SUBSISTEMELE SPORTULUI

Damian Narcis

Ionut Alexandru

Sportul este activitatea de ntrecere constituita dintr-un ansamblu de

aciuni motrice difereniate pe ramuride sport, desfurata intr-un cadru
instituionalizat sau independent, prin care se caut perfecionarea
posibilitilor morfo-funcionale si psihice, concretizate in performante
obinute in competiii, ca: record, depire proprie sau a partenerilor.
Sportul se clasifica in:
1. Sportul pentru toti
2. Sportul de performanta
3. Sportul adaptat

Sportul pentru toti

Sportul pentru toti este unul din aspectele social-culturale ale societatii si in
acelasi timp un factor al dezvoltarii acesteia.El poate fi definit ca forma a
sportului care, in general, nu are caracter competitional, fiind practicat atat in
cadrul cluburilor, cat si in forme neorganizate.
Diversitatea activitatilor motrice ce pot fi practicate in cadrul sau il fac
accesibil tuturor membrilor societatii, indiferent de varsta, sex si aptitudini
motrice.
Sportul pentru toti asigura fiecarui individ posibilitatea de autoinfluentare
fizica si psihica, echilibrul optim al acestor sfere, starea de sanatate, in acelasi
timp cu satisfacerea nevoilor de miscare si participare la viata sociala (integrare
in mediu, exercitarea responsabilitatii etc), a nevoilor de comunicare si de
exprimare. Nu in ultimul rand, combate stresul vietii cotidiene si favorizeaza
realizarea in bune conditii a sarcinilor profesionale.
Sportul pentru toti utilizeaza cele mai diferite mijloace, alegerea lor
realizandu-se in raport cu populatiile si conditiile economice si geografice,
gradul si natura civilizatiei, traditiile culturale si sociale in care traiesc oamenii.

Sportul pentru toti include activitati numeroase si variate. Sporturile

clasice isi au locul in programul general, cu toate ca unele nu sunt
recomandate decat indivizilor bine dotati si bine antrenati (exemplu: rugby,
box, haltere etc) altele, dimpotriva, pot fi practicate toata viata si in plus
deschid noi campuri de activitate: alergarea, calaria, inotul, ciclismul, schiul,
canotajul, etc.
Sportul pentru toti este denumit de unii autori ca sport de timp liber,
care este, in general, practicat in forme neorganizate si necompetitionale. in
cadrul sau putem include imensul domeniu al activitatilor motrice desfasurate
in aer liber, care raspunde foarte bine nevoii de reintoarcere in natura si la
necesitatea de a face sport in tabere sau concedii de odihna, terenuri de
camping, pe malul marii sau in varf de munte.
Aceste activitati pot fi enumerate, incepand cupescuitul si vanatoarea, pana
la activitati sustinute (cicloturismul, navigatia) si activitati foarte intense,
chiar riscante, cum suni escalada, schiul - coborare si sariturile. Sunt cuprinse
de asemenea activitati idilice recomandate prin caracterul lor traditional si
socio-culturale cum sunt dansurile populare sau alte sporturi traditionale.

In conditiile actuale de dezvoltare a societatii, sportul s-a dezvoltat

intr-o realitate multiforma si aceasta atat din punctul de vedere al miscarii
propriu-zise cat si din cel al motivatiei pentru participare, caracteristicilor
subiectilor si gradului de omogenizare. Calitatea si cantitatea ofertei
sportive evolueaza in paralel cu cresterea impresionanta a numarului de
practicanti, deoarece, a face sport a devenit pentru multi un mod de
evidentiere personala si un apreciat stil .iivietii zilnice. Prin participarea lor
la activitati motrice, indivizii efectueaza si traiesc experiente variate
(relaxare, comunicare, performanta si auto-realizare).

