TC 12

Probleme de programare in limbajul C
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
1. Probleme generale (aritmetica, vectori, matrici):
------------------------------------------------1.1 (puncte: 1.5)
Scrieti un program care citeste de la tastatura un numar natural si
scrie pe ecran toti divizorii sai primi.
Pentru a testa daca un numar este prim se va folosi o functie:
int prim(int n);
(returneaza: 1 daca n e prim, 0 daca nu e prim).
1.2 (puncte: 2.5)
scrie pe ecran descompunerea sa in factori primi
(de exemplu:
daca citeste 60, va afisa: 60 = 2^2 * 3 * 5
daca citeste 8, va afisa: 8 = 2^3
daca citeste 5, va afisa: 5 = 5
daca citeste 1, va afisa: 1 = 1
daca citeste 0, va afisa: 0 = 0)
1.3 (puncte: 1)
Scrieti un program care citeste de la tastatura 2 numere naturale si
verifica daca sunt prietene (i.e. fiecare este suma divizorilor
celuilalt, printre divizorii unui numar considerand si pe 1, dar
excluzand numarul insusi).
Exemple de numere prietene: k si k (cu k perfect), 220 si 284,
17296 si 18416.
Suma divizorilor se va calcula cu o functie:
int sumadiv(int n);
(returneaza suma divizorilor lui n).
1.4 (puncte: 1)
calculeaza suma cifrelor sale, folosind o functie:
int sumacif(int n);
(returneaza suma cifrelor lui n).
1.5 (puncte: 1.5)
calculeaza suma cifrelor sale de pe pozitii pare (pozitiile se vor
numara incepand de la cifra unitatilor).
Pentru a se putea lucra si cu numere mai mari, se va folosi pentru
numere intregi tipul "long int" (ale carui valori in Turbo C++ sunt de
la -2147483648 la 2147483647).
Exemple: pentru n = 12345, suma este 6 (= 4 + 2);
pentru n = 123456, suma este 9 (= 5 + 3 + 1).
Suma cifrelor de pe pozitii pare se va calcula cu o functie:
int sumacifpp(int n);
(returneaza suma cifrelor de pe pozitii pare ale lui n daca exista, sau
-1 daca nu exista).
1.6 (puncte: 1.5)
calculeaza suma cifrelor sale pare.
Suma cifrelor pare se va calcula cu o functie:
int sumacifp(int n);
(returneaza suma cifrelor pare ale lui n daca exista, sau -1 daca nu
exista).
1.7 (puncte: 1.5)
verifica daca este palindrom (i.e. daca citit si normal si invers
este la fel).
Se poate folosi tipul "unsigned long int" (ale carui valori in Turbo C++
sunt de la 0 la 4294967295), pentru a se putea lucra si cu numere mai
mari.
Exemple: 1 este palindrom;
12 nu este palindrom;
11 este palindrom;
212 este palindrom;
42324 este palindrom;
Se poate folosi o functie:
unsigned long int rev(unsigned long int n);
care returneaza reversul unui numar natural dat ca parametru.
1.8 (puncte: 1)
Scrieti un program care citeste de la tastatura un numar natural n si
afisaza pe ecran toate tripletele de numere pitagoreice mai mici sau
egale cu n (adica triplete de numere naturale i j k astfel incat
i*i + j*j = k*k si i,j,k<=n), fara repetitii modulo ordinea (de ex.,
daca s-a afisat 3 4 5, nu se va afisa si 4 3 5). Numarul de calcule
efectuate trebuie sa fie cat mai mic.
1.9 (puncte: 1.5)
Scrieti un program pentru calculul cmmdc al doua numere naturale citite
de la tastatura, folosind algoritmul lui Euclid prin impartiri.
Aceeasi cerinta, dar folosind algoritmul lui Euclid prin diferente.
Pentru a calcula cmmdc se vor folosi functii:
int cmmdcimp(int a, int b);
int cmmdcdif(int a, int b);
(returneaza cmmdc lui a si b sau -1 daca a=b=0).
1.10 (puncte: 1.5)
Scrieti un program pentru rezolvarea ecuatiei de grad <=2 cu coeficienti
reali.
1.11 (puncte: 1)
Scrieti un program care citeste de la tastatura un numar natural n si
sa afiseze al n-lea termen al sirului lui Fibonacci, calculat cu o
functie:
unsigned long int fib(int n);
1.12 (puncte: 1.5)
De la tastatura se citesc doua numere naturale a si b (b>=2) si se
scrie pe ecran reprezentarea lui a in baza b. Cifrele in baza b vor fi
numerele 0, ... , b-1, scrise in baza 10 si puse intre paranteze daca
b>=11.
De exemplu:
daca b=7 si a=25, se va afisa: 34
daca b=12 si a=25, se va afisa: (2)(1)
daca b=12 si a=135, se va afisa: (11)(3)
1.13 (puncte: 0.5)
Scrieti un program care citeste de la tastatura 2 vectori de numere si
calculeaza produsul lor scalar.

1.14 (puncte: 2)
Scrieti un program care citeste de la tastatura un vector de numere
naturale si, printr-o singura parcurgere a sa, determina:
numarul componentelor pare, suma elementelor pozitive, maximul
componentelor negative.
1.15 (puncte: 1.5)
Scrieti un program care citeste de la tastatura un vector de numere si
afisaza permutarile sale circulare.
De exemplu, pentru vectorul 1 2 3 4 5, permutarile circulare sunt:
1 2 3 4 5
2 3 4 5 1
3 4 5 1 2
4 5 1 2 3
5 1 2 3 4
(un vector cu n componente are n permutari circulare).
1.16 (puncte: 2)
construieste un vector cu toate valorile distincte care apar in el (nu
neaparat in ordine), pe care il afisaza.
De exemplu, daca vectorul este: 1 2 4 2 3 2 4 3 3 5 3, vectorul valorilor
distincte este: 1, 2, 4, 3, 5.
1.17 (puncte: 4)
Scrieti un program care citeste de la tastatura 2 numere naturale
nenule n si k, si calculeaza "combinari de n luate cate k", folosind
triunghiul lui Pascal.
Se va folosi un singur vector.
1.18 (puncte: 2)
il sorteaza (il ordoneaza).
1.19 (puncte: 2)
Scrieti un program care citeste de la tastatura 2 vectori de numere
ordonati si formeaza din elementele lor un alt vector ordonat, prin
interclasare.
De exemplu, daca vectorii sunt: 1 4 4 6 si 2 3 4 5 6 8 9, se va obtine:
1 2 3 4 4 4 5 6 6 8 9.
1.20 (puncte: 1.5)
Scrieti un program care citeste de la tastatura un polinom P si un numar
a si calculeaza valoarea P(a).
Polinomul se introduce in calculator prin sirul coeficientilor sai.
1.21 (puncte: 1)
Scrieti un program care citeste de la tastatura 2 matrici patratice de
numere si calculeaza suma si produsul lor.
1.22 (puncte: 1.5)
Scrieti un program care citeste de la tastatura o matrice patratica de
numere si calculeaza norma sa infinit si norma sa 1
(pentru o matrice de numere a[1..m,1..n],
norma infinit este: max (|a[i,1]|+...+|a[i,n]|)
i=1..m
iar norma 1 este: max (|a[1,j]|+...+|a[m,j]|)
j=1..n
)
1.23 (puncte: 1.5)
Scrieti un program care citeste de la tastatura o matrice de numere
si calculeaza suma elementelor de pe "conturul" ei.
De exemplu, daca matricea este:
/ 1 2 3 4 \
| 5 6 7 8 |
\ 9 10 11 12 /
programul va afisa:
65
1.24 (puncte: 2)
Scrieti un program care citeste de la tastatura o matrice de numere
si inlocuieste cel mai mare element de pe fiecare coloana cu suma
elementelor de pe coloana respectiva. Daca pe o coloana valoarea maxima
se atinge in mai multe locuri, se va inlocui doar una din aparitii.
Exemplu: daca matricea este:
/ 1 2 4 3 \
| 5 2 3 3 |
\ 3 10 4 3 /
si facem conventia ca pe fiecare coloana inlocuim doar prima aparitie
a maximului, vom obtine:
/ 1 2 11 9 \
| 9 2 3 3 |
\ 3 14 4 3 /
1.25 (puncte: 2.5)
Scrieti un program care citeste de la tastatura o matrice de numere si
ordoneaza liniile acesteia astfel incat pe ultima coloana elementele
sa apara in ordine crescatoare. Matricea rezultata se va afisa.
Operatiile se vor face in aceeasi structura array (nu se vor considera
in program mai multe matrici).
Observatie importanta:
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
In problemele de mai sus se vor trata toate cazurile "speciale".
De exemplu, daca se cere suma elementelor pare dintr-un vector dat de
numere naturale iar vectorul respectiv nu contine numere pare, se
va tipari un mesaj, de tipul 'n-ar sens suma componentelor pare', si
nu se va scrie pur si simplu ca suma este 0.
2. Tipuri de date:
--------------2.1 (puncte: 2.5)
Scrieti o functie:
void replong(long n);
care afisaza octetii din reprezentarea interna a lui n de la stanga
la dreapta in ordinea descresterii semnificatiei, fiecare octet
reprezentandu-se ca doua cifre hexa; de exemplu pentru n=197121
(= 1 + 2*256 + 3*256*256) se va obtine:
00 03 02 01
si o functie:
long vallong(unsigned char c3, unsigned char c2,
unsigned char c1, unsigned char c0);
care returneaza long-ul ai carui octeti din reprezentarea interna sunt
in ordinea descresterii semnificatiei: c3, c2, c1, c0; de exemplu
vallong(0x00,0x03,0x02,0x01) va returna 197121.
Pentru descompunerea/compunerea long-ului din octeti se vor folosi doar
operatii pe biti.
Program ilustrativ.
2.2 (puncte: 1)
Scrieti un program care afisaza valorile maxime si minime ale diverselor
tipuri, date de constantele simbolice din limits.h si float.h.
2.3 (puncte: 2)
Scrieti o functie:
int citint(int n1, int n2);
care citeste intregi de la stdin pana intalneste unul >= n1 si <= n2;
daca la intrare apare un caracter ilegal, il consuma (citeste un
caracter) apoi incearca iar citirea intregului.
Program ilustrativ.
2.4 (puncte: 1)
Scrieti un program care deseneaza un tabel cu codurile ASCII zecimal,
octal, hexa ale caracterelor cu coduri cuprinse intre 32 si 255. Tabelul
va arata astfel:
------------------------------------------------| Caracter | Cod zecimal | Cod octal | Cod hexa |
|----------|-------------|-----------|----------|
...
...
...
...
|----------|-------------|-----------|----------|
|
A
|
65
|
101
|
41
|
|----------|-------------|-----------|----------|
...
...
...
...
|
|
|
|
|
------------------------------------------------2.5 (puncte: a se vedea in text)
Scrieti functii care primesc ca parametri doi intregi si returneaza suma
(0.5 puncte), diferenta (4 puncte), inmultirea (6 puncte), catul intreg
(10 puncte), respectiv restul impartirii lor intregi (10 puncte).
Se vor folosi doar operatii pe biti.
Program ilustrativ.
2.6 (puncte: 3)
Scrieti un program care citeste un intreg short si determina toti intregii
obtinuti din el prin permutarea circulara a bitilor. Acestia se vor afisa
cu reprezentarile lor externe zecimale si interne binare. Se vor afisa
permutarile circulare obtinute in ambele sensuri.
Pentru a efectua un pas de permutare circulara se vor folosi functiile:
short int rotbitstg(short int n);
short int rotbitdr(short int n);
care returneaza valoarea lui n obtinuta prin rotirea bitilor la stanga,

respectiv la dreapta, cu o pozitie; pentru rotirea bitilor ele vor
folosi doar operatii pe biti.
Pentru afisarea reprezentarii interne se va folosi o functie:
void repshort(short int n);
care afisaza bitii (1 sau 0) din reprezentarea interna a lui n, grupati
in octeti; semnificatia octetilor si a bitilor descreste spre dreapta.
Program ilustrativ. De exemplu pentru numarul 11 se va afisa:
Rotire la stanga:
11: 00000000
22: 00000000
44: 00000000
88: 00000000
176: 00000000
352: 00000001
704: 00000010
1408: 00000101
2816: 00001011
5632: 00010110
11264: 00101100
22528: 01011000
-20480: 10110000
24577: 01100000
-16382: 11000000
-32763: 10000000
00001011
00010110
00101100
01011000
10110000
01100000
11000000
10000000
00000000
00000000
00000000
00000000
00000000
00000001
00000010
00000101
Rotire la dreapta:
11: 00000000 00001011
-32763: 10000000 00000101
-16382: 11000000 00000010
24577: 01100000 00000001
-20480: 10110000 00000000
22528: 01011000 00000000
11264: 00101100 00000000
5632: 00010110 00000000
2816: 00001011 00000000
1408: 00000101 10000000
704: 00000010 11000000
352: 00000001 01100000
176: 00000000 10110000
88: 00000000 01011000
44: 00000000 00101100
22: 00000000 00010110
2.7 (puncte: 3)
Scrieti un program care citeste un intreg short si calculeaza intregul
short obtinut din el prin inversarea ordinii bitilor; programul va afisa
atat valorile cat si reprezentarile pe biti ale celor doi intregi.
Se va folosi o functie:
short int revint(short int n);
care returneaza intregul short obtinut din n prin inversarea ordinii
bitilor; aceasta se va face doar cu operatii pe biti.
Reprezentarile pe biti se vor afisa de la stanga la dreapta in ordinea
descrescatoare a semnificatie bitilor, folosind o functie.
De exemplu pentru intregul -32757 programul va afisa:
-32757: 10000000 00001011

