instrainatorului a fost viciat
- nu constituie act de dispozitie ci act de administrare provizorie cand, in situatia unor
bunuri persabile, acestea sunt instrainate
- poate fi vb si de acte materiale asupra bunurilor din succesiune (lucrari de demolare la un
imobil) in masura in care s-a comportat ca un proprietar
- acte de administrare definitiva ori de folosinta asupra bunurilor succesorale (categ.
intermediara intre actele de dispozitie si cele de conservare)
- (3) actele de conservare: se caracterizeaza prin urgenta lor, sunt utile tuturor
mostenitorilor asigurand pastrarea intacta a patrimoniului succesoral; pot fi simple acte
materiale sau acte juridice (intocmire a unui inventar, reinoirea sau inscrierea unei ipoteci,
exercitarea unei actiuni poesorii)
- se considera in practica si in doctrina - actele care au ca finalitate atribuirea in tot sau in
parte a succesiunii: actele prin care succesibilul solicita atribuirea in tot sau in parte a
succesiunii (ex. introducerea unei actiuni in petitie de ereditate)
- art. 1111 NCC Nu inseamna ca a renuntat la mostenire ci ca nu a optat, ca ctul respectiv
nu intelege sa il faca in calitate de succesibil
2. renuntare (este un act unilateral de esente pur abdicative)
2.1. expresa
- puatand renunta dintr-un act incheiat in forma prevazuta de lege (act autentic de notar sau
de reprezentantul diplomatic daca renuntarea se face in strainatate)
- declaratiile de renuntare facute intr-un inscris sub semnatura privata nu au valoare juridica
(spre deosebire de acceptare care poate fi facuta prin orice act)
- revocarea Pauliana a renuntarii frauduluase art. 1122 alin (1) NCC este vb despre o specie
de actiune Pauliana care sanctioneaza pe succesibilul insolvabil care renunta la o mostenire
solvabila
- retractarea renuntarii art. 1123 alin (1)
31

2.2. tacita
- expira termenul de optiune fara ca mostenitorul sa opteze (T prev. de lege de 1 an, sau T
fixat de instanta in cond. art.1113 alin (2) NCC)
Transmisiunea activului si pasivului
Obiectul transmisiunii: patrimoniul lui decujus, cuprinde elementele de activ si elementele de pasiv
- mostenitorii universali sau cu titlu universal sunt considerati continuatori a persoanei decedate si ca
atare preiau atat activul cat si pasivul
- Partea activa: drepturile, raporturile juridice in care cel decedat era subiectul activ (titularul unui dr
de proprietate, creanta, intelectuale), titularul oricarui drept patrimonial care nu se stinge ca urmare
a decesului lui decujus
- Pasivul mostenirii : datoriile si sarcinile mostenirii rap. jurid. in care decujus trebuia sa faca o
prestatie cu continut patrimonial. Exista si obligatii cu caracter intuitu personae care se sting prin
decesul debitorului. Sarcinile mostenirii sunt obligatii care se nasc dupa data deschiderii mostenirii
dar au legatura cu mostenirea (ex. cheltuielile de inmormantare). Mostenitorii legali, legatarii cu
vocatie la universalitate sunt obligati la plata pasivului. Legatarii cu titlu particular devin proprietari
ai unului cu efecte de la data deschiderii mostenirii daca accepta legatul. Legatarii nu sunt creditori ai
succesiunii princ. conform caruia legatele nu se pot plati pana nu sunt platiti creditorii succesiunii.
Transmisiunea activului mostenirii
In privinta transmisiunii activului mostenirii, se face diferenta intre transmiterea proprietatii sau a
calitatii de titular al drepturilor succesorale fata de transmiterea posesiunii mostenirii sau a sezinei.
Transmiterea posesiunii sistemul sezinei se confera posesia (a nu se confunda cu posesiastapanirea materiala si cu posesia care duce la uzucapiune), anumiti mostenitori (numiti mostenitori
sezinari), fara nicio verificare, fiind rude apropiate ale defunctului sau sotul supravietuitor, au dreptul
dea intra in posesia mostenirii si au anumite competente stabilite de lege.
Sezina (art. 1125 NCC)
- este posibil ca un mostenitor sa aiba sezina fara sa aiba stapanirea bunului succesoral ex. un bun
apartinand lui decujus a fost inchiriat de acesta in timpul vietii unui tert, si termenul de locatiune nu
a expirat, nu poate veni sezinarul sa solicite bunul.
- sezina nu se confunda nici cu proprietatea nici cu posesia nici cu detentia
- mostenitorul sezinar actioneaza in numele si pe seama mostenirii (poate introd. actiunea in
revendicare de ex)
- art. 1125, 1129 NCC reiese ca institutia in discutie consta in posibiitatea conferita de lege
mostenitorilor rezervatari ca direct, fara nicio alta formalitate, spre deosebire de toti ceilalti
mostenitori (legali, testamentari, instituiti contractual, care trebuie sa urmeze procedurile de
trimitere in posesie adica de verificare a titlului de mostenire)
- sezinarii au dreptul de a stapani in fapt bunurile pe care defunctul le-a lasat si pe care el insusi le-a
stapanit precum si dreptul de a exercita actiunile care sactioneaza drepturile care fac parte din
32