Cu toate acestea, sportul pentru toti implica respectarea anumitor imperative:

Activitatea propusa initial poate cadea pe un plan secundar, obiectivul

principal al sportului fiind acela de a-1 motiva pe individ si de a-i crea nevoia
de miscare, de competitie care eventual sa il orienteze spre alte
activitati mai utile sau complementare.
Participarea trebuie sa fie continua pentru a obtine efectele scontate.
Trebuie respectate anumite prioritati, legate de caracteristicile de varsta, sex,
capacitati:
a) la copii sportul regleaza cresterea corporala si
asigura dezvoltarea marilor functii biologice, procese si fenomene psihice cum
sunt cele intelectuale, afective, volitive;
b) la elevi si studenti asigura dezvoltarea optima a
organismului, o buna conditie fizica, combate stresul si favorizeaza
socializarea;
c) la adulti si chiar varstnici, incetineste degenerescenta psihica
si fizica, creeaza o stare optimista.

Sportul pentru toti isi are originea in sportul scolar si universitar

(care nu necesita investitii deosebite), organizat de asa maniera incat
permite participarea tuturor indivizilor, eliberati de tendinta de a castiga
cu orice pret. Acesta va trece intr-o alta treapta, devenind sport familial
si sport de timp liber, organizat sub forma meciurilor, adesea
improvizate in cadrul familiilor, grupurilor de prieteni, sau in mediile
profesionale. O alta fateta a sportului pentru toti este sportul pentru
varstnici (fosti sportivi de performanta, dar nu numai).

Sportul de performanta
Sportul de performanta cuprinde toate formele de activitati cu
caracter competitional, care reclama din partea individului o
capacitate motrica deosebita si aptitudini pentru obtinerea de rezultate
care depasesc cu mult media. Aceasta asociere a notiunii de sport cu
performanta reclama multa disciplina, rezistenta si ascetism.
Sportul de performanta indeplineste toate conditiile de a fi socotit un
sistem; ca urmare, este posibila si evident, recomandabila, in etapa actuala,
pentru a-I asigura continua perfectionare, o abordare sistemica, de fapt, un
mod superior de gandire.Fara indoaiala ca, pentru a ramane realisti,
deocamdata nu poate fi socotita imineta posibilitatea abordarii sistematice a
sportului de performanta la toate nivelurile, in vederea perfectionarii lui.

Factorii generali care conditioneaza realizarea performantei sunt urmatorele subsiteme:

- metodologia si tehnologia de pregatire
- sportivii
- cadrele tehnice
- conditiile materiale
- conducerea si organizarea activitatii
Sportul de performanta este caracterizat prin:
competitie

severa si permanenta pentru desemnarea campionului, vedeta rasfatata, dar care

este mult mai fragila decat fetele din teatru sau cinema, deoarece in acest domeniu selectia
este permanenta (constanta) si nemiloasa;
antrenament riguros care necesita mai multe ore pe zi si care de cele mai multe ori presupune o munca
de mare intensitate;
eliminarea celor mai putin puternici, competitiile fiind rezervate din ce in ce mai mult unei
elite sportive
imperative
financiare care-1 orienteaza spre cautarea spectacolului, a 'senzationalului', prin
aservirea acestuia unor interese economice;
obiectivul major este de 'victorie asupra altora', ceea ce determina uneori folosirea unor mijloace
neregulamentare - interzise.

Aceste caracteristici ale sportului de performanta au determinat unii

specialisti sa evidentieze:
Sport de performanta si inalta performanta practicat de amatori;
Sportprofesionistpracticatdepersoanecareimbratiseazaaceasta
profesie.
Impunerea profesionalismului si profesionismului in sportul deperformanta este o
'consecinta logica a dependentei sportului denormele, schemele si structurile societatii
actuale in care tehnologiileavansate si economia de piata isi fac legea, totul
subsumandu-seperformantei, competitivitatii, rivalitatii si progresului' (I. Matei,1997).
Ambele tipuri trebuie acceptate deoarece reprezinta o realitate a zilelor noastre,
interesele financiare implicate fiind hotaratoare.
Sportul profesionist constituie o profesie onesta si ca orice altaprofesie, isi are
utilitatea, bucuria si maretia sa. El are o functie binedefinita ca spectacol, ca factor de
emulatie, cu o etica specifica, ceimplica pasiuni si actiuni de mare dramatism.