-12287: 11010000 00000001
2.8 (puncte: 3)
Scrieti un program care citeste un intreg long si determina toti intregii
obtinuti din el prin permutarea circulara a octetilor. Acestia se vor
afisa cu reprezentarile lor externe zecimale si interne pe octeti. Se vor
afisa permutarile circulare obtinute in ambele sensuri.
Pentru a efectua un pas de permutare circulara se vor folosi functiile:
long int rotoctstg(long int n);
long int rotoctdr(long int n);
care returneaza valoarea lui n obtinuta prin rotirea octetilor la stanga,
respectiv la dreapta, cu o pozitie; pentru rotirea octetilor ele vor
folosi doar operatii pe biti.
Pentru afisarea reprezentarii interne pe octeti se va folosi o functie:
void replong(long int n);
care afisaza octetii din reprezentarea interna a lui n sub forma de
perechi de cifre hexa; semnificatia octetilor descreste spre dreapta.
Program ilustrativ. De exemplu pentru numarul 197121 se va afisa:
Rotire la stanga:
197121: 00
50462976: 03
33619971: 02
16777986: 01
03
02
01
00
02
01
00
03
01
00
03
02
Rotire la dreapta:
197121: 00 03
16777986: 01 00
33619971: 02 01
50462976: 03 02
02
03
00
01
01
02
03
00
2.9 (puncte: 3)
Scrieti un program care citeste un intreg long si calculeaza intregul
long obtinut din el prin inversarea ordinii octetilor; programul va afisa
atat valorile cat si reprezentarile interne pe octeti ale celor doi
intregi.
Se va folosi o functie:
long int revoctint(long int n);
care returneaza intregul long obtinut din n prin inversarea ordinii
octetilor; aceasta se va face doar cu operatii pe biti.
Reprezentarile pe octeti se vor afisa de la stanga la dreapta in ordinea
descrescatoare a semnificatie octetilor (fiecare octet se va reprezenta
ca o pereche de cifre hexa), folosind o functie.
De exemplu pentru intregul 197121 programul va afisa:
197121: 00 03 02 01
16909056: 01 02 03 00
2.10 (puncte: 1)
Scrieti o functie:
int bitparsum(short int n);
care returneaza suma bitilor din reprezentarea interna aflati pe pozitii

pare (numarand de la bitul cel mai nesemnificativ); bitii se vor
determina folosind doar operatii pe biti.
Program ilustrativ. Acesta va afisa valoarea numarului, reprezentarea sa
interna pe biti (folosind o functie, care afisaza bitii de la stanga la
dreapta in ordinea descresterii semnificatiei) si suma calculata.
De exemplu pentru intregul -32757 programul va afisa:
Valoare: -32757
Reprezentare: 10000000 00001011
Suma bitilor de pe pozitii pare: 3
2.11 (puncte: 2)
Scrieti o functie:
char swap2b(char n);
care returneaza intregul obtinut din n prin permutarea perechilor de biti
succesivi din reprezentarea sa interna; aceasta se va face doar cu
operatii pe biti.
Program ilustrativ. Acesta va afisa atat valorile cat si reprezentarile
interne pe biti ale intregilor initial si final; bitii din reprezentarea
interna se vor afisa folosind o functie, de la stanga la dreapta in
ordinea descresterii semnificatiei.
De exemplu pentru intregul 118 se va afisa:
118: 01110110
-71: 10111001
2.12 (puncte: 1)
Scrieti o functie:
long int swap2o(long int n);
care returneaza intregul obtinut din n prin interschimbarea primilor doi
octeti din reprezentarea interna cu ultimii doi; aceasta se va face doar
cu operatii pe biti.
interne pe octeti ale intregilor initial si final; octetii din
reprezentarea interna se vor afisa folosind o functie, de la stanga la
dreapta in ordinea descresterii semnificatiei, ca perechi de cifre hexa.
De exemplu pentru intregul 197121 se va afisa:
197121: 00 03 02 01
33619971: 02 01 00 03
2.13 (puncte: 3)
Scrieti o functie:
int bitctl(int op, int bit, short int x);
care efectueaza urmatoarele operatii:
- daca op=1: returneaza intregul obtinut din "x" prin setarea cu 1 a
bitulul "bit";
- daca op=0: returneaza intregul obtinut din "x" prin setarea cu 0 a
bitulul "bit";
- daca op=-1: returneaza valoarea bitul "bit" din intregul "x" (1 sau 0,
dar priviti ca intregi);
functia va folosi doar operatii pe biti.

2.14 (puncte: 3)
Scrieti o functie:
int octctl(int op, int octet, unsigned int val, short int x);
- daca op=0: returneaza valoarea octetului "octet" din intregul "x"
(privit ca intreg);
- daca op=1: returneaza intregul obtinut din "x" prin setarea
octetului "octet" la valoarea "val";
functia va folosi doar operatii pe biti.
2.15 (puncte: 3)
Scrieti o functie:
int set4(unsigned char *c, int i, int val)
- daca "val" < 0, returneaza valoarea stocata in 4-uplul de biti cu
numarul i (i=0,1) din octetul pointat de "c";
- daca 0 <= "val" <= 15, seteaza 4-uplul i cu valoarea val si returneaza
vechea valoare stocata acolo (privita ca intreg);
valorile "i" != 1,2 si valorile "val" mai mari ca 15 sunt invalide; in caz
de esec, functia returneaza -1; se vor folosi doar operatii pe biti.
Program ilustrativ care va afisa atat octetul initial cat si cel
transformat, atat in reprezentare zecimala cat si in reprezentare pe biti
(obtinuta cu o functie care afisaza bitii de la stanga la dreapta in
ordinea descresterii semnificatiei).
2.16 (puncte: 3)
Scrieti o functie:
unsigned char swap4(unsigned char *c)
si care interschimba 4-uplul de biti semnificativ cu cel nesemnificativ
in octetul pointat de c; returneaza octetul vechi; se vor folosi doar
operatii pe biti.
Program ilustrativ care va afisa atat octetul initial cat si cel
transformat, atat in reprezentare zecimala cat si in reprezentare pe biti
2.17 (puncte: 2)
Scrieti un program pentru rezolvarea ecuatiei de gradul 2 printr-o
singura instructiune expresie. Se va trata si cazul radacinilor complexe.
3. Pointeri:
--------3.1 (puncte: 2)
Scrieti o functie:
int oct(void *p, int i, int val);

