Un studiu comparativ al ciclurilor de coroziune indica faptul ca toate aliajele prezinta un domeniu de

pasivizare, dar valoare curbei de pasivizare and aria posibila in care apare acest camp este diferita.
Cea mai joasa intensitate a corozunii si curentului de pasivizare este prezentata de titan. In cazul aliajului
de CoCrMo, care in ciuda faptului ca are o posibila serie de current de pasivizare mai scazut, ambele
intensitati corozive si de pasivizare sunt sub cele alea aliajului Ri6A14V si otelului 316L, ultimul aratand
valori ale acestor parametric mai mari decat ale altor materiale. In cazul titanului si a aliajului titanului,
suprafata nu este afectata de coroziune. In cazul tipului 316L de otel inoxidabil suprafata scufundata
este mata, si cu puncte de coroziune. Analiza distributiei elementelor chimice intr-o directie arata o
scadere in concentratia de fier, in acea zona este identificata oxicarbura de crom, care confirma
rezultatele testelor al aceluiasi tip presentat in literature specializata. Aliajul CoCrMo, dupa testul de
coroziune, arata de asemenea o suprafata mat ape care poate fi observata prezenta produselor corozive
cu diferite forme si morfologii. In configuratia de baza, coroziunea Mo este gasita, imprejmuita de carbid
de crom. Urgentele acestor formatii care permit eliberarea a mari cantitati de aliaje continute in mediul
de test sunt pe cale sa obtina cele mai rele rezultate in termini de rezsitenta la coroziune
Prin evaluarea testelor corozive, rezultate foarte importante au fost obtinute pentru studiul interactiunii
mediului biomaterial-biologic, care se afla in totalitate in conformitate cu informatiile prezentate in
literature specializata si ne asigura o prima ordonare calitativa a claselor de biomateriale metalice
studiate (Miculescu et al,. 207). Astfel, in ordine descrescatoare in termeni de rezistenta la coroziune,
putem aranja biomaterialele dupa dupa urmeaa: titan pur comercial, aliaj de titan de tipul Ti6A14V, otel
inoxidabil austenitic, respective aliaj de CoCrMo, resultate correlate cu acelea obtinute din masuratori
microstructurale, care pot fi vazute, in zone atacate, prezenta a compoente generatoare de diferite
forme ale coroziunii. Legatura dintre testele electrochimice prin scanarea imaginii microscopice a
electronului si microanaliza EDS este un factor important pentru urmatoarele dezvoltari ale cercetarii
pentru ca ofera siguranta corectitudinii si validitatea testelor.
3.4 Evaluare in vitro a citotoxicitatii biomaterialelr metalice
Folosind tehnicile culturii celulelor, poate cauza moartea celulelor, inhibarea cresterii celulelor si cateva
efecte specific asupra celulelor cauzate de dispositive, material si/sau extractia lor. Prin testarea in vitro
a biomatrialelor putem aprecia un numar de functii si caracteristici ale celulelor, precum integritatea
membrane, citoscheletul, raspunsul la actorii de crestere, interatiunile celula-celula. Pentru testarea
citotoxicitatii a biomaterialelor aratate, am pregatit probe lustruite ca discuri cu diametrul de 5mm si
inaltimea de 2 mm. Scopul procesarii in acest fel este sa asiguram unitatea reactiei suprafetei
biomaterialelor, fara asprimea suprafetei devine un factor care influenteaza comportamentul culturii de
cellule. Dupa preparare, biomaterialele au fost curatate cu solventi organici si spalate cu apa distilata si
dublu distilata pentru a elimina orice posibilitate a elemetelor straine sau a ionilor metalici care vin in
contact reactive cu materialele analizate. Dupa aceea, materialele au fost supuse unei sterilizari uscate
la 1800 C pentru o ora, fiind manipulate in conditii sterile. Modelele experimentale elaborate si folosite
au determinat posibilitatea de a realize cateva analize multifactriale si monofactoriale care permit
corelarea intr-un system unit a rezultatelor necesare pentru a evalua calitatea biomaterialelor
implementabile si efectul asupra mediului biologic.