Sportul Adaptat
Sportul adaptat - constituie o ramura a sportului care utilizeaza structuri motrice,
reguli specifice, conditii materiale si organizatorice modificate si adecvate cerintelor
proprii diferitelor tipuri de deficiente (nevoi speciale).
Copiii si tinerii cu nevoi speciale sunt inclusi in programedereinsertie
sociala ale caror obiective pot fi realizate si prin intermediul activitatilor
sportive.
Obiectivele Sportului adaptat sunt urmatoarele :

maximizarea potentialului biomotric existent

facilitarea exprimarii subiectilor deficienti conform propriilor abilitati si capacitati;

realizarea (in mod implicit) unor efecte terapeutice, sanogenetice

(terapie corectiva, recreationala, sport-terapie, programe de sanatate);

adaptarea activitatii sportive in scop recreativ (timp liber);

realizarea unei noi imagini despre grup sau propria persoana, a unei valorizari
superioare a competentelor existente.

Organizarea sportului adaptat este diferentiata in literatura de specialitate, dupa

cum urmeaza:
1. Activitati sportive care nu se deosebesc ca structura, reguli, conditii
organizatorice si materiale de ramurile si probele sportive cunoscute (un atlet cu
retard mintal participa la probele de 100 m);
2. Activitati sportive care pastreaza structura si regulile obisnuite dar beneficiaza de
conditii materiale carecompenseaza intr-o masura deficienta competitorului
(un nevazator care participa intr-o competitie de popice beneficiaza de o
delimitare proeminenta a culoarului de lansare a bilei);
3. Activitati sportive la care participa atat competitori cu deficiente cat si competitori
normali, subiectii deficienti avand unele facilitati regulamentare (subiectii
participanti la competitiile de tenis au dreptul sa returneze mingea dupa doua caderi
succesive ale acesteia);
4. Activitati sportive la care participa competitori cu si fara deficiente; toti se
supun unei versiuni modificate a probei sau ramurii sportive respective (competitori
de orice tip participa in carucioare cu rotile la orice joc de baschet);
5. Activitati sportive de tipul Special Olympics la care participa
exclusiv subiectii cu deficiente de acelasi tip si grad.

In sportul adaptat, in functie de obiectivele care se doresc a fi indeplinite, sunt

utilizate urmatoarele tipuri de programe:
Programe de recuperare - cuprind exercitii si activitati specifice de corectare a
deficientelor corporale si de alta natura ;
Programe
existent;

adaptate - cuprind activitati motrice care maximizeaza potentialul

Programe de dezvoltare - cuprind activitati individualizate bazate pe

nevoile specifice si care urmaresc imbunatatirea capacitatii de miscare, a
fitness-ului si integrarea socio-emotionala.
De cele mai multe ori, acestea sunt aplicate in sistem, fiecare deintre ele
aducandu-si aportul in rezolvarea diferitelor sarcini.

CLASIFICARE SPORTURILOR
In literatura de specialitate, diversi autori consemnat de-a lungul timpului o serie de
tipologii, in conformitate cu criterii cele mai variate. In cele ce urmeaza, prezentam o
trecere in revista a celor mai reprezentative pareri, evidentiind si punctul nostru de vedere:
a. din punct de vedere pedagogic si psihologic ( M. Baquet, 1948 - citat de M. Epuran):
jocurile copiilor sau jocuri scolare

sporturi colective;

sporturi individuale;

sporturi de lupta.