astfel incat:
- daca "val" este de la 0 la 255, atunci seteaza octetul cu numarul "i"
(pozitiv sau negativ) de la adresa "p" la valoarea "val" si returneaza
noua valoare a acestui octet (adica "val");
- daca "val" este <0, atunci returneaza valoarea octetului cu numarul "i"
de la adresa "p", fara sa-l modifice;
- daca "val" este >255, returneaza -1.
Aplicatie: program care citeste separat octetii din reprezentarea interna
a unui long int, ii pune cu functia de mai sus in locatia respectiva,
apoi afisaza intregul obtinut; apoi citeste un long int, afla cu functia
de mai sus octetii din reprezentarea sa interna si-i afisaza pe ecran (ca
perechi de cifre hexa).
3.2 (puncte: 4)
Scrieti o functie:
void rep(void *p, int bit, unsigned n);
care afisaza pe ecran, de la stanga la dreapta in ordinea descresterii
semnificatiei, "n" biti incepand de la bitul aflat la distanta "bit" de
"p"; bitii se parcurg a.i. dupa bitul 7 al octetului i urmeaza bitul
0 al octetului i+1; atentie ca "bit" poate fi < 0 sau > 7; in momentul
cand se trece de la un octet la urmatorul, intre bitii afisati va aparea
un blank; accesul la biti se va face doar cu operatii pe biti.
Program ilustrativ. De exemplu daca desenam a.i. semnificatia descreste
spre dreapta:
long int a=1000001; (intern: 00000000 00001111 01000010 01000001)
------------------rep(&a,5,17); ===> afisaza: 001111 01000010 010
3.3 (puncte: 4)
Scrieti o functie:
void bitcopy(void *d, int id, void *s, int is, unsigned n);
care copiaza "n" biti de la adresa "s", bitul "is", la adresa "d",
bitul "id". Octetii se parcurg de la adresele indicate in ordinea
crescatoare a adresei iar bitii se parcurg de la bitii indicati in
ordinea crescatoare a semnificatiei; dupa bitul 7 al octetului i
urmeaza bitul 0 al octetului i+1. Accesarea/modificarea bitilor se va
face doar cu operatii pe biti. Atentie ca "is", "id" pot fi < 0 sau > 7.
De exemplu:
short int a=-1;
(deci a are in locatie: 11111111 11111111)
------short int b=16707; (deci n are in locatie: 01000001 01000011)
------bitcopy(&a,3,&b,5,6); ===> a are in locatie: 11111110 01010111
(in a, de la bitul 3 la bitul 8, s-a pus 001010, configuratie care
era in b, de la bitul 5 la bitul 10).
Program ilustrativ, care citeste un real float si-i copiaza caracteristica,
folosind functia de mai sus, intr-un intreg unsigned initializat in
prealabil cu 0; se va afisa realul si intregul, atat ca valoare cat si ca
reprezentare pe biti (obtinuta cu o functie care afisaza bitii de la
stanga la dreapta in ordinea descresterii semnificatiei).
3.4 (puncte: 4)
Scrieti o functie:
int bitctl(int op, void *p, int bit);
- daca op=1: seteaza bitul aflat la distanta "bit" (numar intreg oarecare)
de "p" la valoarea 1, apoi returneaza bitul vechi (1 sau 0, privit ca
intreg); bitii se parcurg a.i. dupa bitul 7 al octetului i urmeaza bitul
0 al octetului i+1.
- daca op=0: seteaza bitul aflat la distanta "bit" de "p" la valoarea 0,
apoi returneaza bitul vechi;
- daca op=-1: returneaza bitul aflat la distanta "bit" de "p", fara sa-l
modifice.
Accesarea/modificarea bitilor se va face doar cu operatii pe biti.
Program ilustrativ, care pentru niste numere efectueaza diverse modificari,
afisand numerele inainte si dupa modificare, atat ca valoare cat si ca
reprezentare pe biti (obtinuta cu o functie care afisaza bitii de la
stanga la dreapta in ordinea descresterii semnificatiei).
Exemplu:
int n=16707; (deci n are in locatie: 01000001 01000011)
bitctl(&n,2,14); ===> returneaza: 1
(deci returneaza valoarea bitului 2+12=14 de la adresa lui n).
3.5 (puncte: 2 + punctajul indicat in text)
Implementati tipul intreg pe un numar specificat (printr-o constanta
simbolica) de biti, in felul urmator:
#define DIM 10
typedef struct{unsigned char n[DIM];} intreg;
Valorile acestui tip se reprezinta intern prin complement fata de 2 pe cei
8*DIM biti ai locatiei, la fel ca la tipul int; astfel, intervalul
valorilor tipului va fi: -2^(8*n-1), ..., 2^(8*n-1)-1 (unde "^" inseamna
"la puterea").
Scrieti functii care implementeaza diverse operatii aritmetice cu acesti
intregi (operanzii sunt primiti ca parametri, rezultatul este valoarea
returnata); functiile vor folosi doar operatii pe biti.
Se vor implementa (nu e obligatoriu toate): adunarea (5 pct), scaderea
(5 pct), inmultirea (6 pct), aflarea catului intreg (10 pct), aflarea
restului (10 pct), luarea opusului (2 pct), testarea < (4 pct), testarea
<= (4 pct), testarea > (4 pct), testarea >= (4 pct), testarea == (1 pct),
testarea != (1 pct), atribuirea (1 pct), citirea cu format de la consola
(6 pct), scrierea cu format la consola (6 pct), conversia spre int
obisnuit (1 pct), conversia de la un int obisnuit (3 pct).
Program ilustrativ.
4. Pointeri si vectori:
-------------------4.1 (puncte: 2)
Scrieti o functie:
void memctl(int op, void *p, unsigned char *v, unsigned dim);
- daca op=1: seteaza "dim" octeti incepand de la adresa "p" cu valorile
din vectorul "v";
- daca op=0: copiaza in componentele vectorului "v" "dim" octeti incepand
de la adresa "p".
Aplicatie: program care citeste un real float, apoi afla cu functia de mai
sus octetii din reprezentarea sa interna si-i afisaza (ca perechi de cifre
hexa, de la stanga la dreapta in ordinea descresterii semnificatiei), apoi
citeste sizeof(float) valori de octeti, ii pune cu functia de mai sus in
locatia unui real float, apoi afisaza realul obtinut.
4.2 (puncte: 2)
Scrieti functii pentru citirea unui vector de intregi, scrierea unui vector
de intregi, sortarea unui vector de intregi, cautarea unei valori intr-un
vector de intregi (returneaza 0: negasit, != 0: gasit), calcularea
diferentei intre maximul componentelor si minimul componentelor unui
vector de intregi (returneaza diferenta respectiva).
Functiile se vor scrie atat in varianta in care primesc ca parametri
adresa de inceput a vectorului (de tip int *) si numarul de componente
(de tip int), cat si in varianta in care primesc ca parametri toate
elementele vectorului incapsulate intr-o singura structura (de tip
struct vector{int n,v[10];};).
Program ilustrativ.
4.3 (puncte: 2)
Scrieti o functie:
int vals(int *s, int ds, int *d, int *dd);
care pune valorile distincte ce apar in vectorul "s" de dimensiune "ds"
in vectorul "d", iar in "*dd" numarul acestor valori; returneaza "*dd".
Program ilustrativ.
Sfat: Incercati sa rescrieti problemele cu vectori din sectiunea 1 a.i.
~~~~ sa repartizati cat mai mult operatiile unor functii, iar comunicarea
intre acestea si restul programului sa se faca doar prin intermediul
parametrilor si a valorii returnate.
5. Pointeri si matrici:
-------------------5.1 (puncte: 2)
Scrieti functii pentru citirea unei matrici dreptunghiulare de numere
intregi, afisarea unei asemenea matrici si suma a 2 asemenea matrici;
primele doua functii returneaza void, a treia returneaza un intreg care
este 0: esec (de exemplu matricile nu au aceleasi dimensiuni), != 0:
succes. Functiile vor primi matricile asupra carora opereaza ca parametri.
Se va implementa atat varianta in care functiile primesc ca parametri
adresa de inceput a matricii, numarul de linii si numarul de coloane, cat
si varianta in care primesc ca parametru o structura ce incapsuleaza toate
aceste trei elemente.
Program ilustrativ.
5.2 (puncte: 3.5)
Scrieti o functie care sorteaza liniile unei matrici dreptunghiulare de
intregi a.i. ele sa apara in ordinea lexicografica a sirului componentelor
lor. Ea va folosi o functie care va compara lexicografic doi vectori de
intregi (primeste ca parametri adresele de inceput ale vectorilor si
dimensiunile acestora (nu neaparat egale) si returneaza <0, ==0 sau >0
dupa cum primul vector este <, ==, respectiv > lexicografic ca al doilea)
si o functie care interschimba doi vectori de intregi de aceeasi
dimensiune (primeste ca parametri adresele de inceput ale vectorilor si
dimensiunea comuna).
Program ilustrativ.
5.3 (puncte: 3)
Scrieti o functie care primeste ca parametri doua matrici dreptunghiulare
de intregi (anume adresa de inceput si dimensiunile fiecareia) si verifica
daca prima apare ca bloc in a doua (ca submatrice cu linii si coloane
adiacente); returneaza 0: nu este, != 0; este.
Sfat: Incercati sa rescrieti problemele cu matrici din sectiunea 1 a.i.
~~~~ sa repartizati cat mai mult operatiile unor functii, iar comunicarea
intre acestea si restul programului sa se faca doar prin intermediul
parametrilor si a valorii returnate.
6. Pointeri si functii:
-------------------6.1 (puncte: 2)
Scrieti o functie:
void rep(unsigned char v);
care afisaza bitii continuti in "v" si in inca "n-1" octeti aflati in
memorie in continuare (unde "n" este o variabila intreaga globala);
grupele de biti corespunzatoare octetilor se separa prin blankuri, iar
afisarea se face de la stanga spre dreapta in ordinea descrescatoare a
semnificatiei octetilor si bitilor dintr-un octet.
Scrieti un program care apeleaza functia sub forma:
long l=1000000;
n=sizeof(l);
(*(void (*)(long))&rep)(l);
pentru a afisa octetii din reprezentarea interna a unui long.
Atentie ca este posibil ca programul sa nu functioneze corect pe anumite
compilatoare.
6.2 (puncte: 6)
Scrieti o functie care sa primeasca ca parametri:
- o functie reala cu valori reale: double f(double x);
- capetele unui interval real inchis: double a, double b;
- o scare de reprezentare pe orizontala si verticala: dx, dy
(reprezinta lungimea unui segment de pe abscisa, respectiv ordonata,
care pe ecran s-ar reprezenta printr-un singur caracter);
- o matrice de caractere: m si dimensiunile acesteia: l,c;
si deseneaza graficul functiei f:[a,b]->R la scara data de dx, dy, in mod
text, in matrica m; se vor desena si axele abscisa si ordonata, sub forma
unor linii orizontale, respectiv verticale, a.i. originea sa fie
aproximativ la mijlocul matricii; punctele de pe grafic se vor desena cu
caractere * (daca acest punct se nimereste pe o axa, se va desena punctul,
nu axa); cresterea coordonatelor orizontala si verticala in sistemul de
axe matematic sa fie in concordanta cu cresterea coloanei, respectiv
scaderea liniei, in matrice.
Matricea construita se va afisa apoi pe stdout cu o alta functie.
De exemplu pentru f(x) = x*x + 2*x - 3, a = -4, b = 4, dx = 0.5, dy = 2,
l = 10, c = 20, sa obtinem in matricea m:
|
*
|
*
| *
*
| *
----*-----|-*------*
|*
*****
|
|
|
6.3 (puncte: 2)
- o abatere maxima: double eps
se presupune ca f:[a,b]->R este continua, f(a)*f(b) < 0, iar in
intervalul [a,b] ecuatia f(x) = 0 are o solutie unica (pentru asta este
suficient sa avem in plus f strict monotona); se presupune de asemenea ca
eps > 0; functia trebuie sa returneze valoarea aproximativa a solutiei
ecuatiei f(x) = 0 din intervalul [a,b], cu o eroare < eps; in acest scop
va folosi metoda injumatatirii intervalului: se ia jumatatea c a
intervalului [a,b], daca f(c) = 0 se returneaza c, altfel avem f(c) > 0
sau f(c) < 0 si se inlocuieste [a,b] cu acela dintre intervalele [a,c] sau
[c,b] unde f ia valori de semne contrare in capete (el va contine cu
siguranta solutia cautata); se continua pana cand se intalneste solutia c
sau lungimea intervalului curent este < eps, caz in care se returneaza
unul din capetele sale, deoarece el aproximeaza solutia cu eroare < eps.
Program ilustrativ.
6.4 (puncte: 3)
- un numar de diviziuni: int n
se presupune ca f este integrabila pe intervalul [a,b] iar n >= 1; functia
trebuie sa returneze valoarea aproximativa a integralei lui f pe intervalul
[a,b], calculata cu metoda trapezului secant sumata cu n subintervale:
I = h * [f(a)/2 + f(b)/2 + f(a+h) + f(a+2*h) + ... + f(a+(n-1)*h)],
unde h=(b-a)/n.
Aplicatie: program care pentru niste functii si intervale date in codul sau
calculeaza integrala cu n = 1, 2, 3, ... pana cand rezultatele succesive
obtinute difera prin valori prea mici ca sa poata fi reprezentate in
calculator iar sirul rezultatelor pare ca stationeaza - atunci se va afisa
rezultatul obtinut.
6.5 (puncte: 12)
Scrieti o functie care sa primeasca ca parametri elementele folosite la
rezolvarea unei probleme prin backtracking: vectorul generat si
dimensiunea sa, functiile pentru initializarea unei componente, atribuirea
valorii urmatoare, testarea conditiilor de continuare, prelucrarea
solutiei, si aplica metoda backtracking cu aceste elemente; nu se vor
folosi date globale.
Aplicatie: cel putin doua programe pentru rezolvarea unor probleme prin
backtracking folosind aceasta functie (exemple: generarea permutarilor
unei multimi si asezarea a n dame pe o tabla de sah n x n a.i. sa nu se
atace).
O formalizare a metodei backtracking care poate fi solosita se gaseste in
cartea "Tehnici de programare, manual pentru clasa a X-a", autor Tudor
Sorin, ed. L&S INFOMAT, 1996.
6.6 (puncte: 3) Scrieti o functie generica de sortare, avand ca parametri:
- adresa vectorului de sortat, de tip void *
- dimensiunea unei componente, de tip unsigned;
- numarul componentelor, de tip unsigned;
- adresa functiei care compara doua elemente, componente ale vectorului;
o asemenea functie trebuie sa primeasca ca parametri adresele

elementelor de comparat si sa returneze 0 daca primul element este >
al doilea si ceva !=0 daca primul element este <= al doilea.
Programe ilustrative in care se sorteaza un vector de intregi si un vector
de persoane modelate ca structuri cu membri pentru nume (string) si varsta
(intreg); persoanele se sorteaza alfabetic dupa nume.
7. Stringuri:
---------7.1 (puncte: 0.5)
Simulati functia strncpy, folosind doar operatii de vectori si pointeri.
Program ilustrativ.
7.2 (puncte: 0.5)
Simulati functia strncat, folosind doar operatii de vectori si pointeri.
Program ilustrativ.
7.3 (puncte: 1)
Simulati functiile strncmp si memcmp, folosind doar operatii de vectori si
pointeri. Program ilustrativ.
7.4 (puncte: 0.5)
Simulati functia strrchr, folosind doar operatii de vectori si pointeri.
Program ilustrativ.
7.5 (puncte: 1)
Simulati functiile strspn si strcspn, folosind doar operatii de vectori si
7.6 (puncte: 1)
Simulati functia strpbrk si una duala, care cauta primul caracter ce nu
este in al doilea string, folosind doar operatii de vectori si pointeri.
Program ilustrativ.
7.7 (puncte: 2)
Simulati functia strstr, folosind doar operatii de vectori si pointeri.
Program ilustrativ.
7.8 (puncte: 2.5)
Simulati functia memmove (deci sa functioneze corect daca zona sursa si cea
destinatie se intersecteaza), folosind doar operatii de vectori si
7.9 (puncte: 1)
Simulati functia stricmp (din TC++ - compara lexicografic stringurile
nefacand distinctie intre literele mari si mici), folosind doar operatii
de vectori si pointeri. Program ilustrativ.
7.10 (puncte: 0.5)
Simulati functia memchr, folosind doar operatii de vectori si pointeri.
Program ilustrativ.
7.11 (puncte: 0.5)
Simulati functia strset (din TC++ - inlocuieste toate caracterele unui
string cu un caracter dat), folosind doar operatii de vectori si pointeri.
Program ilustrativ.
7.12 (puncte: 2)
Simulati functia atoi, folosind doar operatii de vectori si pointeri.
Program ilustrativ.
7.13 (puncte: 2)
Simulati functia itoa (din TC++ - converteste intreg in string), folosind
doar operatii de vectori si pointeri. Program ilustrativ.
7.14 (puncte: 0.5)
Scrieti o functie:
char *strconcat(const char *s1, const char *s2, char *d);
care pune in zona pointata de "d" concatenarea unor copii ale stringurilor
"s1" si "s2", apoi returneaza "d"; daca unul dintre "s1" sau "s2" e NULL,
efectul consta doar in copierea celuilalt string in zona pointata de "d",
apoi se returneaza "d"; daca "s1" si "s2" sunt NULL sau daca "d" e NULL,
nu face nimic si returneaza NULL. Se vor folosi doar operatii de vectori
si pointeri.
Program ilustrativ.
7.15 (puncte: 2)
Scrieti functiile:
char *sscanfi(const char *s, int *n);
char *sprintfi(char *s, int n, size_t dim);
a.i. prima citeste in "*n" un intreg a carui reprezentare externa
zecimala este data in stringul "s" (asemeni lui sscanf cu %d), iar a doua
scrie intregul "n" in format extern zecimal in stringul "s" (asemeni lui
sprintf cu %d) a.i. sa nu depaseasca "dim" caractere incepand de la
pozitia curenta; prima va returna adresa primului caracter din "s" de
dupa intregul citit sau NULL daca nu s-a putut citi; a doua va returna
adresa primului caracter din "s" de dupa intregul scris sau NULL daca nu
a incaput complet in cele "dim" pozitii; se vor folosi doar operatii de
vectori si pointeri.
Program ilustrativ.
7.16 (puncte: 1)
Simulati functia strrev (din TC++ - schimba ordinea caracterelor dintr-un
string), folosind doar operatii de vectori si pointeri.
Program ilustrativ.
7.17 (puncte: 1)
Simulati functiile strupr si strlwr (din TC++ - converteste toate literele
mici in mari, respectiv mari in mici, intr-un string, lasand restul
caracterelor neschimbate), folosind doar operatii de vectori si pointeri.
Program ilustrativ.
7.18 (puncte: 1.5)
Scrieti o functie:
char *strsort(char *s);
care sorteaza caracterele din stringul "s"; returneaza "s"; se vor folosi
doar operatii de vectori si pointeri.
Program ilustrativ.
7.18 (puncte: 2)
Scrieti o functie:
char *getnword(char *d, const char *s, int n);
care copiaza in zona pointata de "d" un string continand cuvantul al n-lea