mostenire; dreptul de a administra patrimoniul succesoral de la data deschiderii mostenirii pana la

momentul predarii legatelor sau a transmiterii posesiei catre mostenitorii legali nesezinari
- esenta sezinei este verificarea calitatii de mostenitori a celorlalti
- nedemnii nu pot exercita sezina, sezina nu este conditionata de acceptarea mostenirii (sezinarul
trebuie sa fie in dreptul de a opta), renuntatorul nu poate fi sezinar
Caracterele sezinei
1. Sunt dispozitii de ordine publica (nu poate stabili decujus cinesunt mostenitorii sezinari)
acest caracter nu rapeste sezinarilor drepul de a renunta la drepturile care le revin ca
mostenitori
2. Este individuala iar nu colectiva nu este conferita tuturor sezinarilor (princ. este ca cei din
clasa I si anume descendentii sunt indreptatiti sa exercite sezina, dar in cazul in care nu o fac,
pot interveni cei din clasa urmatoare de ex ascendentii privilegiati, depinzand de exercitarea
drepturilor de sezina efectiv de descendenti), fiecare din mostenitorii sezinari poate exercita
drepturile care ii sunt specifice chiar daca nu are dreptul la bunul respectiv (ex. un bun care
formeaza obiectul unui legat particular)
3. Caracterul succesiv in cazul renuntarii la mostenire a succesibilului in rang preferat,
urmatorul preia atributele specifice
4. Caracter indivizibil sezinarii nu actioneaza in princ. pt ei, ci in numele si pe seama
mostenirii, prin urmare pot introduce o actiune nu doar referitoare la partea care li se cuvine
din mostenire
- in sit. in care intre sezinari intervin dezacorduri, instanta va numi un administrator
provizoriu care sa gereze afacerile succesorale
Efecte:
1. Sezinarii au dreptul de a verifica titlurile mostenitorilor nesezinari (in esenta predarea
legatelor inseamna intocmai verifcarea titlurilor de mostenitor) art. 1128 NCC (Atentie! Nu
intra niciodata de drept in posesia mostenirii text copiat gresit din CC francez)
- art. 1129 NCC
- predarea legatelor de bunavoie de catre sezinari reprezinta recunoasterea drepturilor
legatarilor, nu o remitere materiala a bunurilor lasate prin legat, predarea nu se poate
reduce la simpla punere in posesie adica la executarea acestuia
- legatarul particular, desi este proprietarul bunului (de la data deschiderii mostenirii) nu are
insa exercitiul drepturilor aferente legatului pe care l-a dobandit (exercitiul drepturilor
respectie il au sezinarii); numai subsecvent predarii se poate pune problema executarii
legatului (fara a fi exclus ca executarea sa se faca o data cu predarea)
- in cazul unui legat sub conditie sau la termen, predarea se poate cere, iar executarea se va
cere dupa indeplinirea conditiei sau la implinirea termenului art 1128
- art. 1128, art. 1129 - textele de lege mentionate se refera de fapt la predarea legatelor nu la
executarea lor
2. Preluarea si administrarea bunurilor succesorale
- sezina isi poate produce efectele chiar fara preluarea in fapt
- sezina nu confera niciun drept de dispozitie asupra bunurilor succesorale
33