b. dupa consumul energetic fizic si psihic (Chappuis, 1964 - citat de M. Epuran):

sporturi care necesita un mare consum energetic si o mare concetrare nervoasa

sporturi care necesita consum energetic mic si o mare concentrare nervoasa
sporturi care necesita m energetic necesita un mare consum energetic si o redusa
concentrare nervoasa;
sporturi cu consum energetic mic si o concentrare nervoasa redusa

c. in functie de limitele pe care sportivul trebuie sa le depaseasca in concurs (Hubbard A, 1965 - citat de
M. Epuran):

sporturi in care se depaseste spatiul timpul etc;

sporturi in care se depaseste adversarul.

d. in functie de finalitatile urmarite in activitatea pedagogica (Chappuis, 1964 - citat de M. Epuran,

2001):

stapanirea mediului;

stapanirea corpului;

imbunatatirea calitatilor fizice si a raporturilor cu ceilalti.

e. dupa tipul de solicitare si de stres (Cratty, 1973 - citat de M. Epuran, 2001):

sporturi care solicita coordonarea ochilor si stabilitatea proceselor psihice

sporturi care solicita expresia artistica;

sporturi cu mobilizare totala a energiei;

sporturi ce presupun anticiparea miscarilor adversarilor.

f. dupa numarul de competitori:

sporturi individuale ( solitare, cu participare succesiva, in paralel, opozive)

Sporturi in cuplu ( cu actiuni coordonate, cooperant sumultane si contraechipa)

g. dupa obiective:

sportul pentru toti

sportul de perfotmanta

sportul adaptat

h. dupa calitatile motrice implicate:

sporturi care solicita prioritar viteza, rezistenta, capacitatile coordinative, forta etc.

i. dupa structura:

sporturi ciclice

sporturi aciclice

sporturi combinate

sporturi cu monostrucutra

sporturi cu polistrucutra

compexe de exercitii (Matveev)

j. dupa ponderea factorilor care determina performanta:

sporturi bazate pe componenta biologica

sporturi bazate pe componenta psihologica

k. dupa actiunea tactica din competitii (D. Harre):

sporturi individuale ( cu incomodare sau influentarea adversarului )

sporturi in doi ( cu incomodarea sau influentarea adverasrului )

sporturi pe echipe ( cu influntare sau incomodarea adversarului )

l. dupa contactul intre competitori:

sporturi cu contact direct

sporturi cu contact indirect

m. in

functie de caracteristicile efortului:

sporturi anaerobe

sporturi aerobe

sporturi mixte

n. in functie de directiile de actiune si tacticii (J. Weineck):

sporturi bazte pe procedee tehnice cu parametrii spatiali si dinamici

Sporturi bazate pe caracteristicile temporale si dinamice ale actelor si

actiunilor motrice;

sporturi bazate pe variabilitatea actiunilorsi procedeelor de rezolvare a problemelor

tactice.

o. dupa caracteristicile prioritare ale solicitarii:

sporturi cu solicitare preponderent:

neuropsihica, neuromusculara;

cardiorespiratorie, neuromusculara, metabolica;

neuromusculara, endocrinometabolica, cardiorespiratorie.

p. dupa conditiile de desfasurare:

sporturi in diverse medii ( sol,apa, aer )

sporturi desfasurate la altitudine

sporturi de sezon

r. dupa criteriul de evaluare a performantei in competitie (P. de Hillerin):

sporturi cu limitare spatiala standardizata sau nestandardizata si conditii de

mediu nereproductibile;

sporturi

sporturi cu performanta masurabila fizic direct, dar cu criterii arbitrare de

precizare a conditiilor de concurs;

sporturi cu performante evaluate de catre arbitrii prin notare;

sporturi individuale 'de lupta' in care criteriul performantei conduce

la maximizarea realizarilor tehnico-tactice proprii;

sporturi de echipa cu maximizarea realizarilor tehnico-tactice masurabile prin

puncte, ale echipei proprii.