(numarand de la 0) din stringul "s" (cuvant insemnand sir maximal de
caractere nealbe consecutive) sau stringul vid daca acest cuvant nu exista
(de exemplu n < 0 sau nu sunt suficiente cuvinte in "s"); returneaza
pozitia caracterului urmator acestui cuvant in "s", sau NULL daca cuvantul
nu exista; daca "d" este NULL ia "s" nu este NULL, nu copiaza nimic ci
doar returneaza valoarea respectiva; daca "s" este NULL nu copiaza nimic
si returneaza NULL.
Program ilustrativ.
7.19 (puncte: 4)
Scrieti o functie:
int ssetbit(void *p, int bit, const char *s);
care seteaza bitii din memorie incepand de la bitul aflat la distanta
"bit" (numar intreg oarecare) de "p" conform componentelor stringului "s"
care trebuie sa fie cifre 0, 1 sau blank (daca o componenta este blank, se
sare peste ea si se ia in consideratie pentru bitul curent componenta
urmatoare); bitii se parcurg a.i. dupa bitul 7 al octetului i urmeaza
bitul 0 al octetului i+1; stringul "s" se presupune ca contine biti in
ordinea descrescatoare a semnificatiei si de aceea se va parcurge invers;
in caz de eroare (o componenta a stringului nu e 0, 1 sau blank) se iese
din functie; se returneaza numarul bitilor setati cu 0 sau 1; accesarea/
modificarea bitilor se va face doar cu operatii pe biti.
Program ilustrativ: cu ajutorul acestei functii setati bitul de semn,
caracteristica si mantisa din reprezentarea interna a unui float, apoi
afisati float-ul obtinut, atat ca valoare cat si ca reprezentare pe biti
Exemplu: daca executam:
float f;
ssetbit(&f, 31, "0");
ssetbit(&f, 23, "0111111 0");
ssetbit(&f, 0, "00000000000000000000000");
atunci:
reprezentarea interna a lui f este (pe desen semnificatia descreste spre
dreapta): 00111111 00000000 00000000 00000000
valoarea lui f este: 0.5
7.20 (puncte: 4)
Scrieti o functie:
int sgetbit(const void *p, int bit, char *s, size_t n);
care depune in zona de memorie pointata de "s" un string de caractere
0, 1 sau blank, reprezentand "n" biti aflati in memorie incepand cu bitul
bitul aflat la distanta "bit" (numar intreg oarecare) de "p"; bitii se
parcurg a.i. dupa bitul 7 al octetului i urmeaza bitul 0 al octetului i+1;
in momentul cand in memorie se trece de la un octet la altul, in string se
insereaza cate un blank; in final stringul se inverseaza, pentru a contine
bitii in ordinea descrescatoare a semnificatiei; functia returneaza
lungimea stringului creat; accesarea/modificarea bitilor se va face doar
cu operatii pe biti.
Program ilustrativ: in cadrul unui ciclu, se citesc diverse numere float,
si se afisaza valoarea si reprezentarea lor pe biti (obtinuta cu o functie
care afisaza bitii de la stanga la dreapta in ordinea descresterii
semnificatiei), apoi li se afisaza separat reprezentarea pe biti a
semnului, caracteristicii si mantisei, aflate cu functia de mai sus.
Exemplu: daca executam:

float f; char s[10],c[10],m[10];
f=0.5;
sgetbit(&f, 31, s, 1); sgetbit(&f, 23, c, 8); sgetbit(&f, 0, m, 23);
atunci:
reprezentarea interna a lui f este (pe desen semnificatia descreste spre
dreapta): 00111111 00000000 00000000 00000000
iar cele trei stringuri contin respectiv: s: "0"
c: "0111111 0"
m: "0000000 00000000 00000000"
8. Alocare dinamica a memoriei:
---------------------------8.1 (puncte: 2)
Scrieti o functie:
int getwords(const char *s, char **p, size_t dim)
care determina cuvintele din stringul "s" (cuvant = sir maximal de
caractere nealbe consecutive), le copiaza pe fiecare in cate o zona
alocata dinamic de lungime adecvata (zonele se aloca progresiv cu realloc
pe masura ce avem nevoie de mai mult spatiu) si pune adresele acestor zone
in componentele vectorului "p" (vector de char *); in componenta urmatoare
ultimei componente completate astfel se pune NULL; in total nu se vor
completa mai mult de "dim" componente, cu tot cu cea cu NULL (deci la
atingerea lui "dim" se iese); returneaza numarul componentelor completate
(daca apare si cea cu NULL, aceasta nu se numara).
Program ilustrativ: intr-un ciclu se citestc diverse stringuri, se
determina cu functia de mai sus cuvintele componente, iar acestea se
afisaza.
8.2 (puncte: 2.5)
Scrieti o functie:
char ** setp(const char *s, int *n);
care determina cuvintele din stringul "s" (cuvant = sir maximal de
caractere nealbe consecutive), le copiaza pe fiecare in cate o zona
alocata dinamic de lungime adecvata (zonele se aloca progresiv cu realloc
pe masura ce avem nevoie de mai mult spatiu), aloca un vector de char *
de lungime adecvata si initializeaza componentele lui cu adresele acestor
zone; in ultima componenta se va pune NULL; vectorul de char * se va aloca
progresiv cu realloc pe masura ce se va constata ca mai sunt necesare
componente; functia va pune in "*n" numarul de componente ale vectorului
de char * (fara a numara cea cu NULL) si va returna adresa acestui vector.
Program ilustrativ: intr-un ciclu se citestc diverse stringuri, se
determina cu functia de mai sus cuvintele componente, iar acestea se
afisaza.
8.3 (puncte: a se vedea in text)
Realizati urmatoarele:
- (1.5 puncte) Scrieti o functie:
char *getstring();
care citeste de
(sfarsitul este
zona de memorie
aloca progresiv
la tastatura un string ce poate contine si blank-uri

indicat de ENTER, care nu se adauga la string), aloca o
de lungime adecvata si copiaza stringul in ea; zona se
cu realloc pe masura ce avem nevoie de mai mult spatiu;
returneaza adresa zonei alocate sau NULL in caz ca nu a putut aloca

suficient spatiu;
- (0.5 puncte) Simulati functia strdup (aceasta duplica un string dat ca
parametru intr-unul alocat dinamic, a carui adresa o returneaza),
folosind doar functii de alocare si operatii de vectori si pointeri;
char *dcat(char *s1, char *s2);
care primeste ca parametri adresele a doua stringuri alocate dinamic,
concateneaza copiile lor intr-un string nou alocat dinamic, dezaloca
"s1" si "s2", apoi returneaza adresa stringului nou (sau NULL daca
alocarea nu a fost posibila);
void dputs(char *s);
care afisaza pe ecran un string alocat dinamic a carui adresa a fost
data ca parametru, apoi dezaloca acest string;
Aplicatie: program care citeste trei stringuri si afisaza concatenarea
lor, fara a folosi stringuri declarate ca atare (vectori) ci doar pointeri
la char.
- (2 puncte) Scrieti o functie:
#define nmax 10
int (*getmat(int *m, int *n))[nmax];
care citeste de la tastatura o matrice de intregi alocata dinamic cu un
numar oarecare de linii si nmax coloane; matricea se aloca progresiv cu
realloc pe masura ce avem nevoie de mai mult spatiu; functia va pune in
*m si *n numarul de linii si de coloane folosite efectiv si va returna
adresa matricii sau NULL daca nu a putut aloca suficient spatiu (in acest
caz *m si *n raman nemodificate);
- (1 punct) Scrieti o functie:
int (*matdup(int (*x)[nmax], int m, int n))[nmax];
care duplica o matrice data ca parametru intr-una alocata dinamic, a
carei adresa o returneaza; m si n sunt parametri de intrare, reprezentand
numarul de linii si de coloane folosite efectiv in x; matricea alocata va
avea m linii si nmax coloane, iar pe pozitiile 0,0 --- m-1,n-1 se vor
copia componentele lui x;
int (*matmul(int (*x1)[nmax], int (*x2)[nmax],
int m, int n, int p))[nmax];
care primeste ca parametri adresele a doua matrici alocate dinamic si
dimensiunile lor folosite efectiv (prima foloseste m x n, a doua n x p),
calculeaza produsul lor intr-o matrice noua alocata dinamic (cu m linii
si nmax coloane, din care foloseste efectiv m x p), dezaloca x1 si x2,
apoi returneaza adresa matricii noi (sau NULL daca alocarea nu a
fost posibila);
- (1 punct) Scrieti o functie:
void putmat(int (*x)[nmax], int m, int n){
care afisaza pe ecran o matrice alocata dinamic a carei adresa a fost

data ca parametru, apoi dezaloca aceasta matrice; m si n sunt parametri
de intrare, reprezentand numarul de linii si de coloane folosite efectiv
in x;
Aplicatie: program care citeste doua matrici si afisaza produsul lor, fara
a folosi matrici declarate ca atare in program (static sau automatic) ci
doar pointeri.
Observatie: Stilul acesta de lucru, de a crea copii dinamice, a face
operatiile dorite cu ele si apoi a le dezaloca, este util atunci cand vrem
sa simulam pasarea catre functii a componentelor masivelor prin valoare.
O alta metoda des folosita este sa includem masivele ca membri in
structuri si sa transmitem ca parametri prin valoare structurile.
8.5 (puncte: 0.5)
Scrieti o functie:
char *dapp(char *d, const char *s);
care concateneaza o copie a stringului "s" in prelungirea stringului "d",
presupus alocat dinamic; in acest scop "d" se prelungeste cu realloc;
daca "d" este NULL, se copiaza "s" intr-un string nou, alocat dinamic;
daca "s" este NULL, nu se modifica nimic; functia returneaza adresa
stringului destinatie rezultat, sau NULL daca (re)alocarea nu a fost
posibila.
Program ilustrativ.
8.6 (puncte: 2)
Consideram tipul definit astfel:
typedef struct{char c;int n;} occur;
Scrieti o functie:
occur *funct_occur(char *name, int *n);
unde "name" este numele unui fisier si care returneaza adresa unui vector
de structuri "occur" alocat dinamic, ce numara aparitiile fiecarui
caracter din fisier; fiecare caracter din fisier apare in exact o
structura, membrul "c" fiind caracterul respectiv iar membrul "n" fiind
numarul aparitiilor sale in fisier; al doilea parametru al functiei este
adresa unei variabile intregi, in care functia va pune numarul de
componente ale vectorului alocat; in caz de eroare, functia pune in "*n"
valoarea -1 si returneaza NULL.
Program ilustrativ.
(problema data de A. Baranga la examenul de Sisteme de Operare, 20-ian-02)
9. Liste alocate inlantuit:
-----------------------In cusrul acestei sectiuni vom nota prescurtat:
S = lista simplu inlantuita
SC = lista simplu inlantuita circulara
D = lista dublu inlantuita
DC = lista dublu inlantuita circulara
In general vom presupune ca tipurile de lista S, SC, D, DC sunt implementate
respectiv astfel:
struct nod{int inf; struct nod *leg;};
typedef struct nod *lista;
/* S */
typedef struct nod *listac;

/* SC */
struct nodd{int inf; struct nod *pred,*succ;};
typedef struct nodd *listad;
/* D */
typedef struct nodd *listadc;
/* DC */
Eventualele abateri de la regula de mai sus vor fi semnalate la momentul
respectiv.
Daca nu se va specifica altfel, orice modificare asupra informatiilor
dintr-o lista se va face doar prin inserarea/eliminarea nodurilor sau
schimbarea legaturilor, fara a modifica informatia din nodurile existente.
Scrieti functii pentru:
- (0.5 puncte) initializarea unei liste cu lista vida:
void
void
void
void
inits(lista *l);
initsc(listac *l);
initd(listad *l);
initdc(listadc *l);
se presupune ca listele date ca parametru nu au fost folosite inca, deci

nu avem elemente de dezalocat; initializarea de mai sus este ca un
constructor, care se aplica cate o singura data pentru fiecare lista din
program, atunci cand incepe domeniul ei de existenta (inainte de a face
operatii cu ea);
- (2 puncte) dezalocarea unei liste:
void
void
void
void
golestes(lista *l);
golestesc(listac *l);
golested(listad *l);
golestedc(listadc *l);
se presupune ca listele date ca parametru au fost deja initializate si

eventual folosite, deci pot avea elemente ce trebuie dezalocate; acestea
se elimina din lista si se dezaloca succesiv, pana cand lista devine
vida; golirea de mai sus este necesara inainte de incarca lista cu alte
elemente (de exemplu citirea in ea a unei liste de la tastatura sau
copierea in ea a altei liste); mai poate fi folosita ca un desctructor,
care se aplica la iesirea din domeniul de existenta al listei, pentru a
elibera memoria ocupata;
- (0.5 puncte) testarea daca o lista e vida:
int
int
int
int
vidas(lista *l);
vidasc(listac *l);
vidad(listad *l);
vidadc(listadc *l);
returneaza: 1 daca lista este vida, 0 daca nu este vida;

