Deteptarea Romniei *

1848

Voi ce stai n adormire, voi ce stai n nemicare,

N-auzii prin somnul vostru acel glas triumftor,
Ce se-nal pn' la ceruri din a lumii deteptare,
Ca o lung salutare
Ctr-un falnic viitor?
Nu simii inima voastr c tresare i se bate?
Nu simii n pieptul vostru un dor sfnt i romnesc
La cel glas de nviere, la cel glas de libertate
Ce ptrunde i rzbate
Orice suflet omenesc?
Iat! lumea se deteapt din adnca-i letargie!
Ea pete cu pas mare ctr-un el de mult dorit.
Ah! trezii-v ca dnsa, fraii mei de Romnie!
Sculai toi cu brbie,
Ziua vieii a sosit!
Libertatea-n faa lumii a aprins un mndru soare,
-acum neamurile toate ctre dnsul aintesc
Ca un crd de vulturi ageri ce cu-aripi mntuitoare
Se cerc vesel ca s zboare
Ctre soarele ceresc!
Numai tu, popor romne, s zaci vecinic n orbire?
Numai tu s fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu s nu iei parte la obteasca nfrire,
La obteasca fericire,
La obtescul viitor?