3. Reprezentarea in justitie activ si pasiv a intereselor succesiunii

Trimiterea in posesie a mostenitorilor nesezinari
1. Trimiterea in posesie a mostenitorilor legali nesezinari
- dobandesc sezina numai dupa trimiterea lor in posesie, adica dupa indeplinirea unei proceduri de
verificare a vocatiei lor la mostenire (in princ. procedura necontencioasa, se realizeaza de catre
notarul competent)
- se realizeaza prin eliberarea certificatului de mostenitor, sau in cazul statului, ceritficatului de
vacanta succesorala
- cand intre mostenitori exista neintelegeri care impiedica finalizarea procedurii necontencioase prin
eliberarea certificatului de mostenitor, trimiterea in posesie se va realiza prin Hot. care va pune capat
acestor neintelegeri
- procedurile acestea au ca finalitate verificarea vocatiei succesorale si a intinderii drepturilor
mostenitorilor care solicita trimiterea in posesie
- trimiterea in posesie trebuie solicitata chiar daca la mostenire vine un singur mostenitor nesezinar
(ex. la mostenire vine un frate, nu exista sezinari nici legatari nici alte rude)
Efectele trimiterii in posesie- pana la trimiterea in posesie mostenitorul legal nesezinar nu poate
exercita drepturile desi este titularul lor
- produce efecte retroactive (de la data deschiderii mostenirii), prin urmare cei trimisi in posesie au
dreptul la fructele si veniturile bunurilor succesorale incepand cu data deschiderii mostenirii
- art. 1130 NCC actiunea in petitie de ereditate poate fi insa exercitata chiar si inaintea trimiterii in
posesie (sit in care exista un mostenitor aparent care intra in conflict cu mostenitorul real care nu are
posesia bunurilor succesorale de ex. un frate al defunctului care este mostenitor real nerezervatar
obtine certificatul de mostenitor si intra in posesia mostenirii. Ulterior se descopera un testament
prin care un tert este instituit ca legatar universal. Daca fratele defunctului refuza sa recunoasca
valabilitatea testamentului si predarea bunurilor, in aceasta sit, contestandu-i-se calitatea de
mostenitor cu vocatie la universalitate, legatarul are dreptul ca pe calea petitiei de ereditate sa
obtina de la instanta recunoasterea drepturilor sale)
2. Predarea legatelor
- in cadrul legatelor se reaizeaza prin predarea acestora
- ca si mostenitorii legali nesezinari, legatarii devin titularii drepturilor care formeaza obiectul
legatelor lor cu incepere de la data deschiderii mostenirii, dar nu pot exercita actiunile specifice decat
dupa predarea legatelor
- realizarea predarii - in principiu predarea trebuie sa fie ceruta de legatari celor care sunt tinuti la
plata acestora regula de ordine plublica intrucat protejeaza interesele mostenitorilor legali
(dispunatorul nu-i poate dispensa pe legatari de necesitatea de a formula aceasta solicitare)

34

- legea nu prevede niciun termen pt introducerea cererii de predare a legatelor, (proprietatea nu se