- (4 puncte) citirea unei liste de la tastatura:
int
int
int
int
citestes(lista *l);
citestesc(listac *l);
citested(listad *l);
citestedc(listadc *l);
elementele listei se introduc separate prin spatii albe, nu neaparat pe

aceeasi linie, sfarsitul listei fiind semnalat prin introducerea unei
linii goale; returneaza: 1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut
aloca memorie);
- (2 puncte) afisarea unei liste pe ecran:
void
void
void
void
scries(lista *l);
scriesc(listac *l);
scried(listad *l);
scriedc(listadc *l);
in urma afisarii lista ramane nemodificata;

- (3 puncte) copierea unei liste in alta lista:
int
int
int
int
copiazas(lista *d, lista *s);

copiazasc(listac *d, listac *s);
copiazad(listad *d, listad *s);
copiazadc(listadc *d, listadc *s);
"*d" este lista destinatie, "*s" este lista sursa; lista sursa ramane
nemodificata; returneaza: 1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut
aloca memorie);
- (2 puncte) concatenarea unei copii a unei liste la sfarsitul altei liste:
int concateneazas(lista *d, lista *s);
int concateneazad(listad *d, listad *s);
se concateneaza o copie a listei "*s" la sfarsitul listei "*d"; lista
"*s" ramane nemodificata; returneaza: 1 = succes, 0 = esec (de exemplu
nu s-a putut aloca memorie).
Program ilustrativ.
9.2 (puncte: 1 + punctajul indicat in comentariile din text)
Scrieti functii pentru copierea unei liste in alta lista, cu conversie
intre tipuri de lista diferite:
int
int
int
int
int
int
s2d(listad *d, lista *s);

d2s(lista *d, listad *s);
sc2dc(listadc *d, listac *s);
dc2sc(listac *d, listadc *s);
s2sc(listac *d, lista *s);
sc2s(lista *d, listac *s);
/*
/*
/*
/*
/*
/*
1.5 puncte */
0.5 puncte */
2 puncte */
1 punct */
1 punct */
1 punct */
"*d" este lista destinatie, "*s" este lista sursa; lista sursa ramane
nemodificata; returneaza: 1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut
aloca memorie); in cazul "sc2s" lista rezultata va incepe de la elementul
curent al listei sursa.
Program ilustrativ care citeste o lista, ii aplica toate conversiile
implementate, ajungand in final la o lista de aceelasi tip ca cel initial;
programul va afisa lista initiala si listele obtinute dupa fiecare
conversie.
9.3 (puncte: cele indicate in comentariile din text)
Scrieti functii pentru inversarea legaturilor dintr-o lista:
void
void
void
void
inverseaza(lista *l);
inverseazac(listac *l);
inverseazad(listad *l);
inverseazadc(listadc *l);
/*
/*
/*
/*
2 puncte */
2.5 puncte */
2.5 puncte */
3 puncte */
se va opera asupra listei date ca parametru, folosind cel mult un numar

constant de noduri auxiliare; in cazul S capul listei "*l" se va muta la
extremitatea opusa.
Program ilustrativ care citeste cate o lista de fiecare tip, inverseaza
legaturile din ea, apoi afisaza lista rezultata.
9.4 (puncte: 0.5)

Scrieti functiile urmatoare, ce returneaza lungimea unei liste:
int
int
int
int
lungimes(lista *l);
lungimec(listac *l);
lungimed(listad *l);
lungimedc(listadc *l);
Program ilustrativ care citeste diverse liste si afisaza lungimea lor.

Scrieti functiile urmatoare, care impreuna cu cele care calculeaza lungimea
permit utilizarea listelor dupa modelul vectorilor:
- (0.5 puncte) functii ce returneaza valoarea elementului aflat pe o
pozitie data:
int valoare(lista *l, int i, int *val);
int valoared(listad *l, int i, int *val);
"*l" este lista, "i" este pozitia (de la 0 la lungimea listei - 1), in
"*val" se va pune valoarea respectiva, iar functia returneaza 1 = succes,
0 = esec (de exemplu "i" este o pozitie in afara listei);
- (2 puncte) functii ce insereaza o valoare pe o pozitie data:
int insereaza(lista *l, int i, int val);
int insereazad(listad *l, int i, int val);
"*l" este lista, "i" este pozitia (de la 0 la lungimea listei - 1), "val"
este valoarea de inserat, iar functia returneaza 1 = succes, 0 = esec (de
exemplu "i" este o pozitie in afara listei sau nu s-a putut aloca
memorie);
- (2 puncte) functii ce elimina o valoare de pe o pozitie data:
int elimina(lista *l, int i, int *val);
int eliminad(listad *l, int i, int *val);
"*l" este lista, "i" este pozitia (de la 0 la lungimea listei - 1);
daca "*val" nu este NULL, in "*val" se va recupera valoarea eliminata;
iar functia returneaza 1 = succes, 0 = esec (de exemplu "i" este o
pozitie in afara listei).
Aplicatie: program care citeste o S si o D, le sorteaza, apoi afisaza
listele obtinute.
Observatie: daca nu se specifica altfel, la celelalte probleme din aceasta
sectiune functiile cerute se vor scrie direct, plecand de la modul de
implementare a listelor, si nu se vor construi deasupra functiilor
descrise aici.
9.6 (puncte: cate 2 pentru fiecare functie)
Scrieti functiile urmatoare, pentru sortarea unei liste:
void
void
void
void
sorteaza(lista *l);
sorteazac(listac *l);
sorteazad(listad *l);
sorteazadc(listadc *l);
se va opera asupra listei date ca parametru, fara a folosi noduri

auxiliare; in cazul listelor circulare se sorteaza incepand de la
elementul curent; reamintim cerinta de a lucra direct pe structura
listelor fara functii intermediare si de a nu modifica informatia din
nodurile existente ci doar legaturile.

Program ilustrativ care citeste cate o lista de fiecare tip, o sorteaza,
apoi afisaza lista rezultata.
9.7 (puncte: cate 0.5 pentru fiecare functie)
Scrieti functiile urmatoare, care determina valorile maxima si minima
dintr-o lista:
int
int
int
int
maxmin(lista *l, int *min, int *max);

maxminc(listac *l, int *min, int *max);
maxmind(listad *l, int *min, int *max);
maxmindc(listadc *l, int *min, int *max);
"*l" este lista; daca "*min" nu este NULL, in "*min" se va pune valoarea
minima; daca "*max" nu este NULL, in "*max" se va pune valoarea maxima;
functia returneaza 1 = succes, 0 = esec (de exemplu "*min" si "*max" nu
sunt NULL iar lista e vida); se va lucra direct pe structura listelor,
fara functii intermediare;
Program ilustrativ care citeste cate o lista de fiecare tip, determina
valorile minima si maxima din ele, apoi le afisaza.
Scrieti functiile urmatoare, care determina numarul aparitiilor unei valori
intr-o lista:
int
int
int
int
numaraparitii(lista *l, int val);

numaraparitiic(listac *l, int val);
numaraparitiid(listad *l, int val);
numaraparitiidc(listadc *l, int val);
"*l" este lista; "val" este valoarea cautata; functiile returneaza numarul
aparitiilor; se va lucra direct pe structura listelor, fara functii
intermediare.
Program ilustrativ care citeste cate o lista de fiecare tip, apoi un intreg
si determina de cate ori apare intregul respectiv in fiecare lista.
9.8 (puncte: cate 3 pentru fiecare pereche functie / program)
Scrieti functiile urmatoare, care parcurg o lista data ca parametru si
aplica fiecarui element o functie data de asemenea ca parametru:
int
int
int
int
aplica(lista *l, int (*f)(int *));

aplicac(listac *l, int (*f)(int *));
aplicad(listad *l, int (*f)(int *));
aplicadc(listadc *l, int (*f)(int *));
"*l" este lista; "*f" este functia care se aplica fiecarui nod (ea
primeste ca parametru adresa campului "inf" al nodului respectiv);
functia de aplicare returneaza 1 daca fiecare apel al lui "*f" a returnat
ceva diferit de 0 si 0 altfel; se va lucra direct pe structura listelor,
fara functii intermediare.
Program ilustrativ care citeste doua liste, apoi parcurge pe prima si
numara de cate ori apare valoarea elementului curent in a doua;
parcurgerea se va realiza cu functia de aplicare de mai sus, iar
functia transmisa ca parametru va numara de cate ori apare elementul
curent in a doua lista (data globala) si va afisa elementul si numarul
sau de aparitii; se va scrie cate o varianta a programului pentru fiecare
tip de lista S, SC, D, DC.
Scrieti functiile urmatoare:
int
int
int
int
inlocuieste(lista *l, int vechi, int *nou);

inlocuiestec(listac *l, int vechi, int *nou);
inlocuiested(listad *l, int vechi, int *nou);
inlocuiestedc(listadc *l, int vechi, int *nou);
a.i. daca "*nou" nu este NULL inlocuiesc in lista "*l" toate aparitiile
valorii "vechi" cu valoarea "*nou"; daca "*nou" este NULL, se elimina
toate aparitiile valorii "vechi"; functia returneaza numarul inlocuirilor,
respectiv eliminarilor efectuate sau -1 in caz de eroare (de exemplu nu
s-a putut aloca memorie); se va lucra direct pe structura listelor, fara
functii intermediare, si se vor elimina/insera noduri cu totul, fara a
modifica informatia din nodurile existente.
Program ilustrativ, care citeste niste liste, le modifica cu functiile de
mai sus, apoi afisaza listele rezultate.
int cauta(lista *l, int op, int val);
int cautad(listad *l, int op, int val);
/* 1.5 puncte */
/* 0.5 puncte */
care daca "op" > 0 returneaza pozitia celei de-a "op"-a aparitii a valorii
"val" in lista numarand de la inceput, iar daca "op" < 0 returneaza
pozitia celei de-a "op"-a aparitii a valorii "val" in lista numarand de la
sfarsit; valorile valide ale lui "op" sunt 1, 2, ..., -1, -2, ..., iar
pozitiile in lista sunt numere de la 0 la lungimea listei - 1; in caz de
eroare (de exemplu nu se gasesc cel putin "op" aparitii ale valorii "val"
in lista sau "op" este egal cu 0) se va returna -1; se va lucra direct pe
structura listelor, fara functii intermediare.
Program ilustrativ care citeste o lista si un intreg, apoi pentru un "i" de
la 1 la lungimea listei se va afisa pozitia a "i"-a a intregului in lista,
numarand atat de la inceput cat si de la sfarsit.
int
int
int
int
id(lista *l, int nr, int vechi, int nou);

idc(listac *l, int nr, int vechi, int nou);
idd(listad *l, int nr, int vechi, int nou);
iddc(listadc *l, int nr, int vechi, int nou);
/*
/*
/*
/*
1.5 puncte */
2 puncte */
1.5 puncte */
2 puncte */
care insereaza valoarea "nou" inaintea valorii "vechi" daca "op" > 0 si
dupa valoarea "vechi" daca "op" < 0, in lista "*l"; se vor face cel mult
modul de "op" inserari (daca "vechi" nu apare de suficiente ori in lista,
vor fi mai putine inserari); in cazul listelor circulare se va cauta
"vechi" incepand de la pozitia curenta si nu se va face mai mult de un tur
complet al listei; functia va returna numarul inserarilor facute sau -1 in
caz de eroare (de exemplu nu s-a putut aloca memorie); se va lucra direct
pe structura listelor, fara functii intermediare.
Program ilustrativ (va trata fiecare tip de lista si vor afisa listele
rezultate).
int
int
int
int
lnumaraparitii(lista *l, lista *s);

lnumaraparitiic(listac *l, lista *s);
lnumaraparitiid(listad *l, lista *s);
lnumaraparitiidc(listadc *l, lista *s);
care returneaza numarul aparitiilor listei "*s" ca sublista in "*l" (i.e.