cu

performanta

masurabila direct, ca marime fizica;

s. dupa factorul care induce incertitudinea in situatiile competitionale (P.Parlebas):

mediu, partener, adversar

fara incertitudine

t. dupa gradul de risc:

sporturi cu risc calculat

sporturi extreme

t. dupa compararea performantelor:

sporturi cu comparare directa a performantelor, in care sportivii iau startul simultan

sporturi cu comparare indirecta, in care sporivii iau startul succesiv

v. functie de includerea in programul J.O:

sporturi olimpice

sporturi neolimpice

TENDINTE, MANIFESTE IN SPORTUL CONTEMPORAN, SI

UNELE IDEI STRATEGICE DE DEZVOLTARE A ACESTUIA

Sportul reprezint una dintre cele mai dinamice activiti sociale

care are drept scop perfecionarea fiinei umane.

Din acest motiv apare ca justificat preocuparea specialitilor de a

efectua periodic analize de prognoz n scopul depistrii tendinelor
de evoluie ale sale. Ne referim, n principal, la sportul de
performan al crui rol social s-a amplificat continuu, fenomen ce i
determin pe unii specialiti s considere c acest apogeu va fi
urmat de o criz sau decaden iminente.

Una dintre cauzele care pot produce aceast criz o constituie

nivelul ridicat ai performanelor care, pentru a fi realizate au forat
instalarea profesionismului, calendarul competiional foarte dens i
metodologia de antrenament care solicit eforturi intense, ducnd
sportivul tot mai aproape de limitele sale biologice. Se mai adaug
mentalitatea legat de obinerea victoriei cu orice pre, ce a
determinat folosirea unor mijloace interzise (doping).

De multe ori principiile morale ale sportivului sunt afectate de scenarii ale
agresiunii i violenei care amenin ca demnitatea i inviolabilitatea
spiritului olimpic s devin vorbe n vnt.

Dependena sportului din punct de vedere material fa de stat sau de

anumii sponsori i clatin autonomia n favoarea principiilor economice de
cerere i ofert, n special n show-business-ul sporturilor puternic
mediatzate. Astfel, sporturile se mpart n sporturi bogate, atractive pentru
media, TV etc. i sporturi srace care nu-i atrag pe sponsori.

Profesionalizarea, politizarea i comercializarea sportului i dispreul pentru

valorile etice de baz sunt att de legate nct unii critici se tem de o spiral
ireversibil a alienrii care inevitabil se va termina ca o versiune modern a
luptei gladiatorilor (W. Hagele, 1994).

Analizele de desprindere a tendinelor manifeste n snul sportului sunt

dificil de realizat datorit complexitii sale, care implic fenomene
biologice, psihologice, pedagogice, manageriale, sociale, politice i lista ar
putea continua.

Din aceste motive problema stabilirii metodei sau sistemului de metode

devine dificil, greu de elaborat si adaptat n situaii concrete. Pentru a
organiza cercetarea consideram necesar a stabili domeniul de investigat i,
ndeosebi, structura sa si apoi ordinea de abordare a acesteia.

Considerm c trei elemente de structur sunt eseniale, care stabilesc tot

attea planuri de studiu:

1.

competiia (ca un corolar al manifestrii capacitii de performant);

2.

antrenamentul propriu-zis (metode, manageriat, educaie etc.);

3.

cercetarea tiinific ca activitate de avangard.

Aceast triad o regsim parial i n concepia global a activitii sportive

prezentat ca n figura de mai jos de ctre Kando Kobayashi, 1995.
Sportivi

Conducere in
concurs

Antrenamntul
conditioneaza
inalta
performanta

Echipa interdisciplinara

Tot ca problem de natur metodologic menionm necesitatea

pstrrii unei anumite ordini de analiz, i anume:
- n primul rnd,se studiaz competiia ca element favorizant al
manifestrii tuturor factorilor determinani ai performanei;
- n al doilea rnd, se studiaz antrenamentul sau pregtirea
propriu-zis ale crui efecte se ve prin revenirea la concurs.