prescrie prin neuz, legatarul este proprietar de la deschiderea mostenirii) cererea de predare poate fi
formulata atata timp cat nu e prescrisa executarea legatelor
- predarea se poate realiza atat amiabil cat si pe cale judecatoreasca
- predarea legatelor trebuie solicitata mostenitorilor sezinari sau acelora care fiind nesezinari au fost
trimisi in posesie, iar in lipsa acestora unui curator al unei succesiuni vacante
- o data stabilita validitatea legatului, predare nu poate fi amanata pana la finalizarea procedurii de
calculare a cotitatii disponibile cu exceptia cazului in care depasirea acesteia este evidenta
- predarea legatelor universale art 1128 predarea legatelor universale va fi ceruta mostenitorilor
rezervatari. Acestia sunt tinuti la predarea legatelor de la data deschiderii mostenirii. Daca nu exista
asemenea mostenitori (nu exista sezinari) predarea se face prin eliberarea certificatului de
mostenitor
- art. 1128 alin (1) teza a II-a fiind vorba despre o procedura esentialmente necontencioasa, cum ar
putea notarul publica sa elibereze certificatul de mostenitor avand in vedere ca cele doua parti nu
sunt de acord (L. notarilor publici certificatul poate fi eliberat doar cand mostenitorii se inteleg,
cand exista neintelegeri, trebuie sesizata instanta)
- pana la predarea legatului cel gratificat nu are un titlu legal recunoscut pt. ocuparea unui imobil
suucesoral, chiar daca locuia impreuna cu defunctul la data decesului acestuia, fiind supus evacuarii
la cererea mostenitorilor sezinari (in calitate de parat poate sa ceara verificarea titlului de mostenitor
printr-o actiune reconventionala in cadrul procesului daca nu, este suspus evacuarii pt. ca desi e
proprietarul bunului nu are exercitiul efectiv, deci nici dreptul de a utiliza bunul)
- in ceea ce priveste predarea legatelor cu titlu universal, art. 1128 alin (2) legatarul cu titlu
universal va cere punerea in posesie, dupa caz, de la mostenitorii sezinari, de la legatarul universal
care a fost trimis in posesie ori de la mostenitorii legali nerezervatari trimisi in posesie. Daca nu exista
niciuna dintre aceste categorii de mostenitori, predarea se va cere notarului public
- art. 1128 alin (2) teza a II-a prevederea este o inadvertenta (un contencios care nu poate fi
solutionat decat de instanta de judecata, un argument in plus rezulta din dispoz. art. 1129)
- art. 1129
Efectele predarii legatelor
1. Legatarul dobandeste exercitiul drepturilor care formeaza obiectul legatului respectiv
2. Dobandirea dreptului la fructele bunurilor succesorale cu efecte de la data deschiderii
mostenirii (in VCC erau dobandite numai de la data predarii legatului)
3. Predarea legatelor nu inchide tertilor dreptul de a revendica drepturi succesorale proprii
Transmiterea pasivului mostenirii
- art. 1155 alin. (1) NCC Regula (la fel si in VCC): Plata pasivului mostenirii este in sarcina
mostenitorilor universali sau cu titlu universal (mostenitori legali <rezervatari sau nerezervatari>,
legatari universali, legatari cu tilu universal, sotul supravietuitor cu privire la bunurile prev art. 974)
35

- de retinut: sotul mostenitor, cu privire la bunurile prev. art. 974 este un legatar cu titlu universal
- in privinta legatarilor cu titlu particular care sunt simpli succesori la bunuri acestia nu sunt tinuti la
plata pasivului decat in mod exceptional art. 1114 alin (3)teza a II-a NCC sunt prevazute aceste
situatii:
1) Testatorul a dispus in mod expres;
2) dreptul lasat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o mostenire culeasa
de catre testator si nelichidata inca; in acest caz, legatarul raspunde pentru pasivul
acelei universalitati; - desi textul include acest legat la legatele particulare, in
realitate este un legat cu titlu universal
- in VCC era legat particular pt. ca nu se separau patrimoniile
- art. 1114 alin(2)NCC intre patrimoniul propriu al legatarului si patrimoniu
succesoral opereaza o separatie
- in aceasta ipoteza avem de a face cu un patrimoniu similar celui de afectatiune
3) celelalte bunuri ale mostenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor si sarcinilor
mostenirii
- art 1067 se poate opune cel caruia i se cere predarea legatului aratand ca nu e
suficient activul mostenirii (sau cand s-a facut deja plata, in cod se precizeaza in mod
eronat ca se introduce o actiune in reductiune este de fapt este o resituire a platii
nedatorate

Curs 13 Succesiuni

Efectele Certificatului de mostenitor

- este un act care atesta cine sunt mostenitorii, care este masa succesorala, care sunt cotele de
mostenire si daca este cazul, care sunt legatele particulare si care este obiectul lor;
- desi L prevedea si inainte de intrarea in vig. a NCC ca certificatul de mostenitor are o forta probanta
de drept, era destul de raspandita opinia, atat in doctrina cat si in practica judiciara, ca nu are nicio
forta probanta
- certificatul de mostenitor are forta probanta pana la proba contrara
- princ. orice persoana ale carei drepturi au fost incalcate prin eliberarea certificatului de
mostenitor poate sa ceara anularea, sa conteste cuprinsul certificatului dovedind contrariul, dar pana
la administrarea probatoriului si pana la rasturnarea prezumtiei ca reprezinta adevarul, are forta
probanta
- actiunea de anulare a certificatului de mostenitor este intotdeauna accesorie la o alta actiune,
motiv pt. care nu putem spune ca actiunea in anulare este imprescriptibila sau prescriptibila in
termenul general de prescriptie; depinde de actiunea principala