valorile din "*s" apar incepand de la o anumita pozitie si in "*l",
adiacent, in aceeasi ordine); atentie ca in toate cazurile "*s" este S;
"*l" si "*s" nu se vor modifica; se va lucra direct pe structura listelor,
fara functii intermediare.
Program ilustrativ, care citeste cate o lista S, SC, D, DC si o inca o
lista S si afisaza numaraul aparitiilor ultimeia ca sublista in celelalte.
int
int
int
int
linlocuieste(lista *l, lista *v, lista *n);

linlocuiestec(listac *l, lista *v, lista *n);
linlocuiested(listad *l, lista *v, lista *n);
linlocuiestedc(listadc *l, lista *v, lista *n);
a.i. daca "*n" nu este NULL inlocuiesc in lista "*l" toate aparitiile
listei "*v" ca sublista cu o copie a listei "*n"; daca "*n" este NULL, se
elimina din "*l" toate aparitiile listei "*v" ca sublista; functia
returneaza numarul inlocuirilor, respectiv eliminarilor efectuate, sau -1
in caz de eroare (de exemplu nu s-a putut aloca memorie); sublista
inseamna ca valorile din "*v" apar incepand de la o anumita pozitie si in
"*l", adiacent, in aceeasi ordine; desi in toate cazurile "*v" si "*n"
sunt S, in urma inlocuirii lista "*l" rezultata trebuie sa fie de acelasi
tip (S, SC, D, DC) ca inainte; "*v" si "*n" nu se vor modifica; se va
lucra direct pe structura listelor, fara functii intermediare si se vor
elimina/insera noduri cu totul, fara a modifica informatia din nodurile
existente; nodurile portiunilor eliminate din "*l" se vor dezaloca.
Program ilustrativ, care citeste niste liste, le modifica cu functiile de
mai sus, apoi afisaza listele rezultate.
int lcauta(lista *l, int op, lista *s);
int lcautad(listad *l, int op, lista *s);
/* 4 puncte */
/* 1.5 puncte */
care daca "op" > 0 returneaza pozitia celei de-a "op"-a aparitii a listei
"*s" ca sublista in "*l" numarand de la inceput, iar daca "op" < 0
returneaza pozitia celei de-a "op"-a aparitii a listei "*s" ca sublista
in "*l" numarand de la sfarsit; sublista inseamna ca valorile din "*s"
apar incepand de la o anumita pozitie si in "*l", adiacent, in aceeasi
ordine; valorile valide ale lui "op" sunt 1, 2, ..., -1, -2, ..., iar
pozitiile in lista sunt numere de la 0 la lungimea listei - 1; in caz de
eroare (de exemplu nu se gasesc cel putin "op" aparitii sau "op" este egal
cu 0) se va returna -1; atentie ca in toate cazurile "*s" este S; "*l" si
"*s" nu se vor modifica; se va lucra direct pe structura listelor, fara
functii intermediare.
Program ilustrativ care citeste cate o lista S si D, apoi o lista S si
pentru un "i" de la 1 la lungimea primelor liste se va afisa pozitia a
"i"-a a ultimei liste in ele ca sublista, numarand atat de la inceput cat
si de la sfarsit.
int lid(lista *l, int nr, int vechi, lista *n);
int lidc(listac *l, int nr, int vechi, lista *n);
int lidd(listad *l, int nr, int vechi, lista *n);
/* 2.5 puncte */
/* 3 puncte */
/* 2.5 puncte */
int liddc(listadc *l, int nr, int vechi, lista *n);
/* 3 puncte */
care insereaza cate o copie a listei "*n" inaintea valorii "vechi" daca
"op" > 0 si dupa valoarea "vechi" daca "op" < 0, in lista "*l"; se vor
face cel mult modul de "op" inserari (daca "vechi" nu apare de suficiente
ori in lista, vor fi mai putine inserari); in cazul listelor circulare se
va cauta "vechi" incepand de la pozitia curenta si nu se va face mai mult
de un tur complet al listei; functia va returna numarul inserarilor
facute sau -1 in caz de eroare (de exemplu nu s-a putut aloca memorie);
"*n" nu se modifica; atentie ca in toate cazurile "*n" este S, iar
in urma inlocuirii lista "*l" rezultata trebuie sa fie de acelasi tip (S,
SC, D, DC) ca inainte; se va lucra direct pe structura listelor, fara
functii intermediare.
Program ilustrativ (va trata fiecare tip de lista si vor afisa listele
rezultate).
- (2 puncte) functii ce returneaza o sublista de lungime data care incepe
de la o pozitie data:
int sublista(lista *l, int i, int lungime, lista *s);
int sublistad(listad *l, int i, int lungime, lista *s);
"*l" este lista, "i" este pozitia (de la 0 la lungimea listei - 1),
"lungime" este lungimea sublistei, in "*s" se va pune o copie a sublistei
lui "*l" de lungime cel mult "lungime" care incepe de la pozitia "i";
daca "*l" nu contine suficiente elemente, se va copia o sublista mai
scurta; sublista inseamna lista de elemente care apar adiacent in "*l";
in caz de succes functia returneaza lungimea sublistei copiate, iar in
caz de esec (de exemplu "i" este o pozitie in afara listei, "*s" e NULL
sau "*l" sau nu s-a putut aloca memorie) returneaza -1 si elibereaza
elementele deja alocate pentru "*s"; "*l" nu se modifica; atentie in
toate cazurile "*s" este S; se va lucra direct pe structura listelor,
fara functii intermediare;
- (3 puncte) functii ce insereaza o lista in alta lista ca sublista,
incepand de la o pozitie data:
int linsereaza(lista *l, int i, lista *s);
int linsereazad(listad *l, int i, lista *s);
"*l" este lista, "i" este pozitia (de la 0 la lungimea listei - 1), iar
functia va insera o copie a lui "*s" in "*l" de la pozitia "i"; copia
inserata este implementata S sau D ca "*l", desi in toate cazurile "*s"
este S; functia returneaza 1 = succes, 0 = esec (de exemplu "i" este o
pozitie in afara listei sau nu s-a putut aloca memorie) - in acest caz
se elibereaza elementele deja alocate pentru copia inserata, iar "*l" nu
se modifica; "*s" nu se modifica; se va lucra direct pe structura
listelor, fara functii intermediare;
- (3 puncte) functii ce elimina sublista ce incepe de la o pozitie data si
are o lungime data:
int lelimina(lista *l, int i, int lungime, lista *s);
int leliminad(listad *l, int i, int lungime, lista *s);
"*l" este lista, "i" este pozitia (de la 0 la lungimea listei - 1),
"lungime" este lungimea sublistei; daca "*s" nu este NULL, in "*s" se va
recupera sublista eliminata; daca de la pozitia indicata pana la
sfarsitul lui "*l" nu sunt suficiente elemente, se va elimina/recupera o
sublista mai scurta; in caz de succes functia returneaza lungimea
sublistei eliminate/recuperate, iar in caz de esec (de exemplu "i" este o

pozitie in afara listei "*l" sau nu s-a putut aloca memorie) returneaza
-1 iar "*l" nu se modifica; atentie in toate cazurile "*s" este S; se va
lucra direct pe structura listelor, fara functii intermediare.
Program ilustrativ, care sa acopere atat cazul S cat si cazul D.
9.17 (puncte: 2.5)
Se citesc de la tastatura doua S de intregi deja sortate, se interclaseaza,
apoi se afisaza lista rezultata. Cu exceptia eventual a citirii si
scrierii listelor, tot codul se pune in "main". Nu se vor aloca noduri
suplimentare si nu se va modifica informatia din noduri ci doar legaturi
(lista rezultata va fi formata din nodurile reasamblate ale celor doua
liste).
9.18 (puncte: 4)
Problema lui Josephus: se citeste de la tastatura o SC de intregi si doua
numere naturale n si k, apoi incepand cu al n-lea element din lista
(numarand de la pozitia primului introdus) se elimina elementele din k in
k pozitii - astfel sunt eliminate pana la urma toate elementele din lista;
programul va afisa elementele in ordinea eliminarii lor. Cu exceptia
eventual a citirii listei, tot codul se pune in "main".
Implementati tipul lista de liste S astfel:
struct nodl{lista l; struct nodl *leg;};
(lista se asimileaza implicit cu un pointer la nodl).
Scrieti urmatoarele functii:
struct nodl * citestel();
/* 3 puncte */
care citeste de la tastatura o lista de lista si returneaza adresa

primului sau nod; in caz de eroare (de exemplu nu s-a mai putut aloca
memorie) se dezaloca elementele deja alocate si se returneaza NULL;
se va asigura posibilitatea citirii de liste vide;
void scriel(struct nodl *n);
/* 1.5 puncte */
care afisaza pe ecran lista de liste ce incepe cu nodul "*n", apoi o

dezaloca; fiecare lista componente se va afisa pe cate o linie;
struct nodl * concateneazal(struct nodl *n1, struct nodl *n2);
/* 3 puncte */
care concateneaza listele ce incep cu nodurile "*n1", "*n2" intr-o lista
noua, dezaloca cele doua liste, si returneaza adresa primului nod al
listei rezultate; in caz de eroare (de exemplu nu s-a mai putut aloca
memorie) se dezaloca elementele deja alocate si se returneaza NULL.
Aplicatie: program care citeste doua liste de liste si afisaza concatenarea
lor.
9.20 (puncte: 4)
Implementati tipul lista simplu inlantuita in implementare inlantuita ca
pana acum:
struct nod{int inf; struct nod *leg;};
typedef struct nod *listai;
si in implementare secventiala:
typedef struct{int *v, n;} listas;

(daca "s" este o lista alocata secvential, atunci "s.n" este numarul
componentelor sale iar "s.v" este adresa vectorului ce contine aceste
componente (amplasate adiacent in el) - vectorul este alocat dinamic si
realocat la fiecare inserare/eliminare a unui element).
void inits(listas *l);
void initi(listai *l);
care initializeaza o lista cu lista vida, inaintea primei folosiri
(constructor);
int citestes(listas *l);
int citestei(listai *l);
care citesc o lista de la tastatura si returneaza 1 = succes, 0 = esec
(de exemplu nu s-a putut aloca memorie) - caz in care se dezaloca
componentele alocate deja; "*l" se presupune initializata, iar daca
continea deja elemente, ele se dezaloca mai intai;
void scries(listas *l);
void scriei(listai *l);
care afisaza lista "*l" pe ecran, fara sa o modifice;
int s2i(listai *d, listas* s);
int i2s(listas *d, listai* s);
care copiaza lista "*s" in lista "*d" cu conversie intre tipuri de liste
diferite; returneaza 1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut aloca
memorie) - caz in care se dezaloca componentele alocate deja.
Program ilustrativ.
9.21 (puncte: 12)
Definiti tipul stiva de pointeri la void alocata simplu inlantuit astfel:
struct nod{void *inf; struct nod *leg;};
typedef struct nod *stack;
(o stiva este de fapt pointer la nodul din varful sau, varful fiind
extremitatea unde se fac operatiile de inserare/eliminare).
void init(stack *s);
care initializeaza stiva cu stiva vida; este un constructor care se
aplica cate o singura data pentru fiecare stiva din program, inaintea
primei folosiri;
int empty(stack *s);
returneaza 1 daca stiva e vida si 0 altfel;
int push(stack *s, void *x);
insereaza un nod nou in varful stivei "*s", continand adresa "x";
returneaza 1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut aloca memorie),
caz in care "*s" ramane nemodificata;

void * pop(stack *s, int *err);
elimina nodul din varful stivei si returneaza adresa continuta in campul
"inf" al acestuia; daca "*err" nu e NULL, functia va pune in el 0 in caz
de succes si 1 in caz de esec (de exemplu stiva era vida) - in acest caz
"*s" ramane nemodificata.
Folosind functiile de mai sus, scrieti functiile urmatoare:
void sdelete(stack *s);
elimina si dezaloca (pop) toate elementele din stiva "*s", aceasta
ramanand in final vida; ea este utila pentru a goli o stiva inainte de
a o folosi in alt scop (citirea sau copierea in ea a altei stive) sau
ca desctructor care se aplica la iesirea din domeniul de existenta al
stivei, pentru a elibera memoria ocupata;
int sread(stack *s, void* (*ir)());
citeste stiva "*s" de la tastatura; "ir" este adresa unei functii care
citeste o informatie intr-o zona pe care o aloca dinamic si returneaza
adresa sa; in caz ca s-a semnalat sfarsitul intrarii, "*ir" nu va aloca
nimic si va returna NULL; fiecare element este citit de la tastatura cu
"*ir" iar adresa zonei in care este stocat este inserata in stiva
(push); elementele se citesc pana "*ir" returneaza NULL;
void swrite(stack *s, void (*iw)(void *));
afisaza stiva "*s" pe ecran; de fapt se vor afisa informatiile ale caror
adrese se gasesc in stiva, folosind pentru fiecare functia "*iw" (ea
primeste ca parametru adresa zonei ce contine informatia ce trebuie
afisata); stiva "*s" ramane in final nealterata;
int scopy(stack *d, stack *s);
copiaza stiva "*s" in stiva "*d"; "*s" ramane in final nemodificata;
returneaza: 1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut aloca memorie);
int sreverse(stack *s);
inverseaza ordinea elementelor in stiva "*s"; returneaza: 1 = succes,
0 = esec (de exemplu nu s-a putut aloca memorie).
Functiile "sdelete", "sread", "swrite", "scopy", "sreverse" trebuie
scrise folosind doar functiile "init", "empty", "push" si "pop" (ca
primitive) fara a intra direct in structura stivei (astfel incat daca
vrem sa schimbam modul de implementare al stivei sa modificam doar acele
patru functii).
Aplicatie: program care citeste o stiva de intregi (stiva stocheaza de
fapt adresele zonelor alocate dinamic in care sunt memorati intregii),
apoi o inverseaza, apoi iar o inverseaza, apoi o copiaza in alta stiva,
apoi o goleste, iar dupa fiecare operatie afisaza stivele obtinute
(de fapt intregii ale caror adrese sunt in stive); functia "*ir"
folosita va returna NULL daca s-a introdus o linie goala.
9.22 (puncte: 16)
Definiti tipul coada de pointeri la void alocata simplu inlantuit astfel:
struct nod{void *inf; struct nod *leg;};
typedef struct{struct nod *v,*b;} queue;
(o coada este o pereche de pointeri, la nodurile din varful sau ("v"),

