Creierul sau encefalul (lat. cerebrum, grec.

, encephalon) reprezint partea sistemului nervos

central aflat n interiorulcraniului. El controleaz numeroase funcii ale organismului ca btile inimii,
mersul i alergarea, generarea de gnduri i emoii. Creierul la animalele vertebrate este protejat
de cutia cranian, fiind cptuit cu o membran (meninge).
ntr-un creier uman exist ntre 85 i 100 miliarde de neuroni, fiecare dintre ei avnd cam 10.000 de
conexiuni.[1][2]
Cuprins
[ascunde]

1 Funcie

2 Alctuire

3 Note

4 Legturi externe

5 Vezi i

Funcie*modificare | modificare surs]

Creierul funcioneaz ca un sistem centralizat complex la un nivel superior, ce coordoneaz comportarea
organismului n funcie de informaiile primite.
De fapt, nu toate informaiile de la nervii periferici ajung pn la scoara cerebral, ci sunt prin
mpletiturile nervilor (plexuri) reinute la unii centri nervoi externi, precum mduva spinrii sau bulbul
rahidian. Deci, la unele informaii reacionm incontient prin reflexe.
La animalele cu un sistem nervos superior, ca i la om, exist acest sistem nervos autonom, care
funcioneaz independent de sistemul nervos central (din creier).
Acest sistem nervos autonom coordoneaz mai rapid, uureaz activitatea cerebral, care ar fi
suprancrcat de informaii, putnd ajunge la blocarea activitii cerebrale (inhibiia cortical). Printre
astfel de reflexe ale sistemului nervos vegetativ se pot aminti: respiraia, activitatea cardiac, digestia,
excreia, setea, ca i reproducia (nmulirea speciei).
Funciunea creierului se realizeaz printr-o reea dens de neuroni - aceast activitate a creierului se
msoar prin EEG (electro-encefalo-gram) - care stabilesc intensitatea biocurenilor produi la acest
nivel.
Diferenierea structural i funcional a celulelor nervoase cu diferite ierarhii pe scara evoluiei
speciilor se manifest prin apariia inteligentei i a capacitii de a nva, prin proprietile plastice
neuronale.
Alctuire*modificare | modificare surs]