36

- in ip. in care exista un singur mostenitor cu vocatie la universalitate, de ex D are un fiu si a facut
numai legate particulare, in aceasta ipoteza fiul celui decedat devine titularul patrimoniului
succesoral (avand obligatia de a face plata legatelor)
- in ip in care exista mai multi mostenitori cu vocatie la universalitate, (D lasa doi fii, sau doi legatari
universali, sau un legatar universal si unul cu titlu univ, sau mai multi legatari cu titlu univ.)
patrimoniul succesoral intra intr-o sitatie de indiviziune
Starea de indiviziune
- starea de indiviziune: mai multe pers sunt titulare numai a proprietatii cotelor parti, nu detin
proprietatea unuia sau altuia dintre bunurile respective (au proprietate exclusiva pe cota lor de
proprietate)
- starea de indiviziune se poate naste doar atunci cand exista doi, trei, sau mai multi mostenitori care
au vocatie la drepturi de aceiasi natura (de ex intre un legatar al nudei proprietati si un legatar al
uzufructului intregii mosteniri nu se naste starea de indiviziune, sunt drepturi de naturi diferite)
- in VCC nu era reglementata starea de indiviz. dar era recunoscuta si producea efecte; Regula
unanimitatii deciziei; princ. in privinta actelor de administrare si de dispozitie, trebuiau sa fie de
acord toti coindivizarii
- cand nu se realizeaza acest acord si doar unul dintre coindivizari incheia actul (de ex vindea un bun
succesoral fara sa-i intrebe pe ceilalti), sub VCC s-a considerat multa vreme ca era vorba despre un
act incheiat sub conditie rezolutorie (cond. rezolutorie era ca bunul sa fie atribuit la partaj unui alt
coindivizar se desfiinta cu efecte retroactive), solutia a fost criticata

o solutie mai rationala, adoptata in NCC - sanctiunea este inopozabilitatea

starea de indiviziune este reglem. ii NCC la art 634
diferenta importanta intre VCC si NCC exista acte juridice care se pot adopta nu numai
cu acordul coindivizarilor ci si cu majoritatea celor care detin cotele parti (actele de
administrare)

- starea de indiviziune inceteaza prin partaj (poate fi voluntar - prin acordul coindivizarilor, sau poate
fi facut pe cale judecatoreasca)
- cea mai imporatanta diferenta fata de VCC sub VCC partajul producea efecte declarative (cei
carora li se atribuia bunul erau considerati proprietari cu efecte de la data deschiderii mostenirii), in
NCC art. 680, efectul este constitutiv (D a lasat 3 fii, s-a nascut starea de indiviziune, fecare are
vocatie la 1/3, se face partajul si bunul este atribuit unuia dintre cei trei, i aceasta ip. inseamna ca
ceilalti doi fac o transmitere a cotelor lor parti in fav. celui caruia i s-a atribuit bunul; cand functiona
regimul efectului declarativ, se considera ca cel caruia i-a fost atribuit bunul la partaj a fost singurul
proprietar al bunului cu efecte de la data deschiderii mostenirii)
- dezavantajele sistemului cu efect constitutiv: daca are efecte translative trebuie platite taxe si
impozite (cu efect declarative, nu trebuiau platite)
Raportul liberalitatilor