respectiv de la baza sa ("b"), varful fiind extremitatea unde se fac
eliminarile, iar baza extremitatea unde se fac inserarile; evident, in
lantul nodurilor alocate legaturile vor fi dinspre varf spre baza).
void init(queue *q);
care initializeaza coada cu coada vida; este un constructor care se
aplica cate o singura data pentru fiecare coada din program, inaintea
primei folosiri;
int empty(queue *q);
returneaza 1 daca coada e vida si 0 altfel;
int push(queue *q, void *x);
insereaza un nod nou la baza cozii "*q", continand adresa "x";
returneaza 1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut aloca memorie),
caz in care "*q" ramane nemodificata;
void * pop(queue *q, int *err);
elimina nodul din varful cozii si returneaza adresa continuta in campul
"inf" al acestuia; daca "*err" nu e NULL, functia va pune in el 0 in caz
de succes si 1 in caz de esec (de exemplu coada era vida) - in acest caz
"*q" ramane nemodificata.
Folosind functiile de mai sus, scrieti functiile urmatoare:
void qdelete(queue *q);
elimina si dezaloca (pop) toate elementele din coada "*q", aceasta
ramanand in final vida; ea este utila pentru a goli o coada inainte de
a o folosi in alt scop (citirea sau copierea in ea a altei cozi) sau
ca desctructor care se aplica la iesirea din domeniul de existenta al
cozii, pentru a elibera memoria ocupata;
int qread(queue *q, void* (*ir)());
citeste coada "*q" de la tastatura; "ir" este adresa unei functii care
citeste o informatie intr-o zona pe care o aloca dinamic si returneaza
adresa sa; in caz ca s-a semnalat sfarsitul intrarii, "*ir" nu va aloca
nimic si va returna NULL; fiecare element este citit de la tastatura cu
"*ir" iar adresa zonei in care este stocat este inserata in coada
(push); elementele se citesc pana "*ir" returneaza NULL;
void qwrite(queue *q, void (*iw)(void *));
afisaza coada "*q" pe ecran; de fapt se vor afisa informatiile ale caror
adrese se gasesc in coada, folosind pentru fiecare functia "*iw" (ea
primeste ca parametru adresa zonei ce contine informatia ce trebuie
afisata); coada "*q" ramane in final nealterata;
int qcopy(queue *d, queue *s);
copiaza coada "*s" in coada "*d"; "*s" ramane in final nemodificata;
returneaza: 1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut aloca memorie);
int qreverse(queue *q);

inverseaza ordinea elementelor in coada "*q"; returneaza: 1 = succes,
0 = esec (de exemplu nu s-a putut aloca memorie).
Functiile "qdelete", "qread", "qwrite", "qcopy", "qreverse" trebuie
scrise folosind doar functiile "init", "empty", "push" si "pop" (ca
primitive) fara a intra direct in structura cozii (astfel incat daca
vrem sa schimbam modul de implementare al cozii sa modificam doar acele
patru functii).
Aplicatie: program care citeste o coada de intregi (coada stocheaza de
fapt adresele zonelor alocate dinamic in care sunt memorati intregii),
apoi o inverseaza, apoi iar o inverseaza, apoi o copiaza in alta coada,
apoi o goleste, iar dupa fiecare operatie afisaza cozile obtinute
(de fapt intregii ale caror adrese sunt in cozi); functia "*ir"
folosita va returna NULL daca s-a introdus o linie goala.
10. Arbori alocati inlantuit:
------------------------In cusrul acestei sectiuni vom nota prescurtat:
AB = arbore binar
A = arbore oarecare
In general vom presupune ca tipurile de arbori AB si A sunt implementate
respectiv astfel:
struct nodab{int inf; struct nodab *st,*dr;};
typedef struct nodab *arboreb;
/* AB */
(un AB este un pointer la nodul radacina si NULL in cazul arborelui vid;

un nod contine informatia aferenta "inf" si pointeri la radacinile
subarborilor stang "st" si drept "dr")
struct noda{int inf,n; struct noda **f;};
typedef struct noda *arbore;
/* A */
(un A este un pointer la nodul radacina si NULL in cazul arborelui vid;

un nod contine informatia aferenta "inf", numarul subarborilor fiu "n"
(>= 0) si adresa de inceput a vectorului pointerilor catre radacinile
subarborilor fiu "f" - el este (re)alocat dinamic, pe masura ce numarul
fiilor se modifica)
Eventualele abateri de la regula de mai sus vor fi semnalate la momentul
respectiv.
Daca nu se va specifica altfel, orice modificare asupra informatiilor
dintr-un arbore se va face doar prin inserarea/eliminarea nodurilor sau
schimbarea legaturilor, fara a modifica informatia din nodurile existente.
Scrieti functii pentru:
- (0.5 puncte) initializarea unui arbore cu arborele vid:
void initab(arboreb *a);
void inita(arbore *a);
se presupune ca arborii dati ca parametru nu au fost folositi inca, deci
nu avem noduri de dezalocat; initializarea de mai sus este ca un
constructor, care se aplica cate o singura data pentru fiecare arbore din
program, atunci cand incepe domeniul lui de existenta (inainte de a face
operatii cu el);
- (2 puncte) dezalocarea unui arbore:

void golesteab(arboreb *a);
void golestea(arbore *a);
se presupune ca arborii dati ca parametru au fost deja initializati si
eventual folositi, deci pot avea noduri ce trebuie dezalocate; acestea
se elimina din arbore si se dezaloca succesiv, pana cand arborele devine
vid; se pot scrie functii recursive, care dezaloca nodurile de la frunze
spre radacina; golirea de mai sus este necesara inainte de incarca
arborele cu alte elemente (de exemplu citirea in el a unui arbore de la
tastatura sau copierea in el a altui arbore); mai poate fi folosita ca un
desctructor, care se aplica la iesirea din domeniul de existenta al
arborelui, pentru a elibera memoria ocupata;
- (0.5 puncte) testarea daca un arbore e vid:
int vidab(arboreb *a);
int vida(arbore *a);
returneaza: 1 daca arborele este vid, 0 daca nu este vid;
- (8 puncte) citirea unui arbore de la tastatura, folosind expresii cu
paranteze complete:
int citesteab(arboreb *a);
int citestea(arbore *a);
un arbore se poate reprezenta extern prin expresii cu paranteze complete
dupa o sintaxa de tipul urmator:
<AB> ::= . | <intreg>(<AB>,<AB>)
respectiv:
<A> ::= . | <A nevid>
<A nevid> ::= <intreg> | <intreg>(<lista A nevizi>)
<lista A nevizi> ::= <A nevid>{,<A nevid>}
(unde "." desemneaza arborele vid, iar <intreg> un numar intreg informatia unui nod);
de exemplu:
arborele binar: * 10 se reprezinta: 10(20(.,.),30(40(.,.),.))
/ \
/ \
20 *
* 30
/
/
40 *
arborele oarecare: * 1 se reprezinta: 1(2,3(5),4)
/|\
/ | \
/ | \
2 * * 3 * 4
|
|
* 5
observatie: la AB nu se poate folosi sintaxa pentru A deoarece aici daca
un nod are un singur fiu, trebuie precizat daca este cel stang sau drept;
indicatie: avand in vedere ca definitia sintactica este una recursiva,
se pot implementa functii de citire recursive care urmaresc structura
definitiei sintactice; expresia cu paranteze complete se poate da de la
tastatura pe o linie, de unde se citeste intr-un string global, iar

citirea arborilor se face din acest string, unde se poate analiza mai
usor ce caracter urmeaza la fiecare pas;
atentie: intre atomii lexicali din expresia cu paranteze complete pot
aparea blank-uri; functiile de citire trebuie sa poata detecta
eventulalele erori in scrierea expresiei (de exemplu parantezele nu se
imperecheaza bine); vor returna: 1 = succes, 0 = esec (de exemplu
expresia este incorecta sau nu s-a putut aloca memorie);
- (2 puncte) afisarea unui arbore pe ecran, folosind expresii cu paranteze
complete:
void scrieab(arboreb *a);
void scriea(arbore *a);
in urma afisarii arborele ramane nemodificat;
indicatie: se poate folosi o functie recursiva, care construieste
expresia conform definitiei sintactice;
- (3 puncte) copierea unui arbore in alt arbore:
int copiazaab(arboreb *d, arboreb *s);
int copiazaa(arbore *d, arbore *s);
"*d" este arborele destinatie, "*s" este arborele sursa; arborele sursa
ramane nemodificat; returneaza: 1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a
putut aloca memorie);
Program ilustrativ.
Scrieti functii pentru citirea interactiva a unui arbore de la tastatura:
int icitesteab(arboreb *a);
int icitestea(arbore *a);
functia va cere pentru radacina si fiecare subarbore in parte raspuns daca
e nevid, informatia aferenta nodului (intregul continut), fii acestuia,
etc.; ele vor returna: 1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut aloca
memorie) - caz in care se dezaloca nodurile deja alocate, iar arborele
ramane vid; functiile pot fi recursive.
Program ilustrativ care citeste cate un arboe de fiecare tip, apoi il
afisaza (de exemplu cu paranteze complete).
10.3 (puncte: 8)
Scrieti functii pentru afisarea sub o forma semigrafica a unui arbore pe
ecran (in mod text), asemanator comenzii "tree" din DOS:
void gscrieab(arboreb *a);
void gscriea(arbore *a);
de exemplu arborele binar:
* 10
/ \
/ \
20 *
* 30
/
/
40 *
se va afisa: 10
|-- 20
| |-- .
| \-- .
\-- 30
|-|
|
\--
40
|-- .
\-- .
.
iar arborele oarecare:
se va afisa: 1
|-|-|
|
\--
* 1
/|\
/ | \
/ | \
2 * * 3 * 4
/ \
\
/ \
\
* 5 * 6 * 7
2
3
|-- 5
\-- 6
4
\-- 7
Program ilustrativ care citeste cate un arboe de fiecare tip, apoi il

afisaza.
Scrieti functii recursive care construiesc un vector cu informatiile
asociate nodurilor unui AB, parcurgandu-l in preordine, inordine,
postordine:
int * pre(arboreb *a, int *n);
int * in(arboreb *a, int *n);
int * post(arboreb *a, int *n);
Scrieti functii recursive care construiesc un vector cu informatiile
asociate nodurilor unui A, parcurgandu-l in A-preordine, A-postordine:
int * apre(arbore *a, int *n);
int * apost(arbore *a, int *n);
In toate cazurile "*a" este arborele, vectorul respectiv se aloca dinamic
(treptat, cu realloc, pe masura ce sunt necesare noi componente), functiile
returneaza adresa vectorului si pun in "*n" numarul sau de componente; in
caz de eroare (de exemplu nu s-a putut aloca memorie sau "*n" este NULL)
functiile vor returna NULL, vor elibera componentele de vector deja alocate
iar daca "*n" nu e NULL vor pune in el -1; in toate cazurile "*a" ramane
nemodificat.
Program ilustrativ care citeste cate un arbore de fiecare tip, apoi ii
afisaza nodurile in toate ordinile implementate.
Observatie: pentru un AB sau A vid, secventa nodurilor in oricare in ordini
este vida;
pentru un AB nevid, secventa nodurilor in pre/in/post ordine este
respectiv RSD, SRD, SDR (unde R este nodul radacina iar S si D sunt
respectiv secventele nodurilor subarborelui stang si drept, parcurese in
acceeasi pre/in/post ordine) - regula se retine usor daca observam ca
numele metodei este dat de locul lui R intre cele trei:
inainte/in mijloc/dupa;
de exemplu pentru arborele binar:
* 10
/ \
20 *
* 30
/
/
40 *
secventele sunt: preordine: 10 20 30 40
inordine: 20 10 40 30
postordine: 20 40 30 10
pentru un A nevid, secventa nodurilor in A-pre/A-post ordine este
respectiv RF, FR (unde R este nodul radacina iar F este secventa (eventual
vida a) secventelor nodurilor subarborilor fiu, parcuresi in acceeasi
A-pre/A-post ordine); aici nu mai avem inordine deoarece nu stim intre
care fii sa inseram radacina;
de exemplu pentru arborele oarecare:
* 1
/|\
/ | \
/ | \
2 * * 3 * 4
|
|
* 5
secventele sunt: A-preordine: 1 2 3 5 4

