PRODUCTIA DE FURAJE, ECOLOGICA SI DURABILA

Cea mai importanta tinta a dezvoltarii durabile si a dezvoltarii rurale este cresterea
productiei de alimente in conditiile unei protectii eficiente a ambiantei. Pentru aceasta
sunt necesare initiativa in educatie, aplicarea unor masuri de stimulare economica si de
dezvoltare a unor noi tehnologii
Agricultura ecologic-durabila ar trebui sa abordeze urmatoarele subiecte
a) o noua conceptie in politica agricola si in planificarea programelor de dezvoltare,
orientati spre asigurarea productiei de alimente;
b) educatia agricola si in acest context informatii asupra resurselor terenurilor agricole si
a planificarii utilizarii lor;
c) conseravea solului si imbunatatirea lui;
d) asigurarea parovizionariii cu apa si protectia resurselor de apa in conditiile dezvoltarii
rurale si practicarii agriculturii durabile:
e) conservarea resurselor genetice de plante si animale;
f) combaterea integrala a bolilor si daunatorilor;
g) fertilizarea (durabila) a plantelor pentru cresterea productiei
h) utilizarea resurselor energetice locale in produclia agricola.
In ce priveste definirea sintagmei "dezvoltare durabila (sustainable development) cea
mai cunoscuta si cea mai raspandita este cea care apare in Raportul Brundtland (1987).."
Dezvoltarea durabila este dezvoltare care vine in intampinarea nevoilor generotiilor
prezente fara sa compromita posibilitatea generatiilor viitoare de a veni in intampinarea
propriilor nevoi ".
2. MEDIUL SI PRODUCTIA DURABILA DE FURAJE
A. IARBA
Iarba este cel mai important furaj pentru vaci, care pasuneaza de primavata pana
toamna si constitue o impnrtanta sursa de furaj pentru bovine in timpul iernii siloz
preofilit sau ca fan.
Cea mai importanta caracteristica pentru speciile de ierburi din pajisti (ca si
pentru unele specii de leguminoase) este perenitatea.
Pajistile indeplinesc diverse functii:
- sursa de furaje pentru animalele domestice;
- habitat pentru flora si fauna
- protectia si conservarea resurselor de sol si apa
- medii de recreere;
- contributie la infrumusetarea si atractivitatea landsaftului.
Prin destelenirea vechilor pajisti si reinsamantarea lor cu soiuri noi a crescut productia la
circa l2 t SU/ha. Raigrasul peren este principala specie din pajisti fiind bine adaptat la
clima umeda si racoroasa din nord-estul Europei si avand o serie de caracteristici
(ingestie, digestibilitate, valoare furajera...) deosebite pentru bovine si ovine.
lnteresul crescut al marelui public pentru natura si peisaj, precum si existenta unei
supra productii au stimulat cercetarile privitoare la restaurarea pajistilor cu o
compozitie floristica mai bogata.
Reintoarcerea la aceasta situatie ar insemna reducerea productiilor mentionate mai
sus la circa l0 t/ha SU adica o scadere a productiei anuale cu 25%. Aceasta
orientare implica o reducere drastica a elementelor nutritive accesibile plantelor.