37

- sunt supuse raportului doar donatiile (nu toate donatiile sunt supuse raportului art. 1150)
Exista doua categorii de donatii:
1. Donatii definitive (nu sunt supuse raportului) se imputa asupra cotitatii disponibile
2. Donatii nedefinitive (supusa raportului) este considerata ca fiind un avans in contul
drepturilor de mostenire legalala
- vorbim despre raport doar in cazul in care exista mostenire legala
- obligatia de raport functioneaza doar intre anumiti mostenitori (numai atunci cand la mostenire
vine sotul supravietuitor in concurs cu unul sau mai multi descendentii; sau cand viin la mostenire doi
sau mai multi descendentii)
- donatiile nedefinitive sunt nedefinitive pt. a crea egalitate intre mostenitori (nu este vb de o
egalitate nivelatoare); aceasta donatie trebuie sa fie adusa (nu la mostenire, dupa cum precizeaza in
mod eronat NCC, mostenirea cuprinde si legatele particulare ori acestea nu sunt influentate de
raportul donatiilor, nici la masa partajabila, donatia se aduce numai la partea de mostenire legala
care ii priveste numai pe sotul supravietuitor si pe descendenti, nu si la partea la care au vocatie
legatarii universali si cei cu titlu universal, daca ar fi aduse la mostenire ar influenta ceea ce primeste
legatarul)
- donatia nedefinitiva se aduce la acea parte din mostenire care reprezinta partea de mostenire
legala
- raportul este o institutie in virtutea careia, cand vin la mostnire mai multi mostenitori legali iar unul
dintre ei a fost gratificat cu o astfel de donatie, acesta terbuie sa o aduca (in sensul luarii in calcul) la
partea de mostenire care este mostenirea legala
Ex. D lasa trei copii, A, B, si C, lasa un activ net de 30.000$. in timpul vietii a facut donatii nescutite de
raport in fav. a doi dintre fii sai, A si B, cate 15.000$ fiecaruia. Masa de calcul este de 60.000$.
Rezerva este de 30.000$. Donatiile acestora trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor d
mostenire legala. Fiecarui fiu revin 20.000$, A si B care au primit deja cate 15.000$ in contul
mosteenirii legale, mai trebuie sa primeasca fiecare cate 5000$, pe care ii primesc din activul net.
Ex.2. Daca aceste donatii ar fi fost definitive, s-ar fi imputat pe cotitatea disponibila. Prin urmare A si
B ar fi primit fiecare cate 25.000$ iar C doar rezerva de 10.000$.
Raportul donatiilor si alte institutii cu care s-ar putea confunda
1. Raportul donatiilor reunirea fictiva pt. calcul
- reunirea fictiva este o operatiune abstracta, priveste toate donatiile, si cele definitive inclusiv
2. Raportul donatiilor reductiunea
- efectul principal al reductiunii (cand este cazul sa survina, cand se depaseste cotitatea disponibile)
este amputarea liberalitatilor
- raportul donatiilor- nu e vb de nicio amputare
38

- in VCC mai era o diferenta: raportul donatiilor producea efecte de drept (exista discutia daca se
prescrie sau nu dreptul de cerere al raportului)
- distinctia intre efectele de drept ale raportului si posibilitatea mostenitorilor care au dreptul de a
invoca raportul de a-si valorifica efectiv drepturile sau nu
- raportul nu este obligatoriu pt cel care il poate invoca (nu este un raport de drept de creanta)
Sunt supuse raportului: donatiile
- este indiferent daca sunt donatii directe sau indirecte (in VCC putea fi vb si de donatii deghizate)
- in NCC functioneaza o prezumtie cand donatia a fost deghizata prezumtia este ca a deghizat-o ca
sa-l favorizeze pe cel gratificat
- si donatiile cu sarcini sunt supuse raportului, dar numai in limitele emolumentului (se deduce din
valoarea donatiei ca intreg valoarea sarcinii, este supusa raportului doar dif.)
- sunt supuse raportului atat donatiile in plina proprietate, at si cele care au ca obiect orice alt
avantaj procurat unuia dintre mostenitori (pot constitui obiectul raportului si anumite avantaje
profesionale pe care le-a creat un parinte unuia dintre fii)
Donatii exceptate de la raport:
- donatiile scutite de raport
- donatiile deghizate sub forma unei intrainari cu titlu oneros sau prin interpunere de persoane
- darurile obijnuite
- donatiile remuneratorii in masura in care nu sunt excesive
- cheltuielile pt intretinerea si formarea profesionala (nu numai a descendentilor cum era in VCC ci si
a sotului, a ascendentilor)
- fructele si veniturile bunurilor care au format obiectul donatiilor nescutite de raport
- art. 1147 alin. (1) rezulta ca in caz de renuntare la mostenirea legala, descendentul sau sotul
supravietuitor nu mai sunt obligati la raport putand pastra liberalitatea in limitele cotitatii
disponibile-dispoz. criticabila (donatia neraportabila este facuta in contul mostenirii)
- art. 1147 alin. (2) se face imputarea pe cotitatea disponibila, dar conform. art. donatarul va readuce
la mostenire numai val. bunului donat care depaseste partea din bunurile defunctului la care ar fi
avut dreptul ca mostenitor legal