TENDINTE MANIFESTE IN COMPETITII SPORTIVE

CONTEMPORANE
A. Apare evident strdania organizatorilor concursurilor de a le
transforma n spectacole al cror dramatism s atrag la locurile de
desfurare un mare numr de spectatori i s trezeasc interesul a
ct mai multe mijloace mass-media. In acest scop, se elaboreaz
regulamente speciale de desfurare, sunt invitai sportivi creditai
cu performane de nalt nivel, se acord premii mari n obiecte i
bani etc. Astfel, putem vorbi de competiie ca de o construcie
social sau ca o expresie social supus unui permanent control.
B.Competiia apare ca un factor panic declarat, favorizant al
manifestrii tendinei naturale a omului de a se ntrece cu alii sau cu
sine nsui, de a se autodepi pe toate planurile. Din acest motiv,
instanele sociale organizeaz ntreceri de toate tipurile, acestea
favoriznd n mare msur dezvoltarea i manifestarea personalitii.

C.Se manifest tendina de cretere a numrului de sportivi pretendeni la medalii,

practic n zilele noastre nu se mai poate vorbi de senatori de drept la toate
ramurile de sport sau de 1-2 sportivi de valori foarte ridicate care sunt cunoscui
drept ctigtori nainte de nceperea competiiilor.
In sprijinul acestei idei menionm diferenele foarte mici ntre ctigtori i ceilali
clasai (zecimi, sutimi i chiar miimi de secund - schi alpin, ciclism, nataie, sprint
etc.). Am putea afirma c poate fi ctigtor orice calificat ntr-o final. Aceasta
este expresia penetrrii tehnologiilor avansate de pregtire n tot mai multe ri, o
recepie foarte mare fiind prezent n rile mai puin dezvoltate, n care numrul
tinerilor care sunt dispui chiar la sacrificii pentru a deveni performeri i s ias n
lume este n continu cretere.
Fenomenul este prezent i n rile dezvoltate, cu deosebire la nivelul claselor
sociale mai puin privilegiate, ceea ce l-a determinat pe francezul Jean-Michel
Faure s vorbeasc de natura relaiilor care exist la un moment dat ntre
ramurile de sport i practicanii acestora, clasele sociale crora le aparin i
universul cultural care le este propriu.
Acest studiu este important pentru c evideniaz unde este locul sportului n
societate, influenat decisiv i modelat de condiiile de existen i munc proprii
grupului, loc nvestit cu valori i semnificaii culturale.

Dac lum n considerare valorile sociale fundamentale diferitelor

grupuri sociale: ascetismul, dorina de depire de sine tendina spre
excelen, plcerea de a practica un joc n grup pentru sine i pentru alii
etc. , vom constata c exist tot mai multe cazuri de nfruntare festiv ce
presupune riscuri, chiar mortale (parautism , automobilism, motociclism,
rugbi, box etc.).
Aceste diferene culturale se nscriu n raporturile dintre clase. In care
tendina de dominare sau puterea care fixeaz regulile de joc nu este egal
partajat. Diferenele respective pun n eviden nivelul tendinelor spre
elitism i ascetism, de la sportul popular ctre sportul de elit, rezervat
numai unora.
Competiia sportiv devine tot mai mult apanajul unor tineri care i fac
din sport o profesie, din dorina ctigrii statutului de vedet (component
al echipei) care se oblig la un anumit rol psihosocial, dar care i ofer i
posibilitatea obinerii unor avantaje substaniale.