Anumite zone specifice vor fi mentinute in stare naturala, fara adaosuri de

fertilizanti in echilibru cu mediul.
B. Porumbul furajer
in intreaga Europa porumbul a devenit o cultura din ce in ce mai importanta in
ultimii 25 de ani.
Datele statistice ale Comitetului European al Porumbului grupul de lucru care
reunete specialiti din sectorul porumbului furajer din Belgia, Irlanda, Anglia,
Danemarca, Germania i Frana arat c, la nivel global, suprafeele cu aceast
cultur sunt n cretere. ns se observ unele diferene ntre ri. De asemenea, se
remarc o diversificare a culturii de porumb pentru obinerea unor produse
nealimentare (biogaz) sau produse complementare porumbului furajer, destinate
furajrii bovinelor (porumbul boabe umed sau amestecul de boabe i de tiulei,
mcinai i nsilozai).
Porumbul pentru furaj urmeaza dupa culturi care permit executarea araturrii pana
la venirea sezonlui rece din toamna.
Cele mai bune plante premergatoare sunt culturile perene, cerealele de toamna,
culturile succesive si cartofii.
Porumbul pentru furaj se autosuporta timp de 4-5 ani, mai ales daca se fertilizeaza
periodic cu gunoi de grajd.
Nu se va cultiva dupa sfecla furajera sau sfecla de zahar.
Dupa porumbul pentru furaj se poate cultiva culturile furajere de toamna respectiv
leguminoasele si gramineele perene
Porumbul pentru siloz este sensibil la baltire apei. Tocmai de aceea este indicat de
a se efectua nivelarea terenului inainte de executarea araturii de baza.
Aratura trebuie efectuata cat mai devreme, respectiv inainte de inceperea
sezonului rece din toamna.
Se va executa o aratura la 28-30 cm odata la 4-5 ani. In rest adancimea araturii va
fi de 20 -25 cm.
Pe terenuri cu exces de umiditate se efectueaza o lucrare de scarificare adanca
odata la 4-5 ani.
Pregatirea terenului se face cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti in
preziua semanatului.
Pe solurile bulgaroase, tasate cu multe resturi vegetale, lucrarea se face cand
terenul este zvantat cu grapa cu discuri in agregat cu graba cu colti iar in preziua
semanatului se mai executa o lucrare cu combinaturul perpendicular pe directia de
semanat.
Fertilizarea de baza consta in aplicarea de gunoi 30-40 tone/ha la neirigat, 60-80
tone/ha la irigat, inainte de efectuarea lucrari de aratura. In acest caz dozele de
ingrasaminte chimece se reduc cu 40%.
Sunt necesare in culturile nefertilizate cu gunoi de grajd: 50-100 kg/ha P2O5
(fosfor) substanta activa; 60-70 kg/ha K2O (potasiu) substanta activa; 80-120
kg/ha N (azot) substanta activa;
Recoltarea pentru siloz se face in faza de sfarsitul fazei de lapte si inceputul fazei
de ceara a boabelor, faza care dureaza 1- 12 zile. In acaesta faza plantele intregi
au umiditatea de 65% (35 % Substanta uscata )

Recoltarea pentru masa verde se face la inceputul fazei de lapte cand umiditatea
nu este mai mica de 70% (30% SU)
Leguminoasele
in nord-vestul Europei leguminoasele au o importanta limitata desi trifoiul alb
este prezent in cantitlli mici aproape peste tot in covorul vegetal.
Cu toate acestea este bine cunoscut faptul ca prin cultura legumnioaselor se pot
economisi importante cantiti de substante fertilizante cu azot, ca ele sunt
consumate mai bine de catre bovine si au un continut mineral mai echilibrat decat
ierburile dar o digestibilitate ceva mai scazuta.
Trifoiul alb atinge productia maxima pe parcursul unui an in timpul verii.
Importana furajer
- rspndire foarte larg n toate arealele ecologice din ara noastr;
- intr n compoziia floristic a multor tipuri de pajiti permanente i temporare;
- calitatea superioar a furajului i grad ridicat de consumabilitate;
- n stare proaspt produce meteorizaie, dar cultivat n amestec cu alte graminee perene acest
fenomen dispare.

Raigrasul furajer sau aristat (Lolium multiflorum)

Cultivarea raigrasului furajer pe suprafete din ce in ce mai mari se datoreaza
urmatoarelor insusiri:
- potentialul mare de productie, de peste 80 t/ha masa verde in cultura neirigata si
peste 100 t/ha in conditii de irigare.
- grad ridicat de consumabilitate si digestibilitate si o valoare nutritiva ridicata.
Alte culturi furajere
in nord-vestul Europei culturi firajere cu importanta scazuta sau fara importanta
sunt sfecla furajeri, cerealele paioase furajere (de tipul orzului, ovazului si secarei
- intreaga planta), sparceta, mazarea, etc.
Cultivarea lor pe suprafete restranse se datoreaza unor probleme legate de
recolta, calitate, prepararea furajelor sau conservarea lor.
Sfecla furajera (Beta vulgaris) reprezinta o planta furajera care se consuma n
stare proaspata, si conservat prin nsilozare. n afara de radacini se mai folosesc in
hrana animalelor si frunzele proaspete sau nsilozate.
Nutretul este bine consumat de toate speciile de animale, deorece sporeste energia
calorica si are efecte favorabile asupra productiei de lapte
Calitatea furajului se apreciaza dupa continutul in proteina bruta (azot total) este
semnificativ dependenta de azotul aplicat ca ingrasamant. Cu toate acestea daca se
administreaza ingrasaminte cu azot (organice si minerale ) peste dozele stabilite
pe baza analizelor de sol, o mare parte din azotul aplicat se acumuleaza ca azot
nitric in straturile de la suprafala solului ( intre 0-60 cm ).
Prin culturi de ierburi (folosite prin cosit), lucerna si sfecla furajera, sarcinad e a
se obtine o acumulare mai mica de 50 kg/ha N nitric in straturile de sol de la 0-60
cm, se poate realiza; in culturile de porumb insa ( in aceleasi conditii
experimentale ) se acumuleaza cantitati mai mari de azot nitric. Prin urmare, in
sistemele de agricultura durabila esta nevoie sa fie elaborat un alt sistem de
fertilizare a culturilor de porumb.