Ex. De cujus las 3 fii A, B i C, un activ net de 40.000 Euro, iar n timpul vieii a fcut o donaie lui C n
valoare de 50.000 Euro fiind instituit n mod expres obligaia raportului. C renun la motenire.
MC=90.000 Euro
Rg= =45.000 Euro
CD= =45.000 Euro
Donaia se imput pe CD, pe care o depete cu 5.000 Euro este supus reduciunii pentru aceast
sum. Dac nu ar fi renunat la motenire: MC s-ar fi mprit n mod egal la 3 A=B=C=30.000 Euro
39

C este obligat la raport pentru diferena dintre ceea ce primete ca i ter fa de motenire (CD) i
ceea ce ar fi primit ca motenitor legal: 45.000 30.000=15.000 Euro.
- daca dispunatorul instituie obligatia de raport (daca nu instituie obligatia in mod expres se imputa
pe cotitatea disponibila) si in ipoteza in care renunta la mostenire.
- renuntarea lui C face ca donatia sa se impute pe cotitatea disponibila a mostenirii, iar pt ca CD este
mai mica decat valoarea donatiei, donatia este supusa reductiunii pt. 5000
- daca C nu ar fi renutat la mostenire, fiecarui fiu i-ar fi revenit 1/3 din masa de calcul, 30.000, astfel C
ar fi ramas cu aceasta suma, pt. restul de 20.000 fiind obligat sa faca raportul prin echivalent
- daca C renunta, conform art. 1147 alin (2), pentru diferenta dintre CD 45.000 si ceea ce ar fi primit
daca nu ar fi renuntat la mostenire 30.000, va fi supus raportulu (pt 15.000)
- art. 1150 alin (2)
Persoanele tinute la raport
- mostenitori legali care au acceptat mostenirea (cu excep. 1147 alin 2): sotul supravietuitor si
descendentii
- in VCC era important ca donatarul sa fie mostenitor legal al defunctului la data deschiderii
mostenirii, neavand importanta daca avea sau nu vocatiela mostenirea dispunatorului la data
donatiei
- in NCC art. 1146 alin (2), in lipsa de stipulatie contrara, obligatia de raport subzista numai daca cel
gratificat a avut vocatie concreta la mostenirea defunctului in cazul in care acesta ar fi decedat la
data la care s-a facut donatia
- princ. sunt raportabile numai donatiile primite personal de cel gratificat (nu se poate institui
obligatia de a face raportul la o alta mostenire decat cea a dispunatorului)
- Exceptie. art. 969 alin. (1) NCC copiii nedemnului conceputi inainte de deschiderea mostenirii de
la care nedemnul a fost exclus, vor raporta la mostenirea acestuia din urma bunurile pe care le-au
mostenit prin reprezentarea nedemnului, dca vin la mostenirea lui in concurs cu alti copii ai sai,
conceputi dupa deschiderea mostenirii de la care a fost inlaturat nedemnul. Raportul se face numai in
cazul si in masura in care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depasit
valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit sa il suporte ca urmare a reprezentarii.
- ideea de a nu ii defavoriza pe copii care sunt conceputi si nascuti ulterior deschiderii mostenirii la
care nu a putut veni tatal lor pt. ca era nedemn, au putut beneficia de mostenirea respectiva prin
reprezentare, acesti descendenti au obligatia de a raporta fata de cei care au fost conceputi ulterior.
scop: sa stabileasca o situatie de echitate intre copiii nedemnului
Exceptie 2: situatia in care functioneaza reprezentarea succesorala, ipoteza in care reprezentantul
trebuie sa raporteze si donatiile pe care le-a primit el, si cele pe care le-a primit reprezentatul
Persoanele carora le este datorat raportul: obligatii reciproce, cine este obligat la raport are si
dreptul corelativ de a cere raportul
40