D. O tendin mult dezbtut n zilele noastre o constituie pierderea n tot mai mare
msur a caracterului umanist al sportului. Tendinele reducioniste la dimensiunile
pur fizice ale corpului omenesc, n scopul obinerii de victorii sau recorduri sunt tot
att de prezente n concepia diferiilor specialiti. Cea mai evident manifestare
este reprezentat de manipularea farmaceutic i medicala care poate influena
performana. Legat de nelegerea sntii numai n termeni fiziologici sau de
mbuntire a nfirii fizice conform unui model considerat ideal, aceast obsesie
duce la ignorarea celorlalte trsturi specifice omului cum sunt cele afective,
intelectuale, educaionale i altele, care l deosebesc de animal.
Orientarea utilitar i tehnologic a sportului determin ca sportul s capete
caracteristica de producie industrial, tendin pus mai mult n valoare de
raionalizare i standardizare. De aceea, S.Langer consider c orice ntrerupere a
procesului simbolic este abrogare a libertii noastre umane, deoarece posibilitatea
de a duce o via inteligent, de a exprima idei n aciune, de a simboliza, de vedea,
a auzi, a interpreta lucrurile ce ne nconjoar, reprezint libertatea.
In aceste condiii, sportul se ndeprteaz tot mai mult de ceea
cuprinde dictonul: Sportul nu d zile vieii, ci d via zilelor.

TENDINTE SI MANIFESTE IN
ANTRENAMENTUL SPORTIV CONTEMPORAN
Unele tendine pe care le vom prezenta n continuare au fost
evidentiate i n studiile prospective efectuate n anii 70 - 80, motiv
pentru care nu le vom dezvolta n mod egal.
A.Meninerea unor volume de efort raionale (optime) care s asigure
progresul i, mai ales, caracterul relativ extensiv necesar acumulrilor
pentru stabilitatea formei sportive.
Deci, nu mai este vorba de creterea volumelor de munc, deoarece
acestea determinm oboseal accentuat (ascuns), uzur prematur
(scurtarea carierei), cheltuial de timp i alte fenomene colaterale.
B. Perfecionarea strategiilor de selecie.
Utilizarea modelelor de selecie a reprezentat un moment
semnificativ pentru dezvoltarea gndirii metodice, fiind una dintre
primele faze de studiere a sistemului complex antrenament-concurs
cu ajutorul unor sisteme, ns simplificate. Aceste modele sunt
coroborate cu prognoza rezultatelor ce pot duce la medalii.

Strategiile de selecie cuprind, n principal, urmtoarele:

- Stabilirea vrstei optime pentru selecie n fiecare ramur de sport. De
evideniat c selecia timpurie uneori este riscant lsnd n afar muli
copii dotai, datorit manifestrilor heterocronice ale aptitudinilor de la un
individ la altul.
- Lrgirea bazei de selecie n vederea depistrii subiecilor purttori ai unor
gene alele(forma diferita a unei gene care exprima acelasi caracter) ce
favorizeaz adaptarea specific antrenamentului sportiv.
- Secular trend sau tendina secular, este concretizat n creterea accelerat
a unor indici ai tinerilor din zilele noastre fa de cei din secolul trecut,
reprezint un alt indiciu al mririi numrului de tineri talentai (numrul mai
mare al hipersomilor dect n trecut )
- Elaborarea i utilizarea celor mai semnificative probe i teste de selecie care
s orienteze pe cei selecionai pe ramuri de spon complexe i grupuri de
probe.

Intreaga strategie de selecie trebuie prevzut ca un sistem dinamic

complex, cu un subsistem conceptual i mai multe subsisteme acionale,
capabil de autoreglare i autoperfecionare de la o etap la alta.

C.Creterea considerabil a intensitii eforturilor de antrenament cel puin la

nivelul celor din concursuri.
In majoritatea ramurilor de sport, ciclice sau aciclice, creterea ponderii
lucrului cu intensiti maximale i supramaximale a devenii principalul
factor de propus. Aceast cretere este rezultatul sau feed-back-ul dinamicii
desfurrii concursurilor importante.
De pild, un juctor de mijloc la fotbal particip la peste 60 aciuni cu
intensitate maximal pe meci; ntr-un joc de baschet profesionist sunt mai
mult de 110-120 posesii ale mingii, peste 87% finalizate; tempourile
curselor sunt tot mai ridicate etc.
Aceste situatii au determinat numeroase revederi ale concepiilor
metodice, mai ales n direcia succesiunii rapide a unor lecii cu mari
ncrcturi i a perfecionrii mijloacelor de refacere.