A-postordine: 2 5 3 4 1
- (3 puncte) Scrieti functii nerecursive care afisaza informatiile asociate
nodurilor unui AB/A, parcurgandu-l in preordine, respectiv A-preordine,
folosind o stiva:
int spre(arboreb *a);
int sapre(arbore *a);
Algoritmul pentru un AB "t" poate fi descris in pseudocod astfel, folsind
o stiva S de (sub)arbori (ganditi ca pointeri la nodul radacina):
S := 0;
/* initial stiva este vida */
t => S;
/* t este inserat (push) in stiva */
while(S <> 0){ /* cat timp stiva este nevida */
p <= S;
/* extragem (pop) un arbore din stiva in p */
if(p<>0){
/* daca arborele este nevid */
write(p->inf); /* afisam informatia din radacina lui p */
(p->dr) => S; (p-st) => S;
/* inseram (push) in S subarborele
drept, apoi stang al lui p */
}
}
Pentru un A algoritmul este analog, in stiva reinserandu-se fii radacinii
(sub)arborelui scos, de la ultimul spre primul.
Se pot folosi stivele de pointeri la void implementate la o problema de
la sectiunea "Liste alocate inlantuit".
In toate cazurile "*a" ramane nemodificat iar functiile returneaza:
1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut aloca memorie la stive).
- (3 puncte) Scrieti o functie nerecursiva care afisaza informatiile
asociate nodurilor unui A, parcurgandu-l pe nivele, folosind o coada:
int qniv(arbore *a);

pentru un A vid, secventa nodurilor in ordinea pe nivele este vida;
pentru un A nevid ea este RF, unde R este nodul radacina iar F este
secventa (eventual vida a) secventelor nodurilor subarborilor fiu,
parcuresi tot pe nivele;
de exemplu pentru:
* 1
/|\
/ | \
/ | \
2 * * 3 * 4
/ \
\
/ \
\
* 5 * 6 * 7
secventa data de parcurgerea pe nivele este: 1 2 3 4 5 6 7
Algoritmul este similar celui pentru parcurgere in A-preordine, doar ca
se inlocuieste stiva cu o coada.
Se pot folosi cozile de pointeri la void implementate la o problema de
"*a" ramane nemodificat iar functia returneaza: 1 = succes, 0 = esec (de
exemplu nu s-a putut aloca memorie la coada).
Program ilustrativ care citeste un arbore de fiecare tip si afisaza
secventele de intregi rezultate prin toate parcurgerile implementate.
10.6 (puncte: 4)
Scrieti functii nerecursive care afisaza informatiile asociate nodurilor
unui AB/A, parcurgandu-l in in/post ordine, respectiv A-postordine,
folosind o stiva:
int sin(arboreb *a);
int spost(arboreb *a);
int sapost(arbore *a);
Algoritmii sunt putin mai complicati decat cei pentru preordine/A-preordine
sau pe nivele, deoarece unii sau toti fii unui nod trebuie afisati
inaintea nodului respectiv; deci atunci cand scoatem prima data radacina
unui (sub)arbore din stiva nu o afisam ci ii determinam fii (o expandam),
apoi introducem in stiva aceasta radacina si radacinile fiilor, a.i. cei
care trebuie afisati primii sa fie introdusi ultimii, si abia cand scoatem
a doua oara aceeasi radacina din stiva o afisam fara sa-i mai determinam
fii; astfel fiecare nod este trecut pana la urma de doua ori prin stiva si
trebuie sa marcam undeva daca aparitia sa la un moment dat este prima sau
a doua; putem face acest lucru inserand in stiva perechi (p, i), unde p
este un arbore (adresa radacinii sale) iar i este un marcaj 0 sau 1;
practic asemenea perechi pot fi implementate ca structuri alocate dinamic
si dezalocate la eliminarea din stiva - in stiva se stocheaza adresele
lor;
Algoritmul pentru parcurgerea in inordine a unui AB "t" poate fi descris in
pseudocod astfel, folsind o stiva S de (adrese de) perechi (p, i) unde p
este un (sub)arbore (gandit ca pointer la nodul radacina) iar i un intreg
0 sau 1:
S := 0;
/* initial stiva este vida */
(t, 0) => S;
/* inseram (push) in S pe t marcat cu 0 */
while(S <> 0){ /* cat timp stiva este nevida */
(p, i) <= S; /* extragem (pop) din S arbore p si marcajul sau i */
if(p<>0)
/* daca arborele p este nevid */
if(i=0){
/* daca p este la prima inserare in S */
(p->dr, 0) => S; (p, 1) => S; (p->st, 0) => S
/* inseram in S fiul drept al lui p marcat 0,

apoi p marcat 1, apoi fiul stang al lui p marcat 0 */
}else
/* daca p este la a doua inserare in S */
write(p->inf); /* afisam informatia din radacina lui p */
}
Pentru a parcurge in postordine un AB se interschimba "(p->dr, 0) => S"
cu "(p, 1) => S".
Pentru a parcurge in A-postordine un A algoritmul este analog, in stiva
reinserandu-se (p, 1) si apoi fii lui p marcati cu 0, de la ultimul spre
primul.
Se pot folosi stivele de pointeri la void implementate la o problema de
In toate cazurile "*a" ramane nemodificat iar functiile returneaza:
1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut aloca memorie la stive).
Program ilustrativ care citeste un arbore de fiecare tip si afisaza
secventele de intregi rezultate prin toate parcurgerile implementate.
10.7 (puncte: 10)
Scrieti functiile urmatoare pentru copierea unui arbore in alt arbore, cu
conversie intre tipuri de arbori diferite:
int ab2a(arbore *d, arboreb *s);
int a2ab(arboreb *d, arbore *s);
Codificarea unui A printr-un AB se face folosind legaturile fiu-frate:
AB are aceleasi noduri ca A, dar la fiecare nod legatura "st" merge catre
primul fiu, iar legatura "dr" catre urmatorul frate al nodului respectiv
in A initial.
De exemplu avem trecerile:
* 1
/|\
/ | \
/ | \
====>
2 * * 3 * 4
<====
/ \
\
/ \
\
* 5 * 6 * 7
1 *
/
/
/
2 * --|
|
.
---- .
3
4
===>
* --- * --- . <===
|
|
|
|
| 7 * --- .
|
|
|
|
|
.
|
|
5 * --- * --- .
| 6 |
|
|
.
.
1 *
/
/
2 *
\
\
* 3
/ \
/ \
5 *
\
\
\
\
6 *
* 4
/
/
7 *
(in stanga este un A, in dreapta AB echivalent, in mijloc un alt desen al

AB din dreapta pe care se vede mai clar regula de transformare)
Trecerile de mai sus sunt inverse una alteia, in sensul ca daca unui
arbore ii aplicam o transformare apoi transformarea duala regasim
arborele initial.
In toate cazurile "*s" ramane nemodificat iar functiile returneaza:
1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut aloca memorie).
Program ilustrativ care citeste un A apoi face trecerea A -> AB -> A,
afisand arborii obtinuti, apoi citeste un AB si face trecerea
AB -> A -> AB, afisand arborii obtinuti (la finalul fiecarei treceri
trebuie regasit arborele de plecare).
10.8 (puncte: 8)
Scrieti functia:
int insabs(arboreb *a, int x);
care insereaza un nod nou avand informatia "x" in arborele "*a" privit ca
arbore de sortare; intr-un arbore (binar) de sortare, pentru fiecare nod
informatia asociata este mai mare sau egala decat informatiile asociate
nodurilor din subarborele sau stang si mai mica sau egala decat
informatiile asociate nodurilor din subarborele sau drept - astfel o
parcurgere in inordine a sa genereaza secventa informatiilor asociate
nodurilor in ordine crescatoare; inserarea unui nod nou intr-un asemenea
arbore presupune cautarea (eventual recursiva) de la radacina spre frunze
a unui loc unde poate fi inserat nodul a.i. sa se pastreze regula
referitoare la inegalitatea informatiilor; functia va returna:
1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut aloca memorie la stive) - in
acest caz "*a" ramane nemodificat.
Scrieti functie:
int abssort(int *v, int n);
care sorteaza vectorul ce incepe de la adresa "v" (presupus deja existent)
si avand "n" componente folosind un arbore de sortare construit in
interior - acesta este initial vid, apoi incarcat succesiv cu elementele
din vector folosind functia dinainte, apoi in vector se pune secventa
informatiilor din arbore in inordine iar arborele se dezaloca; functia
returneaza: 1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a putut aloca memorie
pentru arbore) - in acest caz vectorul ramane nemodificat.
Program ilustrativ care citeste un vector si afisaza vectorul sortat.
10.9 (puncte: 2)
Scrieti functiile urmatoare, care determina numarul aparitiilor unei valori
intr-un arbore:
int numaraparitiiab(arboreb *a, int val);
int numaraparitiia(arbore *a, int val);
"*a" este lista; "val" este valoarea cautata; functiile returneaza numarul
aparitiilor; "*a" ramane nemodificat.
Program ilustrativ care citeste cate un arbore de fiecare tip, apoi un
intreg si determina de cate ori apare intregul respectiv in fiecare
arbore.
10.10 (puncte: 6)
Scrieti functia urmatoare care plecand de la secventele informatiilor
asociate nodurilor unui AB in preordine si inordine reconstituie arborele:
int pi2ab(const int *p, const int *i, int n, arboreb *a);
"p" si "i" sunt adresele vectorilor ce contin secventele in preordine,
respectiv postordine (parametri de intrare, vectorii raman in final
nemodificati), "n" este numarul de componente ale fiecaruia, "*a" este
un parametru de iesire in care se va pune adresa radacinii arborelui
construit; functia returneaza: 1 = succes, 0 = esec (de exemplu nu s-a
putut aloca memorie pentru arbore).
Program ilustrativ care citeste secventa informatiilor in preordine si
inordine si afisaza AB corespunzator (de exemplu prin expresii cu
paranteze complete).
Varianta: incercati ca plecand de la cele doua secvente sa obtineti
reprezentarea cu paranteze complete a arborelui corespunzator fara a

construi efectiv arborele.
(Problema data la olimpiada de informatica, faza locala, in 1994).
DRAGULICI DANIEL
2002

TC 12

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TC 12

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme de programare in limbajul C

calculeaza produsul lor scalar.

care returneaza valoarea lui n obtinuta prin rotirea bitilor la stanga,

-32757: 10000000 00001011

care returneaza suma bitilor din reprezentarea interna aflati pe pozitii

Program ilustrativ. Acesta va afisa atat valorile cat si reprezentarile

int oct(void *p, int i, int val);

o asemenea functie trebuie sa primeasca ca parametri adresele

care copiaza in zona pointata de "d" un string continand cuvantul al n-lea

Exemplu: daca executam:

la tastatura un string ce poate contine si blank-uri

returneaza adresa zonei alocate sau NULL in caz ca nu a putut aloca

care afisaza pe ecran o matrice alocata dinamic a carei adresa a fost

typedef struct nod *listac;

se presupune ca listele date ca parametru nu au fost folosite inca, deci

se presupune ca listele date ca parametru au fost deja initializate si

returneaza: 1 daca lista este vida, 0 daca nu este vida;

elementele listei se introduc separate prin spatii albe, nu neaparat pe

in urma afisarii lista ramane nemodificata;

copiazas(lista *d, lista *s);

s2d(listad *d, lista *s);

se va opera asupra listei date ca parametru, folosind cel mult un numar

9.4 (puncte: 0.5)

Program ilustrativ care citeste diverse liste si afisaza lungimea lor.

se va opera asupra listei date ca parametru, fara a folosi noduri

nodurile existente ci doar legaturile.

maxmin(lista *l, int *min, int *max);

numaraparitii(lista *l, int val);

aplica(lista *l, int (*f)(int *));

inlocuieste(lista *l, int vechi, int *nou);

id(lista *l, int nr, int vechi, int nou);

lnumaraparitii(lista *l, lista *s);

care returneaza numarul aparitiilor listei "*s" ca sublista in "*l" (i.e.

linlocuieste(lista *l, lista *v, lista *n);

int liddc(listadc *l, int nr, int vechi, lista *n);

sublistei eliminate/recuperate, iar in caz de esec (de exemplu "i" este o

care citeste de la tastatura o lista de lista si returneaza adresa

care afisaza pe ecran lista de liste ce incepe cu nodul "*n", apoi o

typedef struct{int *v, n;} listas;

caz in care "*s" ramane nemodificata;

(o coada este o pereche de pointeri, la nodurile din varful sau ("v"),

int qreverse(queue *q);

(un AB este un pointer la nodul radacina si NULL in cazul arborelui vid;

(un A este un pointer la nodul radacina si NULL in cazul arborelui vid;

- (2 puncte) dezalocarea unui arbore:

tastatura pe o linie, de unde se citeste intr-un string global, iar

iar arborele oarecare:

Program ilustrativ care citeste cate un arboe de fiecare tip, apoi il

secventele sunt: A-preordine: 1 2 3 5 4

int qniv(arbore *a);

/* inseram in S fiul drept al lui p marcat 0,

(in stanga este un A, in dreapta AB echivalent, in mijloc un alt desen al

reprezentarea cu paranteze complete a arborelui corespunzator fara a

S-ar putea să vă placă și

copiazas(lista d, lista s);

s2d(listad d, lista s);

maxmin(lista l, int min, int *max);

aplica(lista l, int (f)(int *));

inlocuieste(lista l, int vechi, int nou);

lnumaraparitii(lista l, lista s);

care returneaza numarul aparitiilor listei "s" ca sublista in "l" (i.e.

linlocuieste(lista l, lista v, lista *n);

int liddc(listadc l, int nr, int vechi, lista n);