- legatarii si creditorii succesiunii nu pot cere raportul, il pot cere insa creditorii mostenitorilor care au
posibilitatea de a cere raportul si care din anumite considerente omit sa il invoce (pe cale oblica pot
veni creditorii lor sa invoce raportul in licul si pe seama acestora)
Modalitatile concrete de executare a raportului:
1. Prin preluare - art. 1151 alin (4)
in esenta este vorba de un raport prin luare mai putin - n limita donaiei comotenitorii preiau
bunuri pn cnd acoper aceast valoare.
Exemplu: de cujus las 3 fii A, B i C, un activ net de 25.000 Euro, a fcut o donaie nescutit de
raport lui A n valoarea de 5.000 Euro.
MC=30.000 Euro
A=B=C=10.000 Euro
A pstreaz donaia, B i C preiau fiecare bunuri n valoare de 5.000 Euro (An=25.000-5.0005.000=15.000), restul de 15.000 Euro mprindu-se n mod egal ntre acetia.
2. Prin imputatie - art. 1151 alin (5)
Tot o form de raport prin luare mai puin spre deosebire de situaia anterioar, valoarea donaiei
se deduce din cota sa parte de motenire, deci primete mai puine bunuri.
Exemplu: de cujus las 3 fii A, B i C, un activ net de 25.000 Euro, a fcut o donaie nescutit de
raport lui A n valoarea de 5.000 Euro.
A primete: 10.000 5.000 = 5.000 Euro din activul net
B i C primesc fiecare cte 10.000 Euro
3. In bani art. 1151 alin (6)
Opereaz n ipoteza n care valoarea donaiei este mai mare dect valoare cotei-pri a persoanei
obligate la raport.
Exemplu: de cujus las 2 fii B i C, un so supravieuitor A, un activ net de 20.000 Euro, a fcut o
donaie nescutit de raport lui A n valoarea de 60.000 Euro.
MC=80.000 Euro
SSA =20.000
B+C =60.000 B i C au fiecare cte 30.000
An=20.000 Euro se mparte n mod egal ntre B i C, fiecare primind cte 10.000 Euro, iar pentru
diferen SS trebuie s i indemnizeze n bani (dar poate opta pentru raportul n natur).
Regula: raportul se face prin echivalent; Exceptie: donatarul poate insa opta sa faca raportul in
natura (daca se afla in patrimoniul sau, daca nu este gevat de sarcini, daca nu a fost inchiriat pt. o
perioada lunga de timp)
- in VCC donatia se desfiinta, in NCC donatia ramane in fiinta
Valoarea donaiei
Se ia n calcul valoarea de la data raportului, innd seama de starea bunului de la momentul donaiei
se scad, de exemplu, mbuntirile aduse bunului de ctre donatar.
Excepii:
1. Bunul a fost nstrinat se ia n considerare valoarea de la momentul nstrinrii (valoarea
real a bunului, nu preul vnzrii)

41

2. Bunul a fost nlocuit cu altul se ia n considerare valoarea acestui din urm bun la data
raportului; n caz de devalorizare art. 1091 alin. 2 NCC
Raportul n natur - art. 1151 alin. 2 NCC
Donaia este desfiinat iar bunul trece n indiviziune.
VCC: donaia desfiinat de drept de la momentul deschiderii motenirii
NCC: donaia desfiinat numai de la momentul manifestrii de voin a donatarului n acest sens
Cile de realizare a raportului
n forma iniial a NCC aciunea n raport era prescriptibil, ns ulterior s-a renunat aadar, ea
este imprescriptibil, lucru firesc ntruct raportul este o operaiune de partaj, iar partajul este
imprescriptibil.
Raportul datoriilor
Exista o reglementare tangenial i n VCC.
Dac vreunul dintre motenitori are o datorie fa de succesiune, aceasta va fi inclus n lotul
motenitorului respectiv, stingndu-se prin confuziune.
Art. 1158 alin. (4) este imposibil, raportul datoriilor fiind o chestiune de partaj

42