D.Creterea ponderii pregtirii integrale a sportivilor n daun pregtirii cu

mijloace de baz i specifice.
Amintim unele ramuri de sport cum sunt jocurile sportive si sporturile
de lupt. Altele nu se ncadreaz n aceast afirmaie, ales cele ciclice care
pentru ruperea monotoniei specifice apeleaza la alte mijloace capabile s
reproduc efortul specific.
E.Utilizarea n mai mare msur a trenaj oarelor, dispozitivelor simulatoarelor
etc.
Este vorba de o adevrat industrie specializat care s-a nscut ultimul
timp n vederea gsirii celor mai bune mijloace de nvare 1 corectare a
tehnicii, a dezvoltrii calitilor motrice, :a.

F.Conducerea antrenamentului i competiiilor de ctre o echipa de specialiti.

Nu mai este cazul s insistm asupra necesitii dirijrii tiinifice a antrenamentului
de ctre o echip interdisciplinar de specialiti, deoarece problema este cunoscut i
nu mai necesit argumente suplimentare nici mcar pentru convingerea patronilor de
cluburi sau a conductorilor. Utilizarea tiinei ca feti sau n campanii
intensifcate n ajunul marilor competiii a nregistrat n cele mai dese cazuri eecuri.
tiina trebuie s fie prezent interdisciplinar din prima zi de pregtire i pn la
ultima zi de refacere dup concursul important, numai aa poate fi util.
In prezent se discut ns tot mai mult, mai ales din punct de vedere managerial, de
delimitarea atribuiilor specialitilor din grupul de aciune. Astfel, s-au redefinit
noiunile de coaching i training.
Coaching-ul trebuie neles ca o influen sistemic orientat spre performan,
desfurat nemijlocit nainte, n timpul i dup competiie, n funcie de
particularitile individuale ale sportivilor pentru a le modifica comportamentul n
sens favorabil performanei.
Training-ul se folosete n sens de pregtire n antrenament, de dezvoltare. Este
vorba de o influen sistematic a capacitii de performan pe baza opiunilor
printr-o metodologie adecvat.

TENDINTE IN CERCETAREA STIINTIFICA DIN

DOMENIUL SPORTULUI

Ca i n cazul celorlalte categorii de tendine, nu vom insista asupra unora deja

prognozate n ultimul deceniu, ci asupra celor pe care le considerm astzi ca fiind
evidente, rezultate din consultarea literaturii de specialitate, participare la conferine
i congrese internaionale, mitinguri mai restrnse, vizite n laboratoare de cercetare
etc.

A.Tendina reunirii cunotinelor din diferite domenii de cercetare ale sportului i

interpretarea acestora n sistem.
Este vorba de ceea ce se numete interpretare interdisciplinar a unui sistem
hipercomplex care este format din antrenament i competiie, ce implic noiunile
anterioare (ca activiti) de coaching i training.
B.Utilizarea pe scar tot mai larg a tehnicilor de calcul n procesul de programare,
planificare, dirijare i analiz a activitii din antrenament i competiie.
Utilizarea computerelor face posibil interpretarea n timp scurt, n mod corelativ
multifactorial a diferiilor msuranzi. Cu alte cuvinte, favorizeaz manifestarea
anterioar, interpretarea n sistem.

C.Extinderea cercetrilor privind adaptarea n antrenamentul sportiv nu

nregistreaz numai aspecte de natur cantitativ ci s-a trecut la reelaborri
conceptuale.
De pild, trecerea de la noiunea de homeostazie la cea de homeorhezis,
care desemneaz complexul de echilibrri i reechilibrri progresive,
concretizate n modificri plastice, funcionale, biochimice i de efectuare a
procedeelor tehnice.

In deplin acord cu Verchoanski (1991), considerm c teoria antrenamentului

sportiv nu trebuie cuplat sau identificat cu teoria adaptrii, ci trebuie s se
bazeze pe principiile acesteia din urm.